Litigiu de asigurari sociale. Incadrarea eronata a indemniza?iei in prevederile art. 1 lit.d ?i e din Decretul lege nr. 118/1990. Lipsa unui titlu executoriu care sa constate calitatea de persoana stramutata. Opozabilitatea titlului pronun?at intr-un liti
(Decizie nr. 3087 din data de 08.06.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Litigiu de asigurari sociale. Incadrarea eronata a indemniza?iei in prevederile art. 1 lit.d ?i e din Decretul lege nr. 118/1990. Lipsa unui titlu executoriu care sa constate calitatea de persoana stramutata. Opozabilitatea titlului pronun?at intr-un litigiu cu un membru al familiei. Legalitatea deciziei de debit
art. 1 lit.d ?i e din Decretul lege nr. 118/1990, art. 179 din Legea nr. 263/2010, Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursuri in interesul legii
Sustinerile intimatei contestatoare, in sensul ca prin hotararea nr. 1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, s-a retinut ca a fost stramutata, fiind indreptatita la plata drepturilor aferente, apelanta neavand competenta de modificare a actului nu pot fi avute in vedere. Analizand hotararea nr. 1772/29.03.1991 se constata ca respecta tiparul unei hotarari judecatoresti: practica, considerente, dispozitiv. Ceea ce prezinta relevanta si se executa este dispozitivul, in care se mentioneaza, in mod clar si neechivoc, faptul ca o perioada de 4 ani 9 luni si 13 zile reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, situatie incadrata in prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990. Acest dispozitiv nu a fost contestat de catre partea intimata, iar situatia de fapt mentionata in cuprinsul considerentelor, referitoare si la aspectul stramutarii nu intereseaza din punct de vedere juridic, atata timp cat nu a fost recunoscut, cu putere executorie, un drept al contestatoarei incadrat in art. 1 lit.e.
De altfel, prin Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursuri in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis, cu putere obligatorie s-a stabilit ca persoana indreptatita poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv cea pentru perioada de stramutare.
Intimata contestatoare nu poate pretinde, cu temei, cumularea indemnizatiilor (chiar si in situatia in care s-ar accepta ca a beneficiat de incadrare in prevederile art. 1 lit.d si e din Decretul nr. 118/1990), justificat de situatia identica cu cea mentionata in cadrul deciziei nr. 672/08.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Un titlu executoriu produce efecte doar intre partile litigante, fara a putea fi aplicat sau a produce drepturi prin analogie, in favoarea unor terti, indiferent de raporturile de rudenie existente. Fiind vorba de drepturi individuale, ele trebuie constatate sau stabilite, in mod distinct, pentru fiecare persoana implicata. Nu trebuie omis nici faptul ca situatia juridica este diferita, legislatia fiind modificata succesiv si interpretata cu putere obligatorie, fata de momentul pronuntarii deciziei civile nr. 672/08.02.2010.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.3087 din 08 iunie 2016)
Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art.1 si art.4 din D.L. nr.118/2000, apelanta solicita a invederat ca potrivit mentiunilor exprese din cuprinsul Hotararii nr. 1771/09.03.1991 reclamanta este incadrata in prevederile arta 1 lit. d din DL 118/1990 iar nu lit. d si e pentru a beneficia de doua indemnitatii acestea nefiind niciodata solicitate, plata eronata a sumelor achitate necuvenit fiind transformata pe aceasta cale intr-o solicitare de acordare a indemnizatiei conform arta 1 lit. e din D.L. nr. 118/1990, reclamanta nefacand dovada ca s-au fi adresat vreodata Comisiei pentru a beneficia si de indemnizatie conform arta 1 lit. e din DL 118/1990.
Decizia de debit contestata a fost emisa in conditii de legalitate contestatoarei fiindu-i in mod eronat calculate si calculate drepturi banesti ca si cand beneficia de prevederile art. 4 alin. 1 din DL 118/1990, cand de fapt aceasta beneficia de prevederile art. 4 alin. 2 din DL 118/1990. Indemnizatia cuvenita conform prevederilor legale este de 479 lei lunar, neputand fi mentinut in plata vechiul cuantum, eronat stabilit, decizia de revizuire fiind perfect legala.
In mod eronat instanta de judecata a apreciat ca apelanta nu avea calitatea de a modifica drepturile banesti stabilite in temeiul DL 118/1990 pentru ca tocmai modul de calcul - apanaj ce apartine exclusiv Casei de Pensii a determinat calculul eronat al sumelor incasata iar nu incadrarea eronata. Eroarea revizuita a Casei de Pensii consta in faptul ca situatia contestatoarei a fost eronat platita conform art.4 alin.1, cand aplicabile erau dispozitiile art.4 alin.2 din DL 112/1990.
Constatandu-se punerea in plata a indemnizatiei conform art. 4 alin.1 iar nu art.4 alin.2 din DL nr. 118/1990 a fost indreptata aceasta eroare astfel: prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 cuantumul corect cuvenit contestatoarei pe baza documentelor depuse si conform Hotararii nr. 1772/29.03.1991 este de 479 lei.
Prin decizia de debit 143149/19.02.2015 sumele incasate necuvenit se impun a fi restituite al indemnizatiei contestatoarei. In situatia in care aceasta aprecia cu nu ii sunt respectate drepturile si ca indemnizatia incasata nu este corect stabilita, trebuia sa se adreseze emitentului actului, iar nu sa combata in prezenta cauza prin argumentul ca banii oricum ii erau cuveniti pentru ca si domnia sa a suferit aceleasi persecutii ca si fratele sau, instanta de fond simtindu-se datoare sa preia argumentele absolut judicioase dezvoltate de Curtea de Apel Bucuresti in decizia 672R - cauzele de duse judecatii fiind diferite.
Apelanta considera ca in aceasta situatie se impunea recuperarea sumelor achitate necuvenit, in sens contrar intervenind imbogatirea fara justa cauza.
Mai mult, dispozitiile art.179 din Legea nr.263/2010 a sunt imperative si instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele incasate necuvenit.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Situatia de fapt a fost retinuta in mod judicios de instanta de fond, nefiind necesara o reluare a acesteia, urmand ca analiza criticilor formulate sa fie realizata strict din perspectiva rationamentului juridic al solutiei de admitere pronuntate.
Decizia de debit contestata in cauza, nr. 143149/19.02.2015, a fost emisa in vederea recuperarii sumei generate de incadrarea eronata a indemnizatiei in prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, respectiv 17208 lei, incasata necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale de catre reclamanta intimata, pentru perioada 01.04.2012-31.03.2015. S-a mentionat ca plata necuvenita a drepturilor a fost generata de revizuirea drepturilor de pensie prin decizia nr. 143149/19.02.2015, respectiv incadrarea perioadei 4 ani 9 luni si 13 zile numai in prevederile art. 1 lit.d, adica domiciliu obligatoriu, cuvenindu-se o indemnizatie calculata potrivit art. 4 alin.2 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Fata de aceste mentiuni si in raport de deciziile contestate nu se poate re?ine ca forma deciziei de debit nu respecta prevederile legale incidente. Astfel, se regasesc numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului emitent, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, obiectul actului administrativ, respectiv semnatura persoanei imputernicite a organului fiscal. Decizia de debit este motivata in fapt, cuprinzand motivul constituirii debitului – revizuirea drepturilor de pensie datorata incadrarii eronate a indemnizatiei in prevederile Decretului Lege nr. 118/1990.
Motivul faptic pentru care s-a procedat la imputarea sumei de 17208 lei era mentionat in decizia contestata, astfel incat nu se poate presupune ca reclamanta sau instanta era in imposibilitate de analizare a legalitatii si temeiniciei actului. Dimpotriva, in actiunea introductiva, reclamanta intimata a formulat aparari privind modul de aplicare a prevederilor Decretului lege nr. 118/1990, astfel incat instanta de fond era obligata sa le analizeze.
Cat priveste criticile aduse hotararii din perspectiva temeiniciei actului contestat, Curtea retine ca revizuirea drepturilor de pensie prin decizia nr. 143149/19.02.2015, a fost generata de incadrarea perioadei 4 ani 9 luni si 13 zile numai in prevederile art. 1 lit.d, adica domiciliu obligatoriu si nu in prevederile art. 1 lit.d si e asa cum figureaza in decizia de pensionare nr. 143149/11.09.2006.
Aceasta, in conditiile in care prin Hotararea nr.1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1772/1991 i s-a recunoscut reclamantei vechimea in munca pentru perioada 18.06.1951-1.04.1956, respectiv 4 ani 9 luni si 13 zile, constatandu-se ca in aceasta perioada reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, situatie incadrata in prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990.
Prin Hotararea nr.1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1771/1991 s-a stabilit in favoarea reclamantei dreptul la incasarea unei indemnizatii lunare de 957 lei, respectiv 200 lei pentru fiecare an de privare de libertate, conform art. 3 alin.1 si art. 10.
Revizuirea drepturilor de pensie s-a facut, cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv art. 107 din Legea nr. 263/2010, prin care in situatia in care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate in urma aplicarii prevederilor alin. (1) se acorda sau se recupereaza, dupa caz, in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.
Sustinerile intimatei contestatoare, in sensul ca prin hotararea nr. 1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1772/1991 s-a retinut ca a fost stramutata, fiind indreptatita la plata drepturilor aferente, apelanta neavand competenta de modificare a actului nu pot fi avute in vedere. Analizand hotararea nr. 1772/29.03.1991 se constata ca respecta tiparul unei hotarari judecatoresti: practica, considerente, dispozitiv. Ceea ce prezinta relevanta si se executa este dispozitivul, in care se mentioneaza, in mod clar si neechivoc, faptul ca o perioada de 4 ani 9 luni si 13 zile reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, situatie incadrata in prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990. Acest dispozitiv nu a fost contestat de catre partea intimata, iar situatia de fapt mentionata in cuprinsul considerentelor, referitoare si la aspectul stramutarii nu intereseaza din punct de vedere juridic, atata timp cat nu a fost recunoscut, cu putere executorie, un drept al contestatoarei incadrat in art. 1 lit.e.
De altfel, prin Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursuri in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis, cu putere obligatorie s-a stabilit ca persoana indreptatita poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv cea pentru perioada de stramutare.
In aceste conditii, intimata contestatoare nu poate pretinde, cu temei, cumularea indemnizatiilor (chiar si in situatia in care s-ar accepta ca a beneficiat de incadrare in prevederile art. 1 lit.d si e din Decretul nr. 118/1990), justificat de situatia identica cu cea mentionata in cadrul deciziei nr. 672/08.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Trebuie mentionat ca un titlu executoriu produce efecte doar intre partile litigante, fara a putea fi aplicat sau a produce drepturi prin analogie, in favoarea unor terti, indiferent de raporturile de rudenie existente. Fiind vorba de drepturi individuale, ele trebuie constatate sau stabilite, in mod distinct, pentru fiecare persoana implicata. Nu trebuie omis nici faptul ca situatia juridica este diferita, legislatia fiind modificata succesiv si interpretata cu putere obligatorie, fata de momentul pronuntarii deciziei civile nr. 672/08.02.2010.
Nu se poate retine imprejurarea ca apelanta Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti si-a depasit competentele recunoscute, cenzurand Hotararile Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, atata timp cat in cauza nu s-a procedat la o modificare a actului generator de drepturi, ci o punere corecta in executare a acestuia.
Cat priveste indemnizatia lunara de 200 lei pentru fiecare an de privare de libertate, stabilita conform art. 3 alin.1 si art. 10 prin Hotararea nr.1772/29.03.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1771/1991 si modificata prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 la suma de 100 lei, conform art. 4 alin.2, Curtea retine urmatoarele:
La momentul stabilirii drepturilor, respectiv 29.03.1991, art. 3 alin.1 din Decretul lege nr. 118/1990 prevedea urmatoarele: persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 au dreptul la o indemnizatie lunara de cate 200 lei, indiferent daca sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detentie, internare, domiciliu obligatoriu sau cat au fost stramutate.
Textul de lege a suferit modificari la momentul republicarii actului normativ, prin art. III din Legea nr. 90/1994, facandu-se distinctie intre situatiile de fapt prevazute de art. 1, inclusiv sub aspectul indemnizatiei lunare, respectiv persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1, cu exceptia celor care se incadreaza in situatia prevazuta la lit. d), au dreptul la o indemnizatie lunara de 2.000 lei pentru fiecare an de detentie, internare abuziva in spitalele psihiatrice, stramutare, deportare sau prizonierat, indiferent daca sunt sau nu pensionate. (2) Persoanele care s-au aflat in situatia prevazuta la art. 1 lit. d) au dreptul la o indemnizatie lunara de 1.700 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu, indiferent daca sunt sau nu pensionate.
Prin OUG nr. 59 din 7 mai 2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, cuantumul indemnizatiei prevazuta pentru persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) si e) si alin. (2) a fost stabilit la 200 lei pentru fiecare an de detentie, persoanele aflate in una dintre situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. c) si d) beneficiind de o indemnizatie lunara de 100 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu.
In urma republicarii in temeiul art. II din OUG nr. 59/2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, fostul art. 3 a devenit art.4, mentinandu-se cuantumul indemnizatiei, asa cum a fost stabilit prin OUG nr. 59/2008.
Astfel, la momentul emiterii deciziei de revizuire nr. 143149/19.02.2015 apelantei a inteles sa faca aplicarea prevederilor art. 4 alin.2, aplicand o indemnizatie de 100 lei pentru fiecare din cei 4 ani 9 luni si 13 zile cat reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, conform dispozitivului Hotararii nr. 1772/29.03.1991.
Faptul ca la momentul emiterii Hotararii nr. 1772/29.03.1991 contestatoarea avea o indemnizatie lunara de 200 lei (conform art. 3 din Decretul lege nr. 118/1990), iar prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 i s-a stabilit o indemnizatie lunara de 100 lei pentru fiecare an de detentie nu conduce la o imixtiune a apelantei in atributiile Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, ci la o aplicare a prevederilor legale asa cum acestea au fost modificate succesiv prin acte normative obligatorii. Nu se poate retine ca indemnizatia initiala a fost stabilita dupa criterii subiective, astfel ca nu se poate interveni asupra cuantumului acesteia, ci prin raportare la prevederile art. 3 alin.1, asa cum acestea erau in vigoare la momentul respectiv. Daca s-ar accepta rationamentul instantei de fond ar insemna ca in conditiile majorarii cuantumului indemnizatiei, cuantumul initial sa nu poata fi modificat. Or nu acesta a fost ratiunea instituirii textului de lege, dimpotriva cuantumul indemnizatiilor sa poata fi modificat, actualizat in raport de evolutia preturilor si tarifelor.
Rezulta ca incepand cu anul 2008 cuantumul indemnizatiilor reparatorii prevazute de Decretul lege nr. 118/1990, trebuie determinat prin luarea in considerare a situatie de fapt incadrata juridic de catre Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, categoria stramutarii prevazuta de art. 4 alin.1 impunand un cuantum superior fata de cei cu domiciliu obligatoriu incadrati in art. 4 alin.2.
Cum contestatoarea nu detine un titlu executoriu privind incadrarea sa in prevederile art. 1 lit.e, in mod corect apelanta a procedat la revizuirea drepturilor de pensie si calcularea corecta a cuantumului indemnizatiei lunare, in raport de prevederile art. 4 alin.2 din Decretul lege nr. 118/1990.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin.2 Cod procedura civila Curtea va admite apelul, va schimba in tot sentinta atacata in sensul ca va respinge contestatia, ca neintemeiata.
art. 1 lit.d ?i e din Decretul lege nr. 118/1990, art. 179 din Legea nr. 263/2010, Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursuri in interesul legii
Sustinerile intimatei contestatoare, in sensul ca prin hotararea nr. 1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, s-a retinut ca a fost stramutata, fiind indreptatita la plata drepturilor aferente, apelanta neavand competenta de modificare a actului nu pot fi avute in vedere. Analizand hotararea nr. 1772/29.03.1991 se constata ca respecta tiparul unei hotarari judecatoresti: practica, considerente, dispozitiv. Ceea ce prezinta relevanta si se executa este dispozitivul, in care se mentioneaza, in mod clar si neechivoc, faptul ca o perioada de 4 ani 9 luni si 13 zile reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, situatie incadrata in prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990. Acest dispozitiv nu a fost contestat de catre partea intimata, iar situatia de fapt mentionata in cuprinsul considerentelor, referitoare si la aspectul stramutarii nu intereseaza din punct de vedere juridic, atata timp cat nu a fost recunoscut, cu putere executorie, un drept al contestatoarei incadrat in art. 1 lit.e.
De altfel, prin Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursuri in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis, cu putere obligatorie s-a stabilit ca persoana indreptatita poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv cea pentru perioada de stramutare.
Intimata contestatoare nu poate pretinde, cu temei, cumularea indemnizatiilor (chiar si in situatia in care s-ar accepta ca a beneficiat de incadrare in prevederile art. 1 lit.d si e din Decretul nr. 118/1990), justificat de situatia identica cu cea mentionata in cadrul deciziei nr. 672/08.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Un titlu executoriu produce efecte doar intre partile litigante, fara a putea fi aplicat sau a produce drepturi prin analogie, in favoarea unor terti, indiferent de raporturile de rudenie existente. Fiind vorba de drepturi individuale, ele trebuie constatate sau stabilite, in mod distinct, pentru fiecare persoana implicata. Nu trebuie omis nici faptul ca situatia juridica este diferita, legislatia fiind modificata succesiv si interpretata cu putere obligatorie, fata de momentul pronuntarii deciziei civile nr. 672/08.02.2010.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.3087 din 08 iunie 2016)
Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile art.1 si art.4 din D.L. nr.118/2000, apelanta solicita a invederat ca potrivit mentiunilor exprese din cuprinsul Hotararii nr. 1771/09.03.1991 reclamanta este incadrata in prevederile arta 1 lit. d din DL 118/1990 iar nu lit. d si e pentru a beneficia de doua indemnitatii acestea nefiind niciodata solicitate, plata eronata a sumelor achitate necuvenit fiind transformata pe aceasta cale intr-o solicitare de acordare a indemnizatiei conform arta 1 lit. e din D.L. nr. 118/1990, reclamanta nefacand dovada ca s-au fi adresat vreodata Comisiei pentru a beneficia si de indemnizatie conform arta 1 lit. e din DL 118/1990.
Decizia de debit contestata a fost emisa in conditii de legalitate contestatoarei fiindu-i in mod eronat calculate si calculate drepturi banesti ca si cand beneficia de prevederile art. 4 alin. 1 din DL 118/1990, cand de fapt aceasta beneficia de prevederile art. 4 alin. 2 din DL 118/1990. Indemnizatia cuvenita conform prevederilor legale este de 479 lei lunar, neputand fi mentinut in plata vechiul cuantum, eronat stabilit, decizia de revizuire fiind perfect legala.
In mod eronat instanta de judecata a apreciat ca apelanta nu avea calitatea de a modifica drepturile banesti stabilite in temeiul DL 118/1990 pentru ca tocmai modul de calcul - apanaj ce apartine exclusiv Casei de Pensii a determinat calculul eronat al sumelor incasata iar nu incadrarea eronata. Eroarea revizuita a Casei de Pensii consta in faptul ca situatia contestatoarei a fost eronat platita conform art.4 alin.1, cand aplicabile erau dispozitiile art.4 alin.2 din DL 112/1990.
Constatandu-se punerea in plata a indemnizatiei conform art. 4 alin.1 iar nu art.4 alin.2 din DL nr. 118/1990 a fost indreptata aceasta eroare astfel: prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 cuantumul corect cuvenit contestatoarei pe baza documentelor depuse si conform Hotararii nr. 1772/29.03.1991 este de 479 lei.
Prin decizia de debit 143149/19.02.2015 sumele incasate necuvenit se impun a fi restituite al indemnizatiei contestatoarei. In situatia in care aceasta aprecia cu nu ii sunt respectate drepturile si ca indemnizatia incasata nu este corect stabilita, trebuia sa se adreseze emitentului actului, iar nu sa combata in prezenta cauza prin argumentul ca banii oricum ii erau cuveniti pentru ca si domnia sa a suferit aceleasi persecutii ca si fratele sau, instanta de fond simtindu-se datoare sa preia argumentele absolut judicioase dezvoltate de Curtea de Apel Bucuresti in decizia 672R - cauzele de duse judecatii fiind diferite.
Apelanta considera ca in aceasta situatie se impunea recuperarea sumelor achitate necuvenit, in sens contrar intervenind imbogatirea fara justa cauza.
Mai mult, dispozitiile art.179 din Legea nr.263/2010 a sunt imperative si instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele incasate necuvenit.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Situatia de fapt a fost retinuta in mod judicios de instanta de fond, nefiind necesara o reluare a acesteia, urmand ca analiza criticilor formulate sa fie realizata strict din perspectiva rationamentului juridic al solutiei de admitere pronuntate.
Decizia de debit contestata in cauza, nr. 143149/19.02.2015, a fost emisa in vederea recuperarii sumei generate de incadrarea eronata a indemnizatiei in prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, respectiv 17208 lei, incasata necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale de catre reclamanta intimata, pentru perioada 01.04.2012-31.03.2015. S-a mentionat ca plata necuvenita a drepturilor a fost generata de revizuirea drepturilor de pensie prin decizia nr. 143149/19.02.2015, respectiv incadrarea perioadei 4 ani 9 luni si 13 zile numai in prevederile art. 1 lit.d, adica domiciliu obligatoriu, cuvenindu-se o indemnizatie calculata potrivit art. 4 alin.2 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Fata de aceste mentiuni si in raport de deciziile contestate nu se poate re?ine ca forma deciziei de debit nu respecta prevederile legale incidente. Astfel, se regasesc numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului emitent, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, obiectul actului administrativ, respectiv semnatura persoanei imputernicite a organului fiscal. Decizia de debit este motivata in fapt, cuprinzand motivul constituirii debitului – revizuirea drepturilor de pensie datorata incadrarii eronate a indemnizatiei in prevederile Decretului Lege nr. 118/1990.
Motivul faptic pentru care s-a procedat la imputarea sumei de 17208 lei era mentionat in decizia contestata, astfel incat nu se poate presupune ca reclamanta sau instanta era in imposibilitate de analizare a legalitatii si temeiniciei actului. Dimpotriva, in actiunea introductiva, reclamanta intimata a formulat aparari privind modul de aplicare a prevederilor Decretului lege nr. 118/1990, astfel incat instanta de fond era obligata sa le analizeze.
Cat priveste criticile aduse hotararii din perspectiva temeiniciei actului contestat, Curtea retine ca revizuirea drepturilor de pensie prin decizia nr. 143149/19.02.2015, a fost generata de incadrarea perioadei 4 ani 9 luni si 13 zile numai in prevederile art. 1 lit.d, adica domiciliu obligatoriu si nu in prevederile art. 1 lit.d si e asa cum figureaza in decizia de pensionare nr. 143149/11.09.2006.
Aceasta, in conditiile in care prin Hotararea nr.1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1772/1991 i s-a recunoscut reclamantei vechimea in munca pentru perioada 18.06.1951-1.04.1956, respectiv 4 ani 9 luni si 13 zile, constatandu-se ca in aceasta perioada reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, situatie incadrata in prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990.
Prin Hotararea nr.1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1771/1991 s-a stabilit in favoarea reclamantei dreptul la incasarea unei indemnizatii lunare de 957 lei, respectiv 200 lei pentru fiecare an de privare de libertate, conform art. 3 alin.1 si art. 10.
Revizuirea drepturilor de pensie s-a facut, cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv art. 107 din Legea nr. 263/2010, prin care in situatia in care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie, se constata diferente intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite, casa teritoriala de pensii, respectiv casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificarile ce se impun, prin decizie de revizuire. Sumele rezultate in urma aplicarii prevederilor alin. (1) se acorda sau se recupereaza, dupa caz, in cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data constatarii diferentelor.
Sustinerile intimatei contestatoare, in sensul ca prin hotararea nr. 1772/29.03.1991 emisa de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1772/1991 s-a retinut ca a fost stramutata, fiind indreptatita la plata drepturilor aferente, apelanta neavand competenta de modificare a actului nu pot fi avute in vedere. Analizand hotararea nr. 1772/29.03.1991 se constata ca respecta tiparul unei hotarari judecatoresti: practica, considerente, dispozitiv. Ceea ce prezinta relevanta si se executa este dispozitivul, in care se mentioneaza, in mod clar si neechivoc, faptul ca o perioada de 4 ani 9 luni si 13 zile reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, situatie incadrata in prevederile art. 1 litera d din Decretul lege 118/1990. Acest dispozitiv nu a fost contestat de catre partea intimata, iar situatia de fapt mentionata in cuprinsul considerentelor, referitoare si la aspectul stramutarii nu intereseaza din punct de vedere juridic, atata timp cat nu a fost recunoscut, cu putere executorie, un drept al contestatoarei incadrat in art. 1 lit.e.
De altfel, prin Decizia nr. 8 din 14 mai 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursuri in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, alin. (1) lit. d) si e) raportat la art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind dreptul unor persoane persecutate din motive politice de a cumula indemnizatia pentru perioada de stramutare cu cea prevazuta pentru perioada de domiciliu fortat, atunci cand aceste perioade au coincis, cu putere obligatorie s-a stabilit ca persoana indreptatita poate beneficia de o singura indemnizatie prevazuta de lege, respectiv cea pentru perioada de stramutare.
In aceste conditii, intimata contestatoare nu poate pretinde, cu temei, cumularea indemnizatiilor (chiar si in situatia in care s-ar accepta ca a beneficiat de incadrare in prevederile art. 1 lit.d si e din Decretul nr. 118/1990), justificat de situatia identica cu cea mentionata in cadrul deciziei nr. 672/08.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Trebuie mentionat ca un titlu executoriu produce efecte doar intre partile litigante, fara a putea fi aplicat sau a produce drepturi prin analogie, in favoarea unor terti, indiferent de raporturile de rudenie existente. Fiind vorba de drepturi individuale, ele trebuie constatate sau stabilite, in mod distinct, pentru fiecare persoana implicata. Nu trebuie omis nici faptul ca situatia juridica este diferita, legislatia fiind modificata succesiv si interpretata cu putere obligatorie, fata de momentul pronuntarii deciziei civile nr. 672/08.02.2010.
Nu se poate retine imprejurarea ca apelanta Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti si-a depasit competentele recunoscute, cenzurand Hotararile Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, atata timp cat in cauza nu s-a procedat la o modificare a actului generator de drepturi, ci o punere corecta in executare a acestuia.
Cat priveste indemnizatia lunara de 200 lei pentru fiecare an de privare de libertate, stabilita conform art. 3 alin.1 si art. 10 prin Hotararea nr.1772/29.03.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, in dosar nr. 1771/1991 si modificata prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 la suma de 100 lei, conform art. 4 alin.2, Curtea retine urmatoarele:
La momentul stabilirii drepturilor, respectiv 29.03.1991, art. 3 alin.1 din Decretul lege nr. 118/1990 prevedea urmatoarele: persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 au dreptul la o indemnizatie lunara de cate 200 lei, indiferent daca sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detentie, internare, domiciliu obligatoriu sau cat au fost stramutate.
Textul de lege a suferit modificari la momentul republicarii actului normativ, prin art. III din Legea nr. 90/1994, facandu-se distinctie intre situatiile de fapt prevazute de art. 1, inclusiv sub aspectul indemnizatiei lunare, respectiv persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1, cu exceptia celor care se incadreaza in situatia prevazuta la lit. d), au dreptul la o indemnizatie lunara de 2.000 lei pentru fiecare an de detentie, internare abuziva in spitalele psihiatrice, stramutare, deportare sau prizonierat, indiferent daca sunt sau nu pensionate. (2) Persoanele care s-au aflat in situatia prevazuta la art. 1 lit. d) au dreptul la o indemnizatie lunara de 1.700 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu, indiferent daca sunt sau nu pensionate.
Prin OUG nr. 59 din 7 mai 2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, cuantumul indemnizatiei prevazuta pentru persoanele care s-au aflat in situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) si e) si alin. (2) a fost stabilit la 200 lei pentru fiecare an de detentie, persoanele aflate in una dintre situatiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. c) si d) beneficiind de o indemnizatie lunara de 100 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu.
In urma republicarii in temeiul art. II din OUG nr. 59/2008 pentru modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, fostul art. 3 a devenit art.4, mentinandu-se cuantumul indemnizatiei, asa cum a fost stabilit prin OUG nr. 59/2008.
Astfel, la momentul emiterii deciziei de revizuire nr. 143149/19.02.2015 apelantei a inteles sa faca aplicarea prevederilor art. 4 alin.2, aplicand o indemnizatie de 100 lei pentru fiecare din cei 4 ani 9 luni si 13 zile cat reclamanta a avut domiciliul obligatoriu in localitatea Olaru, conform dispozitivului Hotararii nr. 1772/29.03.1991.
Faptul ca la momentul emiterii Hotararii nr. 1772/29.03.1991 contestatoarea avea o indemnizatie lunara de 200 lei (conform art. 3 din Decretul lege nr. 118/1990), iar prin decizia de revizuire nr. 143149/19.02.2015 i s-a stabilit o indemnizatie lunara de 100 lei pentru fiecare an de detentie nu conduce la o imixtiune a apelantei in atributiile Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, ci la o aplicare a prevederilor legale asa cum acestea au fost modificate succesiv prin acte normative obligatorii. Nu se poate retine ca indemnizatia initiala a fost stabilita dupa criterii subiective, astfel ca nu se poate interveni asupra cuantumului acesteia, ci prin raportare la prevederile art. 3 alin.1, asa cum acestea erau in vigoare la momentul respectiv. Daca s-ar accepta rationamentul instantei de fond ar insemna ca in conditiile majorarii cuantumului indemnizatiei, cuantumul initial sa nu poata fi modificat. Or nu acesta a fost ratiunea instituirii textului de lege, dimpotriva cuantumul indemnizatiilor sa poata fi modificat, actualizat in raport de evolutia preturilor si tarifelor.
Rezulta ca incepand cu anul 2008 cuantumul indemnizatiilor reparatorii prevazute de Decretul lege nr. 118/1990, trebuie determinat prin luarea in considerare a situatie de fapt incadrata juridic de catre Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, categoria stramutarii prevazuta de art. 4 alin.1 impunand un cuantum superior fata de cei cu domiciliu obligatoriu incadrati in art. 4 alin.2.
Cum contestatoarea nu detine un titlu executoriu privind incadrarea sa in prevederile art. 1 lit.e, in mod corect apelanta a procedat la revizuirea drepturilor de pensie si calcularea corecta a cuantumului indemnizatiei lunare, in raport de prevederile art. 4 alin.2 din Decretul lege nr. 118/1990.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin.2 Cod procedura civila Curtea va admite apelul, va schimba in tot sentinta atacata in sensul ca va respinge contestatia, ca neintemeiata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012