RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare proces verbal de control incheiat de I.T.M.
(Decizie nr. 309/CA din data de 02.02.2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare proces verbal de control incheiat de I.T.M.
- Art. 82 alin. 3 din Codul muncii
- Art. 82 alin. 4 si 5 din Legea nr. 53/ 2003
- Art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/ 2003
- Art. 16 si 17 alin. 5 din Codul muncii
In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
a) durata contractului;".
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.82 alin.3 din Codul muncii: "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari" iar conform art.82 alin.4-5 din acelasi act normativ: "intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".
Instanta de fond a retinut corect ca regula instituita de legiuitor prin dispozitiile Codului muncii este aceea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existand o multitudine de posibilitati de incetare a acestuia, contractul pe durata determinata fiind prevazut doar cu titlu de exceptie, in anumite situatii.
De asemenea, din perspectiva dispozitiilor legale si a principiilor enuntate, judecatorul fondului a retinut, temeinic si legal, ca, desi legea nu interzice incheierea actelor aditionale, angajatorii nu se pot eschiva de la obligatiile impuse de acelasi legiuitor prin incheierea la nesfarsit a actelor aditionale prin care se "modifica" durata contractului initial si ca, in realitate, aceste acte aditionale succesive reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe durata determinata, in acceptiunea dispozitiilor art.82 alin.4 Codul muncii, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3.
Raportat la aceste argumente expuse in considerentele sentintei contestate, este nejustificata afirmatia recurentei in sensul ca nu ar fi fost mentionate motivele care au stat la baza respingerii pozitiei societatii reclamante din cuprinsul contestatiei.
Instanta de recurs a retinut ca, prin procesul verbal de control contestat, inspectorii I.T.M. au constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau incheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept, la data convenita de parti, erau modificate prin act aditional, in temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, tot pe durata determinata, pe perioade de cate 3 luni, cu nerespectarea dispozitiilor art. art.82 alin.4-5 din lege.
Contrar pozitiei exprimate de recurenta, instanta de recurs a apreciat ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca si nu la perioada pentru care s-a incheiat un contract de munca pe durata nedeterminata.
Rezulta, astfel, ca prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza in acest mod salariatul de un drept garantat de lege.
Este, astfel, neintemeiata sustinerea recurentei in sensul ca, raportat la prevederile art. 41 alin. 3 si 17 alin. 5 din Codul muncii ("Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege"), modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia presupune o modificare a unui contract de munca si nu situatia in care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca.
Decizia nr. 309/CA/02.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 526/111/CA/2014
Prin sentinta nr.6523/CA/11.09.2014 Tribunalul B. a respins, ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta SC I. D. M. SRL O., in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA B.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC I. D. M. SRL solicitand admiterea contestatiei.
Apreciaza hotararea pronuntata de Tribunalul B. ca fiind neintemeiata si nelegala prin prisma dispozitiilor art. 488 alin.l pct.6 si 8 Cod procedura civila.
1. Astfel, hotararea nu cuprinde motivele pe care si-a intemeiat solutia de respingere a contestatiei.
Intr-o modalitate foarte succinta si echivoca, instanta de fond retine ca actele aditionale incheiate cu angajatii reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe perioada determinata, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3. Pe baza acestei "constatari" si simple fraze, instanta de fond a respins contestatia.
Toate acestea fara a exista niciun argument in sustinerea acestei consideratii, pe care o apreciaza fundamental eronata si neintemeiata. Contractul individual de munca pe de o parte, si actul aditional pe de alta parte, au fiecare natura diferita si regim juridic diferit; nu putem schimba, sau aprecia de la sine putere ca actul aditional este de fapt contract individual de munca pe perioada determinata, fara a aduce in sustinerea acestei pareri argumente pertinente si verosimile.
Mai mult, prin raportare la modalitatea de interpretare a normei juridice se impune a se avea in vedere intentia avuta de legiuitor la modificarea Codului Muncii incepand cu luna mai 2011, ocazie cu care s-au abrogat prevederi precum limitarea numarului actelor aditionale de prelungire a contractului care pot fi incheiate intre angajator si salariat, instituindu-se doar obligatia de a respecta cazurile in care poate fi incheiat un contract pe durata determinata si obligatia de a nu incheia un contract pe durata determinata pe o perioada mai mare de 36 de luni, tocmai pentru a alinia legislatia actuala la conditiile economice de piata, aflata in plina criza economica si financiara.
Acest aspect tine de interpretarea data normei prin raportare la conditiile de elaborare a acesteia, ori in mod evident actele aditionale nu pot avea natura si nu pot fi considerate ca fiind "veritabile contracte individuale de munca pe perioada determinata".
2. Pe de alta parte, Sentinta nr. 6523/CA/2014 nu cuprinde motivele care au stat la baza respingerii pozitiei invederata in cuprinsul contestatiei.
Intre recurenta si salariatii sai nu au fost incheiate mai mult de 3 contracte de munca succesive, fiind intocmite acte aditionale de prelungire a duratei singurului contract existent intre parti, fara a depasi 36 de luni, perioada maxima prevazuta de lege. Aceste acte aditionale de modificare a aceluiasi contract privesc exclusiv perioada de desfasurare a activitatii in conditiile in care primul contract incheiat nu a incetat pentru ca apoi sa fie incheiat un alt contract.
Referitor la contractul individual de munca pe durata determinata, vechiul art. 80, alin. 3 prevedea urmatoarele
"Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82 (nu poate fi o perioada mai mare de 24 de luni) si de cel mult doua ori consecutiv."
Mentioneaza ca prevederile aratate sunt abrogate, fiind abrogate intocmai prevederile care impuneau restrictia de a nu incheia mai mult de 2 acte aditionale de prelungire a contractului individual de munca pe durata determinata.
In actuala reglementare, art. 80 alin 3 din vechea Lege 53/2003 a devenit art. 82 alin 3 care prevede:
"Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83 si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari."
Art. 83, inca in vigoare, enumera cazurile in care poate fi incheiat un contract individual de munca pe durata determinata, regasindu-se in situatia prevazuta de lit. h ("..ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe."), indeplinind asadar conditiile prevazute de lege pentru incheierea unui contract individual de munca pe durata determinata.
Cu privire la acest aspect arata ca stabilirea exacta a numarului de salariati de care societatea are nevoie depinde de proiectele pe care aceasta le realizeaza. Societatea a angajat personal contractual deopotriva pe perioada determinata si nedeterminata. Numarul angajatilor pe perioada determinata in prezent depinde exclusiv de existenta unui proiect in desfasurare.
Tocmai existenta acestui proiect si caracterul temporar al sau genereaza necesitatea de angajare pe perioada determinata a persoanelor in cadrul companiei. Eficacitatea proiectului si dobandirea unui caracter de permanenta a contractului va determina in mod corelativ si transformarea contractelor de munca din contracte incheiate pe perioada determinata in contracte pe perioada nedeterminata.
Intre parti nu a existat niciodata intentia de a incheia contracte pe durata nedeterminata, partile neputand fi obligate la a incheia contracte pe durata nedeterminata sau la a modifica contractele de munca incheiate pe durata determinata in contracte pe durata nedeterminata, cu atat mai mult cu cat aceste contracte au fost incheiate cu respectarea prevederilor legii.
In consecinta, partile nu pot fi obligate impotriva vointei lor sa incheie contracte pe durata determinata in conditiile in care insasi actul normativ in vigoare instituie posibilitatea de a incheia contracte pe durata determinata pe perioada unui proiect sau lucrari, fara ca durata unui contract de munca pe durata determinata sa poata depasi mai mult de 36 luni.
Programul informatic REVISAL in care se completeaza si se transmit toate modificarile din cadrul contractelor, la introducerea modificarilor acesta avertizeaza utilizatorul daca exista erori, sau aspecte care sunt in neconcordanta cu legea. In cazul contractului incheiat pe durata determinata este posibila inserarea unui numar nelimitat de prelungiri ale contractului fara sa existe vreo atentionare, in timp ce programul atentioneaza doar pentru depasirea termenului de 36 de luni. In aceste conditii, programul informatic a fost realizat tocmai in scopul strangerii unor evidente cat mai exacte cu privire la activitatea societatilor comerciale in raport de dreptul muncii.
Art. 82 alin 4 din actuala reglementare prevede: "Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata articol care face distinctie clara, coroborat cu art. 82, alin. 3, intre situatia incheierii unui contract individual de munca si modificarea unui contract de munca.
In cap. III din Legea 53/2003, Modificarea contractului individual de munca, respectiv art. 41 alin. 3 prevede ca "Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
a. durata contractului;
b. locul muncii;
c. felul muncii;
d. conditiile de munca;
e. salariul;
f. timpul de munca si timpul de odihna."
Totodata textul legal enumera elementele asupra carora salariatul trebuie sa fie informat, iar la art. 17 alin. 5 precizand faptul ca "orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract ...". Astfel, modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia, presupune ca suntem in fata unei modificari a unui contract de munca si nicidecum in situatia in care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca. O alta interpretare incalca prevederile Legii 53/2003 Codul Muncii.
De asemenea, modul in care textul masurii a fost redactat de catre intimatul ITM B. este deficitar, in conditiile in care nu se impune expres in sarcina societatii obligatia de modificare a contractelor de munca, aceasta fiind cel mult dedusa din coroborarea enuntului cu trimiterea la textul legal.
Ori, actul de control are natura unui act administrativ individual care trebuie sa cuprinda masuri concrete susceptibile de a fi indeplinite si nu deduse din cuprinsul actului.
Din pacate, instanta de fond a trecut chiar si peste acest aspect constatat de catre subscrisa si supus analizei instantei de judecata. In mod surprinzator, instanta de fond a fost lamurita sub toate aspecte de actul de control emis de catre intimatul I.T.M. B.
Pe cale de consecinta, subliniaza faptul ca societatea a respectat si respecta prevederile legale in materia dreptului muncii, sens in care procesul verbal de control intocmit de intimat este neintemeiat.
In drept a invocat disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod procedura civila, Legea nr. 53/2003 actualizata, Legea nr. 554/2004.
Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDETULUI B. prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
In temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, inspectorii de munca au verificat documentele puse la dispozitie de reprezentantii asociatiei. Urmare coroborarii informatiilor cuprinse in documentele puse la dispozitia inspectorilor de munca, s-a constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau incheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept la data convenita de parti erau modificate prin act aditional, in temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicata, tot pe durata determinata, pe perioade de cate 3 luni.
In conformitate cu prevederile art.16 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii "Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului. Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca".
Regula instituita de legiuitor este aceea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existand o multitudine de posibilitati de incetare a acestuia. Contractul pe durata determinata este prevazut doar cu titlu de exceptie, in anumite situatii.
Precizeaza ca potrivit art.82 alin.3 din actul normativ mai sus mentionat "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari".
De asemenea, conform art.82 alin.4-5 "intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".
Considera ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, republicata, Codul muncii se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca, in niciun caz la perioada pentru care s-a incheiat un contract de munca pe durata determinata. Prin urmare, prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza in acest mod salariatul de un drept garantat de lege.
In drept invoca Legea nr.53/2003 - Codul muncii, modificata - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta SC I. D. M. SRL O. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
b) durata contractului;".
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.82 alin.3 din Codul muncii: "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari" iar conform art.82 alin.4-5 din acelasi act normativ: "intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".
Instanta de fond a retinut corect ca regula instituita de legiuitor prin dispozitiile Codului muncii este aceea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existand o multitudine de posibilitati de incetare a acestuia, contractul pe durata determinata fiind prevazut doar cu titlu de exceptie, in anumite situatii.
De asemenea, din perspectiva dispozitiilor legale si a principiilor enuntate, judecatorul fondului a retinut, temeinic si legal, ca, desi legea nu interzice incheierea actelor aditionale, angajatorii nu se pot eschiva de la obligatiile impuse de acelasi legiuitor prin incheierea la nesfarsit a actelor aditionale prin care se "modifica" durata contractului initial si ca, in realitate, aceste acte aditionale succesive reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe durata determinata, in acceptiunea dispozitiilor art.82 alin.4 Codul muncii, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3.
Raportat la aceste argumente expuse in considerentele sentintei contestate, este nejustificata afirmatia recurentei in sensul ca nu ar fi fost mentionate motivele care au stat la baza respingerii pozitiei societatii reclamante din cuprinsul contestatiei.
Instanta de recurs a retinut ca, prin procesul verbal de control contestat, inspectorii I.T.M. au constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau incheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept, la data convenita de parti, erau modificate prin act aditional, in temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, tot pe durata determinata, pe perioade de cate 3 luni, cu nerespectarea dispozitiilor art. art.82 alin.4-5 din lege.
Contrar pozitiei exprimate de recurenta, instanta de recurs a apreciat ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca si nu la perioada pentru care s-a incheiat un contract de munca pe durata nedeterminata.
Rezulta, astfel, ca prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza in acest mod salariatul de un drept garantat de lege.
Este, astfel, neintemeiata sustinerea recurentei in sensul ca, raportat la prevederile art. 41 alin. 3 si 17 alin. 5 din Codul muncii ("Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege"), modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia presupune o modificare a unui contract de munca si nu situatia in care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 16, art. 41 alin. 3 lit. a), art. 82 alin. 3, 4 si 5 din Legea nr. 53/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I. D. M. SRL O.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare proces verbal de control incheiat de I.T.M.
- Art. 82 alin. 3 din Codul muncii
- Art. 82 alin. 4 si 5 din Legea nr. 53/ 2003
- Art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/ 2003
- Art. 16 si 17 alin. 5 din Codul muncii
In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
a) durata contractului;".
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.82 alin.3 din Codul muncii: "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari" iar conform art.82 alin.4-5 din acelasi act normativ: "intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".
Instanta de fond a retinut corect ca regula instituita de legiuitor prin dispozitiile Codului muncii este aceea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existand o multitudine de posibilitati de incetare a acestuia, contractul pe durata determinata fiind prevazut doar cu titlu de exceptie, in anumite situatii.
De asemenea, din perspectiva dispozitiilor legale si a principiilor enuntate, judecatorul fondului a retinut, temeinic si legal, ca, desi legea nu interzice incheierea actelor aditionale, angajatorii nu se pot eschiva de la obligatiile impuse de acelasi legiuitor prin incheierea la nesfarsit a actelor aditionale prin care se "modifica" durata contractului initial si ca, in realitate, aceste acte aditionale succesive reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe durata determinata, in acceptiunea dispozitiilor art.82 alin.4 Codul muncii, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3.
Raportat la aceste argumente expuse in considerentele sentintei contestate, este nejustificata afirmatia recurentei in sensul ca nu ar fi fost mentionate motivele care au stat la baza respingerii pozitiei societatii reclamante din cuprinsul contestatiei.
Instanta de recurs a retinut ca, prin procesul verbal de control contestat, inspectorii I.T.M. au constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau incheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept, la data convenita de parti, erau modificate prin act aditional, in temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, tot pe durata determinata, pe perioade de cate 3 luni, cu nerespectarea dispozitiilor art. art.82 alin.4-5 din lege.
Contrar pozitiei exprimate de recurenta, instanta de recurs a apreciat ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca si nu la perioada pentru care s-a incheiat un contract de munca pe durata nedeterminata.
Rezulta, astfel, ca prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza in acest mod salariatul de un drept garantat de lege.
Este, astfel, neintemeiata sustinerea recurentei in sensul ca, raportat la prevederile art. 41 alin. 3 si 17 alin. 5 din Codul muncii ("Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege"), modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia presupune o modificare a unui contract de munca si nu situatia in care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca.
Decizia nr. 309/CA/02.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 526/111/CA/2014
Prin sentinta nr.6523/CA/11.09.2014 Tribunalul B. a respins, ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta SC I. D. M. SRL O., in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA B.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta reclamanta SC I. D. M. SRL solicitand admiterea contestatiei.
Apreciaza hotararea pronuntata de Tribunalul B. ca fiind neintemeiata si nelegala prin prisma dispozitiilor art. 488 alin.l pct.6 si 8 Cod procedura civila.
1. Astfel, hotararea nu cuprinde motivele pe care si-a intemeiat solutia de respingere a contestatiei.
Intr-o modalitate foarte succinta si echivoca, instanta de fond retine ca actele aditionale incheiate cu angajatii reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe perioada determinata, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3. Pe baza acestei "constatari" si simple fraze, instanta de fond a respins contestatia.
Toate acestea fara a exista niciun argument in sustinerea acestei consideratii, pe care o apreciaza fundamental eronata si neintemeiata. Contractul individual de munca pe de o parte, si actul aditional pe de alta parte, au fiecare natura diferita si regim juridic diferit; nu putem schimba, sau aprecia de la sine putere ca actul aditional este de fapt contract individual de munca pe perioada determinata, fara a aduce in sustinerea acestei pareri argumente pertinente si verosimile.
Mai mult, prin raportare la modalitatea de interpretare a normei juridice se impune a se avea in vedere intentia avuta de legiuitor la modificarea Codului Muncii incepand cu luna mai 2011, ocazie cu care s-au abrogat prevederi precum limitarea numarului actelor aditionale de prelungire a contractului care pot fi incheiate intre angajator si salariat, instituindu-se doar obligatia de a respecta cazurile in care poate fi incheiat un contract pe durata determinata si obligatia de a nu incheia un contract pe durata determinata pe o perioada mai mare de 36 de luni, tocmai pentru a alinia legislatia actuala la conditiile economice de piata, aflata in plina criza economica si financiara.
Acest aspect tine de interpretarea data normei prin raportare la conditiile de elaborare a acesteia, ori in mod evident actele aditionale nu pot avea natura si nu pot fi considerate ca fiind "veritabile contracte individuale de munca pe perioada determinata".
2. Pe de alta parte, Sentinta nr. 6523/CA/2014 nu cuprinde motivele care au stat la baza respingerii pozitiei invederata in cuprinsul contestatiei.
Intre recurenta si salariatii sai nu au fost incheiate mai mult de 3 contracte de munca succesive, fiind intocmite acte aditionale de prelungire a duratei singurului contract existent intre parti, fara a depasi 36 de luni, perioada maxima prevazuta de lege. Aceste acte aditionale de modificare a aceluiasi contract privesc exclusiv perioada de desfasurare a activitatii in conditiile in care primul contract incheiat nu a incetat pentru ca apoi sa fie incheiat un alt contract.
Referitor la contractul individual de munca pe durata determinata, vechiul art. 80, alin. 3 prevedea urmatoarele
"Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82 (nu poate fi o perioada mai mare de 24 de luni) si de cel mult doua ori consecutiv."
Mentioneaza ca prevederile aratate sunt abrogate, fiind abrogate intocmai prevederile care impuneau restrictia de a nu incheia mai mult de 2 acte aditionale de prelungire a contractului individual de munca pe durata determinata.
In actuala reglementare, art. 80 alin 3 din vechea Lege 53/2003 a devenit art. 82 alin 3 care prevede:
"Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83 si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari."
Art. 83, inca in vigoare, enumera cazurile in care poate fi incheiat un contract individual de munca pe durata determinata, regasindu-se in situatia prevazuta de lit. h ("..ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe."), indeplinind asadar conditiile prevazute de lege pentru incheierea unui contract individual de munca pe durata determinata.
Cu privire la acest aspect arata ca stabilirea exacta a numarului de salariati de care societatea are nevoie depinde de proiectele pe care aceasta le realizeaza. Societatea a angajat personal contractual deopotriva pe perioada determinata si nedeterminata. Numarul angajatilor pe perioada determinata in prezent depinde exclusiv de existenta unui proiect in desfasurare.
Tocmai existenta acestui proiect si caracterul temporar al sau genereaza necesitatea de angajare pe perioada determinata a persoanelor in cadrul companiei. Eficacitatea proiectului si dobandirea unui caracter de permanenta a contractului va determina in mod corelativ si transformarea contractelor de munca din contracte incheiate pe perioada determinata in contracte pe perioada nedeterminata.
Intre parti nu a existat niciodata intentia de a incheia contracte pe durata nedeterminata, partile neputand fi obligate la a incheia contracte pe durata nedeterminata sau la a modifica contractele de munca incheiate pe durata determinata in contracte pe durata nedeterminata, cu atat mai mult cu cat aceste contracte au fost incheiate cu respectarea prevederilor legii.
In consecinta, partile nu pot fi obligate impotriva vointei lor sa incheie contracte pe durata determinata in conditiile in care insasi actul normativ in vigoare instituie posibilitatea de a incheia contracte pe durata determinata pe perioada unui proiect sau lucrari, fara ca durata unui contract de munca pe durata determinata sa poata depasi mai mult de 36 luni.
Programul informatic REVISAL in care se completeaza si se transmit toate modificarile din cadrul contractelor, la introducerea modificarilor acesta avertizeaza utilizatorul daca exista erori, sau aspecte care sunt in neconcordanta cu legea. In cazul contractului incheiat pe durata determinata este posibila inserarea unui numar nelimitat de prelungiri ale contractului fara sa existe vreo atentionare, in timp ce programul atentioneaza doar pentru depasirea termenului de 36 de luni. In aceste conditii, programul informatic a fost realizat tocmai in scopul strangerii unor evidente cat mai exacte cu privire la activitatea societatilor comerciale in raport de dreptul muncii.
Art. 82 alin 4 din actuala reglementare prevede: "Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata articol care face distinctie clara, coroborat cu art. 82, alin. 3, intre situatia incheierii unui contract individual de munca si modificarea unui contract de munca.
In cap. III din Legea 53/2003, Modificarea contractului individual de munca, respectiv art. 41 alin. 3 prevede ca "Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
a. durata contractului;
b. locul muncii;
c. felul muncii;
d. conditiile de munca;
e. salariul;
f. timpul de munca si timpul de odihna."
Totodata textul legal enumera elementele asupra carora salariatul trebuie sa fie informat, iar la art. 17 alin. 5 precizand faptul ca "orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract ...". Astfel, modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia, presupune ca suntem in fata unei modificari a unui contract de munca si nicidecum in situatia in care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca. O alta interpretare incalca prevederile Legii 53/2003 Codul Muncii.
De asemenea, modul in care textul masurii a fost redactat de catre intimatul ITM B. este deficitar, in conditiile in care nu se impune expres in sarcina societatii obligatia de modificare a contractelor de munca, aceasta fiind cel mult dedusa din coroborarea enuntului cu trimiterea la textul legal.
Ori, actul de control are natura unui act administrativ individual care trebuie sa cuprinda masuri concrete susceptibile de a fi indeplinite si nu deduse din cuprinsul actului.
Din pacate, instanta de fond a trecut chiar si peste acest aspect constatat de catre subscrisa si supus analizei instantei de judecata. In mod surprinzator, instanta de fond a fost lamurita sub toate aspecte de actul de control emis de catre intimatul I.T.M. B.
Pe cale de consecinta, subliniaza faptul ca societatea a respectat si respecta prevederile legale in materia dreptului muncii, sens in care procesul verbal de control intocmit de intimat este neintemeiat.
In drept a invocat disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 Cod procedura civila, Legea nr. 53/2003 actualizata, Legea nr. 554/2004.
Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA AL JUDETULUI B. prin intampinare a solicitat respingerea recursului.
In temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, inspectorii de munca au verificat documentele puse la dispozitie de reprezentantii asociatiei. Urmare coroborarii informatiilor cuprinse in documentele puse la dispozitia inspectorilor de munca, s-a constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau incheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept la data convenita de parti erau modificate prin act aditional, in temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, Codul muncii, republicata, tot pe durata determinata, pe perioade de cate 3 luni.
In conformitate cu prevederile art.16 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii "Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului. Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca".
Regula instituita de legiuitor este aceea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existand o multitudine de posibilitati de incetare a acestuia. Contractul pe durata determinata este prevazut doar cu titlu de exceptie, in anumite situatii.
Precizeaza ca potrivit art.82 alin.3 din actul normativ mai sus mentionat "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari".
De asemenea, conform art.82 alin.4-5 "intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".
Considera ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, republicata, Codul muncii se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca, in niciun caz la perioada pentru care s-a incheiat un contract de munca pe durata determinata. Prin urmare, prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza in acest mod salariatul de un drept garantat de lege.
In drept invoca Legea nr.53/2003 - Codul muncii, modificata - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurenta SC I. D. M. SRL O. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
"Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
b) durata contractului;".
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.82 alin.3 din Codul muncii: "contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari" iar conform art.82 alin.4-5 din acelasi act normativ: "intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata. Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare".
Instanta de fond a retinut corect ca regula instituita de legiuitor prin dispozitiile Codului muncii este aceea a incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, existand o multitudine de posibilitati de incetare a acestuia, contractul pe durata determinata fiind prevazut doar cu titlu de exceptie, in anumite situatii.
De asemenea, din perspectiva dispozitiilor legale si a principiilor enuntate, judecatorul fondului a retinut, temeinic si legal, ca, desi legea nu interzice incheierea actelor aditionale, angajatorii nu se pot eschiva de la obligatiile impuse de acelasi legiuitor prin incheierea la nesfarsit a actelor aditionale prin care se "modifica" durata contractului initial si ca, in realitate, aceste acte aditionale succesive reprezinta veritabile contracte individuale de munca pe durata determinata, in acceptiunea dispozitiilor art.82 alin.4 Codul muncii, iar numarul acestora nu poate fi mai mare de 3.
Raportat la aceste argumente expuse in considerentele sentintei contestate, este nejustificata afirmatia recurentei in sensul ca nu ar fi fost mentionate motivele care au stat la baza respingerii pozitiei societatii reclamante din cuprinsul contestatiei.
Instanta de recurs a retinut ca, prin procesul verbal de control contestat, inspectorii I.T.M. au constatat faptul ca o parte din salariatii societatii aveau incheiate contracte individuale de munca pe durata determinata, care anterior expirarii lor de drept, la data convenita de parti, erau modificate prin act aditional, in temeiul art.41 alin.3 lit. a) din Legea nr.53/2003, tot pe durata determinata, pe perioade de cate 3 luni, cu nerespectarea dispozitiilor art. art.82 alin.4-5 din lege.
Contrar pozitiei exprimate de recurenta, instanta de recurs a apreciat ca sintagma "durata contractului" din cuprinsul art. 41 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 53/2003 se refera la durata nedeterminata sau determinata a unui contract de munca si nu la perioada pentru care s-a incheiat un contract de munca pe durata nedeterminata.
Rezulta, astfel, ca prelungirea prin act aditional a unui contract de munca este o masura arbitrara a angajatorului, care priveaza in acest mod salariatul de un drept garantat de lege.
Este, astfel, neintemeiata sustinerea recurentei in sensul ca, raportat la prevederile art. 41 alin. 3 si 17 alin. 5 din Codul muncii ("Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege"), modificarea duratei unui contract prin prelungirea duratei acestuia presupune o modificare a unui contract de munca si nu situatia in care fiecare act aditional de modificare a contractului de munca reprezinta un nou contract de munca.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 16, art. 41 alin. 3 lit. a), art. 82 alin. 3, 4 si 5 din Legea nr. 53/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I. D. M. SRL O.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice; Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.; Contracte d
124 - Decizie nr. 124 din data de 23.04.2015PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Actiune introdusa de debitoare, prin administrator special, in cadrul procedurii de insolventa, impotriva uneia din creditoare, prin care solicita deblocarea accesului la bunurile sale, retinute in spatiile creditoarei. Compet - Decizie nr. 123 din data de 23.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Actiune in anularea certificatului de inmatriculare al societatii parate, intemeiata pe schimbarea destinatiei imobilului in care isi desfasoara activitatea, fara acordul vecinilor, deranjul fonic produs de activitate si pe - Decizie nr. 116 din data de 21.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputand lasa in sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, cata vreme acesta si-a spus parerea - Decizie nr. 112 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Inscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul in care trebuie incuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic. - Decizie nr. 111 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Cerere de sesizare din oficiu a judecatorului sindic privind inlocuirea administratorului judiciar. Posibilitatea creditorilor de a obtine schimbarea administratorului judiciar doar in conditiile prevazu - Decizie nr. 108 din data de 09.04.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie la tabel preliminar. Necercetarea fondului cauzei. Obligatia judecatorului sindic de a analiza fondul pretentiilor in cazul in care intre debitoare si creditoare a existat un litigiu, suspendat in baza art. 36 di - Decizie nr. 83 din data de 30.04.2015
LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, intemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta parata. Momentul inceperii termenului de recurs. Recurs tardiv - Decizie nr. 77 din data de 24.04.2015
Apel. Procedura insolventei. Confirmare plan de reorganizare. Aprecierea ca si vot pozitiv a votului unui creditor in sensul votarii planului, cu conditia ca toate obligatiile nascute dupa data intrarii in insolventa (necuprinse in graficul de rambursare) - Decizie nr. 152 din data de 21.05.2015
Apel. Actiune in constatarea inexistentei dreptului unei persoane fizice de a reprezenta o societate comerciala, in conditiile in care acest drept i-a fost conferit printr-un contract de munca, contrar prevederilor Actului constitutiv al societatii. Admis - Decizie nr. 150 din data de 20.05.2015
Apel. Actiune in constatarea nulitatii absolute a unor clauze din contractele de credit, introdusa de mai multi reclamanti cu domicilii sau sedii in diferite localitati din tara, impotriva aceleasi banci parate, in temeiul unor contracte de credit diferit - Decizie nr. 146 din data de 14.05.2015
Apel. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante si la tabelul preliminar modificat de creante. Imposibilitatea analizarii, pe calea contestatiei la tabelul preliminar de creante, a incidentei prevederilor art. 117-118 din Legea n - Decizie nr. 142 din data de 07.05.2015
Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute in functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si - Decizie nr. 94/C din data de 12.05.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de protectie a creantei formulata de creditorul garantat, intemeiata pe prevederile art. 39 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/ 2006. Inadmisibilitatea cererii. Posibilitatea formularii doar a unei cereri de ridicare a sus - Decizie nr. 91/C din data de 25.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabel. Creanta tardiva. Valabilitatea notificarii deschiderii procedurii,comunicata la sediul organului fiscal care administreaza creanta bugetara, chiar daca acesta nu are personalitate juridica. - Decizie nr. 83/C din data de 24.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar de creante formulata impotriva creantei organului fiscal, constatata prin decizie de impunere, contestata pe calea contestatiei administrative, care a fost suspendata pana la solutionarea plan - Decizie nr. 79/C din data de 12.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor impotriva unei societati dintr-un grup. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 183 si urmatoarele din Legea nr. 85/ 2014 - Decizie nr. 67/C din data de 10.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Cerere de deschidere a procedurii formulata de un creditor si de conexare la cererea similara formulata anterior de debitor, in temeiul Legii nr. 85/ 2014. Judecarea cererii debitorului, la care s-a conexat cererea creditorulu - Decizie nr. 65/C din data de 04.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Calculul cvorumului si al majoritatii creantelor facut de administratorul judiciar, raportat la un tabel definitiv rectificat, intocmit si neafisat la usa instantei. Con - Decizie nr. 59/C din data de 31.03.2015
PROCEDURA INSOLVENTEI. Recurs. Cerere de inscriere creanta nascuta in cursul procedurii in tabelul suplimentar de creante, respinsa de administratorul judiciar. Contestatie la raportul de activitate al administratorului judiciar, admisa de judecatorul sin - Decizie nr. 57/C din data de 24.03.2015