Apararea intemeiata pe cazul fortuit in cazul savaroirii infrac?iunii de ucidere din culpa

S.P. - 147/05.05.2011
Ucidere din culpa
Apararea intemeiata pe cazul fortuit in cazul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa


Asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Medias nr. -/P/2007 din data de 19 mai 2008, a fost trimis in judecata inculpatul T. S. – fiul lui G. si L., nascut la data de - in localitatea T., domiciliat in M., str. H. O. nr.-, jud.S., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art.178 alin.2 C.penal.
In considerentele actului de sesizare s-a retinut ca in data de 22.09.2007 in timp ce conducea autoutilitara marca Dacia cu nr. de inmatriculare  apartinand de SC S. N. SRL S.-M. unde era angajat, inculpatul a provocat un accident de circulatie din care a rezultat moartea numitului P. I., conducatorul auto al autoturismul Opel  Combo cu numarul de inmatriculare - care circula regulamentar. Impactul s-a produs ca urmare a vitezei marite cu care inculpatul a circulat intr-o zona in care soseaua era in panta iar carosabilul era umed; in conditiile in care in fata lui se deplasau mai multe autovehicule in coloana, inculpatul a franat, intrand in derapaj si apoi in coliziune mai intai cu  autoturismul marca Solenza cu nr. de inmatriculare - condus de  C. M. I. care se afla in fata, apoi a patruns pe contrasens, incalcand marcajul ce delimita cele doua sensuri de mers si a lovit autoturismul victimei P. I. care circula regulamentar.
In declaratia data in fata instantei in primul ciclu procesual si aflata la fila 196 din acel dosar, inculpatul a sustinut ca a circulat cu viteza de 65-67 km/ora si nu de 97 km/ora, cat este mentionat in rechizitoriu, asa incat nu se face vinovat de producerea accidentului si a consecintelor acestuia. A mai aratat ca a fost nevoit sa franeze brusc, intrucat autovehiculele care circulau in coloana in fata sa  au franat brusc, ultimul dintre acestea nu a semnalizat intentia de franare (distanta intre autovehiculul inculpatului si acesta fiind de aproximativ 6 m), ceea ce a dus la derapajul autoutilitarei conduse de el, intrarea pe contrasens si izbirea de autoturismul condus de victima ce venea din sens opus.
In aparare, inculpatul a solicitat incuviintarea probei testimoniale, precizand ca isi insuseste martorul acuzarii C. A., iar in circumstantiere a solicitat audierea martorului P. D.. A mai aratat ca are obiectiuni la expertiza tehnica efectuata in cursul urmaririi penale, solicitand in acest sens efectuarea unui supliment la expertiza, respectiv a unei lucrari de noua expertiza tehnica.
Prin sentinta penala nr.-/22.12.2008 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar prin decizia nr.-/20.01.2010 a Tribunalului Sibiu s-au admis apelurile formulate de catre partile civile in cauza, precum si cel promovat de catre inculpat, cauza fiind trimisa in rejudecare la instanta de fond.
Prin decizia penala nr.-/30.03.2010 a Curtii de Apel Alba Iulia s-a admis recursul promovat de asiguratorul SC A. SA Bucuresti impotriva deciziei pronuntate in apel si  s-a dispus rejudecarea apelului de catre Tribunalul Sibiu. Prin decizia Tribunalului Sibiu nr. -/17.11.2010 s-au admis apelurile formulate de catre partile civile in cauza, precum si cel promovat de catre inculpat, cauza fiind trimisa in rejudecare la instanta de fond unde a fost reinregistrata sub nr. unic de dosar -/257/2008/V1.
Motivul pentru care sentinta a fost desfiintata a fost acela ca instanta avea obligatia de a stabili daca Sucursala SC A. Sibiu sau Filiala Medias puteau participa in calitate de asigurator in baza unui mandat de reprezentare din partea societatii cu personalitate juridica SC A.-R. A. SA Bucuresti, dandu-se totodata indicatii instantei de fond sa aiba in vedere toate motivele invocate in apelurile care s-au declarat (partile vatamate au formulat apel pentru aceea ca nu a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila si asiguratorul - in limita riscului asigurat - la plata contravalorii autoturismului distrus, iar inculpatul a formulat apel in ceea ce priveste latura penala, solicitand achitarea  in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod de procedura penala, iar in subsidiar reducerea pedepsei sub minimul sau special prin retinerea circumstantelor atenuante.
In aceasta faza procesuala inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize care sa stabileasca daca cauza decesului  a survenit datorita corpului metalic desprins din airbag, motivand ca aceasta cerere s-a iterat si in fata instantei de apel care insa nu s-a mai pronuntat asupra ei datorita lipsei de procedura cu societatea de asigurare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Inculpatul T. S.  a condus in data de 22.09.2007, in jurul orelor 18,30, autoutilitara marca Dacia cu numarul de inmatriculare -  apartinand SC S. N. SRL Seica-Mica- societate unde era angajat, in timpul serviciului, pe drumul national DN 14 din directia Sighisoara – Medias, in masina fiind si colegul de sau de serviciu, C. A.. Circuland in zona km 73+ 900 foarte aproape de axul drumului, intr-o zona in care soseaua este in panta si in curba, inculpatul a franat brusc deoarece masinile care circulau in coloana in fata sa au redus brusc viteza. Inculpatul circula cu o viteza destul de mare, asa incat manevra de franare a autoveviculelor din fata sa  l-au facut sa actioneze la randul sau prin franare brusca. Datorita acestei manevre de franare, si a vitezei de deplasare, masina condusa de catre inculpat a intrat in derapaj si, intrucat inculpatul circula foarte aproape de linia mediana ce desparte cele doua sensuri de mers ale soselei, masina condusa de acesta a patruns cu partea din fata pe contrasens, unde circula regulamentar autoturismul Opel Combo cu nr. -, condus de P. I.. Cele doua autovehicule au intrat in coliziune, iar in urma impactului autoturismul Opel Combo a fost proiectat cu roata stanga fata blocata datorita vitezei cu care a fost lovit, pe o traiectorie curbilinie spre dreapta parcurgand pana la oprire un spatiu de 18, 20 metri, iar autoutilitara Dacia - condusa de catre inculpat a suferit o rotire de 180 grade, urmata de o a doua rotire cu deplasare curbilinie de 5,50 metri pana la oprire. In urma accidentului a rezultat decesul lui P. I., conducatorul autoturismului Opel Combo. Conform raportului de autopsie medico-legala nr.-/III/66 din 29.10.2007 a Cabinetului Medico-Legal M. (fila 84-90 dosar), moartea numitului P. I. a fost violenta si ea s-a datorat insuficientei respiratorii acute consecutive unei rupturi laringiene cominutive in cadrul unui traumatism cervical complex. Expertiza a mai aratat  faptul  ca leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, in conditiile unei deceleratii bruste, precum si sub actiunea unui corp dur (metalic) antrenat cu energie cinetica mare; leziunile tanatogeneratoare au fost cele de la nivelul gatului si sunt urmarea actiunii corpului dur (metalic) angrenat cu o energie cinetica mare.   
Cat priveste dinamica producerii accidentului, s-a efectuat in cursul urmaririi penale la cererea inculpatului o expertiza tehnica auto pentru determinarea acesteia aflata la filele 107-119 dosar. In concluziile acesteia se arata ca autoturismul Opel Combo condus de P. I. a avut inainte de impact o viteza de deplasare de 87 km/ora, iar cel condus de inculpatul T. S. o viteza de 97 km/ora, aceasta in conditiile in care limita legala maxima admisa in afara localitatii este de 90 km/ora (art.50 alin.1 lit.a din OUG 195/2002).
In apel s-a efectuat de asemenea o expertiza cu trei experti (filele 131-152 dosar apel) in care s-a stabilit ca inculpatul circula cu o viteza de 72-76 km/h, iar victima cu o viteza de 83-87 Km/h. De asemenea arata ca accidentul rutier putea fi evitat de catre inculpat printr-o franare energica si prin pastrarea  fata de autoturismul din fata a unei distante egale sau mai mare de 31 m, distanta parcursa de catre  un autovehicul care ruleaza cu o viteza de 76 km/h  intr-un interval de timp egal cu durata reactiei ansamblului sofer-autovehicul pentru un grad redus de periclitate. Inculpatul nu a respectat dispozitiile art.51 din OUG 195/2002, nepastrand o distanta suficienta fata de autovehiculul din fata pentru evitarea coliziunii, iar airbagul soferului victima a accidentului s-a desprins din montajul sau din volan ceea ce denota ca montarea sa a fost una defectuoasa, iar cauza decesului a fost montarea defectuoasa care a dus la desprinderea piesei metalice numita piesa de contact prin intermediul careia airbagul se fixeaza pe volan si care a lovit gatul victimei. Aceasta concluzie este sustinuta si de faptul ca pasagerul aflat pe scaunul din dreapta in autoturismul  Opel Combo nu a suferit vatamari corporale, precum si de faptul ca ocupantii autoutilitarei conduse de catre inculpat, implicati in acelasi impact, in lipsa dotarii cu airbaguri, nu au suferit vatamari corporale, cu exceptia unei intinderi a tendonului mainii stangi a conducatorului auto-inculpatul.
In aceeasi faza procesuala s-a efectuat si o completare a raportului de expertiza medico-legala, in care s-a aratat ca, reevaluand datele medicale constatate la autopsie (inclusiv aspectul morfologic al leziunilor descrise la nivelul gatului care au avut rol determinant in survenirea decesului) se poate sustine ca astfel de leziuni nu pot fi urmarea actiunii piesei de contact avand in vedere dimensiunile mari ale acesteia. De asemenea, nici surubul de prindere (foto la fila 185) nu are caracterele morfologice ale corpului metalic gasit la autopsie  in profunzimea gatului. Prin urmare nu exista elemente obiective  de ordin medico-legal pe baza carora sa se poata sustine ca leziunile tanatogeneratoare s-ar fi produs sub actiunea corpurilor dure avute in vedere de expertiza tehnica auto (piesa de contact care fixeaza airbagul sau un surub de prindere al acestei piese de contact de restul volanului).
  Problema care se impune a fi lamurita cu intaietate este aceea a vitezei cu care a circulat inculpatul, intrucat acesta a sustinut in declaratia de la fila 97 dosar ca nu a avut mai mult de 65-70 km/ora, iar in expertiza ulterioara din apel se afirma ca circula cu viteza de 72-76 km/h. Ceea ce se va retine de catre instanta este concluzia expertizei efectuate in timpul urmaririi penale care stabileste, in raport cu urmele de franare de 19,40 m ca viteza inculpatului a fost de 97 km/h. Aceasta intrucat aceasta se coroboreaza cu celelalte probe administrate in dosar, iar sustinerea inculpatului  precum si concluzia raportului de expertiza tehnica efectuata ulterior nu au sustinere in celelalte probe administrate. Martorul S. M., care s-a aflat in autoturismul Opel Combo, afirma ca autoturismul condus de inculpat avea o viteza foarte mare intrucat in momentul in care l-a vazut apropiindu-se a realizat ca acesta nu va putea opri, anticipand ca va intra in coliziune cu masina in care se afla martorul (declaratii aflate la filele 135-139 si 201 dosar primul ciclu procesual). A mai declarat martorul faptul ca autoturismul Opel Combo a avut o viteza aproximativa de 80 km/ora, iar o urma de franare de 19,40 metri duce la concluzia aprecierii unei viteze mai mari de 90 km/ora.  Declaratia se coroboreaza cu cea a martorului C. M.-I., care afirma ca impactul cu autoturismul Opel Combo a fost mare, intrucat  partea din fata a autovehiculului condus de inculpat a fost aproape in totalitate avariata, ca in momentul franarii masinii sale, el a avut o viteza de 80 km/ora. Inculpatul nu putea sa aiba  o viteza de numai 65-70 km/ora daca cel aflat in imediata lui apropiere a avut 80 km /ora in momentul franarii si nu l-a putut evita pe acesta fiind nevoit sa vireze usor spre linia mediana a soselei si apoi sa franeze puternic, intrucat din sens opus venea un alt autoturism (martorul C. A. afirma in declaratia sa - fila 200 dosar - ca inculpatul a franat tocmai pentru a evita coliziunea cu autoturismul care circula in fata lor, neavand alta posibilitate de a evita impactul cu acesta).
Cat priveste imprejurarea ca masina din fata nu si-a semnalizat franarea, nu se poate retine intrucat lumina de frana se aprinde instantaneu in momentul in care se actioneaza frana. Toate aceste probe se coroboreaza si duc la concluzia ca viteza cu care circula inculpatul si stabilita de catre expert in timpul urmaririi penale a fost mai mare de 90 km/h, iar faptul ca viteza la care s-a produs impactul era mare o dovedeste si sustinerea din raportul de autopsie a victimei  in sensul ca acel corp metalic care a creat leziunile tanatogeneratoare a fost antrenat cu energie cinetica mare. 
    Inculpatul se face vinovat de producerea accidentului de circulatie  intrucat nu a respectat obligatii care ii incumbau ca si conducator auto: nerespectarea vitezei legale de circulatie care in afara localitatilor este de 90 km/h si neadaptarea vitezei la conditiile de drum asa incat, conform art.48 din OUG 195/2002 aceasta sa-i permita efectuarea oricarei manevre in conditii de siguranta, carosabilul fiind umed. Totodata nu a respectat obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de vehiculul din fata (dispozitiile art. 51 din OUG 195/2002 prevad ca soferul unui vehicul care circula in spatele altuia are obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de acesta pentru evitarea coliziunii). Acestea rezulta din modul de producere a evenimentului rutier: inculpatul a condus cu o viteza mare pe o portiune de sosea in panta, iar in fata sa se circula in coloana, autovehiculele din fata reducand brusc viteza de deplasare asa incat inculpatul a incercat sa evite lovirea masinii din fata prin orientarea autovehiculului spre linia mediana a soselei, moment in care din sens opus se apropia autoturismul Opel Combo; in acest context a franat brusc, a intrat in derapaj si s-a lovit de acesta.
Sustinerea inculpatului formulata in apelul sau in sensul ca nu se pot retine de catre instanta alte incalcari ale normelor de circulatie decat cele evidentiate in actul de trimitere in judecata, nu reprezinta o incalcare a principiului contradictorialitatii si nici al dreptului de aparare sau depasirea limitelor sesizarii, fiind aspecte ce se circumscriu  situatiei de fapt constatate in urma probatoriului administrat si care nu modifica incadrarea in drept a faptei.
 Din acest accident de circulatie produs din culpa inculpatului a rezultat decesul victimei P. I., deces pe care inculpatul l-a pus pe seama altor imprejurari decat vina sa si anume starea tehnica necorespunzatoare a airbag-ului  de la autoturismul Opel Combo din dreptul victimei. Aceasta imprejurare a fost sustinuta si de martorul  Stancu Marcel care in declaratia sa de la fila 201 dosar a aratat ca punga de aer a airbag - ului din dreptul victimei a imprastiat un nor de praf in interior, aceasta  fiind gasita pe bancheta din spate a autoturismului, iar din fata lui, care se afla pe locul din dreapta soferului s-a deschis si a ramas intact. Este fara relevanta acest aspect in stabilirea vinovatiei, intrucat este evident ca decesul victimei se incadreaza intr-un lant cauzal care are originea si cauza principala in manevrele efectuate de catre inculpat, in provocarea accidentului de catre acesta. Daca acestea nu ar fi fost, nu ar fi survenit nici decesul. Existenta unor mecanisme de protectie cum este airbag-ul (sistem cu care nu toate autovehiculele sunt dotate), indiferent de starea acestuia, nu pot absolvi de raspundere, atata vreme cat cauza principala a decesului, impactul, a fost provocat de catre inculpat. Trebuie amintita aici si solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize in privinta corpului  aflat la dosarul cauzei si care a provocat decesul victimei, cerere respinsa de catre instanta. Conform completarii la raportul medico-legal, leziunile care au cauzat moartea nu pot fi urmarea actiunii piesei de contact avand in vedere dimensiunile mari ale acesteia si nici surubul de prindere (foto la fila 185) nu are caracterele morfologice ale corpului metalic gasit la autopsie  in profunzimea gatului. S-a apreciat ca nu exista elemente obiective  de ordin medico-legal pe baza carora sa se poata sustine ca leziunile tanatogeneratoare s-ar fi produs sub actiunea corpurilor dure avute in vedere de expertiza tehnica auto (piesa de contact care fixeaza airbagul sau un surub de prindere al acestei piese de contact de restul volanului). Sub aspectul culpei, este evident ca fara impactul determinat de inculpat, victima nu ar fi decedat, cauza principala  in lantul cauzal fiind actiunea inculpatului, asa incat indiferent de provenienta corpului dur care a provocat decesul, raspunderea apartine in totalitate inculpatului.
      S-a mai invocat de catre inculpat existenta cazului fortuit, intrucat franarea autovehiculelor din coloana nu putea fi prevazuta de catre inculpat, cu atat mai mult cu cat aceasta manevra de franare poate fi exercitata oricand. De asemenea nu se stie datorita carei imprejurari autoturismul inculpatului a trecut de cealalta parte a sensului de mers, incalcand linia continua ce despartea sensurile de mers, imprejurare care se subscrie aceluiasi caz fortuit.
Exista caz fortuit atunci cand actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu l-a urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta. Imposibilitatea de prevedere, adica interventia fortei straine care a determinat aparitia unui rezultat socialmente periculos, este generala si obiectiva si tine de limitele generale omenesti ale posibilitatii de prevedere. Sursa imprejurarilor fortuite poate fi fenomenele naturii, tehnicizarea activitatilor umane de ex. defectarea unui mecanism,  stari maladive ale persoanei cum ar fi o criza de epilepsie, atac de cord, lesin sau comportarea imprudenta a unei persoane. Nu exista in speta o astfel de imprejurare, intrucat franarea autoturismelor din coloana nu este un factor imprevizibil pentru ca in trafic, manevra respectiva se utilizeaza in mod obisnuit. Aceleasi consideratii se impun si in privinta derapajului, care nu s-a produs ca urmare a unui caz fortuit (care anume?) ci ca urmare a conduitei  inculpatului in trafic si anume viteza mare, franarea brusca in conditii  de  carosabil umed, imprejurari care exced notiunii de caz fortuit.
        Starea de fapt  a fost retinuta avand in vedere probele administrate si care se coroboreaza, respectiv procesul verbal de cercetare la fata locului, raportul de autopsie medico-legala cu completarea ulterioara, raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza de expert B. S., declaratiile martorilor  C. A., C. M. I., S. L. M..
Fata de cele mai sus expuse, se concluzioneaza in sensul ca inculpatul T. S. se face vinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev.de art.178 alin.2 C.penal, raportat la art.1 Cod penal pentru care se va aplica o pedeapsa cu inchisoarea de 2 ani si 2 luni. Aspectul privind raportarea si la infractiunea tip prevazuta de al.1  pus in discutie de procuror nu reprezinta o schimbare de incadrare juridica ci doar o lamurire a sa prin referirea si la infractiunea de baza, al.2 referindu-se la forma agravanta.
La stabilirea si individualizarea pedepsei s-a tinut seama de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea retinuta,  gravitatea si pericolul social concret marit datorat urmarii conduitei culpabile a inculpatului si anume pierderea unei vieti omenesti, de persoana infractorului, constatandu-se ca acesta nu a avut o atitudine totala de sinceritate, nu poseda antecedente penale, lucreaza si este integrat in societate (caracterizare fila 142).
     Potrivit art. 71 C.penal, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev.de art. 64 lit.a teza a II a si lit.b  Cod penal, atat exercitiul drepturilor ce implica functii de autoritate publica impunandu-se a fi interzise raportat la fapta savarsita. Executarea pedepsei va fi  suspendata conditionat potrivit dispozitiilor  art. 71 alin.5 C.penal.
Fata de lipsa antecedentelor penale si conduita buna avuta anterior de inculpat, se constata ca scopul  educativ al pedepsei poate fi atins si fara privarea acestuia de libertate, asa incat sunt incidente in cauza dispozitiile art. 81 si 82 alin.1 Cod penal, executarea pedepsei aplicate urmand sa fie suspendata conditionat, cu stabilirea unui termen de incercare de 4 ani si 2 luni.
     Se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.penal, respectiv la revocarea  suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul in care va mai comite alte infractiuni pe durata termenului de incercare stabilit.
     Referitor la actiunea civila, partile vatamate s-au constituit parti civile in cauza conform cererii de constituire de la filele 175-177 dosar primul ciclu procesual cu daune materiale si morale.
Instanta retine  ca intre fapta ilicita a inculpatului, savarsita cu vinovatie, si prejudiciul cauzat partilor civile P. M., sotia victimei, P. P.-A., P.  I.-P., M. M. - G. si Z. A. (fiii si fiicele victimei) exista legatura de cauzalitate, fiind indeplinite elementele raspunderii civile delictuale. Partilor civile li s-a creat un prejudiciu moral cert  constand in pierderea definitiva a sotului si tatalui lor, insa prejudiciul moral urmeaza a fi cuantificat diferit (chiar daca pierderea unei vieti este imposibil de apreciat in bani), avand in vedere ca doar sotia locuia impreuna cu victima, fiind lipsita astfel de prezenta, afectiunea si sprijinul acestuia, iar copii au propriile lor familii. Fata de acestea, in baza art. 346 raportat la art.14 Cod de procedura penala, art.999 Cod civil,  daunele urmeaza a fi acordate in mod diferit, 50.000 lei pentru sotia victimei si cate 20.000 lei pentru fiecare dintre copii, asa cum au fost apreciate si de catre prima instanta de fond. Desi inculpatul a apreciat ca sumele sunt mari, se apreciaza ca  cuantumul acestora poate compensa oarecum lipsa  sotului si tatalui in familia partilor vatamate.
Potrivit adresei de la fila 187 dosar primul ciclu procesual, inculpatul a savarsit fapta in indeplinirea atributiilor de serviciu incredintate in fapt de conducerea firmei la care a fost angajat, respectiv SC S. SRL Seica-Mica, asa incat sunt intrunite si conditiile art. 1000 alin.3 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului, iar inculpatul trebuie sa fie obligat la despagubiri civile in solidar cu partea responsabila civilmente.
Cat priveste daunele materiale, au fost dovedite o parte din cele solicitate, si anume cele constatate de chitantele de la filele 56- 65 dosar primul ciclu procesual, coroborate cu declaratiile martorilor  D. L. si B.  L.- (filele 219, 221 acelasi dosar) reprezentand cheltuieli cu funeraliile victimei si alte obiceiuri locale, respectiv cina, pomana, parastas) in suma de  10.711,38 lei (493,33 lei – achizitii de alimente conform bonului de la fila 56 dosar + 25 lei - taxa eliberare act deces conform chitantei de la fila 58 dosar + suma de 3.345,52 lei - masa servita la pomana, conform chitantei si facturii fiscale de la filele 58, 63 dosar + sumele de 2.700 lei , 42,13 lei,  62 lei, 26 lei,  20 lei , 48 lei, 67 lei, 40 lei,  432 lei, 1500 lei, reprezentand   contravaloare alimente achizitionate – filele 59- 65  dosar + suma de 1950 lei reprezentand contravaloarea serviciilor funerare conform chitantei de la fila 61 dosar + cheltuielile efectuate cu deplasarea din Spania pentru inmormantarea victimei,  a partilor civile Z. A. si  P. M.-G., conform dovezilor de la filele 66 si 69 dosar, biletele de avion insumand 962,88 euro, adica 3222,37 lei la cursul BNR pentru luna septembrie 2007 de 3,3466 lei pentru un euro). Chitantele pentru alimentele achizitionate au fost avute in vedere, intrucat, potrivit martorei D., s-au servit la pomana mancare, bauturi, sucuri, prajituri, toate, evident, fiind achizitionate cu bani.
In privinta celorlalte cheltuieli efectuate cu transportul cu avionul, acestea privesc zboruri pentru care nu se poate stabili legatura cu evenimentele organizate pentru pomenirea victimei, deplasari ale altor persoane decat mostenitorii legali ai victimei  si ale sotiei victimei in Spania, asa  ca nu pot fi in legatura cauzala cu fapta ilicita a inculpatului, urmand a fi respinse; cheltuiala de 2.800 lei reprezentand transportul partilor civile de la aeroportul Baneasa in localitatea Dumbraveni sau folosirea materialelor de constructie evidentiate la fila 72 dosar pentru monumentul funerar al victimei sunt aspecte nedovedite, urmand a se respinge de asemenea.
Partile civile au mai pretins despagubiri civile de 7250 euro, contravaloarea autoturismului distrus in accident si cu care acesta a fost achizitionat la mana a doua cu cateva zile inainte de accident. In acest scop au depus in calea de atac a apelului in sprijinul sustinerii lor ca autoturismul nu mai poate fi pus in functiune din cauza avariilor produse in accident,  un deviz estimativ eliberat de o unitate service , SC P. A.SRL din Medias in care se  arata ca pentru reparatii si manopera este necesara suma de 31.856,11 lei (filele50-51 dosar apel). Conform contractului de vanzare-cumparare existenta la fila 41 dosar primul ciclu procesual, la data de 26.08.2007 victima P. I. a achizitionat de la numitul C. G. din loc.N., jud. M. autoturismul Opel Combo pentru suma de 7250 euro.
Este adevarat ca la prima vedere a planselor fotografice de la dosarul cauzei avariile  care se observau constau in deteriorarea elementelor de constructie din fata ale autoturismului, insa acest lucru nu duce automat la concluzia ca cheltuiala pentru reparatia autoturismului nu poate depasi valoarea lui de achizitionare, aspect dovedit cu devizul depus la dosar  si care mentioneaza suma de 31.856,11 lei pentru reparatii (aproximativ 9.518,9 euro la cursul  BNR din septembrie 2007, adica mai mult decat costul de achizitionare). Autoturismul a fost achizitionat cu cateva zile in urma, iar potrivit principiilor raspunderii civile delictuale, trebuie reparat intreg prejudiciul pe care fapta ilicita il produce in patrimoniul partilor civile. Acesta este evident, considerandu-se ca prin devizul depus s-a facut dovada costului presupus de reparatii, aspect necombatut de catre cei interesati in cauza. Prin urmare instanta urmeaza a retine ca dovedit aspectul acesta si, in baza acelorasi temeiuri legale mai sus invocate, se va admite si aceasta pretentie a partilor civile. Desi autoturismul condus de catre inculpat era asigurat, in cauza asiguratorul nu a facut dovada existentei unui dosar de dauna.
     In cauza a fost citata societatea de asigurari cu personalitate juridica   SC A. SA Bucuresti, respectandu-se decizia de casare. Conform actelor de la dosar autoturismul  - apartinand partii responsabile civilmente SC S. SRL Seica-Mica condus de catre inculpat a fost asigurat  pentru raspundere civila auto RCA la societatea A. SA, avand contract incheiat sub nr.000706318, polita de asigurare fiind valabila pana la data de 14.02.2008. Aceste imprejurari nu au fost contestate de niciuna dintre parti si nici de catre asigurator, citat in cauza.
Potrivit practicii Tribunalului Sibiu si a Curtii de Apel Alba Iulia, se considera nelegal a fi obligata societatea de asigurari alaturi de inculpat sa plateasca despagubiri morale si materiale partilor civile. Astfel, s-a stabilit ca asiguratorul nu are calitatea de parte in procesul penal, partile fiind limitativ indicate in dispozitiile art.23 si 24 Cod de procedura penala, asa incat  raspunderea civila a asiguratorului nu se naste din raportul de drept penal cu care este investita instanta, ci din contractul de asigurare. Contrar altor sustineri, se apreciaza de catre instantele de control ca  raspunderea asiguratorului se intemeiaza exclusiv pe contractul de asigurare, care constituie, potrivit legii, titlu executoriu intre partile contractante. Imprejurarea ca asiguratorul ar putea ulterior sa refuze acoperirea prejudiciului in lipsa obligarii sale la plata prin sentinta penala, nu este determinata in nici un caz de absenta titlului executoriu, intrucat obligatia asiguratorului izvoraste din contractul de asigurare; in masura in care asiguratorul refuza sa-si execute cu buna credinta obligatiile contractuale asumate, se poate angaja raspunderea sa  penala ori civila. S-a mai aratat ca aceasta solutie se impune fata de dispozitiile recursului in interesul legii pronuntate de ICCJ prin decizia nr.1/2005 prin care s-a statuat cu putere obligatorie calitatea  asiguratorului in procesul penal si chiar daca instantele ar impartasi o opinie contrara acesteia, odata dezlegata problema de drept in acest fel, instantele sunt obligate sa o respecte.
Fata de acestea, instanta va constata calitatea de asigurator a SC A. SA Bucuresti si a obligatiei acesteia de plata a despagubirilor in limita riscului asigurat.
      In baza art. 191 Cod procedura penala, inculpatul va fi obligat in solidar cu partea responsabila civilmente  sa plateasca statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, iar in baza art. 193 alin.1 si 4 C.pr.penala, aceleasi parti vor fi obligate sa plateasca partii civile P. M. suma de 3500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat justificat cu chitantele de la filele 214, 215 dosar primul ciclu procesual, nedovedindu-se alte cheltuieli in rejudecare.