Evacuare

Judecatoria Medias
Sentinta civila nr.80/21.01.2009
Domeniu asociat - actiuni in  evacuare

   Constata ca prin actiunea civila inregistrata la data de 23 septembrie 2009, reclamantii D. E., K. H.-K., K. R., K. G., cu domiciliul ales in M., str.S.P. nr.- a chemat in judecata pe paratul T. M., dom. in M., str.S.S.  nr.- , solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna evacuarea acestuia din imobilul inscris in CF 100191 Medias, provenita din conversia de pe harti a CF nr.7743 ind. nr.top. 5195/11/I , ap.nr.1  situat in M., str.S.S. nr.-. Cu cheltuieli de judecata.
    In motivarea actiunii, reclamantii arata ca au mostenit apartamentul in litigiu, in urma dezbaterii mostenirii verisoarei T. E.. Dupa decesul acesteia, paratul fara nici un drept  a preluat apartamentul respectiv pe care il foloseste si pana astazi. Pretind reclamantii ca paratul refuza de bunavoie sa paraseasca imobilului , motiv pentru care s-au vazut nevoiti sa ceara evacuarea lui.
   In drept au fost invocate prev.art.480 C.civil.
   In probatiune , reclamantii au aratat ca inteleg sa se prevaleze de proba cu inscrisuri, martori si interogator.
    Atasat cererii introductive s-au depus o serie de inscrisuri constand in : extras de carte funciara si dovada achitarii taxei judiciare de timbru.
   Paratul T.  M. , fiind citat, s-a infatisat personal in instanta declarand ca se opune admiterii actiunii. A depus si intampinare - fila 14 dosar, exprimand aceeasi pozitie procesuala , invocand lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor , pretinzand ca intr-un alt dosar o alta presupusa mostenitoare G. K. ar fi reclamat aceeasi situatie precum ca ar fi mostenitoarea  defunctei T. K., in calitate de sora. A mai aratat paratul faptul ca in anul 1971, parintii sai si ai defunctului sau frate T. I., sotul lui T. E. , in prezent si ea decedata, au donat , prin contractul de donatie autentificat sub nr.3180/09.12.1971, apartamentul cu nr.1 fratelui T. I., iar lui, apartamentul nr.2, donatia fiind facuta exclusiv celor doi fii si nicidecum in interesul comun al casatoriei. In consecinta, ambele apartamente au fost bunuri proprii si nu bunuri comune. Fratele sau a avut un fiu predecedat, asa incat, la deschiderea mostenirii el ar fi fost singurul mostenitor al fratelui sau, neexistand alti mostenitori cu vocatie succesorala. Sustine paratul ca , desi avea dreptul la cota de 2/3 din mostenirea fratelui sau, si in lipsa oricarui inscris, testament sau alt act care sa arate dreptul cumnatei sale , defuncta T. E., si fara ca  sa aiba in vedere  faptul ca in aceeasi curte mai avea in proprietate apartamentul nr.2, instanta  a stabilit cote egale de cate 50% fiecare. Precizeaza paratul ca intregul imobil a fost casa parinteasca si din acest considerent a refuzat sa ridice sulta pe care a stabilit-o instanta, continuand sa foloseasca si sa intretina imobilul , cu tot cu apartamentul nr.1. Afirma paratul ca sentinta pronuntata de instanta de judecata constituie o incalcare flagranta a CEDO, motiv pentru care s-a adresat Curtii Europene , cererea fiind inregistrata sub nr.25414/2006 si ca atare, apreciaza ca pana la pronuntarea unei decizii de catre Curte este indreptatit sa foloseasca imobilul construit de parintii sai. Pretinde paratul ca fosta lui cumnata, defuncta T. E. a fost pusa in posesie abuziv, neavand nici un act de proprietate notarial, hotararea judecatoreasca prin care i s-a atribuit imobilul fiind data ci nerespectarea si incalcarea legii si a regulilor de partaj si in consecinta nici mostenitorii lui T. E. nu au dreptul la mostenirea lui T. I..
    Atasat intampinarii au fost depuse o serie de inscrisuri constand in : copie confirmare primire cerere; copie contract de donatie si copie extras carte funciara.
   La termenul de judecata din 12 noiembrie 2009, reprezentanta reclamantilor a aratat ca isi modifica cererea dintr-o actiune in evacuare in actiune in revendicare, fiind precizata apoi si in scris conform cererii de la fila 33 dosar, paratul mentinand aceeasi pozitie procesuala.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
      Imobilul aflat in litigiu se afla situat administrativ in M., str. S.S. nr.- , apartamentul nr.- , fiind identificat in CF 100191 Medias, sub nr.top. 5191711/I – apartament I constand in camera, bucatarie, camara si hol.
      Potrivit extrasului de carte funciara de la filele 5-7 ; 50-54 dosar, proprietari actuali ai acestui imobil sunt reclamantii , in indiviziune, Astfel, reclamanta D. E. detine cota de 3/6 parti; K. H. k. , cota de 1/6 parti; K. R. – cota de 1/6parti ; K. G. – cota de 1/6 parti. Dobandirea dreptului de proprietate s-a realizat pe cale notariala in urma dezbaterii succesiunii dupa defuncta T. E., fost proprietar tabular asupra apartamentului nr.- , in cota integrala de 1/ 1 parti.
      Prin actiunea promovata, astfel cum a fost modificata, reclamantii au pretins faptul ca sunt impiedicati in folosinta bunului imobiliar, proprietatea lor.
     Martora B. I. in declaratia sa de la fila 36 dosar, afirma aceasta situatie , relatand despre faptul ca paratul , de la decesul lui T. E. , a pus stapanire pe proprietatea acesteia, nepermitand accesul nimanui in apartamentul nr.-. A schimbat incuietorile de la usile de acces si a refuzat orice comunicare cu noii proprietari. Mai afirma martora, faptul ca si pe timpul vietii lui T. E., paratul a avut aceeasi atitudine, de tracasare si tensionare a relatiei cu aceasta, determinat de nerecunoasterea dreptului ei asupra imobilului in care a locuit cu sotul sau, respectiv fratele paratului.
    Insusi paratul a recunoscut ca se opune sa predea locuinta proprietarilor in drept.
    Potrivit art. 480 C.civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
    Art. 41 si 42 din Constitutia Romaniei garanteaza protectia proprietatii private si a dreptului la mostenire.
   Art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Drepturile Omului statueaza asupra principiului ca  orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale si nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Actiunea in revendicare este definita in doctrina ca fiind actiunea proprietarului neposesor indreptata impotriva posesorului neproprietar.
     Se constata ca in cauza de fata este data aceasta situatie. Reclamantii sunt proprietarii imobilului in litigiu, astfel ca in lumina dispozitiilor legale enuntate, dreptul lor de proprietate se cere a fi proteguit, prin redarea tuturor atributelor care intra in continutul acestui drept : posesia , folosinta si dispozitia. Calitatea procesuala activa a reclamantilor deriva tocmai din calitatea lor de proprietari actuali pentru ca asa dupa cum s-a aratat actiunea in revendicare , poate fi intentata numai de catre proprietarul bunului revendicat, asa incat lipsa calitatii invocate de parat, prin prisma faptului ca nu-i cunoaste pe mostenitorii lui T. E., este total nejustificata si neintemeiata. Paratul nu a fost niciodata proprietarul apartamentului nr.I , iar dreptul de proprietate al fostei cumnate T. E. a fost intabulat anterior decesului ei, si mai inainte ca reclamantii sa fi devenit proprietari,  pe baza unei hotarari judecatoresti irevocabile, asa incat problemele aduse in discutie de catre parat cu privire la dreptul propriu al fostului frate si drepturile sale succesorale, nu mai pot fi din nou puse in discutie , intrucat se tinde la infrangerea puterii lucrului judecat si la ceea ce , odata , o instanta judecatoreasca a stabilit. Cu atat mai putin aceste chestiuni sunt opozabile reclamantilor , cu cat certificatul de mostenitor pe baza caruia ei au dobandit proprietatea,  nu a fost atacat in instanta. Asupra aspectului privind cererea promovata in dosarul cu nr.2987/257/2008, se constata din copia incheierii de la fila 39 dosar ca , de fapt, obiectul ei  a constat in asigurarea unei dovezi , respectiv inventarierea tuturor bunurilor ramase dupa defuncta T. E. si  fiind respinsa cererea reclamantei G. K., pe considerentul ca nu justifica nici calitatea si nici interesul promovarii acestei cereri, denunta tocmai faptul ca acestei persoane nu i-a fost recunoscut calitatea de mostenitor acceptant, contrar celor sustinute de catre parat. Atacarea hotararii judecatoresti la Curtea Europeana nu este o imprejurare menita a inlatura de facto drepturi constituite inca din anul 2005,  ci remediul pretinselor incalcari il va putea constitui o eventuala revizuire a cazului respectiv.
      Conclusiv, actiunea reclamantilor se dovedeste intemeiata si pentru considerentele de fapt si de drept enuntate, va fi admisa, paratul urmand sa fie obligat sa lase acestora, in deplina posesie si folosinta imobilul proprietatea lor, inscris in CF 100191 Medias, nr.top.5191711/ apartamentul nr. - , imobil situat administrativ in M., str.  S.S. nr.- ap.- jud. S..
       Retinand culpa procesuala in sarcina paratului, acesta va fi obligat conform art.274 C.pr.civila , sa plateasca reclamantilor cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces, in suma de 5911,30 lei, reprezentand onorariu avocat – suma de 3500 lei, justificat cu chitanta de la fila 29 dosar si diferenta , taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, dovedite cu chitante la dosar si timbre mobile.