Litigiu de asigurari sociale privind contestarea deciziei de respingere a cererii de acordare a pensiei pentru limita de varsta. Nevalorificarea perioadei de activitate prestate in grupa II a de munca ca ?ef organizare produc?ie men?ionata in carnetul de

Litigiu de asigurari sociale privind contestarea deciziei de respingere a cererii de acordare a pensiei pentru limita de varsta. Nevalorificarea perioadei de activitate prestate in grupa II a de munca ca ?ef organizare produc?ie men?ionata in carnetul de munca. Reducerea varstei de pensionare


Art. 52, 55 din Legea nr. 263/2010, punctul 6 din Ordinul nr.50/1990, Decretul nr. 92/1976

Pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de varsta, Legea nr. 263/2010 prin art. 52 a impus doua conditii cumulative, respectiv varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare sau in specialitate, ambele elemente detaliate in anexa 5 in functie de data nasterii asiguratului.
De la aceasta regula a fost instituita si o exceptie, de stricta interpretare si aplicare, sub forma unui beneficiu acordat asiguratilor care au realizat stagii de cotizare in conditii deosebite de munca, prin art. 55 alin.1 care impune conditia stagiului complet de cotizare si a varstei standard de pensionare redusa, in raport de numarul de ani prestati in grupe superioare de munca. Pentru a putea face aplicarea prevederilor mentionate anterior, atat casa de pensii in solutionarea cererii de acordare a drepturilor, cat si instanta de judecata este obligata sa stabileasca elementele de pensionare:  varsta standard de pensionare, stagiul complet si stagiul minim de cotizare, ulterior stabilirii lor determinandu-se si criteriile reglementate de art. 55 din Legea nr. 263/2010.
Astfel ca trimiterile instantei de fond la regulile generale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta sunt fondate, pentru ca numai in raport de aceste elemente se poate stabili daca asiguratul poate beneficia de regimul derogator permis de art. 55.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.2389 din 11 mai 2016)

Prin motivele de apel formulate, apelanta a invederat ca obiectul contestatiei formulate nu il reprezinta indeplinirea conditiilor cumulative pentru stabilirea dreptului la pensie pentru limita de varsta prevazut de art. 52 coroborat cu art. 53 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ci indeplinirea conditiilor prevazute de art. 55 din acest act normativ, cum de altfel rezulta din insasi motivarea respingerii cererii de pensionare.
Conform inregistrarilor efectuate in carnetul de munca seria Be nr. 0820057, perioada totala de munca a apelantei este data de insumarea urmatoarelor perioade lucrate cu contracte individuale de munca, anume:
- 27.09.1982 - 03.04.1983 la Combinatul pentru Lianti Hoghiz, actuala S.C. Lafarge Ciment (Romania) S.A. Bucuresti - Punct de lucru Hoghiz - poz. 1 (incadrare in munca) si poz. 2 (transfer in interesul serviciului).
Pentru aceasta perioada, la dosarul de pensionare pentru limita de varsta nr. 4404330/05.05.2014 a fost depus in original adeverinta nr. 511/07.04.2014 - care atesta incadrarea in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, intreaga perioada si adeverinta nr. 510/07.04.2014 - care atesta ca, in perioada 01.10.1982 - 01.03.1983, apelanta a beneficiat de spor de toxicitate (spor cu caracter permanent).
- 04.04.1983 - 07.10.1985 la intreprinderea pentru Lianti Brasov, actuala S.C. Temelia S.A. Brasov de la poz. 3 (incadrare prin transfer in interes de serviciu) la poz. 8 (transfer in interesul serviciului).
Pentru aceasta perioada lucrata, la dosarul de pensionare a fost depus in original adeverinta nr. 18/05.03.2014 - care atesta incadrarea in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, intreaga perioada si adeverinta nr. 19/05.03.2014 - care atesta ca a beneficiat intreaga perioada de spor pentru munca prestata in timpul noptii.
- 08.10.1985   -   31.08.2009   la   intreprinderea   Cesarom   Bucuresti,   actuala S.C. LASSELSBERGER S.A. Bucuresti de la poz. 3 (incadrare prin transfer in interes de serviciu) la poz. 87 (incetare a contractului individual de munca).
In acest sens a fost depusa in original adeverinta nr. nr. 1386/29.07.2013- care atesta ca a lucrat in grupa a II-a de munca in perioada 08.10.1985 -01.04.2001 (15 ani 5 luni si 23 zile) in procent 100% si in conditii deosebite de munca in perioada 01.04.2001 -01.01.2005 (3 ani si 9 luni) in procent 100%.
- 01.10.2010 - 01.09.2013 la angajatorul Fundatia Casa de Meserii a Constructorilor Bucuresti, dovedita prin adeverinta nr. 1103/01.09.2013 emisa de fostul angajator si copia contractului individual de munca inregistrat la I.T.M, Bucuresti cu nr. 135/01.10.2010.
Instanta a avut la dosarul cauzei atat documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, cat si carnetul de munca - cuprinzand inregistrarile de la toti angajatorii si locurile de munca la care apelanta a lucrat.
Potrivit adeverintelor mentionate si inscrierilor aferente din carnetul de munca seria Be nr. 0820057, documente existente la dosarul de pensionare si ia dosarul cauzei, perioadele lucrate la primii 3 angajatori (poz. 1-3 de mai sus sau de la fila anterioara) includ o perioada continua (27.09.1982 - 01.04.2001) de 18 ani, 6 luni si 3 zile incadrata in grupa a II-a de munca in procent de 100% si o perioada continua (01.04.2001 - 01.03.2005) de 3 ani, 10 luni si 29 zile in locuri de munca cu conditii deosebite in procent de 100%, insumand 22 ani 5 luni si 2 zile. pentru care art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 263/2010 prevede reducerea varstei standard de pensionare cu 5 ani. Avand in vedere ca varsta standard de pensionare a apelantei este de 60 ani si 11 luni, , prin aplicarea corecta a dispozitiilor legale aratate, raportat la tot probatoriul de care instanta trebuia sa tina seama de reducerea la 55 ani si 11 luni, iar cererea de pensionare a apelantei a fost facuta la varsta de 56 ani si 6 luni, moment necontestat nici de catre emitenta deciziei de respingere.
Cu alte cuvinte, desi instanta nu a fost investita cu o cerere de calcul a reducerii varstei standard de pensionare, aceasta a facut-o, in mod eronat, si a respins actiunea formulata impotriva deciziei de respingere nr. R404330/11.08.2014.
Intimata, legal citata nu a formulat intampinare pentru a-si exprima pozitia procesuala.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prezenta actiune principala si cererea conexa vizeaza anularea deciziei de respingere a dreptului la pensie pentru limita de varsta nr. 404330/11.08.2014 emisa de Casa locala de pensii sector 1 Bucuresti, precum si a hotararii nr. 11059/04.05.2015 emisa de Comisia Centrala de Contestatii in solutionarea contestatiei indreptata impotriva deciziei mentionate.
Prin decizia nr. R404330/11.08.2014 Casa locala de pensii sector 1 Bucuresti a respins cererea apelantei de stabilire a pensiei pentru limita de varsta, motivat de imprejurarea ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.52 din Legea 263/2010 in sensul ca varsta de pensionare redusa nu poate fi mai mica decat varstele prevazute de lege.
Ca elemente ale dreptului de pensie, s-au retinut varsta standard de pensionare de 60 de ani si 11 luni,  apelanta la data formularii cererii avand 56 de ani si 6 luni, un stagiu complet de cotizare de 30 ani si 11 luni si un stagiu total de cotizare realizat de 39 ani, 9 luni si 26 zile din care 17 ani, 1 luna si 14 zile in conditii normale, 3 ani, 10 luni si 29 zile in conditii speciale si 10 ani 6 luni si 17 zile in grupa II de munca. Tot din decizia contestata a rezultat ca nu s-a valorificat grupa superioara de munca pentru perioada 01.04.1990-16.03.1998, intrucat reclamanta a detinut functia de sef organizare productie.
Instanta de fond a respins contestatia formulata, retinand ca, fata de activitatea de 19 de ani, 3 luni si 23 zile prestata in grupe superioare si facand aplicarea dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) conform tabelului nr. 1 din Legea nr.263/2010 a rezultat o reducere a varstei standard de pensionare de 4 ani, respectiv varsta standard de pensionare redusa este de  56 de ani si 11 luni, conditie neindeplinita de catre apelanta la data formularii cererii de pensionare.
Apelanta a criticat acest rationament, justificat de faptul ca obiectul contestatiei formulate nu il reprezinta indeplinirea conditiilor cumulative pentru stabilirea dreptului la pensie pentru limita de varsta prevazut de art. 52 coroborat cu art. 53 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ci indeplinirea conditiilor prevazute de art. 55 din acest act normativ.
In analizarea acestei critici, Curtea retine ca pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de varsta, Legea nr. 263/2010 prin art. 52 a impus doua conditii cumulative, respectiv varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare sau in specialitate, ambele elemente detaliate in anexa 5 in functie de data nasterii asiguratului.
De la aceasta regula a fost instituita si o exceptie, de stricta interpretare si aplicare, sub forma unui beneficiu acordat asiguratilor care au realizat stagii de cotizare in conditii deosebite de munca, prin art. 55 alin.1 care impune conditia stagiului complet de cotizare si a varstei standard de pensionare redusa, in raport de numarul de ani prestati in grupe superioare de munca. Pentru a putea face aplicarea prevederilor mentionate anterior, atat casa de pensii in solutionarea cererii de acordare a drepturilor, cat si instanta de judecata este obligata sa stabileasca elementele de pensionare:  varsta standard de pensionare, stagiul complet si stagiul minim de cotizare, ulterior stabilirii lor determinandu-se si criteriile reglementate de art. 55 din Legea nr. 263/2010.
Astfel ca trimiterile instantei de fond la regulile generale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta sunt fondate, pentru ca numai in raport de aceste elemente se poate stabili daca asiguratul poate beneficia de regimul derogator permis de art. 55. Sub acest aspect, criticile formulate de catre apelanta sunt neintemeiate si urmeaza a fi inlaturate.
In schimb, Curtea retine pertinente criticile privind incadrarea apelantei in categoria asiguratilor care pot beneficia de reducerea varstei standard de pensionare, urmare a activitatii prestate in grupe superioare de munca.
Sub acest aspect, instanta fondului a avut in vedere doar o parte din inscrisurile administrate la solutionarea cauzei, omitand faptul ca in decizia contestata nr. R404330/11.08.2014 Casa locala de pensii sector 1 Bucuresti a retinut o perioada de 3 ani, 10 luni si 29 zile realizata in conditii speciale si o perioada de 10 ani 6 luni si 17 zile realizata in grupa II de munca.
Singurul aspect contestat a fost perioada 01.04.1990-16.03.1998, prestata de apelanta in functia de sef organizare productie. Din adeverinta  nr. 1386/29.07.2013 eliberata de S.C. LASSELSBERGER S.A. Bucuresti (fost S.C. CESAROM S.A. Bucuresti), a rezultat ca apelanta a  lucrat in grupa II de munca in perioada  08.10.1985-01.04.2001, in procent de 100 % , aspect confirmat si de carnetul de munca al apelantei pozitia 78 (fila 40 dosar fond).
In aceste conditii, Curtea retine ca nu exista nici un impediment la valorificarea perioadei mentionate ca fiind desfasurata in grupa II de munca, cu acordarea drepturilor aferente catre apelanta din prezenta cauza.
Potrivit prevederilor Ordinului Ministerului Muncii ?i Protec?iei Sociale nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care desfasurau activitati ce se incadrau in grupa a II a de munca era o atributie ce revenea angajatorului.
Astfel, in baza punctului 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Conform punctului 15 din Ordinul nr. 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Prin urmare, casa teritoriala de pensii este obligata la valorificarea activita?ii desfa?urate in grupa II de munca, in baza datelor inscrise atat in carnetul de munca cat si in adeverinta eliberata, de vreme ce fostul angajatorul a indicat in cuprinsul inscrisului probator elementele esentiale, pe baza scriptelor detinute, in conformitate cu prevederile art.11 din Decretul nr.92/1976, respectiv: activitatea prestate de salariat in cadrul societatii, perioada lucrata in grupa II de munca si procentul de incadrare, temeiul juridic al incadrarii, precum si functia detinuta.
Aprecierile casei teritoriale de pensie in sensul ca inscrierea in grupa superioara de munca s-a facut fara a fi indeplinite conditiile impuse de actele normative indicate nu pot constitui temei de respingere a cererii de valorificare, intrucat cenzurarea unui asemenea inscris nu poate fi facuta, in lipsa unor dispozitii legale exprese de catre casa teritoriala de pensii, societatea emitenta fiind cea care isi asuma intreaga responsabilitate pentru mentiunile din cuprinsul adeverintei eliberate, care face dovada deplina a celor inserate in cuprinsul sau pana la inscrierea in fals sau proba contrara.
Constatand ca pentru activitatea de peste 21 ani prestata atat in conditii deosebite cat si in grupa II de munca, apelanta contestatoare beneficia de o reducere a varstei standard de pensionare de 4 ani si 6 luni, respectiv 56 ani si 5 luni fata de 60 ani si 11 luni conform anexei 5 la Legea nr. 263/2010, conditie indeplinita la data formularii cererii (56 ani si 6 luni), casa de pensii era obligata la deschiderea drepturilor, conform art. 104 din Legea nr. 263/2010, incepand cu data de 05.05.2014.
Drept consecinta, in baza art.480 alin.2 Cod procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba sentinta apelata, in sensul ca va admite contestatia precizata si cererea conexa, va anula decizia de respingere a pensiei pentru limita de varsta nr.R404330/11.08.2014 si va obliga intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti sa emita in favoarea contestatoarei o decizie privind acordarea pensiei pentru limita de varsta, incepand cu data de 5.05.2014, cu valorificarea integrala a activitatii desfasurate in grupa a II - a de munca conform mentiunii de la pozitia 78 din carnetul de munca.
In privin?a cheltuielilor de judecata, Curtea re?ine ca temeiul juridic al acordarii acestora este determinat de atitudinea procesuala culpabila a partii care a cazut in pretentii, astfel ca fapta acesteia declanseaza o raspundere civila delictuala al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat, adica de restituire a sumelor pe care partea care a castigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.
Asadar natura juridica a cheltuielilor de judecata este aceea de despagubire acordata partii care a castigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuala a partii care a cazut in pretentii. Este vorba despre un prejudiciu material care a fost justificat prin documente contabile, respectiv factura nr. 2100/14.01.2016 (apel) si chitanta nr. 2110/14.01.2016 (apel), in cuantum de 950 lei. Totodata, cheltuielile de judecata reprezinta pierderea efectiv suferita, sumele efectiv cheltuite (damnum emergens) in sustinerea procesului respectiv.
In concluzie, avand in vedere prevederile art. 452 Cod procedura civila, Curtea urmeaza a obliga intimata la plata sumei de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre apelanta, reprezentand onorariu avocat suportat in apel.