Cerere de deschidere a procedurii. Transmiterea calitatii procesuale active operata in fata primei instante. Consecintele constatarii acesteia in apel.

Faliment. Procedura de insolventa.
Cerere de deschidere a procedurii. Transmiterea calitatii procesuale active operata in fata primei instante. Consecintele constatarii acesteia in apel.

Conform art. 38 din Codul de procedura civila din 2010, calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii.
In cursul procesului de prima instanta a intervenit transmisiunea calitatii procesuale active, de la creditoarea SC FLR IFN SA, la SC RDP SRL. Niciuna dintre parti nu a adus la cunostinta instantei acest aspect, motiv pentru care sentinta apelata a fost pronuntata in contradictoriu cu o persoana care, la data pronuntarii, nu mai avea calitatea de creditor si nu mai detinea in patrimoniul sau creanta invocata. Curtea nu poate sa ignore faptul ca hotararea pronuntata vizeaza o parte care, la data pronuntarii, nu detinea creanta in patrimoniu. In acest context, reiterand ca aspectele privind transmisiunea calitatii procesuale active sunt unele de ordine publica, iar legea nu prevede derogari de la necesitatea introducerii in proces a succesorului cu titlu universal, astfel cum prevede in cazul succesorului cu titlu particular (conform art. 39 C.proc.civ.), Curtea a admis apelul ?i a anulat in tot sentinta civila.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 105 din 21.01.2016)

I. Hotararea primei instante:
Prin sentinta civila nr. 3863 din 29.04.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila, in dosarul nr. 22754/3/2014, a fost admisa contestatia debitoarei SC I S SRL si a fost respinsa ca neintemeiata cererea creditoarei SC F L R IFN SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a redat prevederile art. 3 alin 1 pct. 1, pct. 6 si pct. 12, art. 31 din Legea 85/2006, retinand ca, spre deosebire de o actiune in pretentii, care poate fi admisa si in parte, cu privire la cuantumul sumei dovedite, o actiune ce vizeaza deschiderea procedurii poate fi admisa, daca se face dovada, de catre creditor, cu documentele justificative anexate, a indeplinirii cumulative a doua conditii: insolventei debitorului si detinerea unei creante certe lichide si exigibile superioara valorii prag - ori poate fi respinsa.
Creditorul a invocat o creanta in cuantum de 31.495.023 lei, rezultand din contractul de leasing nr. 2920/1.08.2008, reprezentand facturi neachitate (467.045 lei), penalitati aferente acestora (1.614.222 lei), daune interese (6.150.004 lei) si penalitati de intarziere la daune interese (24.061.892 lei), precum si alte cheltuieli (in cuantum de 136.493 lei), creanta ce a fost contestata de catre debitor in ceea ce priveste intinderea acesteia, iar sustinerile si apararile partilor cu privire la derularea raporturilor contractuale, nu pot fi valorificate in cadrul acestei proceduri, ci pe calea dreptului comun.
S-a retinut si faptul ca, anterior, creditorul a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei debitorului, ce a facut obiectul dosarului nr. 49173/3/2012, cerere ce a fost respinsa irevocabil prin decizia nr. 578/24.02.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, in considerentele careia s-a retinut ca pana la valorificarea imobilului ce a facut obiectul contractului de leasing nu se poate cunoaste cu exactitate valoarea creantei invocate de creditor.
Chiar daca imobilul in cauza a fost valorificat la data de 23.09.2013, la pretul de 204.600 euro, in conditiile in care debitorul a contestat cuantumul actual al creantei, invocand calculul incorect al penalitatilor de intarziere si modalitatea de vanzare a bunului imobil, nu se poate considera ca suma solicitata de creditor intruneste, in acest context, conditiile unei creante certe, lichid si exigibile.
Raportat la situatia de fapt retinuta, s-a apreciat ca creanta in cuantum 31.495.023 lei nu intruneste conditiile prevazute de art.3 alin. 1 pct. 6 si pct. 12 din Legea 85/2006, F L R IFN SA nefiind un creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii, in sensul art. 3 alin 1 pct. 6 din lege.
II. Calea de atac declarata:
Impotriva acestei sentinte civile a formulat apel creditoarea F L R IFN SA, solicitand modificarea in tot a sentintei cu consecinta admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitorului si obligarea acestuia la plata catre creditoare a tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea litigiului.
In motivare, apelanta-creditoare a invederat in esenta ca intre parti s-a incheiat contractul de leasing financiar imobiliar nr. 2920/11.08.2008, iar debitoarea nu si-a indeplinit obligatiile asumate, astfel incat contractul a fost reziliat. A formulat o prima cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitorului, constituindu-se astfel dosarul nr. 21470/3/2010 al Tribunalului Bucuresti, insa cererea sa a fost respinsa pe motivul neplatii cautiunii. La data de 23.01.2012 a initiat procedura executarii silite impotriva debitorului, in cadrul dosarului de executare nr. 127/2012 al BEJ C.C., insa si acest demers a ramas fara rezultat. Astfel, a formulat o noua cerere de deschidere a procedurii insolventei, in dosarul nr. 49173/3/2012 insa, desi cererea a fost admisa de catre Tribunalul Bucuresti, sentinta a fost modificata de catre Curtea de Apel Bucuresti in urma admiterii recursului debitorului, retinandu-se in considerente ca creditoarea nu a revalorificat imobilul.
Sustine apelanta ca cererea sa actuala respecta prevederile art. 3 pct. 6 si pct. 12 din Legea nr. 85/2014, avand impotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, in cuantum de 31.495.023 lei. Debitorul nu a contestat suma de 467.045 lei reprezentand contravaloarea facturilor emise pana la data rezilierii contractului de leasing si neachitate, iar contractul contine suficiente elemente in temeiul carora sa poata fi calculata valoarea totala a creantei creditoarei impotriva debitoarei. Sustine ca penalitatile sunt datorate conform art. 7.5 din contractul de leasing, iar in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 invocate de debitor.
Mai arata ca debitoarea se afla in stare de insolventa, avand pierderi de 116.963 lei, aspect care rezulta din chiar bilantul depus de debitor pe anul 2013. De asemenea, sustine ca penalitatile au fost calculate in mod corect iar revalorificarea bunului nu a avut scopul fraudarii intereselor debitorului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 8 si urm. din legea insolventei.
In probatiune, a aratat ca intelege sa se foloseasca de toate mijloacele de proba prevazute de lege.
III. Apararile formulate:
Intimata-debitoare a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivare, intimata-debitoare a aratat in esenta ca creanta invocata nu are caracter cert, lichid si exigibil, creditoarea nedovedind de unde rezulta aceste sume si modul in care au fost calculate. De asemenea, arata ca apelanta ignora considerentele deciziei nr. 578/2014 a Curtii de Apel Bucuresti, in sensul lipsei caracterului cert si exigibil al creantei pana la data valorificarii imobilului.
Mai arata ca apelanta nu a aratat modul in care a inteles sa impute pretul obtinut in urma valorificarii imobilului, ca Legea nr. 469/2002 plafoneaza nivelul penalitatilor la nivelul debitului principal, in lipsa de stipulatie contrara, respectiv ca au fost calculate penalitati la penalitati si penalitati la sumele solicitate cu titlu de daune-interese. De asemenea, sustine ca creditoarea a adaugat TVA la sumele calculate cu titlu de daune-interese.
Arata in continuare intimata ca intelege sa conteste atat modul de valorificare a imobilului, cat si daunele-interese solicitate, invederand totodata ca nu este indeplinita conditia privind lipsa fondurilor banesti, creditoarea nedetinand impotriva debitoarei o creanta mai veche de 90 de zile.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2006, art. 1066-1069 Cod civil 1864, art. 46 Cod comercial, art. 4 alin. 3 din Legea nr. 569/2002.
IV. Raspunsul la intampinare:
Apelanta a depus la dosar raspuns la intampinare, prin care a reiterat, in esenta, cele expuse in cadrul cererii de apel.
In drept, a invocat prevederile art. 201 Cpc.
V. Aspecte procedurale:
La termenul de judecata din data de 14.01.2016, Curtea a luat act de transmisiunea calitatii procesuale, de la F L R IFN SA, la BNP P L S IFN SA.
In apel a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri noi.
VI. Solutia instantei de apel:
In fapt, Curtea retine ca la data de 11.08.2008, intre SC F L R IFN SA, in calitate de finantator, si SC I S SRL, in calitate de utilizator, a fost incheiat contractul de leasing financiar imobiliar nr. 2920/110.8.2008.
La data de 21.01.2015 a fost pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila incheierea nr. 56, in dosarul nr. 43870/3/2014 (f. 140-142), prin care a fost admisa cererea formulata de petenta SC F L R IFN SA, s-a constatat legalitatea divizarii, s-a dispus inregistrarea in registrul comertului a mentiunilor privind divizarea partiala a SC F L R IFN SA, a fost autorizata constituirea si s-a dispus inmatricularea in registrul comertului a societatii beneficiare nou-infiintate, SC RD P SRL.
Potrivit art. 2.3 lit. a din Proiectul de divizare, „daca un bun/activ sau un alt element al pasivului nu este indicat in prezentul proiect ca facand parte din patrimoniul care este transferat catre societatea beneficiara, atunci se va considera ca respectivul bun/activ sau element nu a fost transferat societatii divizate. Ca o exceptie de la aceasta regula, daca un litigiu existent nu este identificat in Anexa D a prezentului proiect sau daca dupa data prezentului proiect este initiat un nou litigiu, care rezulta sau este in legatura cu (i) bunurile/activele transferate de la societatea divizata indicate in Anexa B a prezentului proiect; (ii) contractele de leasing financiar incheiate cu persoanele indicate in Anexa D a prezentului proiect; sau (iii) garantiile aferente acestor contracte, se va considera ca si respectivul litigiu a fost transmis societatii beneficiare.”
Astfel cum reiese din Anexa D a Proiectului de divizare, litigiul cu societatea I S SRL, rezultat din contractul nr. 2920/11.08.2008, a fost transferat catre societatea beneficiara (f. 160). De asemenea, potrivit art. 6 lit. f din Proiectul de divizare, litigiile care raman in cadrul societatii divizate sunt prezentate in Anexa E a prezentului proiect, iar in cuprinsul respectivei anexe nu este mentionata si intimata-debitoare din prezenta cauza.
In acest context, Curtea constata ca, la data de 21.01.2015, cand s-a constatat prin hotarare executorie legalitatea divizarii, a operat transferul creantelor impotriva I S SRL, de la SC F L R IFN SA, la SC RD P SRL, odata cu litigiile promovate impotriva acestei societati. Aceasta data este ulterioara sesizarii judecatorului-sindic in prezentul dosar (01.07.2014), insa anterioara pronuntarii hotararii apelate (22.04.2015).
Divizarea reprezinta o modalitate de transmitere, cu titlu universal, a calitatii procesuale. De asemenea, acest aspect, privind calitatea procesuala, este unul de ordine publica, legal invocat de catre intimata-debitoare direct in apel.
Conform art. 38 din Codul de procedura civila din 2010, calitatea de parte se poate transmite legal sau conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse judecatii.
In cursul procesului de prima instanta a intervenit transmisiunea calitatii procesuale active, de la creditoarea SC F L R IFN SA, la SC RD P SRL. Niciuna dintre parti nu a adus la cunostinta instantei acest aspect, motiv pentru care sentinta apelata a fost pronuntata in contradictoriu cu o persoana care, la data pronuntarii, nu mai avea calitatea de creditor si nu mai detinea in patrimoniul sau creanta invocata. Curtea constata, de altfel ca, in fata instantei de apel, apelanta a recunoscut faptul ca a operat transmisiunea calitatii procesuale active, anterior pronuntarii sentintei apelate. Desi judecatorului-sindic nu i se poate retine vreo culpa in acest sens, avand in vedere ca niciuna din parti nu i-a adus la cunostinta existenta divizarii, Curtea nu poate sa ignore faptul ca hotararea pronuntata vizeaza o parte care, la data pronuntarii, nu detinea creanta in patrimoniu.
In acest context, reiterand ca aspectele privind transmisiunea calitatii procesuale active sunt unele de ordine publica iar legea nu prevede derogari de la necesitatea introducerii in proces a succesorului cu titlu universal, astfel cum prevede in cazul succesorului cu titlu particular (conform art. 39 Cpc), Curtea a admis apelul, a anulaz in tot sentinta civila apelata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante. Aceasta solutie se impune independent de faptul ca niciuna dintre parti nu a solicitat trimiterea spre rejudecare, avand in vedere specificul procedurii insolventei si imprejurarea ca, in apel, nu se poate proceda la judecata pe fond a cererii de deschidere a procedurii insolventei. In acest sens sunt si prevederile Deciziei nr. 5 din 4 aprilie 2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii.
In rejudecare, judecatorul-sindic va constata transmiterea calitatii procesuale active de la SC F L R IFN SA, la SC RD P SRL si va dispune citarea noului creditor cu mentiunea sa precizeze daca intelege sa mentina cererea de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei.
Fata de motivul admiterii apelului, Curtea a apreciat de prisos analiza celorlalte aspecte invocate de parti, avand in vedere ca se va proceda la o noua judecata a cauzei, in contradictoriu cu creditorul actual al creantei pretinse.