Raspundere gestionar. Plata prejudiciilor cauzate in desfasurarea activitatii.

Pentru gestionari, prin dispozitiile art.25 din Legea nr.22/1969, derogatorii de la dreptul comun, se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-au cauza in gestiunea lor.
Prin gestionar, se intelege potrivit art.1 din acelasi act normativ, acel angajat al unui agent economic, autoritate sau institutie publica care are  ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea chiar temporara, a unui agest economic, autoritate sau institutie publica, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile.
Prezumtia de culpa - in producerea lipsei in gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar prin proba contrara.
Paratul nu a administrat probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa, dimpotriva a stat in pasivitate, nu a formulat o intampinare, nu s-a prezentat la interogatoriu, motiv pentru care prima instanta a facut aplicarea art.225 cod pr.civila, nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, pentru a invoca eventuale vicii ale proceselor verbale de inventariere sau nerespectarea procedurii de inventariere.
De asemenea, paratul nu a administrat probe din care sa rezulta ca nu avea la dispozitie mijloacele necesare pentru a-si verifica clientii.
In ceea ce priveste deciziile de imputatie, acestea nu mai pot fi puse in executare, nemaifiind reglementate prin noul cod al muncii.

         Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 8439/118/2008, reclamanta SC "S" SRL a chemat in judecata pe paratul Z.D., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 5457, 26 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat in desfasurarea activitatii in baza contractului individual de munca nr.262/20.09.2006, inregistrat la ITM Constanta sub nr. 193389/28.06.2006 si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca paratul a dobandit calitatea de angajat al societatii, ca agent de vanzari, prin contractul individual de munca nr.262/20.09.2006, inregistrat la ITM Constanta sub nr. 193389/28.06.2006 si ca, potrivit fisei postului, avea, printre altele, obligatia de a prelua comenzile de la clienti, de a primi in gestiune produsele din depozitul societati, de a livra produsele catre beneficiari, urmand sa raspunda de incasarea sumelor datorate de catre clienti si predarea acestora catre societate. Totodata, la livrarea produselor, paratul avea obligatia de a verifica daca beneficiarul caruia ii livreaza marfa este persoana inscrisa in actele de insotire a marfii si sa faca demersuri in vederea obtinerii semnaturii de primire pe facturi.
A precizat reclamanta ca a procedat la desfacerea contractului individual de munca al paratului pentru neindeplinirea atributiilor de serviciu prevazute in contract si in fisa postului, respectiv pentru: neprezentarea in mod nejustificat la programul de lucru, nepredarea catre depozitul societatii a marfii primite in gestiune, emiterea de facturi catre societati fictive, nerespectarea dispozitiilor conducerii cu privire la instrumentele de plata acceptate de la clienti.
S-a precizat ca, prin faptele amintite mai sus, paratul a cauzat societatii un prejudiciu in suma totala de 5.457,26 lei, reprezentand contravaloarea produselor constatate lipsa in gestiune cu ocazia controalelor periodice la care a fost supus. Astfel, cu ocazia inventarierii stocului de marfa existent in gestiunea paratului la data de 30.06.2008 si la data de 08.08.2008 s-a constatat, prin procesele verbale intocmite, o lipsa in gestiune in valoare de 1.072,18 lei, respectiv de 4.385,08 lei. Totodata, potrivit balantei sintetice intocmite in referire la gestiunea paratului pentru perioada 01.05.2008 si 08.08.2006, lipsa din gestiunea paratului este in cuantum total de 5.457,26 lei.
S-a aratat ca, pentru a produce acest prejudiciu societatii, paratul a emis facturi catre societati care nu comandasera niciodata produsele inscrise in factura, insusindu-si bunurile, in unele cazuri facturile fiind emise catre societati care nici nu exista.
Legal citat, paratul nu a formulat intampinare si nu s-a infatisat in instanta pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de pretentiile reclamantei.
Prin sentinta civila nr. 762/19.06.2009, Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantei SC S. SRL, formulata in contradictoriu cu paratul Z.D. si a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 5457, 26 lei cu titlu de prejudiciu.
A fost obligat paratul si la plata catre reclamanta a sumei de 700 lei  cu titlu de cheltuieli judiciare-onorariu expertiza.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Paratul a fost angajatul societatii reclamante, potrivit contractului individual de munca nr.262/20.09.2006, inregistrat la ITM Constanta sub nr. 193389/28.06.2006, ca  agent de vanzari si, in aceasta calitate, a produs societatii reclamante un prejudiciu de 5.457,26 lei, prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor de serviciu, astfel cum sunt acestea mentionate in fisa postului anexata la dosar.
Astfel, cu ocazia inventarierii faptice a stocului de marfa existent la data de 30.06.2008 in gestiunea paratului Z.D., s-a constatat lipsa in gestiune in valoare de 1072,18 lei, reprezentand valoare marfa - 740,54 lei, adaos comercial-160,45 lei si TVA-171,19 lei, astfel cum rezulta din procesul verbal atasat la f.5 din dosar. La urmatoarea inventariere, pentru stocul de marfa existent in gestiunea paratului la data de 08.08.2008, s-a constatat un minus in gestiune in valoare de 4385,08 lei, din care val.marfa: 3044,99 lei, adaos: 639,95 lei si TVA: 700,14 lei (proces verbal). Totodata, potrivit balantei sintetice intocmite in referire la gestiunea paratului pentru perioada 01.05.2008 si 08.08.2006, lipsa din gestiunea paratului este in cuantum total de 5.457,26 lei.
In baza actelor de constatare sus-mentionate, societatea reclamanta a emis Deciziile de imputare nr.1420/04.07.2008 si nr.1472/08.08.2008, prin care s-a retinut in sarcina paratului Z.D. un prejudiciu total de 5.457,26 lei, confirmat, asa cum s-a aratat in precedent, si prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza. Desi aceste decizii de imputare i-au fost comunicate, paratul nu a inteles sa le conteste in termenul prevazut de lege.
         De asemenea, acesta nu a produs in fata instantei nici o proba de natura sa-i inlature vinovatia in producerea prejudiciului amintit si nu s-a prezentat pentru a raspunde la interogatoriul propus de reclamanta, desi a fost legal citat in acest sens. Prin aplicarea disp.art.225 C.proc.civ., aceasta lipsa urmeaza sa fie considerata un inceput de dovada scrisa, care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza in folosul reclamantei, sub aspectul prejudiciului produs de angajatul parat in legatura cu atributiile de serviciu.
          Potrivit disp.art.270 alin.1 Codul muncii, "Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor".
Raportand aceste dispozitii legale la situatia de fapt expusa anterior, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii patrimoniale a paratului fata de angajatorul SC "S" SRL, pentru suma de 5457, 26 lei, astfel incat urmeaza sa admita actiunea asa cum a fost formulata.
In conformitate cu disp.art.274 alin.1 C.proc.civ., paratul va fi tinut sa suporte cheltuielile ocazionate reclamantei de solutionarea prezentei cauze, respectiv onorariul de expertiza.
Impotriva sus-mentionatei sentinte civile, a formulat recurs recurentul parat Z.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand in esenta urmatoarele:
In doctrina juridica, parerea unanima este ca raspunderea patrimoniala in dreptul muncii are ca temei contractul individual  de munca, insusindu-si normele si principiile raspunderii civile contractuale.
Consacrarea institutiei juridice a raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator a avut avuta in vedere de catre legiuitor in vederea intregirii patrimoniului angajatorului in cazul producerii unor pagube, prevenirea producerii altor pagube dar si ocrotirea intereselor salariatilor prin stabilirea unor reguli bine determinate ale acestei varietati de raspundere in raport de contractul individual de munca.
Pentru a angaja raspunderea patrimoniala a salariatului este necesar sa fie indeplinire urmatoarele conditii, respectiv calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia, dar si neincidenta unei cauze exoneratoare de raspundere. Nu neaga calitatea de salariat a reclamantei, insa fata de probele administrate in cauza, considera ca nu sunt indeplinite celelalte conditii pentru angajarea raspunderii patrimoniale.
Reclamanta a aratat ca pentru a-i produce un prejudiciu ar fi procedat la emiterea de facturi fiscale catre societati care nu au comandat produsele inscrise in factura sau societati care nu exista. Invedereaza instantei faptul ca din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, chiar de catre reclamanta nu reiese nici ca aceste societati nu ar exista, nici ca nu au primit marfa.
Sustine ca este adevarat ca prin fisa postului si-a asumat obligatia de a verifica exactitatea informatiilor aduse la sediul societatii despre clienti, insa solicita ca instanta sa aprecieze asupra acestei obligatii raportand-o in concret la posibilitatile reale de efectuare a acestor verificari. In calitate de agent comercial nu a avut acces la o baza de date reala si credibila, astfel incat este posibil ca anumite elemente de identificare sa fie transmise eronat in mod intentionat de catre clienti.
Solicita a se aprecia in ce masura prejudiciul reclamat de catre SC S. SRL indeplineste conditiile prevazute de doctrina. Prejudiciul a fost stabilit de catre reclamanta prin doua procese verbale de inventariere din 30.06.2008 si 08.08.2008. In ambele este mentionat faptul ca inventarierea s-a efectuat in prezenta sa, desi nu exista nici o dovada in acest sens si nu sunt semnate de luare la cunostinta. De asemenea a mai fost depusa si o balanta sintetica nesemnata si necertificata conform cu originalul.
Instanta a retinut ca probe aceste inscrisuri, insa in opinia sa nu dovedesc in mod cert un prejudiciu, retinand de asemenea ca au fost emise decizii de imputare pe care nu a inteles sa le conteste. Notiunea de decizie de imputare nu mai apartine legislatiei muncii, astfel incat acestea reprezinta simple inscrisuri lipsite de valoare juridica.
In cauza s-a administrat o expertiza contabila pentru determinarea prejudiciului, ce a fost efectuata pe baza acelorasi inscrisuri depuse la dosarul cauzei: contractul individual de munca, fisa de post, procesele verbale de inventariere, facturi etc.
Aceasta expertiza nu poate fi apreciata ca mijloc de proba care sa confirme cele aratate de reclamanta in cererea introductiva.
Nu este aratat in mod clar raportul de cauzalitate intre faptele considerate incalcari ale obligatiilor asumate prin semnarea contractului de munca si prejudiciul constatat de catre societate.
Invoca si prevederile art.270 alin.2 Codul muncii "salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauzei neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului".
Mentioneaza ca posibilitatile agentului comercial de a-si verifica clientii sunt limitate, astfel incat solicita instantei sa aprecieze in ce masura astfel de situatii se incadreaza in cauzele exoneratoare de raspundere prevazute de legislatia muncii. In activitatea de vanzari este aproape imposibil sa nu fie clienti rau intentionati care sa furnizeze informatii false sau instrumente de plata nevalabile. Aceste situatii se incadreaza in notiunea de "risc al serviciului", asa cum este prevazut in legislatia muncii. Considera ca in asemenea situatii, societatea are mai multe modalitati de a se proteja sau de a se indrepta impotriva persoanelor vinovate decat salariatul
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Recurentul parat a avut calitatea de angajat al intimatei, astfel cum rezulta din contractul individual de munca nr.262/20.09.2006, avand functia de agent vanzari.
Din fisa postului rezulta ca acesta avea atributii specifice unui gestionar.
Astfel, paratul avea, printre altele, obligatia de a prelua comenzi de la clienti, de a  primi in gestiune aceste produse din depozitul intimatei, de a livra produsele  catre beneficiari, de a verifica la sosirea la destinatie daca societatea respectiva este beneficiarul prevazut in factura.
Totodata, paratul raspundea de urmarirea incasarii sumelor datorate de catre clienti, exactitatea informatiilor aduse la sediul societatii despre clientii cu care lucreaza, incasarea sumelor de bani pentru produsele facturate si predarea acestora la casierie in termen de 24 ore.
La data de 30.06.2008, s-a procedat la inventarierea stocului de marfa existent in gestiunea paratului si s-a constatat prin procesul verbal intocmit - o lipsa in gestionare - in valoare de 1.072, 18 lei.
La data de 08.08.2008, s-a procedat din nou la inventarierea produselor aflate in gestiunea paratului pentru perioada 30.06.2008 - 08.08.2008 si s-a constatat in plus, in gestiunea paratului o lipsa de 4.385,08.
Potrivit balantei sintetice intocmite in referire la gestiunea paratului pentru intreaga perioada cuprinsa intre 1.05.2008 si 8.08.2008, lipsa in gestiunea paratului era in cuantum total de 5.457,26 lei.
Din raportul de expertiza contabila efectuat la instanta de fond de expert contabil B.N. pentru stabilirea prejudiciului provocat reclamantei de catre parat, rezulta ca valoarea sumei de recuperat de catre intimata perioada 01.06.2008 - 08.08.2008, este de 5.457,26 lei, formata din 4.585,93 lei valoarea marfii lipsa in gestiune si 871,33 lei TVA aferent marfii lipsa in gestiune.
Pentru gestionari, prin dispozitiile art.25 din Legea nr.22/1969, derogatorii de la dreptul comun, se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-au cauza in gestiunea lor.
Prin gestionar, se intelege potrivit art.1 din acelasi act normativ, acel angajat al unui agent economic, autoritate sau institutie publica care are  ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea chiar temporara, a unui agest economic, autoritate sau institutie publica, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile.
Prezumtia de culpa - in producerea lipsei in gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar prin proba contrara.
Paratul nu a administrat probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa, dimpotriva a stat in pasivitate, nu a formulat o intampinare, nu s-a prezentat la interogatoriu, motiv pentru care, prima instanta a facut aplicarea art.225 cod pr.civila, nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, pentru a invoca eventuale vicii ale proceselor verbale de inventariere sau nerespectarea procedurii de inventariere.
De asemenea, paratul nu a administrat probe din care sa rezulta ca nu avea la dispozitie mijloacele necesare pentru a-si verifica clientii.
In ceea ce priveste deciziile de imputatie, intr-adevar, acestea nu mai pot fi puse in executare, nemaifiind reglementate prin nou cod al muncii, acesta fiind si motivul pentru care intimata reclamanta s-a adresat instantei pentru recuperarea prejudiciului.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civila, Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.
Potrivit art.274 Cod pr.civila, Curtea a obligat recurentul la 1428 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
Dosar nr. 8439/118/2008