Anularea procesului-verbal

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Moinesti la data de 09.12.2015 sub nr. ………….., petentul C. T,  a solicitat anularea procesului-verbal seria PBCX nr. ……..incheiat la data de 27.11.2015 de BDNE Bacau – IPJ Bacau.
In motivarea plangerii, petentul a aratat, in esenta ca, la momentul opririi de catre agentul constatator se afla in interiorul localitatii Ardeoani, jud. Bacau, sustinand ca nu circula cu viteza mentionata in cuprinsul procesului verbal. La stabilirea vitezei nu a fost luata in calcul marja de eroare, astfel incat organul constatator trebuie sa dovedeasca indeplinirea tuturor conditiilor de legalitate in momentul incheierii procesului verbal de contraventie. Solicita ca intimata sa depuna urmatoarele inscrisuri:-plansa foto realizata de pe inregistrarea video sau inregistrarea video –CD, fila registrului radar, buletin de verificare metrologic, atestat operator radar. Se solicita admiterea plangerii si anularea procesului verbal, iar in subsidiar inlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
  In drept : OUG 195/2002.
    In aparare, intimata a depus intampinare prin care aratat ca procesul-verbal atacat indeplineste conditiile de fond prevazute de art. 16 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 cat si cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 17 din acelasi act normativ. Fapta a fost constatata in mod direct de catre agentul de politie, astfel ca procesul-verbal are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte proba contrara. Simpla sustinere a petentului, in sensul ca fapta retinuta in sarcina sa nu corespunde realitatii, nu poate rasturna prezumtia de temeinicie si legalitate de care se bucura procesul-verbal, atat timp cat acesta nu aduce probe ori nu invoca imprejurari credibile.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205, 206 C. proc. civ., H.G. 1391/2006 si O.G. nr. 2/2001.
In dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, inregistrare video -CD.
In cauza, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri si inregistrare video, s-a dispus audierea martorului din lucrari Lacatusu Adrian.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
        Prin procesul-verbal seria PBCX nr. ………..incheiat la data de 27.11.2015, petentul a fost sanctionat pentru savarsirea  contraventiei prevazuta art. 49 alin 1 din OUG nr. 195/2002, stabilindu-se amenda contraventionala in cuantum de 945 lei si masura complementara a retinerii permisului de conducere. S-a retinut in sarcina acestuia ca in data de 27.11.2015 a condus auto VW cu numar de inmatriculare ……….. pe DN 2G in interiorul localita?ii pe direc?ia de mers Moine?ti -Bacau cu viteza de 10 3 km/h  stabilita cu aparatul radar montat pe auto MAI 34633, aflat in mers din sens opus, fiind singur in autoturism.
      Petentul nu a semnat procesul-verbal astfel intocmit, iar la rubrica alte mentiuni este consemnat faptul ca:” nu am avut viteza de 103 km/h, nu am savarsit abaterea si refuz sa semnez”. Procesul a fost incheiat in prezenta martorului asistent L. A.
Verificand, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta constata ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate absoluta care ar putea fi invocate din oficiu. Totodata instanta constata ca fapta din cuprinsul procesului-verbal este suficient descrisa, aceasta cuprinzand elementele necesare pentru corecta incadrare a faptei si individualizare a sanctiunii.
     Cat priveste temeinicia procesului-verbal contestat, instanta retine ca fapta contraventionala a fost stabilita pe baza constatarilor personale ale agentului constatator.
       Potrivit art.49 alin 1 din OUG 195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50km/h.
Se observa ca agentul constatator a delimitat in mod corect fapta contraventionala, care s-a consumat si constatat in prezenta acestuia, procesul-verbal descriind situatia de fapt perceputa in mod direct si nemijlocit de catre agent.
Fiind vorba despre perceptia directa si nemijlocita a agentului constatator, procesul-verbal se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, actul fiind dresat cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege, si de prezumtia de veridicitate, actul reflectand, in mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitenta, prezumtii care, desi nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atat de doctrina, cat si de practica judiciara, putand fi considerate a fi prezumtii legale, in sensul pe care instanta europeana il da acestor notiuni.
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitelor rezonabile pe care statele nu trebuie sa le depaseasca in folosirea lor in materie penala, instanta apreciaza ca una dintre limitele pana la care poate actiona prezumtia de temeinicie a procesului-verbal trebuie sa fie data de constatarea ex propriis sensibus a faptei de catre agent. In situatia in care fapta este constatata personal, in toate elementele sale, - ipoteza care se verifica in cauza de fata –, procesul-verbal legal intocmit se bucura de prezumtia de temeinicie, revenindu-i petentului sarcina de face dovada contrara, iar instantei sarcina de a asigura cadrul procesual necesar respectarii dreptului la aparare al petentului. Procedand in aceasta maniera, se realizeaza un just echilibru intre prezumtia de legalitate si veridicitate a procesului-verbal si prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul.
Recent, problema a fost nuantata de catre Curte sub aspectul contraventiilor prevazute si sanctionate de legislatia rutiera, care a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanti cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contraventie, constatand ca instantele nationale au respectat toate garantiile prevazute de art. 6 din Conventie in materie penala (cauza Haiducu si altii c. Romaniei). In aceste cauze reunite, Curtea a reamintit ca, in materia circulatiei rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Conventie nu se opun aplicarii unui mecanism care ar instaura o prezumtie relativa de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumtie fara de care ar fi practic imposibil sa sanctionezi incalcarile legislatiei in materie de circulatie rutiera, intrand in competenta politiei, fiind, insa, important ca sistemele de drept care aplica aceste prezumtii, de fapt sau de drept, sa contina garantii care sa constituie limite ale aplicarii acestor prezumtii, garantii de natura celor mai sus-amintite.
Astfel, avand in vedere principiile enuntate mai sus, instanta constata ca procesul-verbal reprezinta un mijloc de proba si contine constatari personale ale agentului de politie aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. Dat fiind ca este vorba despre o contraventie constatata pe loc, instanta apreciaza ca faptele percepute personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului. Prin urmare, simpla negare a petentului nu este suficienta, atat timp cat acesta nu face dovada contrara ori nu invoca imprejurari credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de fapt nascuta impotriva sa.
In aceasta situatie, instanta apreciaza ca prin procesul-verbal intocmit de un agent constatator din cadrul unei autoritati a statului a fost consemnata o situatie de fapt reala care se bucura de o prezumtie de legalitate relativa pe care petentul nu a reusit sa o rastoarne prin dovada contrarie. Mai mult decat atat, petentul nu a reusit prin probe certe sa creeze o urma de indoiala asupra vinovatiei sale, indoiala care sa ii profite.
Sub acest ultim aspect, si anume ca petentul nu a probat existenta unei alte situatii de fapt decat cea consemnata in procesul-verbal sus-mentionat care sa creeze o indoiala asupra vinovatiei sale, desi i-au fost respectate garantiile procesuale prin incuviintarea si administrarea de probatorii si asigurarea dreptului la aparare, instanta aminteste ca, tot pe cale jurisprudentiala, Curtea a stabilit ca nu se incalca prezumtia de nevinovatie a petentului atunci cand, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor retinute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).
In speta, prin probele administrate, petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului-verbal contestat si nici nu a facut dovada celor sustinute prin plangerea contraventionala.
Intimata a depus alaturat intampinarii inscrisuri: raport agent constatator, Atestat operator Autivision – Ag. Padurariu George, Buletin de verificare metrologica, fisa registrului radar,  Manual de utilizare –echipament radar mobil, planse foto, inregistrare CD, fisa de evidenta auto pe numele C.T.
In manualul de utilizarea a echipamentului radar se precizeaza ca sistemul asigura determinarea cu acuratete, in mod static sau dinamic, pe timp de zi si de noapte a vitezei autovehiculului si a directiei de deplasare a acestuia. Stemul realizeaza inregistrari video si audio de calitate a traficului rutier, precum si evidenta evenimentelor de depasire a vitezei legale de catre autovehiculele din trafic.
     Din inregistrarea abaterii pe suport digital CD, se observa faptul ca petentul a circulat in interiorul localitatii, avand o viteza de deplasare de 103km/h.
          Cu privire la precizarile facute de catre petent, instanta retine ca eroarea maxima tolerata pentru masurarea vitezei prevazuta la pct. 3.1.1 lit c) din Norma de Metrologie Legala NML 021-05/23.11.2005 a fost instituita in vederea admiterii cinemometrelor la verificarea metrologica a acestora, in cauza, buletinul de verificare metrologica aflat la dosarul cauzei, atestand faptul ca cinemometrul se incadreaza in limitele impuse de lege. Prin urmare, o eventuala eroare, in plus sau in minus, care se incadreaza in aceste limite legale, poate fi in folosul ori, dupa caz, in detrimentul conducatorului auto, nefiind insa posibila recalcularea vitezei acestora care a fost inregistrata cu aparate omologate.
     Potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice , aprobat prin HG nr. 1391/2006 , in situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic , certificat , sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic , politistul rutier incheie un proces verbal de constatare a contraventiei, dupa prelucrarea inregistrarilor si stabilirea identitarii conducatorului de vehicul.
      Pentru ca inregistrarea sa poata fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legala 021-05 NML, inregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda data si ora la care a fost efectuata masurarea, valoarea vitezei masurate, imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia.
      De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2. din norme, cinemometrele vor putea fi utilizate legal daca au fost verificate metrologic au fost marcate si sigilate in conformitate cu prevederile normei si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.
     Totodata , potrivit art.4 pct.4 din aceleasi norme metrologice , masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca masuratorile nu au fost efectuate in conditii metrologice specifice sau cu incalcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .
        Per a contrario , orice alte masuratori efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe in aplicarea legislatiei rutiere , valoarea masurata fiind si juridic relevanta .
        Intrucat aparatul radar este omologat cat si verificat metrologic , valorile masurate de acesta constituie in mod neechivoc probe pentru aplicarea legislatiei rutiere , atat in conditiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cat si in conditiile sectiunii 4 din NML 021-05.
        Fata de probele administrate in cauza se constata ca, din actele si lucrarile dosarului, nu rezulta o alta stare de fapt decat cea consemnata de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal de contraventie sau care macar sa ridice un dubiu cu privire la temeinicia procesului-verbal. Actul de sanctionare a fost incheiat in urma unor constatari ex propriis sensibus ale unui agent investit cu prerogative de putere publica, astfel ca acest act administrativ beneficiaza de o prezumtie de legalitate si temeinicie.
In consecinta, pentru motivele mai sus expuse, instanta retine ca se impune solutia mentinerii procesului-verbal in discutie si respingerea plangerii contraventionale ca neintemeiata.
In baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, avand in vedere dispozitiile art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ, in conformitate cu care sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si de mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de celelalte date inscrise in procesul-verbal, avand in vedere, totodata, faptul ca sustinerile petentului privind circumstantele savarsirii faptei nu au fost confirmate de probatoriul administrat in cauza, instanta retine ca sanctiunea aplicata este legala si proportionala cu gravitatea faptei contraventionale savarsite, fiind individualizata in mod corect.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, instanta va respinge plangerea contraventionala formulata de petent ca nefondata.