Succesiune

Judecatoria Medias
Sentinta civila nr.610/25.03.2010
Domeniu asociat - succesiuni


Constata ca prin actiunea civila inregistrata la data de 13 aprilie 2007 reclamantul L. I., dom. in M.,str. P. nr.- jud. S. a chemat in judecata pe parata V. M., dom. in M.,str. A. C. nr.- solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna urmatoarele :
- in principal, sa se constate nulitatea absoluta si partiala ,iar in secundar, sa se dispuna
anularea partiala a certificatului de mostenitor nr.145/2003 cu privire la rubrica „mostenitori” unde in mod vadit nelegal s-a trecut ca legatar cu titlu universal parata V. M. si ca reclamantul L. I. este strain de succesiune ;
- in principal, sa se constate nulitatea absoluta totala si in secundar sa se constate
nulitatea absoluta partiala a testamentului autentic nr. 145/2003 cu privire la dispozitia testamentara prin care antecesoarea reclamantului, defuncta L. E. a dispus  in favoarea paratei V. M. asupra unei cote de 2/3 din intreaga sa avere , partea din mostenire de care putea dispune cu titlu gratuit fiind de 1/3 din cotitatea disponibila;
- sa se constate ca dupa defuncta L. E. a ramas ca unic mostenitor legal ,
reclamantul  in calitate de fiu , drepturile sale succesorale fiind de 2/3 , precum si parata in calitate de mostenitor testamentar care este indreptatita a primi 1/3 din averea succesorala;
      - sa se constate ca masa succesorala ramasa dupa defuncta L. E. se compune din cota de 1/1 din imobilul inscris in CF nr.5711 M., nr. top. 4482/3/43/I , respectiv apartamentul nr. 1 parter, compus din: camera bucatarie , baie, camara, coridor si la demisol avand in compunere o camera, bucatarie, camara, coridor, pivnita cu parti indivize comune de 50% din terenul aferent in suprafata de 457 mp;
      - sa se dispuna sistarea starii de indiviziune asupra masei succesorale ramase dupa defuncta L. E., prin atribuirea imobilului ce compune masa succesorala catre parata si obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii catre reclamant;
      - cu cheltuieli de judecata.
    In motivarea actiunii se arata ca  defuncta L. E. a avut doi copii pe reclamantul din actiunea de fata si sora acestuia, numita G. I.. Inca din timpul vietii, prin testament autentic , antecesoarea lor a dispus de intreaga sa avere, testand in favoarea nepoatei de fiica  o parte de 2/3 din avere, iar diferenta de 1/3 fiind lasata prin acelasi testament reclamantului. Pretinde reclamantul ca dispozitia testamentara prin care nepoatei sale i-a fost lasata 2/ 3 din avere, incalca rezerva succesorala si ca in virtutea dreptului de acrescamant, acestuia i s-ar cuveni 2/3 din mostenire, cata vreme sora lui este socotita ca fiind straina de succesiune. Sustine reclamantul ca in atare situatie, testamentul este lovit de nulitate absoluta intrucat au fost incalcate normele legale imperative care statueaza asupra rezervei descendentilor. Mai arata reclamantul ca in mod gresit in certificatul de mostenitor s-a retinut ca si el este strain de succesiune , fata de imprejurarea ca atat in mod expres  cat si tacit a acceptat succesiunea in termenul legal , dovada acestui fapt rezultand din declaratia autentica nr.1202/21.05.2002 data in fata notarului public L. F. , dar si din cererea pe care a  adresat-o notarului public in vederea dezbaterii succesiunii dupa defuncta.
    In drept s-au invocat prev.art.644,650,651,659,669,685,688,689,700,728,841 C. civil ; art. 724 C. pr. civila.
    In probatiune s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si interogatoriul paratei.
    La cererea introductiva au fost atasate si depuse o serie de inscrisuri constand in : copia testamentului autentic ; copie declaratie notariala; copia certificatului de mostenitor nr.145/2003; copie certificat de deces; copie extras carte funciara; copii carti identitate; dovada achitarii taxei judiciare de timbru si imputernicire avocatiala.
      Parata V. M. , fiind citata, a depus intampinare – fila 26, solicitand respingerea actiunii reclamantului si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces. In motivare, parata arata ca,  in ceea ce priveste primul petit al actiunii , se impune constatarea faptului ca certificatul de mostenitor nr.145/2003 a fost incheiat cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de legislatia in vigoare la momentul eliberarii acestuia. Pretinde parata ca potrivit incheierii finale din sedinta de 30 septembrie 2003  data de notarul public, reclamantul a declarat in fata acestuia ca renunta la efectele testamentului si ca se declara neacceptant al mostenirii in conditiile art.700 C. civil, context in care capatul de cerere din primul petit al actiunii introductive este vadit netemeinic si nelegal. Sustine parata ca reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor intrucat a iesit din termenul de 6 luni prevazut pentru retractarea renuntarii la mostenire, nefiind indeplinite nici celelalte conditii  pentru ca o posibila retractare a renuntarii sa opereze. Apreciaza parata ca in speta nu ne aflam in cazul nulitatii absolute, legiuitorul reglementand o cale speciala de atac aceea a reductiunii liberalitatilor pentru situatiile cand acestea depasesc rezerva succesorala. O astfel de actiune este supusa termenului de prescriptie de 3 ani  si prin eludarea dispozitiilor legale in materie, de fapt, reclamantul incearca in mod abuziv si nelegal invocarea unei nulitati absolute, sanctiune inaplicabila in speta. De asemenea, se mai invedereaza ca si in cazul celui de-al doilea petit al actiunii prin care se solicita constatarea nulitatii absolute a testamentului lasat de defuncta, calea legala de contestare este actiunea in reductiunea testamentului ce poate fi exercitata   in interiorul termenului legal de prescriptie. Conclude parata prin a enunta ca prin aceasta actiune reclamantul urmareste in mod vadit interese materiale cum aceeasi intentie a demonstrat-o si atunci cand la notar a declarat ca nu va mai avea alte pretentii daca va primi o anumita suma de bani,  mai precis suma de 5000 euro, suma achitata integral de catre parata. Afirma parata ca este adevarat ca valoarea de circulatie a imobilelor a crescut substantial in ultimii ani, fapt ce conduce la regrete din partea persoanelor care au instrainat in trecut imobile, insa aceasta situatie nu ar indreptati aceste persoane la a inainta actiuni abuzive asa cum este prezenta actiune. Mai sustine parata ca ,desi  reclamantul pretinde ca a acceptat succesiunea , la dezbaterea mostenirii nu s-a folosit de acest act, mai mult, a declarat sub sanctiunea art.292
C. penal ca nu a acceptat succesiunea, context in care acesta nu se poate prevala de proprie turpitudine pentru a obtine anularea certificatului de mostenitor. Considerente pentru care , conchide parata, solicita respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
    In drept , s-au invocat prev.art.115, art.274 C. pr. civila ; art.650 , 696, 700, 790, 791, 847 C. civil.
     Atasat intampinarii s-au depus un set de inscrisuri constand in : copie incheiere intabulare ; copii ale declaratiilor audiati de catre notar ; copia certificatului de mostenitor ; copie extras CF; copie declaratie notariala ; copii acte stare civila;  copie testament; copii ale unor chitante olografe  si copia incheierii notariale finale .
     La data de 4 mai 2007, pe calea cererii de la fila 67 dosar, reclamantul a aratat ca isi modifica actiunea introductiva in sensul ca solicita urmatoarele :
- in principal sa se constate nulitatea absoluta si in secundar sa se dispuna anularea certificatului de mostenitor nr. 145/2003, prin care notarul a constatat ca reclamantul este strain de succesiune ;
- in principal sa se constate nulitatea absoluta totala ,iar in secundar sa se constate nulitatea absoluta partiala a testamentului ;
- sa se constate ca reclamantul are calitatea de mostenitor legal si testamentar, drepturile sale succesorale fiind 2/3 din avere, iar parata are calitatea de mostenitoare testamentara, drepturile sale fiind de 1/3 din averea defunctei;
- sa se dispuna rectificarea cartii funciare nr.5711 M. in sensul radierii dreptului de proprietate al paratei si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea lui L.E.;
- sa se constate ca masa succesorala se compune din cota de 1/1 din imobilul inscris in CF nr.5711 M.;
- sa se dispuna sistarea starii de indiviziune prin atribuirea imobilului catre parata si plata unei sulte.
    In secundar, s-a solicitat acelasi lucru, constatarea nulitatii absolute sau anularea certificatului de mostenitor, fara capatul de cerere privind anularea testamentului si  cu singura deosebire ca in privinta succesibililor sa fie retinuta calitatea de mostenitori testamentari a ambelor parti, drepturile aferente fiind de 1/3 in favoarea reclamantului si 2/3 in favoarea paratei.
    In motivare se reitereaza aceleasi imprejurari ca si in cererea initiala,dezvoltand in plus aspectele legate de acceptarea succesiunii,  subliniind la propriu ca , chiar si daca in mod ipotetic reclamantul ar fi renuntat la mostenire dupa ce in mod expres ea a fost acceptata , aceasta renuntare este ineficace din punct de vedere juridic  deoarece acceptarea are caracter irevocabil. Pretinde reclamantul ca de la parata V. M. nu a primit nici o suma de bani in contul partii din mostenirea defunctei si ca de fapt , impreuna cu aceasta a convenit ca imobilul ce compune masa succesorala sa nu se vanda si sa ramana in familie pentru ca toate neamurile lor care sunt stabilite in G.  sa aiba unde locui atunci cand vin in tara, iar pentru situatia cand imobilul s-ar fi vandut intelegerea lor ar fi fost in sensul ca parata sa-i plateasca reclamantului contravaloarea cotei sale de mostenire de 1/3 parti conform dispozitiilor testamentare. Arata reclamantul ca de la stranepoata sa si nu de la parata a primit  unele sume de bani in contul cotei sale ce i se cuvine din mostenire , acesta declarand ca nu mai are alte pretentii banesti sub conditia ca imobilul nu se va vinde. Sustine reclamantul ca in anul 2007 parata a vandut  casa ce compune masa succesorala , refuzand sa-i plateasca acestuia valoarea reala aferenta cotei sale de mostenire. Apreciaza reclamantul ca valoarea reala a cotei de 1/3 din imobil care i se cuvine in calitate de mostenitor testamentar este de 13.000- 14.000 euro.
    In drept ,s-au invocat prev.art.644-849 C. civil ; art. 26 din Legea 115/1938 ; art.34 pct.1 si 3 din Legea 115/1938 ; art. 274 C. pr. civila.
     Parata nu a adus alte obiectii asupra acestei cereri modificatoare, decat cele sustinute oral de catre reprezentantul sau mandatat cu imputernicire avocatiala , la termenul de judecata din 4 mai 2007 cand au fost purtate dezbaterile asupra fondului  cauzei, solicitandu-se respingerea actiunii introductive si a modificarii de actiune ca netemeinice si nelegale, asa dupa cum rezulta din consemnarile cuprinse in incheierea de sedinta din acea zi – fila 74 dosar.
     Prin sentinta civila nr.-/11 mai 2007 a Judecatoriei M., a fost admisa  in parte actiunea reclamantului , in sensul ca a fost constatata nulitatea partiala a certificatului de mostenitor atacat si prin urmare a fost retinuta calitatea de mostenitor testamentar al reclamantului pentru cota de 1/3 din masa succesorala si a paratei pentru cota de 2/3din masa succesorala. S-a mai constatat faptul ca intre mostenitorii testamentari mentionati  a intervenit un partaj succesoral voluntar in urma caruia imobilul a fost atribuit paratei, iar reclamantul a fost despagubit de aceasta cu suma de 5.000 Euro. Au fost respinse celelalte petite formulate si a fost obligat reclamantul sa plateasca paratei cheltuieli de judecata partiale in cuantum de 3.500 lei.
     Sentinta pronuntata a fost atacata cu apel atat de catre reclamant cat si de catre parata.
     Tribunalul Sibiu, prin decizia civila nr.358/21.11.2007 , a admis apelul reclamantului/apelant L. I., dispunand desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare. Reclamantul a solicitat apoi, completarea dispozitivului acestei hotarari pentru ca prin decizia nr.-/20.02.2008 , tribunalul sa ia act de renuntarea la aceasta cerere.
     Decizia tribunalului a fost atacata cu recurs de parata /recurenta V. M. , iar Curtea de Apel Alba-Iulia , prin decizia nr.-/20.06.2008 a admis recursul acesteia dispunand desfiintarea deciziei civile nr.-/2007 a tribunalului, cu trimiterea cauzei  spre rejudecare aceleiasi instante de apel.
     Reluandu-se judecarea apelurilor partilor, Tribunalul Sibiu, prin decizia nr.-/15.12.2008 a admis atat apelul reclamantului L-  I- cat si pe cel al paratei V. M. , dispunandu-se desfiintarea sentintei civile nr.-/2007 a Judecatoriei M. cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond. In considerentele deciziei de casare, instanta de control judiciar a retinut ca fata de petitele actiunii cu care a fost initial investita instanta de fond se poate retine ca aceasta nu a procedat legal si temeinic respectiv nu a administrat probele necesare care sa stabileasca valoarea bunului din masa succesorala respectiv imobilul  din CF 5711 M.. De asemenea, se retine ca, desi sesizata cu o actiune ce viza stabilirea calitatii de succesori si cotele acestora, instanta de fond nu le raporteaza la masa succesorala ci peste vointa partilor a procedat la un partaj voluntar. S-a mai retinut si faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei reductiunii testamentului . Considerente pentru care s-a dispus reluarea cercetarii judecatoresti urmand a se administra probatoriul aferent si cu verificarea respectarii art.88 din Legea 36/1995 si cele ale art. 34 pct.1 din Legea 115/1938.
    Cauza a revenit la aceasta instanta la data de 04.03.2009 fiind reformata sub numarul de dosar -/257/2009, in care judecatorul  desemnat a declarat ca se abtine, declaratie ce a fost incuviintata potrivit incheierii nr.3/A/5 martie 2009, dispunandu-se efectuarea unei noi repartizari  a pricinii deduse judecatii, dosarul primind numarul de evidenta 624/257/2009.
     Cu ocazia rejudecarii cauzei, parata V. M. a fost reprezentata pe baza mandatului special atestat de procura notariala de la fila 6 dosar de catre mandatarul sau C. C. , dom. in M.,str.  S. nr.-.
    Separat, pe calea unei actiuni distincte, in dosarul cu nr.- /257/2009, aceeasi parata V. M., de aceasta data in calitate de reclamanta , a promovat la data de 25.05.2009 o actiune civila indreptata impotriva paratului L. I., reclamantul din cererea de fata, solicitand instantei ca prin hotararea ce e va pronunta sa se constate existenta , valabilitatea si executarea partajului voluntar continut de actul notarial denumit „Declaratie” autentificat sub nr.825/20.06.2003 de Biroul Notarial F. L. , precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. In aceasta cauza, reclamanta V. a dat mandat de reprezentare avocatului sau ales, conform imputernicirii avocatiale de la fila 5 dosar. Prin incheierea din 22 iunie 2009 pronuntata in respectivul dosar, cauza a fost trimisa acestui complet de judecata in vederea conexarii lui la actiunea de fata, apreciind ca cele doua cereri trebuie sa formeze obiectul unei singure judecati , pentru a li se da o solutionare unitara, fara a se ajunge la rezolvari contradictorii.
     Luand in discutie aceasta sesizare, la termenul de judecata din 25 iunie 2009, instanta a dispus potrivit incheierii de la fila 79 dosar, conexarea dosarului nr.- /257/2009 la prezenta cauza, retinand ca exista data situatia de conexitate intre cele doua cereri, intrucat priveste aceeasi mostenire.
      Fata de imprejurarea ca in foaia funciara a imobilului, pe care partile si l-au disputat in primul ciclu procesual, au intervenit modificari,  instanta a adus in discutia partilor faptul ca noii proprietari ai imobilului sunt numitii N. T. si N. V..
     Pentru opozabilitatea hotararii, reprezentantul reclamantului a aratat ca intelege sa extinda cadrul procesual prin introducerea in cauza in calitate de parati si a acestor persoane, iar reclamantul personal a declarat ca renunta la reductiunea testamentului, solicitand sa-i fie recunoscuta calitatea de mostenitor testamentar ,alaturi  bineinteles de parata V. si cu consecinta retinerii drepturilor lor succesorale in acord cu vointa defunctei. Cat priveste persoanele inscrise in foaia funciara, reclamantul a precizat ca aceasta inscriere nu ii este opozabila.
     La termenul de judecata din 28 mai 2009, reclamantul a depus o cerere precizatoare –fila 63 dosar, prin care a aratat ca intelege sa opuna actiunea sa si paratilor N. T. si N. V., dom. in M.,str. A. C. nr.- , solicitandu-se , in principal, constatarea nulitatii absolute si in secundar , sa se dispuna anularea partiala a certificatului de mostenitor nr.145/2003 ; sa se constate calitatea de mostenitori testamentari ai reclamantului si paratei cu drepturile aferente de 1/3 respectiv 2/3 din averea succesorala; sa se constate ca masa succesorala se compune din imobilul  inscris in CF 5711 M., nr. top. 4482/3/43/1 in a caruia compunere intra la parter : 2 camere, 1 bucatarie, 1 baie, 1 camara, 1 hol; iar la demisol, 2 camere, 1 camara, 1 bucatarie, 1 coridor, pivnita, teren in suprafata de 457 mp, cu garaj , camera de vara deasupra garajului si sufragerie ; sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului  de vanzare-cumparare incheiat de catre parata V. M. cu paratii N. T. si N. V., cu privire la imobilul ce compune masa succesorala ; sa se dispuna rectificarea de carte funciara prin reinscrierea fostului proprietar si sistarea de indiviziune succesorala asupra imobilului in componenta lui reala. Cu cheltuieli de judecata.
     Motivele acestei cereri precizatoare privind petitele referitoare la nulitatea respectiv anularea certificatului de mostenitor sunt aceleasi cu cele dezvoltate in cererile initiale la care s-a facut referire mai sus. Cat priveste capatul de cerere privind constatarea nulitatii antecontractului de vanzare-cumparare s-a invocat frauda la lege si cauza ilicita, 
precizandu-se totodata ca hotararea judecatoreasca in prestatie tabulara obtinuta pe cale separata de catre paratii N., in dosarul civil nr. -/257/2009 nu este opozabila reclamantului, intrucat nu a fost parte in respectivul proces.
    Referitor la aceasta cerere precizatoare, parata V. M. a depus intampinare - fila 87 dosar invocand tardivitatea acestei precizari ; lipsa timbrajului in cuantum de 3% conform legislatiei in vigoare pentru cererile de partaj ; lipsa timbrajului aferent capatului de cerere privind constatarea nulitatii antecontractului; s-a invocat  puterea lucrului judecat in ceea ce priveste valabilitatea antecontractului de vanzare-cumparare, sustinuta de pronuntarea sentintei civile nr.-/11.02.2009 si de asemenea, s-a solicitat respingerea ca inadmisibil a capatului de cerere privind rectificarea de carte funciara. Au mai fost invocate pe cale de exceptie,  lipsa interesului legitim al reclamantului in formularea actiunii ; prescriptia dreptului de a cere anularea certificatului de mostenitor  si prescriptia dreptului de a cere reductiunea liberalitatilor excesive.
    In motivarea exceptiei privind lipsa interesului legitim, parata arata ca aceasta exceptie se intemeiaza pe faptul ca potrivit declaratiei autentice a reclamantului de la fila 45 dosar, acesta a primit suma de 5000 euro pentru a nu mai avea pretentii la averea parinteasca , ceea ce inseamna ca isi invoca propria culpa atunci cand  incearca sa se prevaleze de un act de acceptare expresa a mostenirii pe care nu l-a invocat la dezbaterea succesiunii pe cale notariala, declarandu-se strain de mostenire.
    In alta ordine de idei si in anticiparea motivelor de sustinere a celei de-a doua exceptii, parata a aratat ca invoca valabilitatea certificatului de mostenitor 145/2003 acesta facand dovada deplina  pana la inscrierea in fals, sustinand ca, in fapt , motivul de nulitate invocat de reclamant se constituie intr-un caz de nulitate relativa si nicidecum absoluta, incercand in aceasta modalitate sa eludeze termenul de 3 ani  pentru a cere reductiunea liberalitatilor excesive.
      In probatiune s-a  solicitat incuviintarea probei cu interogatoriul reclamantului si in ipoteza  incuviintarii unei expertize judiciare asupra imobilului parata a cerut sa i se rezerve dreptul de a propune obiective proprii, intrucat au fost efectuate investitii importante la acesta.
      Paratii N. T. si N. V., fiind citati, potrivit cererii titularului actiunii, au depus intampinare – filele 94-97 dosar. Pe cale de exceptie au invocat exceptia netimbrarii capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a antecontractului incheiat de dansii cu parata V.  , iar pe fond, s-au opus admiterii cererii invocand buna lor credinta pe care au avut-o atunci cand au incheiat antecontractul de vanzare-cumparare, precum  si faptul ca la originea dobandirii dreptului lor de proprietate asupra imobilului ce compune masa succesorala se afla o hotarare judecatoreasca devenita irevocabila, imprejurare ce ar atrage  inadmisibilitatea cererii in constatarea nulitatii antecontractului. In circumscrierea
bunei-credinte de care se prevaleaza, se  mentioneaza faptul ca antecontractul a fost perfectat la data de 18 aprilie 2007, cand  in cartea funciara a imobilului nu era notata nici o interdictie, cu aceeasi data au intrat in posesia si folosinta intregului imobilul, achitand ulterior intreg pretul convenit  , iar incheierea de carte funciara nr. 3942 , prin care s-a dispus notarea actiunii din cauza prezenta , a fost solutionata numai  la data de 10.05.2007,  deci la o data ulterioara celei cand promisiunea de vanzare-cumparare a fost incheiata cu parata V..
    In probatiune s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si cu interogatoriul.
    In drept s-au invocat prev.art.115-118 ; art.274 C.pr.civila ; Legea 146/1997.
    La apararile si exceptiile paratilor, reclamantul a raspuns in scris – filele 134-135 dosar, precizand in primul rand ca renunta la capatul de cerere privitor la constatarea nulitatii antecontractului , iar in ceea ce priveste celelalte exceptii  a aratat ca le considera neintemeiate. Astfel se sustine ca nu este tardiv petitul prin care reclamantul a aratat componenta reala a imobilului ce compune masa succesorala;  sentinta civila -/11.02.2009 nu are putere de lucru judecat fata de reclamant din moment ce acesta, se sustine, nu a fost parte in procesul finalizat cu pronuntarea acelei hotarari, nefiindu-i opozabila ; actiunea in anularea certificatului de mostenitor este imprescriptibila si in ceea ce priveste prescriptia reductiunii testamentului , aceasta a devenit fara obiect din moment ce s-a renuntat a mai cere acest lucru; iar asupra cererii privind constatarea nulitatii  incheierii prin care paratii N. au fost intabulati ca proprietari, se aduc precizari suplimentare in sensul ca reclamantul nu ataca hotararea judecatoreasca pe baza caruia s-au inscris si care nu ii este opozabila ci se ataca inscrierea insasi , a acestei hotarari.
   La termenul de judecata din 3 decembrie 2009, paratii N. au mai invocat exceptia tardivitatii in ceea ce priveste modificarea/completarea de actiune depusa in data de 5.11.2009, sustinand ca potrivit dispozitiilor art.132 alin.1 C.pr.civila, o astfel de modificare poate interveni pana la prima zi de infatisare. Pe fond au solicitat respingerea capatului de cerere privind anularea incheierii de intabulare ca inadmisibil, iar in ceea ce priveste renuntarea asupra constatarii nulitatii antecontractului ea trebuie sa fie personala, avocatul neavand mandat special in sensul acesta.
    Si parata V. M. a depus din nou intampinare – fila 148 dosar, invocand de asemenea tardivitatea modificarii de actiune , solicitand disjungerea ei si suspendarea judecarii acesteia pana la clarificarea calitatii de mostenitor a reclamantului , in special a vocatiei concrete la mostenirea defunctei L. E.. Mai apreciaza parata, prin reprezentantul sau mandatat cu procura avocatiala ca fata de imprejurarea ca reclamantul isi tot modifica actiunea la fiecare 3 termene de judecata functie de apararile lor, dansii  sunt pusi in situatia de a nu-si putea face apararile  corespunzatoare, ultima modificare de actiune continand dorinta reclamantului de a-i fi atribuit imobilul, desi de 3 ani de zile s-a judecat doar pentru sulta, atitudine care nu face altceva decat sa sublinieze reaua lui credinta.
    In privinta exceptiilor invocate de catre parati, cu privire la tardivitatea cererii precizatoare, a lipsei timbrajului, a lipsei interesului legitim, a prescriptiei dreptului de a cere  anularea certificatului de mostenitor, a prescriptiei in reductiunea testamentului si a inadmisibilitatii actiunii,   instanta s-a pronuntat prin incheierea din 3 decembrie 2009 aflata in dosar la  fila 142 .
     De asemenea, au fost administrate probe constand in audierea martorului F. I. - fila 170 dosar, obtinerea copiei certificate a dosarului notarial - filele 18-47dosar, a foii funciare in extenso a imobilului – filele 4349 dosar, s-au facut demersuri la organele financiare locale si la Institutul National de Statistica in vederea determinarii valorii imobilului prezumat a intra in compunerea masei succesorale ramasa dupa defuncta si de asemenea s-a dispus atasarea la prezenta cauza a dosarului -/257/2009 in care a fost pronuntata  sentinta civila nr.-/11.02.2009 care a stat la baza inscrierii dreptului  de proprietate al paratilor N. ,  hotarare la care  au facut referire si celelalte parti .
    Asadar, din examinarea actelor si lucrarilor dosar, instanta retine urmatoarele :
     Potrivit copiei certificatului de deces – fila 8 dosar, la data de 02.12.2001 a intervenit decesul numitei L. E., cu ultimul domiciliu avut in M.,str. A. C. nr.- , iar reclamantul in calitate de fiu al acesteia a acceptat in termenul legal de optiune succesorala, succesiunea dupa aceasta conform declaratiei de la fila 6 dosar -/257/2007), data in forma autentica la data de 21.05.2002. In perioada 11.07.2002- 10.07.2003 , pe baza unor chitante olografe liberatoare de plata, necontestate de parti, aflate in dosarul - /257/2007 la filele 47-55 , reclamantul a primit diferite sume de bani in euro , existand mentiunea,  in ultima chitanta eliberata cu data de 10.07.2003 , ca o data cu primirea in acea zi a sumei de 800 euro, a incasat in total suma de 5.000 euro si ca nu mai are alte pretentii banesti din averea parinteasca daca nu se vinde casa parinteasca situata in M. str. A. C. nr.-. Chitantele mentionate sustin faptul ca remiterea sumelor respective s-a facut de catre numita V. L. , persoana care s-a dovedit a fi , de fapt ,  fiica paratei V. M., potrivit marturisirii  acesteia prin raspunsurile date  la interogatoriul – fila 73 dosar -/257/2007.
       In intervalul de timp cuprins in aceasta perioada in care au fost  incasati acesti bani, mai precis in data de 20.06.2003 , reclamantul a dat o declaratie in forma autentica / fila 27 /,  pe proprie raspundere , prin care arata ca nu va mai avea nici un fel de pretentie cu nici un fel de titlu fata de averea parinteasca daca legatara V. M. ii va plati suma de 5.000 euro  pana la data de 15 iulie 2003.
      Potrivit inscrisului de la fila 19 dosar, la data de 30.09.2003 reclamantul L. I. si parata V. M. s-au adresat notarului public  cu o cerere pentru deschiderea  procedurii succesorale  dupa defuncta Lakadat Elena, mentionand ca de pe urma acesteia a ramas ca mostenitor parata V. M. , in calitate  atat de legatar testamentar cu titlu universal  cat si  de mostenitor legal,  ca nepoata de fiica, iar averea succesorala se compune din imobilul situat administrativ in M., str. A. C. nr.- , imobil evaluat numai in vederea taxarii la suma de 120.900.000 lei , fiind grevat la acea data de o ipoteca pentru suma de 40.000.000 lei, inscrisa in favoarea SC C. I.G.SA C.. In aceeasi zi, de 30.09.2003, notarul L. F., procedeaza la audierea martorilor T. E. I. si U. E.. K. , emite incheierea finala si certificatul de mostenitor cu nr. 145/2003 ( filele 32, 46 , 60,61 dosar.-/257/2007).
     Potrivit copiei certificatului de mostenitor mentionat, notarul public a declarat ca unic mostenitor testamentar si legal   pe parata V. M. , aceasta culegand intreaga avere succesorala, dupa defuncta L. E.,  reclamantul L.  I. si sora acestuia G. I. , fiind socotiti ca straini de succesiune  in conditiile art.700 C.civil.  Pe baza certificatului de mostenitor eliberat, parata V. M.  s-a intabulat in data de 01.10.2003  in registrele de carte funciara ca unic proprietar asupra imobilului din M.,str. A.C. nr.- / fila 46 dosar/ , pentru ca la data de 13.04.2007 reclamantul sa promoveze actiunea ce face obiectul acestei cauze.
     Reclamantul a invocat in cauza nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor in ceea ce priveste considerarea lui ca fiind strain de succesiune, nulitate intemeiata pe existenta declaratiei de acceptare a succesiunii , la care s-a facut referire mai sus, data in forma autentica, in termenul legal de optiune succesorala.
   Parata , dimpotriva considera ca certificatul de mostenitor emis respecta intru-totul dispozitiile legale in vigoare la data intocmirii lui , sustinandu-se ca , toate constatarile notarului in aceasta privinta  sunt in acord cu declaratia reclamantului care atunci in fata notarului,  fiind prezent  , a declarat ca nu a facut nici un fel de acceptare fortata, expresa sau tacita , si ca , de asemenea, renunta efectele testamentului. In consens cu consemnarile notarului parata a mai invocat si declaratia din data de 20.06.2003 pe care acelasi reclamant a dat-o tot in forma autentica , cand pe proprie raspundere a aratat ca nu are pretentii la averea parinteasca.
      Din perspectiva acestor chestiuni aduse in discutie se impune a preciza ca potrivit art. 689 C.civil, acceptarea mostenirii este expresa atunci cand mostenitorul isi insuseste titlul sau calitatea de mostenitor printr-un act autentic sau sub semnatura privata, judiciar sau extrajudiciar, iar aceasta manifestare de vointa este neechivoca.
      Renuntarea  la succesiune, chiar si in cazul legatului cu titlu universal , trebuie sa fie facuta in cadrul termenului legal de optiune succesorala de 6 luni de la data deschiderii mostenirii, trebuie sa fie in forma autentica,  expresa si sa fie  inscrisa in registrul anume tinut la notariat conform art. 80 alin.2 din Regulamentul de aplicare a Legii 36/1995. Regulamentul mentioneaza ca inscrierea in registrul special de renuntare se face pentru opozabilitate , adica ca si  o conditie pentru realizarea  publicitatii.
    In speta, declaratia reclamantului de acceptare a succesiunii intruneste  exigentele unei acceptari voluntare exprese a succesiunii, pe cand renuntarea mentionata in incheierea finala de notar nu respecta conditiile de forma cerute pentru renuntare , enuntate mai sus, sanctiunea atrasa de nerespectarea formei ,  fiind nulitatea absoluta. Mai mult, se poate observa ca declaratia reclamantului consemnata de notar in incheierea finala se refera la acte de acceptare fortata care reprezinta numai  una dintre formele acceptarii unei succesiuni, deci si din acest punct de vedere declaratia mentionata nu poate fi considerata drept o renuntare in sensul legii, aceasta trebuind sa fie totala si neconditionata.
    Cat priveste declaratia data de reclamant in forma autentica in data de 20.06.2003
/fila 27 dosar/ , aceasta de asemenea nu intruneste prin continut elementele unei renuntari la succesiune, in primul rand , pentru ca ,  asa dupa reiese din continutul ei,  este o declaratie data pe proprie raspundere in conditiile art.292 C. penal , in al doilea rand , pentru ca nu exprima  atitudinea negativa de renuntare  in mod expres la succesiune ci intentii viitoare legate  in mod conditional de eventuale pretentii derivate din imparteala mostenirii. Termenii declaratiei sunt „nu voi avea nici un fel de pretentii” ceea ce denota intentii viitoare si expresia  „ daca legatara imi va plati ”care fara nici un dubiu este o propozitie conditionala , atat din punct de vedere semantic cat si sintactic.
     De altfel, certificatul eliberat, cuprinde in aceasta privinta mentiunea ,  precum ca nu sunt renuntatori, dar ca sunt socotiti ca straini de mostenire in conditiile art.700 C. civil, reclamantul Lakadat Iuliu in calitate de fiu si Gnad Iren , in calitate de fiica, ceea ce inseamna ca insusi notarul a considerat  ca aceste declaratii ale   reclamantului inserate in incheierea finala,  nu au semnificatia juridica a unei renuntari  la succesiune, in sensul legii.
    Iar, in conditiile in care exista o declaratie de acceptare expresa a succesiunii data de reclamant in termenul legal pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala, nu se mai putea pune problema neacceptarii ei , asa incat consemnarile notarului din incheierea finala asupra declaratiilor reclamantului sunt lipsite de orice eficacitate juridica . Optiunea succesorala este un act juridic irevocabil  cand se refera la acceptarea succesiunii, revocabila fiind numai  renuntarea la succesiune si aceasta,  in anumite conditii. Totodata ea are caracter declarativ si absolut,  asa incat optiunea o data facuta produce efecte retroactive de la data deschiderii mostenirii, ceea ce inseamna ca prin acceptare, drepturile si obligatiile mostenirii , dobandite din momentul deschiderii ei, se consolideaza retroactiv conform art.688 C.civil. Ca urmare orice  manifestare de vointa ulterioara care ar avea  conotatia unei eventuale renuntari este lipsita din punct de vedere legal de orice efecte juridice asupra actului initial de acceptare, aceste acte ulterioare putand primi calificarea eventual a unor acte de dispozitie savarsite de titularul dreptului consolidat in persoana sa , iar nu in calitate de succesibil .
     Rezulta asadar ca , in eliberarea certificatului de mostenitor s-au incalcat norme legale de ordine publica , inlaturandu-se  efectele unei declaratii de acceptare perfect legale si irevocabile despre care notarul a avut cunostinta, fiind instrumentata la acelasi birou notarial si de acelasi notar. Sanctiunea atrasa este  nulitatea absoluta si partiala , intrucat actul prin care reclamantul a fost declarat ca strain de succesiune se fondeaza pe falsitatea constatarii  notarului insusi , prin faptul declararii reclamantului ca fiind  strain de succesiune prin neacceptare. Constatarea este a notarului care prin autoritatea pe care o reprezinta trebuie sa ofere garantia respectarii legalitatii actului pe care il intocmeste si de aceea nu poate fi retinuta asertiunea partii adverse precum ca reclamantul se prevaleaza de propria turpitudine si ca sanctiunea incidenta este nulitatea relativa. Cauza actului juridic fondata pe o constatare falsa si  grevata pe nerespectarea dispozitiilor legale de catre o autoritate publica determina nevalabilitatea ei, caz de nulitate absoluta si nicidecum relativa.
    Potrivit art. 2 din Decretului nr.167/1958 nulitatea unui act poate fi ceruta oricand , iar conform art.105 alin.2 C.pr.civila, actele indeplinite  cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai daca prin aceasta se va dovedi o vatamare ce nu poate fi inlaturata altfel decat anuland actul, existenta vatamarii fiind prezumata in cazul nulitatilor expres prevazute de lege. In speta, vatamarea este sustinuta de faptul ca reclamantul fiind declarat , in mod nelegal, strain de succesiune , el a fost privat de drepturile sale succesorale. In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept enuntate coroborate cu dispozitiile art.948 si  968 C.civil, aplicabile in cauza, data fiind natura conventionala  a raporturilor pe care se intemeiaza eliberarea actului final in dezbaterea succesorala notariala,  instanta va retine ca din punct de vedere legal certificatul de mostenitor atacat este nul in partea referitoare la declararea reclamantului ca neacceptant  , acesta avand calitatea de mostenitor acceptant, dupa defuncta sa mama,  L. E., consecinta acestui fapt, fiind retinerea calitatii de mostenitor acceptant al reclamantului L. I. alaturi de parata V. M..
     In  realizarea devolutiunii mostenirii, partile s-au prevalat de vocatia lor succesorala testamentara, reclamantul personal renuntand la a mai cere reductiunea testamentului derivata din calitatea sa de mostenitor legal rezervatar , ca descendent al defunctei, imprejurari consemnate in incheierea de sedinta din 14 mai 2009- fila 54 dosar.
    Pin urmare, se va retine ca potrivit testamentului aflat in copie la fila 31 dosar, defuncta L. E. a  instituit ca legatari cu titlu universal pe reclamant , pentru fractiunea de 1/3 parti din intreaga averea succesorala mobiliara si imobiliara, iar parata V. M. , pentru 2/3 din averea defunctei.
   Masa succesorala  se compune din imobilul inscris in CF 5711 M., sub nr. top. 4482/3/43/I, convertit in evidentele cadastrale sub nr . de CF 100247 – C1-U1, asupra caruia defuncta a avut inscris dreptul de proprietate. Alte bunuri mobile sau imobile nu s-au evidentiat a fi existat la data deschiderii succesiunii, iar in privinta pasivului succesoral, partile nu au avut contestari fata de cele mentionate in certificatul de mostenitor atacat.
    Asa dupa cum rezulta din foaia funciara a imobilului - fila 48 dosar, in prezent, acesta constituie proprietatea paratilor N.. La originea dobandirii dreptului lor de proprietate se afla o promisiune de vanzare bilaterala de vanzare-cumparare incheiata cu parata V. M.  si o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, constand in sentinta civila nr.- /11.02.2009 pronuntata de Judecatoria Medias in dosarul nr.- /257/2009, atasat la prezenta cauza.
    Drepturile succesorale ale  mostenitorilor se imputa asupra averii succesorale ramasa dupa defuncta, drept urmare, si in cazul de fata drepturile celor doi mostenitori se vor raporta la imobilul ce compune masa succesorala.
   Impartirea mostenirii se efectueaza luandu-se in considerare bunurile ce compun masa succesorala in componenta structurala,asa dupa cum  existau ele la data deschiderii succesiunii , fara luarea in calcul a eventualelor investitii sau imbunatatiri ce pot fi efectuate de comostenitori sau alte persoane pana la momentul cand se dezbate succesiunea. Dar, in evaluarea bunurilor ce compun masa succesorala, valoarea lor se stabileste functie de data cand se cere impartirea mostenirii. Din aceasta perspectiva este de precizat ca,  intrucat imobilul a devenit intre timp  proprietatea altor persoane, a paratilor N., el a fost modificat in sensul ca i s-au adus imbunatatiri interioare substantiale , fapt necontestat de catre parti, fapt ce impieteaza , in prezent,  asupra posibilitatii de evaluare a lui,  in raport cu componenta si profilul casei de locuit ,  dupa cum se  prezenta ea la data deschiderii mostenirii , 02.12.2001 .Mai mult, cerandu-se sistarea starii de indiviziune prin atribuirea casei ce compune masa succesorala, unuia dintre comostenitori se pune problema in ce masura o astfel de atribuire mai poate avea loc, din moment ce imobilul a devenit proprietatea unor terti subdobanditori in persoana paratilor N., care efectiv se afla in posesia si folosinta lui , fapt de asemenea necontestat de parti. Daca in mod obisnuit in practica judiciara se uziteaza totusi artificiul atribuirii imobilului unuia dintre comostenitori , urmand ca actul subsecvent incheiat cu un tert sa fie mentinut sau nu functie de buna sau reaua lui credinta, in cazul de fata, situatia este diferita pentru ca asa dupa cum s-a retinut dreptul de proprietate al paratilor N. a fost constituit pe baza unei sentinte judecatoresti, devenita irevocabila. Dupa cum rezulta din sentinta civila nr. -/11.02.2009 , in respectiva cauza obiect al litigiului l-a constituit actiunea in prestatie tabulara promovata de paratii N. impotriva paratei V. M.. Actiunea a fost fundamentata pe existenta unei promisiuni de vanzare-cumparare perfectata de aceste parti, solicitandu-se instantei ca parata V. M. sa fie obligata a preda promitentilor-cumparatori N., act apt de intabulare , in caz de refuz, hotararea pronuntata urmand sa tina locul unui astfel de act. In atare conditii, obligatia retinuta in sarcina paratei V. de a preda act apt de intabulare vizeaza o obligatie de a face , promisiunea invocata nefiind translativa de drepturi reale, dand nastere numai unei obligatii de a face. Dar, hotararea pronuntata in prestatie tabulara, are efect constitutiv de drepturi, asa incat din momentul in care ea a devenit definitiva si irevocabila , paratii N. au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. In atare situatie, instanta apreciaza ca nu se mai poate pune problema bunei sau relei lor credinte din moment ce dreptul lor a fost constituit si are ca temei ,  exclusiv , o hotarare judecatoreasca irevocabila pentru ca asa dupa cum am aratat promisiunea nu transfera dreptul de proprietate ci se refera numai la o obligatie de a face. Si atunci, nu se poate concluziona altfel decat ca  imobilul in individualitatea lui concreta nu mai poate fi readus la masa de impartit, spre a fi atribuit unuia sau altuia dintre comostenitori. Este adevarat ca sentinta constitutiva de drepturi nu a fost pronuntata si in contradictoriu cu reclamantul L. I., dar lipsa de opozabilitate , pe acest considerent ca nu a fost parte in proces,  de care reclamantul s-a prevalat,  nu poate fi retinuta din moment ce hotararea a fost inscrisa in registrele de publicitate imobiliara.
     Cert este ca la data de 04.05.2007 cand parata Voicu Magdalena a comparut personal in fata instantei si a raspuns la interogatoriul propus de partea adversa, incuviintat la acea data de catre instanta, parata a declarat ca nu este adevarat ca ar fi  vandut imobilul , nici macar printr-o intelegere verbala– fila 73 raspuns de la pct.7. Or, asa dupa cum rezulta din  promisiunea perfectata de catre parati  si sentinta pronuntata, imobilul facuse obiectul unei promise vanzari,  inca din data de 18.04.2007, deci anterior negarii acestui fapt de catre parata V., declaratie facuta in fata judecatorului. Prin urmare, parata se dovedeste a fi fost de
 rea-credinta  in aceasta privinta ,  si mai mult , se constata ca promisiunea a fost perfectata dupa introducerea actiunii reclamantului, inregistrata cu data de 13.04.2007,  si dupa ce fusese notata aceasta actiune in foaia funciara a imobilului, conform incheierii de carte funciara nr.3942/16.04.2007 –  fila 46 dosar. Cum valabilitatea actului de dispozitie al paratei V. nu mai poate fi cenzurata de catre instanta, functie de rezultatele partajului,  pentru ca tot o instanta judecatoreasca a confirmat validitatea lui cu consecinta constituirii dreptului real de proprietate in favoarea paratilor N., inseamna ca singura modalitate de realizare a impartelii consta in readucerea la masa de impartit a valorii de inlocuire  a imobilului instrainat. Constatand ca pretul mentionat in promisiunea de vanzare-cumparare este contemporan cu data la care s-a cerut prin actiune imparteala mostenirii, instanta urmeaza a retine ca valoarea de inlocuire a imobilului este de 50.000 euro. Raportat la aceasta valoare, reclamantului ii revine suma de 16.666,70 euro. Chitantele olografe mentionate mai sus, atesta primirea de catre reclamant a sumei de 5.000 euro in contul drepturilor sale succesorale, fiind astfel indreptatit sa mai primeasca diferenta de 11.666,70 euro. Avand in vedere ca tot pretul imobilului a fost incasat exclusiv de catre parata Voicu, fapt rezultat din hotararea pronuntata in prestatie tabulara, inseamna ca potrivit art.741 C.civil , aceasta este indatorata la a plati reclamantului o sulta compensatorie echivalenta acestei sume. In consecinta, parata V. M. va fi obligata sa plateasca reclamantului suma de 11.666,70 euro sau echivalentul in lei a acestei sume calculate la cursul oficial de la data executarii.
     In cauza, s-a emis asertiunea potrivit careia aceste chitante completate cu declaratia autentica a reclamantului de renuntare la orice fel de pretentie daca va primi suma de 5.000 euro de la parata Voicu Magdalena, are semnificatia unui partaj voluntar, drept pentru care s-a solicitat pe calea unei actiuni principale conexata la prezenta cauza, sa se constate existenta acestui partaj, valabilitatea si executarea lui.
     Partajul voluntar presupune cu necesitate ca toti comostenitorii sa fie prezenti si sa existe intelegere intre ei, in ceea ce priveste imparteala, nefiind absolut necesar a se  preconstituii un inscris.
    Avand insa in  vedere faptul ca la data cand notarul a emis incheierea finala , aceasta declaratie exista, fiind datata cu ziua de 20.06.2003, inseamna ca in masura in care ea avea semnificatia unui partaj voluntar , notarul ar fi trebuit sa mentioneze acest lucru in cuprinsul incheierii conform dispozitiilor art.81 alin.3 din Legea 36/1995 or, in speta, lipseste o astfel de mentiune.
     In alta ordine de idei, chitantele denota ca toate platile s-au facut de catre fiica paratei, numita Voicu Laura si nu de catre parata V. M. , insasi. In ultima chitanta liberatorie din 10 iulie 2003 exista specificata mentiunea ca reclamantul a primit suma totala de 5.000 euro si ca nu mai are alte pretentii banesti daca nu se va vinde casa. La fila 72 din dosarul 1300/257/2007, reclamantul prin reprezentantul sau mandatat cu procura avocatiala, a depus un inscris sub semnatura privata , denumit conventie si care poarta data de 10.07.2003 , prin care aceeasi V. L. arata ca se obliga sa plateasca reclamantului diferenta la care ar fi indreptatit potrivit dreptului sau succesoral, in ipoteza in care , casa va fi vanduta. Relativ la acest inscris, parata V. M., in raspunsurile date la interogator-fila 73 dosar pretinde ca nu a dat nici o imputernicire fiicei sale V. L. pentru a conveni cu reclamantul in sensul enuntat, desi cand este vorba despre  plata celor 5.000 de euro , parata nu infirma aceste plati ci chiar se prevaleaza de ele, inclusiv de chitanta din 10.07.2003 care are inserata aceeasi mentiune. Este adevarat ca in principiu plata poate fi facuta de orice persoana, dar si in cazul acestor chitante, platile apar ca fiind facute in numele personal si pe seama exclusiva a numitei V. L. si nicidecum pentru V. M. , chitante pe care totusi le-a insusit  in final si fara imputernicire. Mai mult, platile, asa dupa cum atesta data chitantelor liberatorii , au inceput sa fie facute mai inainte de declaratia reclamantului data in forma autentica. Chitantele atesta plati incepand cu 11.07.2002 , iar declaratia a fost data ulterior ,  in 20.06.2003, declaratie in contul careia parata V. M. nu a facut dovada existentei vreunei plati in numele sau personal, pentru ca in termenii declaratiei , conditia era ca suma de 5.000 euro sa fie platita de aceasta parata , nu de alte persoane , si  se referea la prestatii viitoare datei cand a fost emisa acea declaratie, existand mentiunea ca nu va avea nici un fel de pretentii cu nici un fel de titlu fata de averea parinteasca daca legatara V. M. ii va plati reclamantului suma de 5.000 euro pana la data de 15 iulie 2003. Oricum , din coroborarea tuturor acestor imprejurari de fapt, instanta conclude  pe calea unei prezumtii simple ca nu poate fi desprinsa o alta concluzie decat aceea ca intr-adevar, renuntarea reclamantului inserata in declaratia autentica priveste situatia in care imobilul nu ar fi fost vandut de catre parata, ratiunea acceptarii platii sumei de 5.000 euro fiind intemeiata pe faptul ca,  asa dupa cum a declarat martorul F. in declaratia de la fila 170 dosar, parata V. a locuit in aceeasi casa , inca din timpul vietii defunctei, ca si dupa decesul acesteia, detinand apartamentul de la demisol. Este explicabil si rational ca  locuind acolo atata timp, parata ar fi trebuit sa beneficieze de acest drept in continuare si in considerarea acestui drept s-a dat acea suma de 5.000 euro. De esenta partajului si impartelii succesorale este principiul echitatii or, partajul de care se prevaleaza parata V. , chiar nu este deloc in acord  cu acest principiu. Estimarea facuta de catre martorul F., asupra valorii imobilului  se refera
 intr-adevar la momentul intervenirii decesului, dar dupa cum se poate observa plata celor 5.000 de euro nu s-a facut la aceeasi data or, asa dupa cum s-a retinut mai sus, practica si doctrina este unanima in a considera ca stabilirea valorii masei succesorale, a activului ei net se determina, iar partajul se face  in raport de valoarea de la data cand s-a cerut imparteala mostenirii.
     Prin urmare, asertiunile asupra existentei unui partaj voluntar , instanta le gaseste total neintemeiate si prin urmare se va respinge cererea reclamantei/parate V. M., in aceasta privinta.
   Corelativ considerentelor de fapt si de drept evocate  mai sus , urmeaza a fi respinse celelalte cereri ale reclamantului cu privire la stabilirea componentei reale a imobilului , a rectificarii inscrierii in cartea funciara, respectiv atribuirea imobilului si a cererilor formulate cu titlu subsidiar solicitarilor principale. Se va respinge si exceptia tardivitatii invocata de catre parata V. M.,  in ceea ce priveste solicitarea reclamantului pentru atribuirea imobilului, in primul rand pentru ca ea este lipsita de obiect din moment ce atribuirea nu se mai poate efectua din motivele care deja au fost dezvoltate si in al doilea rand  pentru ca  procedura partajului , astfel dupa cum este reglementata de art. 673 ind.1 si urm. C.pr.civila, stabileste conexiunea atribuirii , cu luarea in considerare a altor  criterii decat cele privind termenul formularii cererii de atribuire .
    Conclusiv, actiunea reclamantului L. I.  va fi admisa in parte in sensul celor deja mentionate, urmand sa fie respinsa ca neintemeiata cererea reclamantei / parate V. M., privind constatarea existentei partajului voluntar.
     In privinta cheltuielilor de judecata, instanta avand in vedere solutia preconizata urmeaza a face aplicatiunea art.276 C.pr.civila, in sensul ca parata V. M. va fi obligata sa plateasca reclamantului suma de 150 lei, cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar , justificate cu chitantele de la filele 3,87 si timbre mobile, procedand la compensarea celorlalte cheltuieli in sensul ca fiecare parte isi  va suporta propriile cheltuieli efectuate cu avocatul ales.