Cumpararea unui imobil cu titlu de bun comun in devalmasie de catre fostii soti, dupa desfacerea casatoriei, in conditiile in care acesti s-au considerat, din eroare, a fi in continuare casatoriti.

S.C. - 2977/21.11.2011
Contracte
Cumpararea unui imobil cu titlu de bun comun in devalmasie de catre fostii soti, dupa desfacerea casatoriei, in conditiile in care  acesti s-au considerat, din eroare, a fi in continuare casatoriti.

Constata ca prin actiunea civila inregistrata la instanta la data de 25.03.2011 reclamantul C. I. S., domiciliat in C. M., str. L. nr.- , bl. -, sc.-, et.-, ap.-, jud. S-, a chemat in judecata pe parata  T- E- M-, domiciliata in C. M., str. A. P. bl.., ap.., jud. S., si ORASUL C. M. prin primar, solicitand:
Sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare cumparare nr. 7952/1993, in baza caruia au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat administrativ in C. M., str. L. nr.-, bl.-, sc.-, et.-, ap.-, jud. S., compus din 2 camere de locuit cu o suprafata de 30,27 mp, numai cu privire la cota de 1 a paratei T. E.;
Sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare arata ca imobilul in cauza este proprietatea sa exclusiva, fiind dobanditi din banii sai proprii dupa aproximativ 7 luni de zile de la desfacerea casatoriei cu parata, situatie in care, potrivit dispozitiilor Codului familiei, imobilul nu are calitatea de bun comun. Mai arata ca contractul de vanzare-cumparare este nul pentru lipsa cauzei, respectiv lipsa pretului, intregul pret al imobilului fiind achitat de catre el reclamantul.
In drept invoca dispozitiile art. 30 si 31 Cod familiei, art. 948, art.  966 – 968 Cod civil, art. 480 Cod civil.
Actiunea a fost timbrata cu 809 lei taxa judiciara si 5 lei timbru judiciar.
Prin intampinare, parata solicita respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala, aratand ca imobilul a fost cumparat impreuna cu reclamantul, prin contributie egala de cate 1 fiecare, nefiind un drept de proprietate comuna in devalmasie, ci un drept de proprietate comuna pe cote parti. Mai arata ca aceeasi cerere a fost formulata de catre reclamant si in dosarul nr. -/257/2010, solutionat de catre Judecatoria Medias, ca o precizare de actiune, dar pentru ca cererea a fost formulata la al saselea termen de judecata, instanta a inlaturat cererea ca tardiv formulata.
In fine, mai arata ca imobilul din litigiu a reprezentat fostul lor domiciliu comun, iar la cumpararea lui si-a adus si ea contributia.
Examinand cauza instanta retine:
In fapt, prin contractul de vanzare cumparare nr. 7952/24.01.1994 (fila 10 dosar) reclamantul si parata au cumparat de la RAGCL M. - fosta intreprindere de administrare si vanzare a locuintelor proprietate de stat, ulterior desfiintata, si al carui patrimoniu a fost apoi preluat, pentru locuintele situate in localitatea C. M., de aceasta unitate administrativ teritoriala -  imobilul situat in C. M., str. L. nr.-, bl.-, sc.-, ap.-, jud. S., compus din 2 camere de locuit cu o suprafata de  30,27 mp, precum si cota indiviza de 2,31% din  suprafata comuna a imobilului, cu pretul de 44.101 lei, achitat la data incheierii contractului. Contractul este semnat atat de reclamant cat si de catre parata, ceea ce lasa sa se inteleaga ca de comun acord au convenit ca impreuna sa cumpere acest apartament. Apartamentul nu este intabulat in cartea funciara intrucat pentru respectivul bloc nu s-au efectuat lucrarile cadastrale necesare intabularii.
Reclamantul si parata s-au casatorit la data de 21 noiembrie 1990, iar prin sentinta civila nr. 1003/30 martie 1993 a Judecatoriei Medias s-a dispus divortul dintre cei doi (fila 12 dosar), sentinta care a devenit irevocabila la data de 17.05.1993.
Prin urmare, la data cumpararii locuintei reclamantul si parata erau divortati, ceea ce inseamna ca dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului s-a facut pe cote parti si nu in devalmasie, chiar daca pe contract fostii soti apar cu numele dobandit prin casatorie.
De altfel, asa cum rezulta din probele administrate (declaratii de martori, filele 63 si 84 dosar, interogatoriu reclamantului, fila 72 dosar) la data cumpararii imobilului cei doi nu aveau cunostinta ca sunt divortati, pentru ca, asa cum sustine reclamantul, in luna octombrie  sau noiembrie 1992, cand s-au prezentat la divort, s-au intors stiind ca s-au impacat.
Ca asa stau lucrurile o dovedeste faptul ca, ulterior pronuntarii sentintei de divort, cei doi au reluat convietuirea si au avut impreuna doi copii dupa aceasta data, convietuind impreuna pana in anul 2003, cand din nou s-a pus problema divortului si cand reclamantul a aflat ca este divortat din anul 1993.
In consecinta, chiar daca la data cumpararii apartamentului reclamantul si parata erau divortati, convingerea lor a fost ca ei sunt casatoriti si s-au comportat ca atare, contractul de vanzare cumparare fiind incheiat pe numele celor doi fara a se arata cota de contributie a fiecaruia.
Din declaratiile martorilor audiati la filele 62 si 84 dosar rezulta ca la data cumpararii apartamentul era intr-o stare avansata de degradare, fara geamuri si fara usi, iar amenajarea lui s-a facut de catre cei doi din banii comuni. Asa se explica de ce la nivelul anului 1994 pretul apartamentului a fost de doar 44.101 lei. Din aceleasi declaratii rezulta ca, la data la care partile au cumparat apartamentul, in acelasi imobil si alipit acestui apartament a cumparat si fratele reclamantului un alt apartament, care apoi a fost unificat cu apartamentul celor doi si a constituit o singura unitate locativa in care au locuit pana in anul 2003, cand s-au despartit. Din inscrisul depus la fila 65 dosar rezulta ca fratele reclamantului, numitul C. I., a cumparat apartamentul nr.- din imobilul situat in C. M., str. L. nr.-, bl.-, sc.-, pretul acestuia fiind tot de 44.101 lei, data incheierii contractului fiind 30.06.1994.
Raportat la pretul platit pentru apartament, acesta nu constituie un motiv pentru a se considera ca parata nu a avut nicio contributie la achizitionarea lui si ca actul ar fi lovit de nulitate absoluta pentru lipsa cauzei, asa cum sustine reclamantul, in conditiile in care in acelasi an partile au cumparat un televizor second hand cu pretul de 35.000 lei sau un frigider, tot second hand, cu pretul de 100.000 lei (a se vedea raspunsul la intrebarea 1 din interogator, fila 72 dosar).
Prin urmare, in raport de considerentele expuse, in lipsa unor elemente care sa duca la concluzia ca parata a urmarit sa obtina o cota de proprietate din apartament fara sa plateasca ceva si in conditiile in care, potrivit dispozitiilor art. 967 alin. 2 Cod civil din 1864, aplicabile spetei, cauza este prezumata pana la dovada contrarie, instanta considera actiunea neintemeiata, pe lipsa cauzei.
Faptul ca in contract nu se face mentiune cu privire la cota de proprietate a fiecaruia – imprejurare determinata de faptul ca cele doua parti nu au avut cunostinta la data cumpararii ca sunt divortate – nu constituie nici el un motiv de nulitate a contractului, urmand ca, in masura in care partile nu se inteleg asupra cotei ce li se cuvine, sa se adreseze instantei de judecata. De altfel, prin sentinta civila nr. 808/01.04.2011 a Judecatoriei Medias, definitiva, dar care inca nu este irevocabila, s-a constatat ca cei doi au o contributie egala de cate 1 la dobandirea apartamentului si s-a dispus sistarea indiviziunii prin atribuirea in intregime catre reclamant.
In raport de toate cele expuse instanta considera actiunea neintemeiata si se va pronunta in sensul respingerii ei.
Fiind in culpa cu privire la purtarea procesului, in baza dispozitiilor art. 274 Cod pr. civila reclamantul va fi obligat sa plateasca paratei suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.