Incheierea prin care s-au respins ca nefondate cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, este supusa recursului.

Incheierea prin care  s-au respins ca nefondate cererile de inlocuire a  masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, este supusa recursului.
Prin incheierea de sedinta din 24.08.2005 pronuntata de tribunalul in dosarul penal nr.1501/2005 s-au respins ca nefondate cererile de inlocuire a masurilor arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea conform art.145 Cod pr.penala.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii T.B.N., I.O.L si T.L.criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii recurate din prisma motivelor de recurs invocate, se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de procuror, instanta urmeaza a o respinge ca nefondata retinand fata de obiectul cauzei si in raport de dispozitiile art.141 Cod pr.penala, ca incheierea tribunalului este supusa recursului.
De asemenea, potrivit art.21 din Constitutia Romaniei ce reglementeaza accesul la justitie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, nici o lege neputand ingradi acest drept.
Dreptul mai sus consacarat implica in mod necesar nu numai accesul direct la justitie, ci si posibilitatea de a exercita liber si neingradit o cale de atac.
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Directia de Investigarea a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Constanta, s-a dispus trimiterea in judecata a recurentilor  inculpati pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000.
Din probele administrate in cauza rezulta ca subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive.
Sub aspectul dispozitiilor art.148 Cod pr.penala, s-a constatat ca infractiunile savarsite sunt flagrante, fiind descoperite la scurt timp dupa punerea in circulatie a drogurilor de mare risc, iar pedeapsa prevazuta o constituie inchisoarea mai mare de 4 ani.
Exista probe certe ca, lasarea in libertate a inculpatilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, fapt ce decurge din natura infractiunilor comise, forma continuata de savarsire a acestora, caracterul comprimatelor puse in circulatie, acestea fiind droguri de mare risc, inculpatii putand fi impiedicati a comite fapte similare prin punerea in libertate.
Prin faptele savarsite s-a adus o grava atingere relatiilor sociale privind sanatatea publica, activitatile de acest gen impunandu-se a fi stopate in mod ferm de catre autoritatile statului.
Faptul ca inculpatii au avut o atitudine sincera  in fata instantei nu inseamna ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive s-au modificat pentru a se putea aplica o masura mai blanda.
Pentru buna desfasurare a procesului penal se impune ca inculpatii sa fie cercetati in continuare in stare de arest preventiv, intrucat lasarea acestora in stare de libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica prin sentimentul de insecuritate in randul comunitatii in care locuiesc privitor la sanatatea si viata acestora.
In consecinta, in mod corect prima instanta a respins ca nefondate cererile formulate de catre inculpati cu privire la inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, fapt pentru care Curtea urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpati.

Decizia  penala nr. 506/P din 27  august 2005
In acelasi sens :
Decizia  penala nr. 503/P din 25 august 2005