Plangere contraventionala impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei

Prin cererea inregistrata la data de 27.11.2013 pe rolul Judecatoriei Moinesti sub nr. de dosar 5378/260/2013, petentul SC X SRL a formulat plangere contraventionala impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei seria BC nr.061467 din 07.11.2013 incheiat de ITM Bacau.
In motivarea cererii petentul arata ca procesul verbal este netemeinic si nelegal si a solicitat a se constata nulitatea acestuia.  In subsidiar, petentul a solicitat inlocuirea amenzii cu sanctiunea avertismentului.
               In drept, au fost invocate dispozitiile art. 31 si art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
              In dovedirea plangerii, petentul a depus la dosar, in copie: procesul-verbal de constatare a contraventiilor incheiat de ITM Bacau, procesul-verbal de control, anexa 9 la procesul-verbal de control, copie registru salariati.              Petentul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosar si a probei cu martorii GP si GE.
               Cererea a fost legal timbrata cu 20 lei, in conformitate cu prevederile art. 53 raportat la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
              Intimata a depus intampinare, peste termenul legal, prin care a solicitat respingerea plangerii ca nefondata.
                 Sub aspect probatoriu, instanta a incuviintat proba cu  inscrisurile depuse la dosar si proba testimoniala, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
        Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
               Prin procesul-verbal seria BC nr. 061467/07.11.2013 incheiat de catre intimata Inspectoratul Teritorial de Munca Bacau,  s-a aplicat petentului sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 10.000 lei in baza Legii nr. 53/ 2003 privind Codul muncii.
              In fapt, s-a retinut in sarcina petentului ca la verificarea efectuata la data de 01.11.2013, la punctul de lucru situat in sat Tarhausi, com. Ghimes Faget, acesta nu a respectat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/21003 privind incheierea in forma scrisa a contractului individual de munca pentru numitul GP. Acesta a declarat in fisa de identificare ca este ajutor de fochist si nu a semnat contract individual de munca. Din declaratia acestuia luata in fata instantei, a reiesit ca tinea locul sotiei sale, angajata SC X SRL, care plecase acasa.
  Procesul-verbal a fost intocmit in lipsa petentului, la sediul ITM.
               Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal  si hotaraste asupra sanctiunii.
              Sub aspectul legalitatii procesului-verbal, instanta constata ca au fost respectate conditiile formale prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind intocmirea procesului-verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absoluta. Acesta cuprinde toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii conform art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind incheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel, procesul-verbal contine data si locul unde a fost incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, numele si prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta savarsita, data comiterii, semnatura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.
              Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 prevede ca „Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului”.
             Art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 prevede ca „ Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte:
              e) primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata”.
             Instanta, fata de dispozitiile legale sus-amintite si, analizand mentiunile din procesul-verbal de contraventie, constata ca procesul-verbal intruneste conditiile de forma impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 si ca nu exista vreo cauza de nulitate absoluta prevazuta de art. 17 din acelasi act normativ.
               Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta retine ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente.
               Cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale, instanta apreciaza ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, din economia textului art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezulta ca procesul-verbal contraventional este un mijloc de proba care face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
  Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul. In privinta materialului probator, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca instanta va administra orice probe prevazute de lege pentru a stabili temeinicia si legalitatea procesului-verbal.
  De aici rezulta ca afirmatiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, daca se coroboreaza cu alte mijloace de proba, ori cel putin cu anumite date cuprinse in procesul-verbal si daca in urma aprecierii nemijlocite a sinceritatii declaratiei, instanta si-a format convingerea intima  ca petentul a relatat adevarul.
  Pe de alta parte, instanta constata ca procesul-verbal reprezinta un mijloc de proba si contine constatari personale ale organului competent aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da nastere prezumtiei potrivit careia situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
             Totodata, instanta apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute in art.1 din O.G. nr. 2/2001 pentru existenta contraventiei: prevederea in lege (legalitatea) si savarsirea faptei cu vinovatie (imputabilitatea).
  Astfel, fapta retinuta in sarcina petentului este prevazuta si sanctionata in art. 16 alin. 1 si art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, texte legale care intrunesc cerintele accesibilitatii si previzibilitatii, prevazute de jurisprudenta CEDO.
  De asemenea, petentul a comis fapta cu vinovatie sub forma intentiei si nu a facut dovada unei imprejurari care inlatura caracterul contraventional al faptei comise, astfel incat instanta va retine si indeplinirea acestei conditii legale.
                 Astfel, din ansamblul materialului probator existent la dosar rezulta savarsirea faptei contraventionale retinute in procesul-verbal, astfel incat prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost rasturnata, petentul nefacand dovada contrara a celor retinute de organul constatator.
                In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanta o va aprecia examinand procesul-verbal in conformitate cu competenta oferita de art. 34 alin.1 teza finala din O.G. nr.2/2001 si cu criterii prevazute de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, conform caruia „ Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.”
  Potrivit art. 7 alin. (2) si (3) din O.G. nr. 2/2001 “Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa. Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.”
  Avand in vedere aceste texte legale si imprejurarile concrete ale comiterii contraventiilor retinute, instanta apreciaza ca fapta sanctionata cu amenda nu prezinta un pericol social atat de ridicat incat sa fie oportuna o sanctiune pecuniara atat de severa. In consecinta va dispune admiterea in parte a actiunii si inlocuirea amenzii cu avertismentul.