Judecatoria Medias
Sentinta civil nr.2470/18.12.2009
Domeniu asociat - actiune in constatarea preluarii abuzive a imobilului in proprietatea statului


Constata ca , prin actiunea civila inregistrata initial pe rolul acestei instante la data de 29.12.2008 , reclamantii K. M. si T. A. , cu domiciliul procesual ales in M. , str. S. S. , nr.- , bl.- , sc. - , et.- , ap. - , jud. S. , au solicitat , in contradictoriu cu paratii S. R. prin C. L. M. si M. M. prin P. , ca , prin sentinta ce se va pronunta:
1) sa se constate  ca  imobilul  inscris  in CF nr.x M., nr. top x , proprietatea  reclamantilor  , a trecut  in proprietatea Statului fara  titlu  legal si – pe cale de consecinta -  sa se constate inexistenta  dreptului  de proprietate al paratilor asupra  acestui  imobil.
2) sa se constate  nulitatea  absoluta  a deciziei  administrative emisa de consiliul local , prin care s-a dispus in baza Decretului  nr. 223/1974, inscrierea dreptului de proprietate  asupra imobilului in favoarea Statului , concomitent  cu radierea dreptului de proprietate al  reclamantilor  asupra imobilului  in litigiu.
3) sa se constate   nulitatea  absoluta a incheierilor de CF nr. 370/1984 si 1982/1976 prin care paratul  si-a intabulat  dreptul  de proprietate  asupra terenului si constructiei  inscrise  in C.F. nr.x M.  si sa se dispuna restabilirea situatiei  anterioare de carte funciara;
4) obligarea  paratilor  sa predea reclamantilor in deplina proprietate si posesie  imobilul inscris in C.F. nr. x M.  cu nr. top x, situat  administrativ  in M., str. P.  de J., nr. -. 
5) obligarea paratilor  la plata cheltuielilor  de judecata.
In motivarea actiunii se invedereaza urmatoarele :
            Asupra  imobilului  din litigiu  reclamantii  au devenit  proprietari  prin cumparare  in  anul 1976 ; in  anul 1984 reclamantii au parasit  tara in  mod legal si in baza legislatiei in vigoare  imobilul  a fost  preluat  in  proprietate de Statul  Roman ; decizia administrativa de preluare  nu a fost  niciodata  comunicata  reclamantei, asa ca, nu au avut  posibilitatea  sa o atace  cu plangere la instanta de judecata ;
Se mai sustine ca preluarea imobilului  de catre stat s-a facut  in baza unei legi  abuzive  si ilegale in raport cu prevederile constitutiei , ale codului civil in vigoare la acea vreme , si cu tratatele internationale la care Romania era parte .
In  drept , s-au  invocat prevederile  art. 480-481 Cod  civil; art. 6 din L. nr. 213/1998; D nr. 22381974; Constitutia RSR ; art. 11 din Declaratia  Universala a Drepturilor  Omului si art. 1 din primul  Protocol Aditional  al Conventiei ; art. 274 din Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata , paratul  M.  M.  a invocat , pe de o parte lipsa calitatii sale procesuale pasive , argumentat de faptul ca S.  R. nu poate sta in judecata prin C. L.  M. . Pe de alta parte , s-a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare , in conditiile in care sunt incidente prevederile legii speciale , Legea 10/2001 , care impune urmarea unei proceduri administrative obligatorii .
Pe fondul cauzei , paratul solicita respingerea actiunii , aratand ca reclamantii trebuie sa faca dovada preluarii abuzive a imobilului revendicat .
Prin sentinta civila nr. 1194/22.05.2009 pronuntata de Judecatoria Medias in primul ciclu procesual s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale a S. R., si s-a respins actiunea reclamantilor . Totodata , s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 1.500 lei .
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii .
Prin decizia civila nr. 548/1.10.2009 a Tribunalului Sibiu s-a admis recursul declarat de reclamanti impotriva sentintei nr. 1194/22.05.2009 , aceasta fiind casata iar cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante .
In considerentele deciziei s-a retinut ca raportul juridic dedus judecatii vizeaza actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun , art. 480-481 C.civ., si ca se impune ca instanta de fond sa aplice Decizia 33/2008 a I.C.C.J., care a statuat ca , in cazul in care sunt neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului , conventia are prioritate , iar aceasta poate prevala in actiunile in revendicare in masura in care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice .
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta , cu ocazia rejudecarii cauzei , a retinut urmatoarele :
Imobilul inscris  in CF nr.x M., nr. top x ( extras - fila 13 dosar initial ) este proprietatea S. R. , dreptul de proprietate al acestuia fiind inscris in cartea funciara in baza incheierii 370/1984 .
Anterior preluarii de catre stat , imobilul identificat mai sus a fost proprietatea reclamantilor , care il dobandisera prin cumparare , potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 2842/8.11.1976 ( filele 14-15 dosar initial ).
Imobilul in litigiu este in prezent ocupat de numitul M. N. - L. , in baza contractului de inchiriere nr. 8/2007 ( filele 51-54 dosar initial ) .
In 1984 reclamantii au parasit in mod legal Romania , imobilul in litigiu fiind preluat de S. R. in baza Decretului 223/1974 , prin decizia administrativa nr. 12/9.01.1984 emisa de fostul C. P. al J. S.( fila 44 dosar initial ).
Reclamantii invoca in sustinerea actiunii lor faptul ca preluarea de catre stat a imobilului a operat fara  un  titlu valabil , pentru urmatoarele motive :
- pe de-o parte , pentru ca decizia administrativa nu a fost comunicata reclamantilor, ceea ce atrage lipsirea de efecte juridice a acesteia ;
- pe de alta parte, intrucat Decretul 223/1974 a fost un act normativ anticonstitutional care incalca dreptul de proprietate garantat prin Constitutia din 1965 , prin Codul civil ( art. 480 - 481) si prin legislatia internationala la care tara noastra aderase ( Declaratia Universala a Drepturilor Omului 1948 ).
In conceptia Legii 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia ( art. 6 ) care a fost asimilata si in aplicarea Legii 10/2001 , valabilitatea titlului  prin care statul a preluat bunurile  este  conditionata  de conformitatea actului  juridic  de instrainare si respectiv de preluare cu constitutia, tratatele  internationale la care Romania era parte si cu legile in vigoare  la momentul preluarii de catre stat.
Analizand titlul statului in speta, obtinut prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 223/1974  privind reglementarea unor bunuri – care se baza pe conceptia ca  „ in  Republica Socialista Romania  constructiile  si terenurile pot  fi detinute in proprietate de catre persoanele fizice numai daca au domiciliul in tara’’ – in spiritul constitutiei din 1965 – in vigoare la data preluarii – de a nu permite discriminari intre cetatenii romani , nici macar dupa cum au domiciliul in Romania sau in strainatate si care este conturat de urmatoarele dispozitii legale :
- ale art. 36 alin. 1 din Constitutie conform caruia „ dreptul de proprietate  personala este ocrotit  de lege, obiect al acestui drept putandu-l constitui printre altele si „ casa de locuit, gospodaria de  pe langa ea si terenul pe care  ele se afla’’ ( art. 36 alin. 2)
- si ale art. 17  alin. 1 din Constitutie, potrivit  caruia „ cetatenii R.S.R., fara deosebire de nationalitate , rasa , sex sau religie , sunt egali in drepturi in toate domeniile vietii economice, politice, juridice, sociale si culturale’’,se apreciaza ca o asemenea conceptie era neconstitutionala.
Un alt argument in sprijinul tezei incalcarii , in speta , a regimului constitutional de ocrotire a proprietatii  personale il constituie faptul ca Decretul 223/1974 a fost conceput ca o sursa de imbogatire a patrimoniului imobiliar al statului sub pretextul schimbarii domiciliului de catre particulari , intrucat dobanditorul constructiei nu putea fi decat statul roman, ceea ce  tradeaza o expropriere in folosul statului fara mentionarea interesului obstesc ce justifica un asemenea transfer de proprietate. 
In concluzie  imobilul in  litigiu  a fost preluat de catre stat fara un titlu valabil.
Asadar , este vorba de un imobil preluat de Statul Roman fara titlu valabil, cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii , care poate fi inclus in categoria bunurilor prevazute de art. 2 alin.1 lit. „i” din Legea 10/2001 , care se refera la „ orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii , precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat „.
Din perspectiva Legii 10/2001 , imobilele preluate abuziv , indiferent in posesia cui se afla in prezent , se restituie in natura in starea care se afla la data cererii de restituire ( potrivit art. 9 din lege ).
In ceea ce priveste calea de urmat pentru ca imobilul pretins de reclamanti sa revina acestora in deplina proprietate si posesie , instanta de recurs a dat o dezlegare , in sensul ca reclamantii sunt indreptatiti a revendica acest imobil , in conditiile dreptului comun , in considerarea Deciziei 33/2008 a I.C.C.J., care a statuat ca , in cazul in care sunt neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului , conventia are prioritate , in masura in care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice - dezlegare care , in lumina dispozitiilor art. 315 alin. 1 C.proc.civ. , este obligatorie pentru judecatorul fondului . Pentru aceleasi argumente , va fi respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare urmata de reclamanti in cauza .
Din perspectiva articolului 1 al protocolului Aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului „ nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international” .
Reclamantii au fost lipsiti de proprietatea lor din momentul preluarii abuzive a imobilului , fapt ce reprezinta o ingerinta in dreptul acestora fata de bunul lor , in sensul articolului 1 din Protocolul 1 , care consacra dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale , fara ca situatia de fapt sa fie rezultatul satisfacerii unor imperative ale interesului general .
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse , va fi admisa actiunea reclamantilor, in sensul ca se va constata preluarea abuziva de catre Statul Roman a imobilului inscris in CF x M. nr.top. x , nulitatea deciziei administrative nr. 12 emise la data de 9.01.1984 de fostul C. P. al J. S. , nulitatea incheierilor de carte funciara nr. 370/1984 si 1982/1976 privind imobilul inscris in CF x M. nr.top. x .
Se va dispune restabilirea situatiei anterioare de carte funciara , prin radierea dreptului de proprietate al statului asupra imobilul inscris in CF x M. nr.top. x , si inscrierea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra acestuia  .
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S. R. , invocata prin intampinare , instanta retine ca instanta de recurs a recunoscut , in considerentele deciziei de casare , calitatea procesuala pasiva a S. R. , in considerarea ipostazei de proprietar tabular al acestuia asupra imobilului in litigiu .
Totodata , instanta de recurs a retinut ca , dat fiind faptul ca imobilul face parte din domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale , statul va fi reprezentat de M. M. , in temeiul art. 5 din Legea 213/1998 si al art. 21 din Legea 215/2001 .
 Ca atare , in lumina dispozitiilor art. 315 alin. 1 C.proc.civ. mai sus amintite , se va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S. R. .
Reclamantii au achitat o taxa judiciara de timbru de 1500 lei , cu toate ca actiunea dedusa judecatii este scutita de taxa de timbru , in temeiul art. 15 lit. „r” din Legea 146/1997.
Ca atare , in baza art. 23 alin. 1 lit. a din aceeasi lege se va dispune restituirea catre reclamanti a sumei de 1.500 lei platita cu titlu de taxa judiciara de timbru .
In baza art. 274 C.proc.civ. paratii , avand culpa procesuala , vor fi obligati sa plateasca reclamantilor cheltuieli de judecata in cuantum de 12.000 lei .