Legea nr. 10/2001. Teren afectat de un sit arheologic inscris in lista monumentelor istorice pe 2004, anexa la Ordinul nr. 2314/2004 al Ministrului Culturii si Cultelor, incadrat in clasa A, in categoria celor de valoare nationala. Zona protejata. Im...

Potrivit art. 4 din O.G. nr. 43/2000, modif. prin Legea nr. 258/2006, bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integranta a patrimoniului cultural national si pot fi clasate si protejate ca bunuri de patrimoniu cultural national mobil, ca situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii, iar prin art. 19 si 22 se stabilesc atributiile autoritatilor administratiei publice locale in domeniul patrimoniului arheologic.
In speta se constata ca etapele de identificare, evaluare, atestare si de asigurare a masurilor de protectie pentru acest monument istoric incadrat in clasa A de interes national au fost parcurse, documentatiile intocmite si avizate de catre ministerul tutelar si de catre autoritatile locale stabilind cu claritate limitele zonei protejate.

Prin sentinta civila nr. 17/06.01.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta-sectia civila a fost admisa actiunea reclamantului T.V. formulata in contradictoriu cu paratii PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, MUNICIPIUL CONSTANTA si CONSILIUL LOCAL CONSTANTA, paratii fiind obligati sa acorde reclamantului despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, pentru suprafata de 269,16 mp situata in mun. Constanta, fosta stradela S.M. nr. 6 (nr. 2 la demolare), ce nu poate fi restituita in natura.
Prima instanta a avut in vedere ca reclamantul si-a dovedit calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii in conditiile art.3 al.1 lit. a si art. 4 din Legea nr. 10/2001, intrucat potrivit certificatului de mostenitor  nr.210/2000 emis de BNP Iosif, a testamentului autentificat sub nr.1616/21.06.1999 si a actelor de stare civila s-a facut in primul rand dovada succesiunii de pe urma antecesorilor T.N. si T.V., care prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2950/15.08.1957 au cumparat initial suprafata indiviza de 130,25mp si cota de ¼ din constructia situata pe acest teren, din Constanta, Fundatura S.M. nr.4.
Ulterior, sotii Teodor au cumparat prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2960/6.04.1973 cota indiviza de ¼ din acelasi imobil (in suprafata totala de 555,64 mp), teren situat la adresa din Fundatura S.M. nr.6 (fost nr. 2), vanzarea fiind efectuata in baza sentintei civile nr.3584/1972.
Instanta de fond a retinut ca  la momentul preluarii imobilului de catre stat s-a incheiat procesul-verbal de evaluare a proprietatii, care atesta compunerea ei din suprafata totala de 286,65 mp si o constructie cu suprafata utila de 61,60 mp; aceasta situatie se regaseste si in adresa nr. 26430/2.08.1999 a Directiei Patrimoniu a Primariei Constanta.
Cu privire la modalitatea de preluare a bunului, s-a avut in vedere ca prin adresa nr.15038/12.02.2008 a aceleiasi institutii se confirma ca acest imobil a figurat in lista anexa a Decretului nr.124/1986, la pozitia nr.27, ca fiind proprietatea parintilor reclamantului, la adresa din Intrarea S.M. nr.2. Actul normativ de preluare nu a fost publicat, astfel ca situatia juridica a bunului se incadreaza in prevederile art.2 lit. f din Legea nr. 10/2001.
In referire la masurile reparatorii la care este indreptatit reclamantul, instanta de fond a constatat ca imobilul a fost identificat potrivit schitei anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza de expert judiciar M.V., terenul fiind ocupat partial de amenajarea sitului arheologic de importanta nationala ,,Mormantul pictat - Hypogeu paleocrestin" inclus pe lista monumentelor istorice protejate; cealalta parte este ocupata de alei publice de circulatie, parcari si spatii verzi.
S-au avut in vedere prevederile O.U.G. nr.114/2007 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr.195/2005 privind protectia mediului, care stipuleaza la art.71 ca destinatia terenurilor amenajate ca spatii verzi sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice de instrainare ori incheiate cu nerespectarea prevederilor enuntate sunt lovite de nulitate absoluta.
S-a apreciat ca din acest punct de vedere, indiferent daca este vorba de intreaga suprafata sau parte din aceasta, cata vreme are destinatia de spatiu verde potrivit evidentelor autoritatilor, restituirea terenului in natura catre reclamant, desi posibila, nu este preferabila, deoarece el nu ar putea primi destinatia dorita, nefiind susceptibil de a fi folosit cu alt titlu decat acela de spatiu verde.
S-a mai apreciat ca masurile reparatorii prevazute de lege sunt stipulate in vederea restabilirii dreptului de proprietate al persoanelor indreptatite si pentru repararea prejudiciilor cauzate prin incalcarea acestuia, insa in conditiile in care in speta nu poate fi dispusa masura restituirii in natura a bunului, se va dispune acordarea de masuri reparatorii prin despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, bunuri si servicii nefiind disponibile pentru acordare in compensare.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel, in termen legal, paratii PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, CONSILIUL LOCAL CONSTANTA si MUNICIPIUL CONSTANTA prin Primar, care au criticat solutia prin prisma acordarii de catre instanta de fond a unor masuri reparatorii nesolicitate de catre reclamant, fiind astfel depasite limitele investirii (extra petita).
Apelantii parati au precizat ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/2001, daca restituirea in natura nu este posibila, se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent, insa procesul civil se solutioneaza dupa regulile instituite de procedura civila, astfel ca daca partea nu intelege sa le ceara, ele nu pot fi acordate de catre instanta, pentru a se respecta principiul disponibilitatii partilor.
S-a solicitat sa se constate ca din analiza comparativa a prevederilor Legii nr. 10/2001 si a celor de drept comun, in cazul anularii actelor juridice civile nu se dispune repunerea partilor in situatia anterioara decat in masura in care acest lucru este solicitat de parte; in mod similar, in materia Legii nr. 10/2001 nu se poate dispune acordarea de masuri reparatorii in echivalent decat in conditiile solicitarii acestui lucru de catre parte, iar instanta este investita in acest sens.
O alta critica a hotararii instantei de fond a vizat faptul ca s-a dispus obligarea paratilor la acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale, omitandu-se a se observa ca acestea se stabilesc dupa o procedura speciala si se achita de catre o alta autoritate, iar nu de paratii autoritati locale. S-a solicitat sa se constate ca primarului ii revine doar obligatia de a emite o dispozitie motivata cu propunerea de despagubiri.
S-a solicitat, pe cale de consecinta, admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii reclamantului T.V., ca nefondata, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecata.
Impotriva sentintei Tribunalului Constanta a declarat apel, in conditiile art. 293 cod proc. civila, si reclamantul T.V., care a criticat solutia in considerarea neacordarii terenului in natura si a retinerii, de catre judecatorul fondului, a imposibilitatii restituirii lui datorita afectatiunii actuale.
Apelantul reclamant a aratat ca situl arheologic ,,Mormantul pictat - Hypogeu paleocrestin’’ ocupa in fapt doar o suprafata de 2 mp, iar cu imprejmuirea protectoare - 8 mp din totalul de 269,16 mp, restul fiind spatiu verde intre alei pietonale si constructii.
Au fost criticate considerentele instantei de fond referitoare la gradul redus de valoare patrimoniala al terenului ramas liber, datorita grevarii lui de sarcini si la imposibilitatea acordarii de bunuri si servicii in compensare fara a fi administrate probe in acest sens.
In raport de disp. art. 295 al. 2 cod proc. civila au fost administrate probe in apel, fiind inaintata la solicitarea instantei adresa nr. nr. 2761/08.07.2009 a Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National - Directia Monumente Istorice, Arheologie si Zone Protejate referitoare la delimitarea zonei protejate a sitului monument istoric.
A fost comunicata, totodata, instantei, documentatia detinuta de Serviciul Patrimoniu din cadrul Primariei Mun. Constanta, referitoare la posibilitatea acordarii de bunuri si servicii in compensare  conform listelor afisate in acord cu art. 1 al. 5 din Legea nr. 10/2001.
In raport de ansamblul probator si de sustinerile din apel ale partilor, vor fi retinute urmatoarele considerente:
1. Asupra apelului paratilor autoritati locale:
Sustinerile referitoare la depasirea limitelor de sesizare a instantei, cu
trimitere la prevederile art. 129 al. 6 cod proc. civila sunt in mod evident neintemeiate, intrucat nu se poate aprecia ca neformularea de catre persoana indreptatita reclamanta a unui capat de cerere distinct, pentru atribuirea - in cazul in care restituirea in natura nu este posibila - a celorlalte forme de despagubire, exclude controlul judiciar asupra cadrului general in care a fost investita instanta pe domeniul Legii nr. 10/2001.
De altfel, in considerentele actiunii, reclamantul a aratat ca a notificat Primaria la 13.06.2001, iar la data sesizarii Tribunalului (07.12.2007 ) notificarea nu primise o solutionare administrativa, caz in care opereaza pe deplin decizia XX/19.03.2007 a I.C.C.J.- sectia civila si de proprietate intelectuala care a statuat, in conditiile art. 315 cod proc. civila, ca instantele judecatoresti sunt competente sa intre in cercetarea fondului (,,sa evoce fondul’’) si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu intemeiata cererea de restituire in natura. In mod corelativ, substituindu-se atributelor autoritatilor locale aflate in pasivitate, instantele sunt deopotriva competente sa stabileasca - pe baza probelor administrate - daca solicitarea de restituire in natura este sau nu intemeiata, precum si masurile ce se impun in asigurarea unei juste si echitabile despagubiri.
Prin urmare, trimiterea facuta la situatia juridica generata de anularea actelor sinalagmatice este inutila si irelevanta fata de sediul materiei careia i se subsumeaza prezentul litigiu.
Criticile formulate sunt intemeiate insa doar in ce priveste modalitatea de statuare a masurilor reparatorii prin dispozitivul hotararii, deoarece desi judecatorul fondului a facut trimitere explicita, in considerentele hotararii, la procedura prevazuta in Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (care instituie atributii clare autoritatilor administratiei publice locale detinatoare, in situatia imposibilitatii restituirii in natura sau in compensare a bunului) in final a obligat direct pe parati la acordarea de despagubiri.
Aceasta situatie implica in mod necesar reformarea solutiei fondului, intrucat paratii au doar obligatia de a propune acordarea de despagubiri (legea conferindu-se asadar un atribut fondat pe o obligatie de a face), iar nu de a acorda ele insele despagubiri (deci, o obligatie de a da ).
2. Asupra apelului reclamantului T.V.:
Principala critica vizeaza, astfel cum s-a aratat, neacordarea de catre instanta de fond, a terenului identificat a fi, in opinia partii, liber si gresita stabilire a masurilor reparatorii prin despagubiri.
Aceste critici urmeaza, insa, a fi inlaturate.
Expertiza efectuata cu ocazia solutionarii fondului a identificat actualul amplasament al terenului in suprafata de 269,16 mp ce a apartinut antecesorilor apelantului reclamant, situat pe fosta stradela S.M. nr. 6 ( nr. 2 la demolare), ca fiind afectat in prezent de situl arheologic ,,Mormant pictat - Hypogeu paleocrestin’’ care potrivit adresei nr. 2761/8.07.2009 a MCCPN - Directia Monumente Istorice, Arheologie si Zone Protejate este inscris in Lista monumentelor istorice pe 2004 anexa la Ordinul nr. 2314/2004 al Ministrului Culturii si Cultelor, incadrat in clasa A, in categoria celor de valoare nationala, avand codul CT-I-m-A- 02553.10.
Institutia publica a aratat ca acesta este mentionat la pozitia 23 pentru jud. Constanta, in Lista monumentelor istorice publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 bis din 16.07.2004.
S-a aratat, totodata, ca prin Hotararea Consiliului Local al mun. Constanta nr. 86/17.04.2003 a fost aprobat Studiul de oportunitate si Planul Urbanistic de Detaliu pentru acest sit arheologic, fiind vizat terenul in suprafata de 650 mp situat in mun. Constanta, Zona Zorile, limitrof blocului MF 5 si punctului termic nr. 40, teren situat la intersectia str. S.M. cu str. M.B.
 Terenul face parte din domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, conform Legii nr. 213/1997, iar prin Protocolul incheiat in anul 2006, acest sit arheologic a fost transferat in administrarea Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta.
Institutia publica a enuntat avizele emise de Ministerul Culturii pentru asigurarea zonei de protectie (nr. 289/9.10.1997 pentru faza de proiect tehnic in vederea realizarii unei cladiri de protectie definitiva pe trei nivele la cavoul Hypogeu; nr. 440/22.06.2000 pentru Planul urbanistic de Detaliu si Proiectul tehnic pentru acelasi obiectiv; nr. 375/16.08.2001 pentru faza de proiect tehnic vizand protectia sitului, beneficiar fiind Oficiul National pentru Protectia Patrimoniului Bucuresti) si care au urmarit, in ansamblu, suprafata de teren de 650 mp incinta, delimitata cu parapet, incluzand o constructie definitiva de protectie cu suprafata construita la sol de 130 mp, deasupra vestigiilor protejate si realizarea ambientala (paviment) a unui spatiu de expunere tip lapidarium, restul incintei fiind sistematizata pe verticala ca spatiu verde.
Ministerul a precizat ca prin autorizatia de construire nr. 1619/18.06.2003 emisa de Primaria Mun. Constanta au fost aprobate lucrarile de ,,Protejare monument istoric national cavou Hypogeu’’ pe baza proiectului nr. 13/199 intocmit de arh. D.D. S-a mai sustinut, totodata, ca interventiile de conservare a sitului se afla pe o lista de proiecte a Consiliului Judetean Constanta, pentru care se solicita finantare europeana.
Toate aceste elemente infirma sustinerile apelantului reclamant potrivit cu care situl arheologic ocupa functional doar cca. 10 mp din totalul suprafetei de  teren solicitate a fi restituite in natura, restul putand face obiectul masurii prevalente statuate prin art. 9 din Legea nr. 10/2001, intrucat documentatia depusa atesta ca insemnatatea descoperirii istorice si necesitatea asigurarii zonei de protectie reglementate prin O.G. nr. 43/2000 modif. prin Legea nr. 258/2006 au impus stabilirea unei suprafete de 650 mp in jurul sitului - conform planurilor de situatie anexate.
Potrivit art. 4 din O.G. nr. 43/2000 modif. prin Legea nr. 258/2006, bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integranta a patrimoniului cultural national si pot fi clasate si protejate ca bunuri de patrimoniu cultural national mobil, ca situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii, iar prin art. 19 si 22 se stabilesc atributiile autoritatilor administratiei publice locale in domeniul patrimoniului arheologic.
In speta se constata ca etapele de identificare, evaluare, atestare si de asigurare a masurilor de protectie pentru acest monument istoric incadrat in clasa A de interes national au fost parcurse, documentatiile intocmite si avizate de catre ministerul tutelar si de catre autoritatile locale stabilind cu claritate limitele zonei protejate.
Este, astfel, pusa in discutie respectarea dreptului de proprietate privata al reclamantului si in egala masura a interesului public cat priveste acest element de patrimoniu arheologic, retinandu-se ca asupra acestei chestiuni s-a statuat constant  jurisprudential, pe baza prevederilor art. 44 din Constitutia Romaniei si a celor din art. 1 din Primul Protocol aditional la CEDO, in sensul ca protectia drepturilor si intereselor private pot suporta restrangeri in limitele legii si pentru ratiuni legitime, dar cu o justa despagubire.
In consecinta, chiar daca instanta de fond a dispus din punctul de vedere al altor considerente, legate de interventia in speta a dispozitiilor O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului - la care se subscrie in egala masura si in apel - Curtea va avea in vedere ca probele administrate exclud posibilitatea acordarii in natura catre reclamant a vreunei suprafete de teren libere astfel cum acesta a solicitat.
Cat priveste masura acordarii de bunuri si servicii ce pot fi date in compensare, a fost completat probatoriul si pe acest aspect, retinandu-se in acest context jurisprudenta I.C.C.J. potrivit cu care atribuirea unui bun in compensare nu depinde exclusiv de pretentia persoanei indreptatite, ci si de conditia existentei unor asemenea bunuri/servicii in patrimoniul unitatii detinatoare; or, in speta, conform listelor afisate potrivit art. 1 al. 5 din Legea nr. 10/2001, autoritatea locala nu detine astfel de bunuri si servicii, iar apelantul reclamant nu a adus probe in sens contrar care sa permita instantei, la staruinta sa, sa identifice in concret un astfel de bun susceptibil a fi dat in compensarea celui imposibil de restituit in natura.
Vor fi inlaturate si sustinerile privitoare la acordarea de masuri reparatorii sub forma despagubirilor, din perspectiva procedurii mai indelungate in obtinerea acestei satisfactii, intrucat o asemenea situatie vizeaza faza ulterioara prezentei judecati ce a avut ca obiect doar statuarea asupra existentei unui drept in intelesul de ,,bun’’ definit de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului; revin asadar statului obligatiile legate de valorificarea acestui drept si de acordarea efectiva, intr-un termen rezonabil, a despagubirii catre apelantul reclamant, in conformitate cu art. 1 din Protocolul I CEDO.
In raport de toate aceste considerente, in temeiul art. 296 cod proc. civila va fi admis apelul apelantilor parati, cu schimbarea in tot a sentintei, in sensul ca apelantii urmeaza a fi obligati sa propuna reclamantului, in conditiile legii speciale, acordarea de despagubiri pentru suprafata de 269,16 mp ce nu poate fi restituita in natura.
Apelul reclamantului va fi respins ca nefondat, iar in raport de art. 274 cod proc. civila aceasta parte va fi obligata sa suporte cheltuielile de judecata efectuate de apelantul parat Primarul Mun. Constanta, in apel (357 lei ).
Dosar nr. 11545/118/2007