Clauza privind comisionul de risc in contractele de credit bancar

S.C 282/21.02.2012
Contracte
Clauza privind comisionul de risc in contractele de credit bancar.

Reclamantii S. N. si S. L. in contradictoriu cu parata  SC V. R.  SA au solicitat instantei sa constate existentei clauzelor abuzive care  da posibilitatea bancii sa modifice dobanda a comisionului de risc  si obligarea paratei la restituirea comisionului de risc. Totodata au mai solicitat  constatarea nulitatii actelor aditionale prin care parata a incercat sa inlocuiasca comisionul de risc cu un comision de administrare.
In sustinerea cererii reclamantii arata ca parata a introdus acel comision de risc,in contractul de credit, in mod mascat, fara a-l defini in mod clar si evitand plasarea lui la capitolul unde sunt prevazute obligatiile de rambursare a creditului. De asemenea, in adresele expediate reclamantilor, comisionul de risc este interpretat ca fiind costul platit pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate, insa  cel care isi asuma  riscul  este de fapt clientul, banca neavand nici un fel de risc deoarece creditul a fost garantat cu garantii imobiliare si  asigurari de viata . Mai sustine ca parata a incercat in mod repetat sa impuna in mod abuziv acte aditionale  nesemnate de catre clienti prin care s-a incercat introducerea unor clauze care sa permita bancii sa introduca noi comisioane si sa solicite garantii imobiliare suplimentare, astfel ca nu exista nici o justificare pentru mentinerea acestor clauze abuzive .
Prin intampinare parata s-a opus la admiterea cererii aratand ca cererea nu indeplineste conditiile reglementate de Legea 193/200, reclamantii nu urmaresc decat reducerea ratelor creditului dupa o perioada de 3 ani de la incheierea acestui contract, s-ar crea un dezechilibru contractual semnificativ si s-ar infrange principiul bunei credinte.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele :
Reclamantii au incheiat cu parata un contract de credit bancar inregistrat sub numarul 0099614 din data de 8 mai 2007 prin care au primit un credit in valoare de 30.000 euro pe care s-au obligat sa il restituie in  360 de rate lunare. Ratele cuprind suma care se restituie din credit dobanda si comisionul de risc.
La data incheierii contractului reclamantii si-au insusit planul de rambursare a creditului care este un tabel in cuprinsul caruia sunt inserate : valoarea ratei lunare si sumele care compun aceasta rata respectiv cat reprezinta dobanda, cat reprezinta comisionul de risc si cat se acopera din credit. De asemenea pe fiecare pagina a planului de rambursare este inscrisa valoarea procentuala a dobanzii reale efective care in acest caz se obtine prin insumarea   valorii  procentuale a dobanzii cu valoarea procentuala a comisionului de risc.
In perioada de aplicare a OUG nr.50/2010 parata a incercat sa inlocuiasca comisionul de risc cu un comision de administrare dar reclamantii au refuzat acest lucru.
Potrivit dispozitiilor legii nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori :
           ART. 1
           (1) Orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
In speta contractul de credit bancar inregistrat sub numarul 0099614 din data de 8 mai 2007 are un caracter tehnic la fel ca toate celelalte contracte de credit dar este completat in mod explicit cu planul de rambursare a creditului care este un tabel foarte clar in cuprinsul caruia sunt inserate : valoarea ratei lunare si sumele care compun aceasta rata respectiv cat reprezinta dobanda,cat reprezinta comisionul de risc, cat se acopera din credit precum si DAE.
           ART. 4
       (1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Negocierea s-a concretizat prin acceptarea ofertei, a produsului lansat de catre banca.       Este de notorietate  ca nu fiecare client are propriul contract cu propria dobanda sau comision.          
Instanta considera ca toti clientii care au acceptat produsul respectiv au acceptat totodata acelasi comision de risc.
Este prevazuta in art. 977 C. civ. care precizeaza ca „interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor”.
Conventia, fiind rezultatul vointei comune a partilor contractante, se intelege ca instantele judecatoresti vor cauta a descoperi intentia reala a partilor contractante, fara a se opri la sensul gramatical al termenilor intrebuintati.
Este cert ca intentia reclamantilor , la negocierea contractului de credit a fost aceea de a stabili daca costul creditului este convenabil pentru ei fara a conta din ce anume este compus acel cost. Ei nu ar fi acceptat un cost mai mare numai din orgoliul de a nu plati comisionul de risc pentru ca atunci ar fi putut cere majorarea dobanzii si eliminarea acestui comision. Poate ca si in prezent ar putea negocia in aceste conditii.
Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri se va interpreta in sensul ce poate avea un efect si nu in acela care ar duce la inlaturarea ei, deoarece orice clauza contractuala este inscrisa de parti pentru a produce efect ( art. 978 ). Acest principiu de interpretare isi are sorgintea in dreptul roman in cunoscutul adagiu clasic actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Este greu de acceptat ca partile au stipulat o clauza fara a fi dorit si urmarit sa se produca efecte juridice,in speta la trei ani dupa incheierea contractului.
Se mai sustine ca banca nu suporta nici un fel de risc deoarece creditul a fost garantat cu garantii imobiliare si  asigurari de viata .
Ori este de notorietate publica ca valorile imobilelor,inclusiv cele aduse garantii (sau chiar mai mult acestea din urma) au scazut cu pana la 40 % aproximativ in cazul constructiilor si cu pana la 50% aproximativ in cazul terenurilor, pe teritoriul mun. M.. Pe site-urile bancilor a crescut semnificativ numarul imobilelor supuse executarii pentru recuperarea creditelor, iar numarul creditelor neperformante a crescut.
Esenta contractului este acordul de vointe. Nici un contract nu se poate forma cat timp vointele care concureaza la crearea sa nu s-au pus de acord.
Rezulta ca prin incheierea contractului intelegem realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. Acest acord se realizeaza prin intalnirea concordanta a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte. Aceasta intalnire are loc prin propunerea pe care o face o persoana altei persoane de a incheia un contract si prin acceptarea pur si simplu a acestei propuneri de catre cel caruia i-a fost facuta.
In speta actele aditionale propuse de catre parata nu au fost acceptate de catre reclamanti deci nu s-a realizat acordul de vointa si nu se poate vorbi de incheierea unui contract. Aceste acte au valoarea unor oferte si nu exista nici un temei pentru anularea lor.
A priori instanta va respinge cererea reclamantilor avand ca obiect constatarea existentei clauzei abuzive a comisionului de risc ,obligarea paratei la restituirea comisionului de risc si constatarea nulitatii actelor aditionale .
In baza dispozitiilor art.246 Cod procedura civila instanta va  lua act de renuntarea reclamantilor la capatul de cerere privind constatarea nulitatii clauzei care ii da posibilitatea bancii sa modifice dobanda.