PROCEDURA INSOLVENTEI. Cerere de deschidere a procedurii formulata de organele fiscale. Contestatie la cererea de deschidere a procedurii intemeiata pe contestarea titlurilor fiscale. Procedura de contestare nefinalizata. Culpa debitorului in neefectuarea

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

PROCEDURA INSOLVENTEI. Cerere de deschidere a procedurii formulata de organele fiscale. Contestatie la cererea de deschidere a procedurii intemeiata pe contestarea titlurilor fiscale. Procedura de contestare nefinalizata. Culpa debitorului in neefectuarea demersurilor legale pentru finalizarea procedurii de contestare a actelor fiscale. Creanta, certa, lichida si exigibila.

- art. 1, art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/ 2006
- art. 215 si urm. Cod de procedura fiscala

Decizia nr.29/C/2015-A din 03.02.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr.5711/83/C/2013/a1 - A

Prin sentinta nr. 258/F/2014 din 27.02.2014 Tribunalul Satu Mare a respins contestatia formulata de contestatoarea debitoare SC R. S.R.L. cu sediul in Satu Mare, impotriva cererii de deschidere a procedurii de insolventa in contradictoriu cu intimata - creditoare DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Satu Mare, cu sediul in Satu Mare.
A admis cererea formulata de creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Satu Mare, cu sediul in Satu Mare.
In temeiul art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolventei, a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitorului SC R. S.R.L. cu sediul in Satu Mare.
In temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolventei,a numit administrator judiciar provizoriu, practicianul in insolventa I. E. SPRL Satu Mare, cu sediul in Satu Mare, care va indeplini atributiile prevazute de art. 20 din lege, cu o retributie ce se va stabili in prima adunare a creditorilor.
In temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, in vederea efectuarii mentiunii in temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolventei,
A pus in vedere administratorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990 republicata si a dispus mentionarea la registrul comertului a reprezentantilor permanenti ai administratorului judiciar.
In vederea aplicarii dispozitiilor art.36 din Legea nr.85/2006, a dispus notificarea deschiderii procedurii insolventei catre judecatoriile in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului.
In temeiul art. 20 alin.1 lit. a) rap. la art.54 alin.1 din Legea insolventei, a stabilit termen la data de 20 martie 2014 pentru cand administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului sindic un raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.
In temeiul art. 20 alin.1 lit. b) rap. la art.59 alin.1 din Legea insolventei, a stabilit termen la data de 10 aprilie 2014 pentru cand administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului sindic un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
A fixat termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului la 15 aprilie 2014.
A fixat termenul limita pentru verificarea creantelor, intocmirea, afisarea si comunicarea tabelului preliminar al creantelor la 08 mai 2014.
A fixat termenul pentru solutionarea eventualelor contestatii si pentru afisarea tabelului definitiv al creantelor la 22 mai 2014.
A fixat data sedintei adunarii creditorilor la data de 13 mai 2014 la sediul administratorului judiciar si convoaca creditorii debitorului.
A dispus trimiterea notificarilor catre toti creditorii debitorului, de catre administratorul judiciar.
In temeiul art.4 din Legea privind procedura de insolventa, a dispus deschiderea de catre debitor a unui cont la o unitate bancara din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, in termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, in caz de neindeplinire a atributiei, contul va fi deschis de catre administratorul judiciar. Eventualele disponibilitatile banesti vor fi pastrate intr-un cont special de depozit bancar.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Creditorul DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA a invocat existenta unei creante fiscale fata de patrimoniul debitorului stabilita in baza declaratiilor contribuabilului privind obligatiile de plata, a deconturilor de TVA, respectiv in temeiul deciziilor de impunere si de calcul accesorii conform documentului recapitulativ nr. 95810/2013 al Biroului de colectare si executare silita din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Satu Mare.
Debitorul a pretins ca a contestat creanta creditorului stabilita prin decizia de impunere nr. 394/30.05.2008 emisa in baza raportului de inspectie fiscala din aceeasi data intocmit de Serviciul de inspectie fiscala I din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Satu Mare.
Din verificarea continutului platformei http://portal.just.ro/ instanta a retinut ca sub dosar nr. 1037/35/2008 al Curtii de Apel Oradea a fost solutionata prin admitere actiunea reclamantei debitoare SC R. SRL Satu Mare in contradictoriu cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Considerand ca solutia data stabileste intr-adevar obligatia autoritatii fiscale de a solutiona contestatia debitoarei-reclamante (la dosarul cauzei nu a fost depusa vreo dovada in acest sens), aceasta imprejurare nu determina inexistenta creantei.
Astfel, potrivit art. 215 alin. 1 Cod de procedura fiscala  "introducerea contestatiei pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal". Totodata alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca dispozitiile precitate nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal in temeiul Legii nr. 554/2005. Asa fiind, judecatorul sindic a constatat ca actul de impunere prin care pe seama debitoarei au fost stabilite impozite, taxe si accesorii in cuantum total de 2.120.615 lei isi produce pe deplin efectele prezentand cumulativ caracterul cert, lichid si exigibil al datoriei fiscale, conferind creantei urmarita de Biroul de colectare si executate silita al Administratiei Finantelor Publice Satu Mare atributele prevazute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Doar in ipoteza reglementata de lege in care instanta competenta ar fi dispus suspendarea executarii actului administrativ de impunere, ar fi putut fi primita apararea debitoarei asupra inexistentei datoriei fiscale.
Imprejurarea evocata de debitoarea contestatoare in sensul ca dupa pronuntarea hotararii prin care autoritatea fiscala a fost obligata sa solutioneze contestatia administrativa pe fond, nu i s-a comunicat modul de rezolvare a caii administrative de atac nu are relevanta in privinta creantei fiscale, aceasta continuand sa existe si totodata sa produca in conformitate cu prevederile legale accesorii (penalitati si majorari).
In acelasi timp, judecatorul sindic a constatat ca formularea anterioara a unei cereri pentru deschiderea procedurii de insolventa si solutia definitiva pronuntata in privinta ei de respingere, nu pot fi retinute ca impedimente pentru o abordare diferita a litigiului. Astfel, cata vreme la data solutionarii primei cereri pentru deschiderea insolventei dovezile administrate atestau faptul ca sumele stabilite prin actul administrativ fiscal erau contestate, in prezenta cauza debitoarea a afirmat ca nu are cunostinta de modalitatea in care s-a solutionat calea de atac administrativa. Judecatorul sindic a apreciat ca in lipsa unei dispozitii adoptata in conditiile Legii nr. 544/2004 prin care executarea actului de impunere sa fie suspendata, datoria stabilita de autoritatea fiscala in seama debitoarei reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile (practic de peste 4 ani), fiind intrunite cerintele prevazute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii de insolventa.
S-a apreciat ca societatii debitoare ii revenea obligatia de a efectua demersurile legale si rezonabile pentru a lamuri situatia patrimoniului sau in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 si a Legii contabilitatii, cu atat mai mult cu cat administrarea persoanei juridice presupunea reflectarea in contabilitate a actului de impunere incheiat de autoritatea fiscala.
Pe de alta parte, asa cum s-a retinut in considerentele Deciziei nr. 542/83/2008, debitoarea SC R. SRL Satu Mare a contestat doar valoarea de 2.120.615 lei din creanta pretinsa de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Satu Mare (reprezentand impuneri suplimentare si accesorii), in timp de valoarea totala a obligatiilor cu care societatea figura restanta catre bugetul general consolidat era de 2.371.377 lei. Cum in prezenta cauza debitoarea contestatore a argumentat negarea starii de insolventa cu aceleasi elemente ca si cele prezentate in anul 2008, fara a contesta restul creantei de 250.762 lei (la nivelul anului 2008) si, de asemenea, fara a face mentiune asupra declaratiilor emise de societate privind obligatiile de plata si inregistrate de autoritatea fiscala, dupa actul de control (intrucat legea stabileste obligatia oricarui contribuabil de a intocmi anual o dare de seama contabila), judecatorul sindic a constatat ca rationamentul juridic al hotararilor anterioare in materia insolventei nu poate fi acelasi, intrucat starea de fapt este modificata.
Avand in vedere aceste argumente, judecatorul sindic a retinut ca aratarea unor demersuri intreprinse in urma cu mai multi ani pentru pronuntarea unei solutii intr-un recurs gratios in procedura prealabila a contenciosului administrativ fiscal nu reprezinta o veritabila contestare a starii de insolventa in intelesul prevederilor Legii nr. 85/2006; totodata, in temeiul motivatiei aratata anterior nu poate fi primita nici autoritatea lucrului judecat in raport cu cererea anterioara de incepere a procedurii de insolventa.
Considerand intemeiate cerintele legale pentru cererea creditoarei conform prevederilor Legii nr. 85/2006, judecatorul sindic a dispus respingerea contestatiei si deschiderea procedurii de insolventa .
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a formulat apel debitoarea, solicitand admiterea apelului si modificarea hotararii atacate in sensul admiterii contestatiei formulate impotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului initiata de creditoarea D.G.R.F.P. Cluj Napoca in temeiul prevederilor art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In motivare, apelanta critica faptul ca a formulat mai multe aparari inaintea judecatorului sindic pe care acesta nu le-a avut in vedere atunci cand a pronuntat hotararea atacata.
Astfel, arata ca a invocat prescriptia dreptului de a cere executarea silita a pretinsei creante fiscale, exceptie asupra careia judecatorul sindic nu s-a pronuntat. In speta, se poate observa din cuprinsul actelor de la dosar faptul ca creanta fiscala in considerarea careia a fost formulata cererea pentru deschiderea procedurii insolventei s-a nascut anterior anului 2008, cel din urma am ale carei creante pot fi valorificate prin executare silita in cursul anului 2013, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedura fiscala. Or in ceea ce priveste societatea debitoare, creantele avute in vedere sunt anterioare anului 2008.
In al doilea rand, invedereaza ca aceeasi creditoare a mai formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei in anul 2008, pentru o creanta de 2.371.377 lei reprezentand creante fiscale constand in debite principale si accesoriile aferente, astfel cum acestea au fost individualizate de catre creditoare in adresa nr. 69.950 din 10.09.2008, cerere inregistrata sub dosarul nr. 3404/83/2008 al Tribunalului Satu Mare, care prin sentinta nr. 936/F din 5 octombrie 2009 a fost respinsa. Aceasta sentinta a ramas apoi definitiva si irevocabila prin respingerea recursului declarat impotriva ei de catre creditoare.
Ca atare, noua cerere este o reluare a celei dintai, fara alte motivari ori schimbari alte temeiului ori ale izvorului obligatiilor, singura diferenta constand in modificarea penalitatilor. Astfel, invoca faptul ca nu sunt indeplinite cerintele din Legea nr. 85/2006 in intelesul careia este indreptatit sa solicite deschidere procedurii insolventei creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile.
Mai precizeaza ca societatea debitoare a contestat creanta creditoarei si apreciaza ca cererea de deschidere a procedurii insolventei in baza unei creante care nu are caracter cert trebuie respinsa ca inadmisibila. Acesta din urma, fiind inca un argument asupra caruia judecatorul sindic nu s-a pronuntat.
In drept au fost invocate textele legale mentionate in cuprinsul apelului.
Prin intampinarea formulata, creditoarea D.G.R.F.P. Cluj Napoca - A.J.F.P. Satu Mare a solicitat respingerea apelului sl mentinerea ca temeinica si legala a sentintei atacate .
Se arata ca debitoarea acumuleaza la data deschiderii procedurii insolventei o datorie la bugetul de stat in cuantum de 3.855.009 lei constand in debite principale si accesoriile aferente la care se adauga accesorii pana la data stingerii debitului sau deschiderii procedurii insolventei, aceste obligatii la bugetul de stat consolidat neachitate fiind stabilite in urma declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul de stat depuse de catre societatea debitoare.
Prin raportare la dispozitiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 arata ca admisibilitatea cererii institutiei este justificata prin existenta creantei certe, lichide si exigibile de mai mult de 90 de zile, reprezentand obligatii fiscale neachitate la bugetul consolidat.
Privitor la starea de insolventa a debitoarei invoca dispozitiile art. 3 si art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Privitor la sustinerile apelantei potrivit carora o alta cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva sa a mai fost formulata si in cursul anului 2008, arata ca acest aspect nu comporta relevanta juridica tinand seama de contestarea acelor creante pe calea contenciosului administrativ iar imprejurarea ca debitoarea nu a staruit in solutionarea contestatiei formulate nu poate fi imputata institutiei intimate in privinta creantei fiscale.
In cele din urma, in ceea ce priveste criticile aduse neindeplinirii conditiilor din Legea nr. 85/2006, precizeaza faptul ca chiar si in ipoteza retinerii debitului in suma de 2.120.615 lei care a fost suspus controlului judiciar, debitoarea tot depaseste pragul prevazut de lege din totalul de 3.855.009 lei.
Astfel, pentru motivele aratate, solicita respingerea apelului.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 205 Cod procedura civila.
Curtea de apel, analizand apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, a retinut ca este nefondat urmand ca in baza prevederilor art. 8, 12 din Legea nr. 85/2006, art. 480 Cod procedura civila sa dispuna respingerea lui pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva inregistrata la prima instanta la data de 20.12.2013, intimatul creditor a solicitat deschiderea procedurii insolventei apelantei debitoare, invocand existenta impotriva debitoarei a unei creante certe, lichide si exigibile in cuantum de 3.458.498 lei reprezentand creante fiscale neachitate pentru o perioada mai mare de 90 de zile.
Pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolventei unuia dintre debitorii mentionati la art. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorul introductiv trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile situate peste valoarea prag prevazuta de art. 3 pct. 12 din lege, creanta ce trebuie sa fie neachitata de mai mult de 90 de zile de la scadenta.
Legiuitorul a prevazut la art. 3 din lege ca este vadita insolventa unui debitor atunci cand acesta nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori dupa 90 de zile de la scadenta. Aceasta prezumtie instituita de legiuitor poate fi rasturnata de debitor prin proba contrara, in sensul dovediri ca neplata creantei nu se datoreaza starii de insolventa a societatii, ci altor considerente justificate, cum ar fi contestarea caracterului cert al creantei respective.
In speta, apelanta debitoare prin contestatia formulata, cat si apelul declarat, a contestat caracterul cert al creantei invocate de creditor, aratand ca aceasta a fost contestata in procedura administrativa prevazuta de codul de procedura fiscala, stare de fapt retinuta si in litigiul anterior dintre aceleasi parti, in care creditorul in temeiul aceleiasi creante fiscale, a incercat sa obtina deschiderea procedurii insolventei.
Din analiza inscrisurilor justificative al creantei invocate de creditorul fiscal, depuse la dosarul cauzei, rezulta ca creanta invocata de acesta se compune din creanta constituita prin decizia de impunere nr. 394/30.05.2008 cu accesoriile aferente, precum si din declaratiile pe proprie raspundere, depuse de debitoare, din care rezulta obligatii fiscale de plata separate de cele ce fac obiectul deciziei de impunere emise in anul 2008.
Astfel, creanta invocata de creditoare se compune din suma de 2.960.878 lei provenita din decizia de impunere cu accesoriile aferente si suma de 894,131 lei provenita din declaratiile pe proprie raspundere.
In ce priveste creanta provenita din decizia de impunere emisa in anul 2008 s-a retinut ca aceasta a fost partial contestata, in ce priveste suma de 2.120.615 lei prin procedura prevazuta de la art. 215 si urmatoarele din codul de procedura fiscala, procedura nefinalizata pana in prezent, astfel cum rezulta din precizarile facute de parti in fata instantei de apel. Aceasta procedura, a fost suspendata de organele fiscale de solutionare a contestatiei debitoarei, pana la finalizarea unor cercetari penale, solutie desfiintata irevocabil prin hotarare judecatoreasca (dosar nr. 1037/35/2008 a Curtii de apel Oradea) in sensul continuarii procedurii administrative de solutionare a contestatiei formulate, insa procedura nu s-a solutionat nici pana in prezent. Nefinalizarea acestei proceduri este si culpa societatii debitoare care pentru obtinerea satisfactiei drepturilor sale ar fi trebuit sa procedeze la punerea in executare a solutiei favorabile obtinute in cazul in care organele fiscale nu au executat voluntar hotararea judecatoreasca. Insa, in cauza nu s-a probat efectuarea unor asemenea demersuri, desi de la momentul obtinerii solutiei favorabile au trecut mai multi ani fara a se intreprinde vreun demers in sensul continuarii procedurii de contestare a actelor fiscale. Ori, faptul ca o parte din creanta invocata de creditoare a fost contestata in urma cu mai mult de 4-5 ani, fara a se finaliza demersurile initiate, inclusiv din culpa debitoarei, nu face ca aceasta creanta sa nu indeplineasca conditiile prevazute de lege cata vreme actele administrativ fiscale sunt executorii si se bucura de prezumtia de legalitate pana la momentul la care printr-o hotarare judecatoreasca se obtine suspendarea executarii lor sau anularea acestora. Insa, in cauza nu s-a facut dovada existentei vreunei hotarari judecatoresti de suspendare a executarii actelor administrativ fiscale pana la solutionarea actiunii in anularea acestora, situatie in care nu se poate retine raportat la caracterul lor executoriu si prezumtia de legalitate, ca nu ar atesta existenta unei creante certe, lichide si exigibile. Chiar si in situatia in care aceasta parte de creanta nu ar indeplini conditiile prevazute de lege, diferenta de creanta invocata de creditoare, se situeaza peste valoarea prag prevazuta de lege, de 45.000 lei si indeplineste conditiile prevazute de lege.
Astfel, s-a retinut ca diferenta de creanta invocata, in cuantum de 894.131 lei, provine din declaratiile pe proprie raspundere depuse de debitoare prin care aceasta a recunoscut existenta obligatiilor fiscale de plata si care datorita neplatii la scadenta au produs dobanzi si penalitati potrivit prevederilor legale. Pentru aceasta parte de creanta, debitoarea nu a invocat de ce nu ar indeplini vreuna din conditiile prevazute de lege pentru dovada caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.
Intr-adevar, prin apelul declarat, apelanta invoca prescriptia dreptului la actiune al creditorului fiscal, fara a face vreo mentiune expresa cu privire la care parte din creanta apreciaza ca ar fi intervenit prescriptia, raportandu-se doar la anul 2008, insa in cauza nu se poate retine intervenirea prescriptiei extinctive in conditiile in care s-a facut dovada intreruperii termenului de prescriptie prin actele de executare silita intreprinse in contra debitoarei.
Prin urmare, chiar daca unele creante fiscale neachitate, s-au nascut anterior anului 2008, la dosar s-a depus dovada demersurilor de executare silita a debitoarei de catre creditorul fiscal a acestor creante, respectiv somatiilor de executare silita anuale emise pe seama debitoarei, recuperarea pe aceasta cale de la debitoare, in data de 24.11.2010, a sumei de 480.000 lei din vanzarea silita a unui imobil, fiind efectuate in continuare demersuri de executare silita pentru recuperarea integrala a creantei.
Potrivit prevederilor art. 131 din OG nr. 92/2003, creantele fiscale se prescriu in termen de 5 ani calculat de la inceputul anului urmator celui in care a luat nastere dreptul de a cere executare silita, iar potrivit prevederilor art. 133 lit. c) din acelasi act normativ, termenul de prescriptie se intrerupe pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare silita, urmand sa curga un nou termen de prescriptie ca efect al intreruperii.
Concluzionand, instanta de apel a retinut ca in cauza nu se poate retine prescriptia dreptului la actiune sau executare silita a creditorului fiscal, creanta invocata de acesta indeplinind toate conditiile prevazute de lege pentru deschiderea procedurii.
Faptul ca anterior, in urma cu mai multi ani, pe aceeasi cale procedurala, creditorul fiscal a urmarit sa deschida procedura insolventei debitorului nu duce la vreo autoritate sau putere de lucru judecat in cauza, chiar daca creanta invocata este aceeasi, cata vreme pentru analizarea indeplinirii conditiilor deschiderii procedurii se analizeaza activitatea debitoarei din perioada imediat anterioara deschiderii procedurii si starea in care se afla situatia sa financiara.
In speta, de altfel debitoarea nici nu a invocat ori dovedit ca nu s-ar afla in insolventa pentru a rasturna prezumtia de insolventa instituita pe seama sa datorita neplatii creantei, nefiind facuta dovada desfasurarii vreunei activitati curente normale, efectuarea unor plati si incasari, ori existenta vreunui disponibil ce vor acoperii macar partial creanta invocata.
Ori, in aceste conditii nu se poate retine ca debitoarea nu s-ar afla in insolventa si ca acesta face fata obligatiilor sale certe, lichide si exigibile, neachitate de cativa ani.
Drept urmare, nu pot fi retinute ca fondate motivele de apel invocate in cauza, in mod judicios respingand judecatorul sindic contestatia debitoarei si admitand cererea de deschidere a procedurii insolventei.
Pentru considerentele mai sus expuse, apelul declarat in cauza a fost respins ca nefondat, iar sentinta atacata mentinuta in totalitate.