Limitele verificarii unei creante fiscale in cadrul contestatiei la tabelul preliminar.
(Decizie nr. 43 din data de 26.01.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Faliment. Procedura de insolventa.
Limitele verificarii unei creante fiscale in cadrul contestatiei la tabelul preliminar.
Potrivit dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare prevazute de legea insolventei creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
Aceasta inseamna ca nici administratorul judiciar si nici judecatorul sindic, in solutionarea unei contestatii la tabelul preliminar in care a fost inscrisa creanta fiscala, nu pot face verificari asupra fondului acestei creante. O asemenea verificare este prohibita de lege intrucat debitorul a avut la dispozitie posibilitatea contestarii in procedura contenciosului fiscal prevazuta de art. 205-218 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala). Pot fi insa analizate cazuri de stingere a creantei intervenite ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, cum ar fi plata.
In speta, creanta DGRFP a fost stabilita in temeiul declaratiilor fiscale depuse de societatea debitoare, dar si a deciziilor de impunere emise de organul fiscal. Aceste titluri de creanta au devenit titluri executorii, nefiind contestate in conditiile legii speciale (Codul de procedura fiscala).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 43 din 26.01.2016)
I. La data de 21.09.2012, debitoarea S S S.A., prin administrator special B.A., a formulat contestatie cu privire la creanta DGRFP in suma de 2.689.550 lei, inscrisa de administratorul judiciar C 99 SPRL in tabelul preliminar al obligatiilor debitoarei, tabel publicat in BPI nr. 12663/17.09.2012.
In motivarea contestatiei, debitoarea, prin administratorul special, a sustinut ca DGRFP a fost inscrisa cu o creanta in suma mai mare decat cea cuvenita; ca DGRFP nu a compensat suma de 40.653 lei reprezentand sume achitate si nedatorate si a calculat accesorii si pentru aceasta suma; ca nu a compensat valoarea TVA pe care debitoarea il avea de recuperat. De asemenea, contestatoarea a sustinut ca au fost calculate accesorii (dobanzi si penalitati) dupa data deschiderii procedurii, cu incalcarea prevederilor art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
In drept, au fost invocate prevederile art. 73 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
II. Prin Sentinta civila nr. 6311 din 03.07.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 23095/3/2012/a4, a fost respinsa contestatia ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
In speta, debitul principal a fost calculat in baza declaratiilor depuse de societatea debitoare la organul fiscal, in conformitate cu dispozitiile art. 81 si 85 alin.1 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala). Declaratia fiscala constituie titlu de creanta potrivit art. 110 alin.3 din OG nr. 92/2003, iar erorile constatate de contribuabil pot fi corectate prin depunerea unei declaratii rectificative (art. 84 alin.2 din OG nr. 92/2003).
Creanta DGRFP in suma de 2.689.550 lei este constatata prin titluri executorii intocmite de organul fiscal si necontestate de societatea debitoare.
In cazul contestatiei la tabelul preliminar, nu se poate invoca nelegalitatea modului de calcul al obligatiilor fiscale, intrucat exista calea de atac speciala prevazuta de art. 209 alin.1 lit.a) din OG nr. 92/2003.
Prima instanta nu a omologat raportul de expertiza contabila efectuat in cauza la solicitarea contestatoarei, retinand ca sumele datorate bugetului de stat pe perioada 22.06.2007-22.06.2012 au fost calculate in baza declaratiilor fiscale ale debitoarei, care nu a depus declaratii rectificative pentru a remedia erorile de raportare.
A fost inlaturata sustinerea potrivit careia s-au calculat accesorii dupa data deschiderii procedurii, instanta retinand ca prin decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 414824/19.07.2012, accesoriile au fost calculate pana la data de 22.06.2012, cu respectarea art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste sumele cu privire la care contestatoarea sustine ca trebuia realizata compensarea, judecatorul sindic a retinut ca debitoarea nu a facut dovada ca a solicitat compensarea (conform art. 117 alin.1 C.pr.fiscala) si nici ca a urmat procedura speciala privind rambursarea TVA (conform art. 1171 C.pr.fiscala), astfel ca nu a probat existenta unei decizii emise de organul fiscal in acest sens, prin care debitoarea sa devina creditoare a DGRFP.
III. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs contestatoarea S S SA prin administrator special Barbu Adrian, solicitand casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
In motivarea recursului, debitoarea a sustinut ca prima instanta a retinut numai o parte din raspunsurile expertului la obiectiunile creditoarei, anume ca sunt neconcordante intre contabilitatea debitoarei si declaratiile depuse la organele fiscale.
Recurenta considera ca in mod gresit a fost inlaturat raportul de expertiza contabila, acesta precizand ca datele/inregistrarile din fisa sintetica nu corespund cu declaratiile/raportarile fiscale ale debitoarei.
Expertul contabil a constatat ca valoarea obligatiilor fiscale este de 1.915.249 lei, suma comparabila cu cea din decizia de esalonare la plata nr. 421006/02.04.2012.
Recurenta a mai sustinut ca sentinta atacata este insuficient motivata, iar motivele acesteia sunt straine de natura cauzei, intrucat instanta nu a retinut aspectele constatate in raportul de expertiza. Nevalidarea acestei probe ar insemna ca instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor aspectelor care sa conduca la aflarea adevarului.
A mai sustinut recurenta ca penalitatile au fost calculate pentru o perioada posterioara deschiderii procedurii, aspect pe care prima instanta nu l-a cercetat in raport de decizia DGRFP nr. 422071/26.06.2012 privind constatarea pierderii valabilitatii esalonarii la plata a obligatiilor fiscale.
In fine, recurenta a invocat incalcarea rolului activ al judecatorului, conform art. 129 C.pr.civ. 1865, sustinand ca prima instanta era obligata sa dispuna administrarea de probe cu privire la situatia invocata in motivarea hotararii privind diferentele dintre raportarile debitoarei si mentiunile din fisa sintetica emisa de creditoare. In opinia recurentei, instanta a retinut numai concluziile creditoarei, fara a fi insotite de argumente si probe, incalcand principiul unui proces echitabil.
IV. Verificand hotararea atacata in raport de actele dosarului si de motivele invocate, Curtea apreciaza recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. Potrivit dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare prevazute de legea insolventei creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
Aceasta inseamna ca nici administratorul judiciar si nici judecatorul sindic, in solutionarea unei contestatii la tabelul preliminar in care a fost inscrisa creanta fiscala, nu pot face verificari asupra fondului acestei creante. O asemenea verificare este prohibita de lege intrucat debitorul a avut la dispozitie posibilitatea contestarii in procedura contenciosului fiscal prevazuta de art. 205-218 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala). Pot fi insa analizate cazuri de stingere a creantei intervenite ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, cum ar fi plata.
2. In speta, creanta DGRFP a fost stabilita in temeiul declaratiilor fiscale depuse de societatea debitoare, dar si a deciziilor de impunere emise de organul fiscal (nr. 8/12.01.2009, nr. 414824/19.07.2012 privind obligatiile accesorii). Aceste titluri de creanta au devenit titluri executorii, nefiind contestate in conditiile legii speciale (Codul de procedura fiscala).
De asemenea, in privinta erorilor de calcul si raportare din declaratiile fiscale, societatea debitoare nu a depus declaratii rectificative, in conformitate cu prevederile art. 84 din OG nr. 92/2003.
In raspunsul la obiectiunile formulate de creditoarea DGRFP la raportul de expertiza contabila, expertul B.M. a precizat ca diferentele dintre valorile constatate de expert si cele inscrise in fisa sintetica totala editata de DGRFP constau numai din debite eronat calculate si raportate de societate (impozit pe profit, TVA), preluate ca atare in fisa sintetica sau din erori de calcul al accesoriilor peste termenul de declansare a procedurii insolventei (fila 201 vol.I dosar fond).
Expertul contabil declara in mod expres ca „a analizat modul de constituire a creantelor fiscale declarate de unitate, modificand valoarea acestora” si a „redimensionat, in plus sau in minus, valoarea impozitelor, taxelor si contributiilor datorate de societate”, realizand si imputatia platilor, iar apoi a procedat la recalcularea majorarilor, dobanzilor si penalitatilor.
Din concluziile expertului rezulta ca valoarea totala a platilor efectuate de societatea debitoare coincide cu valoarea totala a platilor inscrise in fisa sintetica totala a DGRFP pe aceeasi perioada.
Prin urmare, in mod corect judecatorul sindic nu a valorificat raportul de expertiza contabila in sensul pretins de contestatoare, intrucat aceasta proba tindea la o verificare de fond a creantei fiscale, cu incalcarea dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006. Nu au existat plati intervenite ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, care sa duca la stingerea creantei.
Nu este intemeiata nici critica recurentei privind insuficienta motivare a sentintei. Judecatorul sindic a explicat ratiunile pentru care nu a omologat raportul de expertiza contabila. In schimb, recurenta nu a adus nici un argument cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, preferand sa omita a observa ca acesta reprezinta temeiul legal al inlaturarii probei cu expertiza contabila.
Nu poate fi retinuta critica privind lipsa rolului activ al judecatorului sindic in administrarea unor probe suplimentare, intrucat potrivit art. 129 alin.51 C.pr.civ. 1865, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele insele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
In ceea ce priveste existenta unor pretinse neconcordante intre datele/inregistrarile din fisa sintetica si declaratiile/raportarile fiscale ale debitoarei, Curtea constata ca in contestatie debitoarea nu a invocat o asemenea critica, astfel ca aceasta reprezinta un motiv nou invocat direct in calea de atac, ceea ce este inadmisibil conform art. 316 raportat la art. 294 alin.1 C.pr.civ. 1865. In plus, recurenta nu a indicat in concret in ce constau pretinsele neconcordante si de unde ar rezulta o asemenea concluzie.
Referitor la critica privind calcularea unor accesorii (penalitati) ulterior deschiderii procedurii, Curtea retine ca, prin Decizia de pierdere a valabilitatii esalonarii la plata nr. 422071/26.06.2012, creditoarea DGRFP a comunicat debitoarei ca esalonarea la plata aprobata prin Decizia nr. 421006/02.04.2012 si-a pierdut valabilitatea, incepand cu data de 26.06.2012. Ca urmare, au fost solicitate penalitatile curse ca efect al anularii esalonarii, in suma de 171.591 lei.
Chiar daca aceasta decizie de anulare a esalonarii a fost emisa ulterior deschiderii procedurii, penalitatile sunt aferente perioadei anterioare datei de 22.06.2012, nefiind incalcate prevederile art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
In plus, debitoarea nu a contestat decizia de impunere nr. 414824/19.07.2012 privind obligatiile accesorii, in procedura contenciosului fiscal, astfel ca nu poate pe calea contestatiei la tabelul preliminar sa obtina verificarea existentei acestei creante.
Pentru argumentele expuse, in temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Limitele verificarii unei creante fiscale in cadrul contestatiei la tabelul preliminar.
Potrivit dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare prevazute de legea insolventei creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
Aceasta inseamna ca nici administratorul judiciar si nici judecatorul sindic, in solutionarea unei contestatii la tabelul preliminar in care a fost inscrisa creanta fiscala, nu pot face verificari asupra fondului acestei creante. O asemenea verificare este prohibita de lege intrucat debitorul a avut la dispozitie posibilitatea contestarii in procedura contenciosului fiscal prevazuta de art. 205-218 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala). Pot fi insa analizate cazuri de stingere a creantei intervenite ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, cum ar fi plata.
In speta, creanta DGRFP a fost stabilita in temeiul declaratiilor fiscale depuse de societatea debitoare, dar si a deciziilor de impunere emise de organul fiscal. Aceste titluri de creanta au devenit titluri executorii, nefiind contestate in conditiile legii speciale (Codul de procedura fiscala).
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 43 din 26.01.2016)
I. La data de 21.09.2012, debitoarea S S S.A., prin administrator special B.A., a formulat contestatie cu privire la creanta DGRFP in suma de 2.689.550 lei, inscrisa de administratorul judiciar C 99 SPRL in tabelul preliminar al obligatiilor debitoarei, tabel publicat in BPI nr. 12663/17.09.2012.
In motivarea contestatiei, debitoarea, prin administratorul special, a sustinut ca DGRFP a fost inscrisa cu o creanta in suma mai mare decat cea cuvenita; ca DGRFP nu a compensat suma de 40.653 lei reprezentand sume achitate si nedatorate si a calculat accesorii si pentru aceasta suma; ca nu a compensat valoarea TVA pe care debitoarea il avea de recuperat. De asemenea, contestatoarea a sustinut ca au fost calculate accesorii (dobanzi si penalitati) dupa data deschiderii procedurii, cu incalcarea prevederilor art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
In drept, au fost invocate prevederile art. 73 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
II. Prin Sentinta civila nr. 6311 din 03.07.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 23095/3/2012/a4, a fost respinsa contestatia ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
In speta, debitul principal a fost calculat in baza declaratiilor depuse de societatea debitoare la organul fiscal, in conformitate cu dispozitiile art. 81 si 85 alin.1 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala). Declaratia fiscala constituie titlu de creanta potrivit art. 110 alin.3 din OG nr. 92/2003, iar erorile constatate de contribuabil pot fi corectate prin depunerea unei declaratii rectificative (art. 84 alin.2 din OG nr. 92/2003).
Creanta DGRFP in suma de 2.689.550 lei este constatata prin titluri executorii intocmite de organul fiscal si necontestate de societatea debitoare.
In cazul contestatiei la tabelul preliminar, nu se poate invoca nelegalitatea modului de calcul al obligatiilor fiscale, intrucat exista calea de atac speciala prevazuta de art. 209 alin.1 lit.a) din OG nr. 92/2003.
Prima instanta nu a omologat raportul de expertiza contabila efectuat in cauza la solicitarea contestatoarei, retinand ca sumele datorate bugetului de stat pe perioada 22.06.2007-22.06.2012 au fost calculate in baza declaratiilor fiscale ale debitoarei, care nu a depus declaratii rectificative pentru a remedia erorile de raportare.
A fost inlaturata sustinerea potrivit careia s-au calculat accesorii dupa data deschiderii procedurii, instanta retinand ca prin decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii nr. 414824/19.07.2012, accesoriile au fost calculate pana la data de 22.06.2012, cu respectarea art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste sumele cu privire la care contestatoarea sustine ca trebuia realizata compensarea, judecatorul sindic a retinut ca debitoarea nu a facut dovada ca a solicitat compensarea (conform art. 117 alin.1 C.pr.fiscala) si nici ca a urmat procedura speciala privind rambursarea TVA (conform art. 1171 C.pr.fiscala), astfel ca nu a probat existenta unei decizii emise de organul fiscal in acest sens, prin care debitoarea sa devina creditoare a DGRFP.
III. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs contestatoarea S S SA prin administrator special Barbu Adrian, solicitand casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
In motivarea recursului, debitoarea a sustinut ca prima instanta a retinut numai o parte din raspunsurile expertului la obiectiunile creditoarei, anume ca sunt neconcordante intre contabilitatea debitoarei si declaratiile depuse la organele fiscale.
Recurenta considera ca in mod gresit a fost inlaturat raportul de expertiza contabila, acesta precizand ca datele/inregistrarile din fisa sintetica nu corespund cu declaratiile/raportarile fiscale ale debitoarei.
Expertul contabil a constatat ca valoarea obligatiilor fiscale este de 1.915.249 lei, suma comparabila cu cea din decizia de esalonare la plata nr. 421006/02.04.2012.
Recurenta a mai sustinut ca sentinta atacata este insuficient motivata, iar motivele acesteia sunt straine de natura cauzei, intrucat instanta nu a retinut aspectele constatate in raportul de expertiza. Nevalidarea acestei probe ar insemna ca instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor aspectelor care sa conduca la aflarea adevarului.
A mai sustinut recurenta ca penalitatile au fost calculate pentru o perioada posterioara deschiderii procedurii, aspect pe care prima instanta nu l-a cercetat in raport de decizia DGRFP nr. 422071/26.06.2012 privind constatarea pierderii valabilitatii esalonarii la plata a obligatiilor fiscale.
In fine, recurenta a invocat incalcarea rolului activ al judecatorului, conform art. 129 C.pr.civ. 1865, sustinand ca prima instanta era obligata sa dispuna administrarea de probe cu privire la situatia invocata in motivarea hotararii privind diferentele dintre raportarile debitoarei si mentiunile din fisa sintetica emisa de creditoare. In opinia recurentei, instanta a retinut numai concluziile creditoarei, fara a fi insotite de argumente si probe, incalcand principiul unui proces echitabil.
IV. Verificand hotararea atacata in raport de actele dosarului si de motivele invocate, Curtea apreciaza recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
1. Potrivit dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, nu sunt supuse procedurii de verificare prevazute de legea insolventei creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
Aceasta inseamna ca nici administratorul judiciar si nici judecatorul sindic, in solutionarea unei contestatii la tabelul preliminar in care a fost inscrisa creanta fiscala, nu pot face verificari asupra fondului acestei creante. O asemenea verificare este prohibita de lege intrucat debitorul a avut la dispozitie posibilitatea contestarii in procedura contenciosului fiscal prevazuta de art. 205-218 din OG nr. 92/2003 (Codul de procedura fiscala). Pot fi insa analizate cazuri de stingere a creantei intervenite ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, cum ar fi plata.
2. In speta, creanta DGRFP a fost stabilita in temeiul declaratiilor fiscale depuse de societatea debitoare, dar si a deciziilor de impunere emise de organul fiscal (nr. 8/12.01.2009, nr. 414824/19.07.2012 privind obligatiile accesorii). Aceste titluri de creanta au devenit titluri executorii, nefiind contestate in conditiile legii speciale (Codul de procedura fiscala).
De asemenea, in privinta erorilor de calcul si raportare din declaratiile fiscale, societatea debitoare nu a depus declaratii rectificative, in conformitate cu prevederile art. 84 din OG nr. 92/2003.
In raspunsul la obiectiunile formulate de creditoarea DGRFP la raportul de expertiza contabila, expertul B.M. a precizat ca diferentele dintre valorile constatate de expert si cele inscrise in fisa sintetica totala editata de DGRFP constau numai din debite eronat calculate si raportate de societate (impozit pe profit, TVA), preluate ca atare in fisa sintetica sau din erori de calcul al accesoriilor peste termenul de declansare a procedurii insolventei (fila 201 vol.I dosar fond).
Expertul contabil declara in mod expres ca „a analizat modul de constituire a creantelor fiscale declarate de unitate, modificand valoarea acestora” si a „redimensionat, in plus sau in minus, valoarea impozitelor, taxelor si contributiilor datorate de societate”, realizand si imputatia platilor, iar apoi a procedat la recalcularea majorarilor, dobanzilor si penalitatilor.
Din concluziile expertului rezulta ca valoarea totala a platilor efectuate de societatea debitoare coincide cu valoarea totala a platilor inscrise in fisa sintetica totala a DGRFP pe aceeasi perioada.
Prin urmare, in mod corect judecatorul sindic nu a valorificat raportul de expertiza contabila in sensul pretins de contestatoare, intrucat aceasta proba tindea la o verificare de fond a creantei fiscale, cu incalcarea dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006. Nu au existat plati intervenite ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, care sa duca la stingerea creantei.
Nu este intemeiata nici critica recurentei privind insuficienta motivare a sentintei. Judecatorul sindic a explicat ratiunile pentru care nu a omologat raportul de expertiza contabila. In schimb, recurenta nu a adus nici un argument cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 66 alin.2 din Legea nr. 85/2006, preferand sa omita a observa ca acesta reprezinta temeiul legal al inlaturarii probei cu expertiza contabila.
Nu poate fi retinuta critica privind lipsa rolului activ al judecatorului sindic in administrarea unor probe suplimentare, intrucat potrivit art. 129 alin.51 C.pr.civ. 1865, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele insele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
In ceea ce priveste existenta unor pretinse neconcordante intre datele/inregistrarile din fisa sintetica si declaratiile/raportarile fiscale ale debitoarei, Curtea constata ca in contestatie debitoarea nu a invocat o asemenea critica, astfel ca aceasta reprezinta un motiv nou invocat direct in calea de atac, ceea ce este inadmisibil conform art. 316 raportat la art. 294 alin.1 C.pr.civ. 1865. In plus, recurenta nu a indicat in concret in ce constau pretinsele neconcordante si de unde ar rezulta o asemenea concluzie.
Referitor la critica privind calcularea unor accesorii (penalitati) ulterior deschiderii procedurii, Curtea retine ca, prin Decizia de pierdere a valabilitatii esalonarii la plata nr. 422071/26.06.2012, creditoarea DGRFP a comunicat debitoarei ca esalonarea la plata aprobata prin Decizia nr. 421006/02.04.2012 si-a pierdut valabilitatea, incepand cu data de 26.06.2012. Ca urmare, au fost solicitate penalitatile curse ca efect al anularii esalonarii, in suma de 171.591 lei.
Chiar daca aceasta decizie de anulare a esalonarii a fost emisa ulterior deschiderii procedurii, penalitatile sunt aferente perioadei anterioare datei de 22.06.2012, nefiind incalcate prevederile art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
In plus, debitoarea nu a contestat decizia de impunere nr. 414824/19.07.2012 privind obligatiile accesorii, in procedura contenciosului fiscal, astfel ca nu poate pe calea contestatiei la tabelul preliminar sa obtina verificarea existentei acestei creante.
Pentru argumentele expuse, in temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Faliment
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Cererea de deschidere a procedurii prev. de Legea nr. 64/1995, republicata, impotriva debitoarei dizolvate de drept conform Legii nr. 359/2004, este inadmisibila. - Sentinta civila nr. 136/F din data de 20.03.2006
FALIMENT - Sentinta comerciala nr. 1180/C/2014 din data de 27.11.2014
Deschiderea procedurii insolventei - Sentinta comerciala nr. 1085/C din data de 08.06.2010
Deschidere procedura insolventa - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Faliment - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Procedura insolventei. S.R.L. - Sentinta comerciala nr. 1276/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei - Sentinta comerciala nr. 1275/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei. Raspunderea administratorului social. - Sentinta comerciala nr. 1388/C din data de 15.10.2009
Procedura insolventei. Intocmirea tabelului definitiv al creantelor - Decizie nr. 264/R din data de 11.06.2009
Faliment . Raspunderea administratorului pentru netinerea contabilitatii conform legii. Cazul fortuit cauza de exonerare de raspundere - Decizie nr. 168/R din data de 02.04.2009
Procedura insolventei. Indeplinirea conditiilor legale pentru deschiderea procedurii - Decizie nr. 178/R din data de 09.04.2009
In ceea ce priveste existenta subrogatiei legale ca temei al masurii lichidatorului judiciar de operare a subrogatiei in tabelul definitiv, potrivit art.1093 alin.2 teza a II a Cod civil, obligatia achitata de o persoana neinteresata care lucreaza i... - Decizie nr. 357/R din data de 19.08.2008
Cerere de autorizare a promovarii actiunii intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulata de un singur creditor. - Decizie nr. 258/R din data de 17.06.2008
Procedura insolventei. Obiectiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea in care se platesc creantele in cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obtinute din executar... - Decizie nr. 254/R din data de 31.05.2007
Procedura insolentei. Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolentei (art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006). Obligatia judecatorului–sindic de a verifica indeplinirea conditiilor cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea... - Decizie nr. 181/R din data de 26.04.2007
Limita maxima de stabilire a raspunderii administratorului unei societati debitoare aflate in procedura prevazuta de Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 270/R din data de 01.06.2006
Actiune intemeiata pe dispozitiile art.137 din Legea nr. 64/1995. Conditii. - Decizie nr. 212/R din data de 20.04.2006
Antrenarea raspunderii personale a administratorului Raportat la art.137 lit.c din Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 211/R din data de 20.04.2006