Contestatia in anulare speciala. Greseli materiale. Inteles. Omisiunea cercetarii unuia dintre motivele de casare.

Domeniu asociat: Contestatie in anulare.
Contestatia in anulare speciala. Greseli materiale. Inteles. Omisiunea cercetarii unuia dintre motivele de casare.

Contestatia in anulare poate fi exercitata in scopul retractarii hotararii judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, doar in cazurile limitativ prevazute de lege.
Greselile materiale la care se face referire in textul normei din art.503 alin.2 pct.2 din  NCPC , sunt erori evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, care au fost savarsite in legatura cu dezlegarea data apelului. Aceste dispozitii trebuie interpretate in mod restrictiv, neputand fi indreptate prin aceasta cale greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a faptelor din dosar. De asemenea, eroarea materiala care justifica admiterea unei contestatii in anulare speciala, nu poate fi consecinta interpretarii unui text de lege de catre instanta.
Motivul de contestatie privind nepronuntarea de catre instanta de apel asupra cererii de suplimentare a probatoriului, prin obligarea debitoarei intimate impotriva careia se formulase cererea de deschidere a procedurii insolventei de a depune fisele de cont analitice si ultima balanta de verificare analitica, nu isi pot gasi incadrarea intre motivele prevazute limitativ de lege, respectiv in art.503 alin.2 pct.2 si 3 din Cpciv.



art.503 alin.2 pct.2 si 3  din  Noul Cod de procedura civila


 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 170 A din 27.01.2017)

Prin DECIZIA CIVILA Nr.972A/2016 de la data de 01 Iunie 2016, a CURTII DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VI-A CIVILA,  se respinge apelul declarat de apelanta CII C.A., lichidator judiciar al RGS S SRL, impotriva Sentintei civile nr.1330 din 25.02.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila, in contradictoriu cu intimata SC „M C” SRL, ca nefondat.
In motivare se arata ca o prima critica formulata in prezentul apel de catre apelanta – creditoare este aceea ca suma indicata prin cererea de deschidere a procedurii este o creanta certa, lichida si exigibila, ce depa?e?te valoarea prag, fiind determinata in baza facturii fiscale RGS6/05.11.2012. In analiza caracterului cert al creantei Curtea are in vedere dispozitiile art.663 N.C.pr.civ. potrivit carora creanta este certa atunci cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu. Crean?a solicitata de catre creditoare nu este certa deoarece, dupa cum in mod corect a constatat ?i judecatorul sindic, factura prezentata nu a fost acceptata la plata de catre debitoare.
Sub acest aspect, se re?ine, pe de o parte, ca prin contesta?ia formulata de M C, societatea debitoare contesta prestarea serviciilor de catre creditoare ?i existen?a obliga?iei de plata, iar pe de alta parte ca inscrisurile prezentate de creditoare nu fac dovada debitului pretins.
Potrivit inscrisului intitulat „Obliga?ii plata clien?i scadente pana la 31.12.2014” depus de lichidatorul judiciar al creditoarei la dosarul de fond, in eviden?ele fiscale ale creditoarei este inregistrata factura fiscala RGS6/05.11.2012 in valoare de 50.000 lei, din care s-ar fi achitat la data de 30.12.1899 suma de 2.300 lei. De asemenea, penalita?ile aferente debitului principal au fost calculate pentru anul 2011, in condi?iile in care factura invocata este din 2012.
In aceste condi?ii in mod corect a constatat judecatorul sindic ca nu sunt indeplinite condi?iile art.5 pct.20 din Legea nr.85/2014.
Nici chiar prin prezentarea inscrisurilor anexate cererii de apel, creditoarea nu a prezentat dovezi concrete din care sa rezulte caracterul cert al crean?ei. S-a prezentat o fi?a analitica partener, in care se men?ioneaza existen?a unei pla?i par?iale in data de 25.11.2012, fiind indicata de aceasta data chitan?a nr.5, document care, insa, nu a fost prezentat. Data de 25.11.2012, rezultata din eviden?ele creditoarei, este diferita de data de 15.11.2012 sau de data de 30.12.1899, date, care la randul lor au rezultat din eviden?ele creditoarei, insa au fost prezentate in fa?a tribunalului.
Totodata, simpla indicare a unei facturi fiscale emisa de creditoare ?i nesemnata, dar achitata de debitoare, nu denota modul de lucru al celor doua societa?i ?i nici nu dovede?te caracterul cert al crean?ei invocate in litigiul de fa?a.
Se retine, astfel, ca apelanta – creditoare si-a intemeiat cererea de deschidere a procedurii, precum ?i criticile din apel, pe o creanta care nu respecta prevederile art.662 C.pr.civ. si art.5 din Legea nr.85/2014.
In atare condi?ii, in lipsa unei crean?e certe, nu se mai impune a se analiza daca intimata – debitoare a rasturnat prezum?ia relativa referitoare la starea de insolven?a, deoarece, chiar ?i in cazul in care criticile ar fi fondate, acestea nu ar fi in masura sa conduca la schimbarea solu?iei pronun?ata de judecatorul sindic.
Impotriva acestei decizii, Cabinetul Individual de insolventa C.A., lichidator judiciar al debitorului RGS S SRL a formulat contestatie in anulare speciala, potrivit art. 503 alin.(2) pentru urmatoarele motive: dezlegarea data recursului este   rezultatul unei erori materiale;instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen.
In sustinerea contestatiei, se arata ca instanta de apel din eroare si/sau omisiune nu se pronunta asupra caracterului cert in conformitate cu cele invocate, adica art.5 pct. 20 din Legea 85/2014, ci acesta face trimitere la dispozitiile art 663CPC; Instanta de apel pleaca astfel de la o premisa/definitie gresita a caracterului cert preluand aceste elemente la capitolul executare silita; in cauza nu s-a facut referire la motivul de casare invocat, adica art.5 pct. 20 din Legea 85/2014 si in mod eronat se face trimitere la definitia creantei certe din capitolul executare silita din CPC.
S-a solicitat prin apel suplimentarea probatoriului (avand in vedere ca firma RGS este in faliment si administratorul statutar a predat doar partial anumite documente contabile), cu urmatoarele documente aflate la partea adversa:fisele de cont analitice(401, 411, 409, etc.) in relatiile de afaceri cu RGS S - de unde va rezulta daca creanta RGS a fost sau nu inregistrata in contabilitatea M C; ultima balanta de verificare analitica;instanta de apel nu se pronunta si nu motiveaza admiterea sau respingerea depunerii actelor.
Instanta de apel nu face nicio referire la motivul de apel si anume, recunoasterea debitului prin plata partiala a acestuia, asa cum rezulta din actele contabile, instanta de apel nepronuntandu-se in nici un fel asupra acestui aspect.
Contestatia a fost declarata in termenul legal, fiind scutita de la plata taxelor de timbru prevazute de lege.
Intimata SC M C SRL a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea contestatiei in anulare si mentinerea hotararii pronuntata de instanta de apel ca temeinica si legala.
Partile nu au solicitat alte probe, in afara inscrisurilor aflate in dosar.
Analizand actele dosarului si contestatia formulata, Curtea constata si retine urmatoarele:
Contestatoarea isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.503 alin.2 pct.2 din Cpciv., referitor la dezlegarea data de instanta ca „rezultat al unei erori materiale” si pe dispozitiile art.503 alin.2 pct.3 din Cpciv. referitor la „omiterea de catre instanta de recurs a cercetarii unuia dintre motivele de casare invocate de recurent in termen”.
Astfel, in sustinerea primului motiv din contestatia in anulare, se invoca faptul ca instanta de apel din eroare/omisiune nu se pronunta asupra caracterului cert al creantei pe care creditoarea contestatoare isi intemeiaza cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata impotriva debitoarei intimate M C SRL, prin raportare la dispozitiile art.5 pct.20 din Legea nr.85/2014, care isi gaseau in speta aplicabilitatea, ci prin raportare la alte dispozitii, respectiv ale art.662-663 din Cpciv.
Curtea retine, in primul rand, ca o contestatie in anulare poate fi exercitata in scopul retractarii hotararii judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, doar in cazurile limitativ prevazute de lege.
Greselile materiale la care se face referire in textul normei din art.503 alin.2 pct.2 din Cpciv., sunt erori evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, care au fost savarsite in legatura cu dezlegarea data apelului. Aceste dispozitii trebuie interpretate in mod restrictiv, neputand fi indreptate prin aceasta cale greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a faptelor din dosar. De asemenea, eroarea materiala care justifica admiterea unei contestatii in anulare speciala, nu poate fi consecinta interpretarii unui text de lege de catre instanta.
In ce priveste certitudinea creantei contestatoarei, instanta de apel a analizat apararile debitoarei intimate care, pe calea contestatiei fata de cererea de deschidere a procedurii insolventei formulate impotriva sa, nu a recunoscut prestarea serviciilor de catre apelanta creditoare si, deci, existenta obligatiei de plata corespunzatoare. Instanta de apel care a pronuntat decizia ce formeaza obiectul contestatiei in anulare, a concluzionat ca nu erau indeplinite conditiile cerute de art.5 pct.20 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolventei, creanta nefiind certa, in sensul ca existenta acesteia nu era neindoielnica, facandu-se trimitere si la dispozitiile art.663 din Cpciv.
Se observa, deci, ca motivul supus analizei Curtii, in legatura cu temeiul de drept prin prisma caruia a fost verificata situatia de fapt rezultata din actele dosarului si care a fundamentat solutia, privind, deci, o aplicare gresita a legii de catre instanta de apel, nu poate fi calificat drept o eroare materiala.
Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune ca solutia care se pronunta in mod definitiv in orice litigiu sa nu mai poata fi contestata si repusa pe rol. Prin urmare, contestatia in anulare intemeiata pe dispozitiile art.503 alin.2 pct.2 din Cpciv., nu poate fi formulata pentru remedierea unor greseli de judecata, cum sunt cele sustinute prin cererea formulata in speta.
De asemenea, motivul de contestatie privind nepronuntarea de catre instanta de apel asupra cererii de suplimentare a probatoriului, prin obligarea debitoarei intimate impotriva careia se formulase cererea de deschidere a procedurii insolventei de a depune fisele de cont analitice si ultima balanta de verificare analitica, nu isi pot gasi incadrarea intre motivele prevazute limitativ de lege, respectiv in art.503 alin.2 pct.2 si 3 din Cpciv.
In ce priveste nepronuntarea de catre instanta de apel asupra unuia dintre motivele de apel in legatura cu recunoasterea debitului, prin plata partiala a acestuia de catre debitoarea intimata M C SRL, pe de-o parte, se constata ca instanta de apel motiveaza fara echivoc ca „achitarea de catre debitoare a unei facturi emise  de creditoare nu denota modul de lucru al celor doua societati si nu dovedeste caracterul cert al creantei in litigiu”, pe de alta parte, contestatoarea nu poate sa invoce prevederile art.503 alin.2 pct.3 din Cpciv., intrucat contestatia in anulare pentru acest motiv nu poate fi exercitata decat impotriva deciziilor pronuntate in recurs, nu si impotriva hotararilor date in apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, cum este si cazul deciziei civile nr.972/A/2016 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Civila.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.508 din Cpciv., Curtea a respins contestatia in anulare ca nefondata.