Scadenta obligatiei de plata a pretului in ipoteza in care partile nu au stipulat un termen de plata; raspunderea vanzatorului pentru viciile aparente ale bunului vandut

Sentinta civila nr. 561/08.03.2014
Contracte
Scadenta obligatiei de plata  a pretului in ipoteza in care partile nu au stipulat un termen de plata; raspunderea vanzatorului pentru viciile aparente ale bunului vandut.

Constata ca , prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante la data de 29.11.2012 , reclamanta S.C. R. 2000 P.  S.R.L. , cu sediul in A. I. , str. B. , nr. - , jud. A. , a solicitat obligarea paratei S.C. S. N. S.R.L. , cu sediul in S. M., str. P. , f.n. , jud. S., la plata sumei de 143.880 lei , reprezentand rest de pret neachitat , precum si a sumei care reprezinta contravaloarea dobanzii legale penalizatoare aferente debitului principal in cuantum de 143.880 lei , calculata de la data de 3.02.2010 pana la plata integrala a debitului principal ; cu cheltuieli de judecata .
In motivarea actiunii sale , reclamanta sustine ca a vandut paratei un numar de 12 masini industriale in valoare totala de 299.880 , pentru care s-a emis factura nr. 5/31.01.2010 , pret din care parata a achitat doar suma de 150.000 lei pana in prezent , cu toate ca a fost notificata in acest sens .
In drept sunt invocate prevederile art. 1719 , 1721 , 1725 C.civ.
Prin intampinarea formulata , parata a solicitat respingerea actiunii , cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea intampinarii , parata sustine ca nu este exigibila obligatia de plata a sumei pretinse de reclamanta , pe de o parte , dat fiind faptul ca in cuprinsul facturii nu este specificat un termen de plata a pretului , iar , pe de alta parte , avand in vedere imprejurarea ca intre parti a intervenit o conventie privind plata in mod esalonat a facturii , potrivit scadentarului atasat intampinarii , corespunzator caruia plata urma sa fie efectuata abia la data de 15.09.2013 .
Pe de alta parte , parata sustine ca a solicitat reclamantei sa inlocuiasca produsele defecte livrate , intrucat unele dintre masinile industriale cumparate erau nefunctionale , prevalandu-se astfel de exceptia de neexecutare a contractului .
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta a retinut urmatoarele :
Reclamanta pretinde ca a vandut si predat  paratei un numar de 12 masini industriale , in valoare totala de 299.880 lei , iar parata recunoaste ca a cumparat aceste produse .
Pentru incasarea pretului , reclamanta a emis factura nr. 5/31.01.2010 ( fila 9 dosar ) , in cuprinsul careia sunt identificate masinile industriale care au facut obiectul conventiei partilor .
Factura nu este semnata sau parafata de catre parata prin reprezentantul sau legal sau alta persoana desemnata in acest sens .
Partile nu au consemnat contractul de vanzare cumparare incheiat in forma scrisa , iar in cuprinsul facturii nu s-au facut mentiuni privind scadenta obligatiei de plata a pretului sau modalitatea de plata a acestuia .
Parata a dovedit cu extrasele de cont atasate intampinarii ca a platit in mai multe transe , in perioada februarie 2010 – decembrie 2011 , o parte din pretul convenit , anume suma de 156.000 lei , restul neachitat din pret fiind in cuantum de 143.880 lei .
Reclamanta sustine ca scadenta obligatiei de plata a pretului s-ar fi implinit la data de 3.02.2010 , data de la care pretinde dobanda legala , si ca nu a existat o intelegere intre parti privind plata esalonata a pretului .
Parata , in schimb , afirma ca a existat o asemenea intelegere , si ca aceasta sta la baza scadentarului pe care ea l-a intocmit in scris ( aflat la dosar la fila 52 ).
Cert este ca acest inscris , care evidentiaza un numar de 41 de rate de plata a pretului , nu este semnat de catre societatea reclamanta prin reprezentantul sau legal sau alta persoana desemnata in acest sens , si nici nu este recunoscut de catre aceasta ca reprezentand o conventie intre parti asupra modalitatii de plata a pretului . Ca atare , se retine ca scadentarul respectiv nu are valoarea probatorie a unui inscris sub semnatura privata .
Cu toate acestea , este evident ca reclamanta cel putin a acceptat tacit , daca nu chiar expres , plata esalonata a pretului , avand in vedere faptul ca aceasta a fost in concret modalitatea de plata a pretului , parata efectuand plati partiale cu regularitate aproape lunara in perioada februarie 2010 – decembrie 2011 , fara sa existe vreo opozitie din partea reclamantei .
In acest sens este de retinut ca reclamanta a notificat parata doar o singura data , la inceputul anului 2012 pentru plata diferentei neachitate din pret ( notificare – fila 8 dosar), fara sa fi procedat astfel in perioada celor 2 ani de la incheierea conventiei , perioada in care parata facea plati in mod esalonat .
Martora C. E. , care a prestat in favoarea reclamantei servicii de contabilitate si consultanta fiscala din 2008 pana in prezent , este cea care a tinut legatura cu directorul societatii parate in perioada platilor facute de aceasta , anume cu martorul P. N. .
 Din declaratia acestei martore ( fila 73 ) reiese ca administratorul societatii reclamante , care o contacta telefonic pentru a se interesa de plata pretului , a acceptat , in perioada celor doi ani in care parata a efectuat in mod esalonat plati in contul pretului , aceasta modalitate de plata ; acesta s-a exprimat transant in sensul refuzului unei plati esalonate doar la inceputul anului 2012 , cand directorul societatii parate i-a prezentat martorei C. E. acel scadentar , refuzul vizand doar perioada ulterioara acelui moment de la inceputul anului 2012 . Un argument in plus in acest sens , este tocmai decizia luata de administratorul societatii reclamante de a notifica societatea parata doar in primele luni ale anului 2012 ( notificarea comunicata paratei , aflata la dosar la fila 8 , nu contine nici-o data de intocmire , singurul reper pentru stabilirea reperului temporal al emiterii acesteia fiind data de 20.04.2012 mentionata in cuprinsul notificarii ca si data desemnata pentru desfasurarea concilierii directe , data care este in mod evident ulterioara intocmirii notificarii ; un alt reper este indicat de momentul la care parata a intocmit un raspuns la notificare – inregistrat la data de 18.04.2012 in evidenta paratei – fila 54 dosar ).
Martorul P. N., director al societatii parate , care s-a ocupat in concret de efectuarea platilor in contul pretului , relateaza ( fila 75 dosar ) ca initiativa incheierii conventiei de vanzare cumparare a utilajelor a apartinut reclamantei , si ca , in aceeasi maniera a fost initiat si un alt contract de aceeasi natura , ce a fost incheiat de parti in anul 2009 , reclamanta fiind interesata sa isi vanda utilajele pe care le-a folosit in activitatea sa de productie , in urma incetarii acestei activitati , atat la sediul sau din A. I. , cat si in cadrul unei firme din Polonia .
Martorul arata ca a asistat la discutia purtata de administratorul societatii reclamante cu cel al societatii parate atunci cand acestia au decis incheierea contractului de vanzare cumparare analizat in cauza , context in care administratorul societatii parate i-a pus in vedere ca trebuie sa plateasca initial suma reprezentand TVA –ul aferent pretului convenit , pana la data de 25 a lunii urmatoare .
Totodata , martorul sustine ca , in acelasi context , administratorul paratei i-a spus ca s-ar fi inteles cu administratorul reclamantei ca restul din pret sa fie platit in 4 ani , in rate lunare egale , in cuantum de 1.300 – 1.400 euro .
Extrasele de cont atasate de parata intampinarii , precum si situatia platilor efectuate prezentata de reclamanta in inscrisul de la fila 6 , dovedesc faptul ca in februarie – martie 2010 , atunci cand s-au facut primele plati in contul pretului , parata a platit de doua ori cate 25.000 lei , iar in luna iulie a anului 2010 , 20.000 lei , in total 70.000 lei , cuantumul acestor plati fiind mai mare decat cel al fiecarei plati ulterioare . Suma de 70.000 lei reprezinta aproximativ cuantumul TVA –ului aferent pretului convenit de parti . Ca atare , se confirma afirmatiile martorului privind intelegerea intervenita intre cei doi administratori pentru a se plati initial contravaloarea TVA –ului aferent pretului convenit de parti , si , deci , implicit , faptul ca restul pretului urma sa se plateasca esalonat .
Se retine , totodata , ca reprezentantul in instanta al reclamantei a facut referire la plata cu intarziere a ratelor de catre parata ; acesta sustine ca timp de doi ani s-au platit ratele la insistente ( fapt , de altfel , dovedit cu martora C. ) , deoarece parata intarzia cu plata acestora ( incheierea de sedinta din data de 8.02.2013 – fila 61 dosar ). Pozitia acestuia contrazice vehementa cu care reclamanta a negat orice intelegere privind plata in rate a pretului .
Asadar , exista o serie de argumente care converg inspre a concluziona in sensul ca partile au convenit , odata cu incheierea contractului , plata esalonata a pretului . Unul dintre argumente este reprezentat si de existenta unui contract similar anterior incheiat de parti ( filele 69 – 72 ) in care partile au stabilit in scris plata esalonata a pretului ( care are un cuantum apropiat de cel analizat in cauza – 249.000 lei ) , esalonare prevazuta pentru o perioada de 1 an si 6 luni . Ce nu s-a dovedit , insa , este modalitatea de esalonare a platii , si termenele de plata , acestea nefiind stabilite de parti .
Sustinerea paratei , in sensul ca data ultimului termen de plata convenit ar fi 15.09.2013 , nu poate fi primita , avand in vedere faptul ca acel scadentar invocat in aparare nu a fost insusit de catre reclamanta .
Mai mult , afirmatia directorului societatii parate , in calitatea sa de martor , in sensul ca partile ar fi convenit ca pretul sa se achite in 4 ani , nu are relevanta probatorie , dat fiind faptul ca nu se coroboreaza cu alte elemente probatorii , si ea apartine unei persoane care , prin functia sa , are interesul sa sustina apararea paratei in cauza .
Parata a invocat in aparare si exceptia de neexecutare a contractului , fata de imprejurarea ca doua dintre utilajele cumparate ar fi fost defecte si , deci , nefunctionale .
Cele doua utilaje au fost identificate de catre avocatul paratei in sedinta de judecata din data de 8.02.2013 ( incheiere – fila 61 ) ca fiind cele indicate la pozitia a 2-a si a 5-a din factura .
Pretul acestor doua utilaje este de 64.260 lei , astfel cum reiese din continutul facturii ( fila 9 ) , or parata a refuzat plata sumei de 143.880 lei .
Martorul P. afirma in declaratia sa ca ar fi aflat ca cele doua utilaje nu functionau inca din primavara anului 2010 si ca , pentru ca nu a putut folosi cele doua utilaje , a sistat plata pretului . Sustinerea acestuia este , insa , infirmata de situatia platilor facute in contul pretului , care indica faptul ca parata a facut astfel de plati aproape lunar pana in 19.12.2011 ( potrivit extraselor decont depuse de parata in aparare ).
Predarea utilajelor s-a facut fie la data intocmirii facturii , anume la 31.01.2010 , astfel cum sustine reclamanta la interogatoriu ( fila 58 ) fie inainte de intocmirea facturii – corespunzator declaratiei martorei C. ; oricum momentul predarii acestora nu a facut obiectul controversei partilor si nu are relevanta stabilirea cu exactitate a acestuia in cauza .
Potrivit declaratiei martorului P. N. , parata a cerut asistenta tehnica reclamantei pentru rezolvarea problemelor de functionalitate a celor doua utilaje , sens in care aceasta din urma a desemnat doi colaboratori ai sai , care au intervenit in vederea repararii acestora , fara succes , insa.
Astfel cum sustine si martora C. , si cum reiese si din declaratia martorului P. , reclamanta si-a manifestat disponibilitatea de a ajuta parata in continuare pentru aducerea in stare de functionare a acelor utilaje , ajutorul oferit a fost , insa , refuzat de catre parata , din cauza costurilor presupuse de reparatii , costuri pe care nu era dispusa sa le suporte .
Cert este ca din probele administrate nu reiese ca partile s-ar fi inteles ca utilajele ce fac obiectul conventiei sa fie functionale , sau cel putin sa fie verificata functionalitatea acestora inainte de incheierea contractului , cu toate ca s-ar fi impus o asemenea conditie tocmai pentru ca acestea nu erau noi , ci fusesera folosite in activitatea de productie a reclamantei . Mai mult decat atat , este evident ca parata a preluat bunurile fara sa fi procedat la o verificare a functionalitatii acestora , martorul P. confirmand ca doar dupa o luna sau doua de la predare , a aflat ca cele doua utilaje sunt defecte .
Vanzatorul nu raspunde de viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga ( art.1352 vechiul C.civ.) , el este raspunzator doar pentru cele ascunse , pe care cumparatorul nu le-ar fi putut identifica cu ocazia incheierii conventiei .
In speta , parata nu a manifestat niciun fel de diligenta , nici cand a incheiat contractul , nici cand i s-au predat bunurile , pentru a verifica starea de functionare a utilajelor , insa atunci cand a facut-o , a putut constata fara nici-o dificultate ca cele doua utilaje erau defecte , viciile acestora nefiind nicidecum ascunse .
Chiar sa fi fost ascunse viciile , ele ar fi putut fi invocate doar in limita termenului de prescriptie de 6 luni ( prevazut de art. 5 din Decretul 167/1958 ) ; or , nefiind invocate in termenul de prescriptie , acestea nu pot fi invocate nici pe cale de exceptie in actiunea vanzatorului pentru plata pretului .
Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului influenteaza pozitia exprimata de parata in aparare cu privire la neexigibilitatea obligatiei sale de plata a pretului . Invocarea acesteia presupune existenta unei obligatii de plata scadente , care este insusita de catre debitorul ei , pentru ca exceptia de neexecutare doar suspenda executarea acestei obligatii pana la executarea obligatiei celeilalte parti contractante , care face obiectul exceptiei .
Asadar , si din aceasta perspectiva , se poate argumenta in sensul ca obligatia de plata a pretului este scadenta .
Cumparatorul unui bun este obligat sa plateasca pretul acestuia – potrivit art. 1361 din vechiul C.civ.
Scadenta obligatiei de plata a pretului nu este , in speta , astfel cum s-a argumentat pe larg in cele ce preced , nici data predarii bunurilor , nici data intocmirii facturii , in conditiile in care a existat o conventie privind plata esalonata a acestuia , fara sa se poata determina , insa , termenul limita de achitare integrala a pretului .
Prin urmare , solicitarea reclamantei de a fi obligata parata la dobanda legala incepand cu data de 3.02.2010 , nu are temei .
Reclamanta este indreptatita la a primi daune interese pentru neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre parata ( potrivit art. 1082 vechiul C.civ. ) , daune interese care cuprind , pe langa pierderea suferita si beneficiul nerealizat de care a fost lipsita ( art. 1084 vechiul C.civ. ) , acesta din urma fiind reprezentat de dobanda legala penalizatoare , potrivit prevederilor art. 1088 vechiul C.civ. si cele ale art.3 alin.2 din O.G.13/2011.
In lipsa unei date certe a scadentei obligatiei de plata a pretului , aceasta se va acorda doar de la data introducerii actiunii – 29.11.2012, pana la plata integrala a debitului principal .
Pentru considerentele expuse , va fi admisa in parte actiunea reclamantei , in sensul ca va fi obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 143.880 lei , reprezentand rest de pret neachitat , precum si suma care reprezinta contravaloarea dobanzii legale penalizatoare aferente debitului principal in cuantum de 143.880 lei , calculata de la data introducerii actiunii – 29.11.2012, pana la plata integrala a debitului principal ; vor fi respinse pretentiile reclamantei privind dobanda legala penalizatoare aferenta debitului principal , pentru perioada 3.02.2010 – 28.11.2012 .
In temeiul art. 274 C.proc.civ. , avand culpa procesuala , parata va fi obligata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata partiale in cuantum de 8.000 lei , raportat la masura in care a fost admisa actiunea .