Litigii cu profesionistii. Actiune in constatare drept de proprietate. Calitatea / legitimitatea procesuala pasiva a ONRC.

Litigii cu profesionistii.
Actiune in constatare drept de proprietate. Calitatea / legitimitatea procesuala pasiva a ONRC.

Referitor la interpretarea extensiva a art. 261 din legea 26/1990 propusa de apelanti, aceasta nu poate fi primita. Justificarea oferita de legiuitor conferirii legitimitatii procesuale active a ONRC prin interesul prezumat al acesteia de respectare a cerintelor generale ale activitatii comerciale nu subzista si in cazul recunoasterii unei calitati procesuale pasive. In primul rand, textul se refera la legitimare procesuala, iar nu la calitate procesuala, notiuni distincte potrivit art. 36 si 37 din Codul de procedura civila. Or, raportat la continutul notiunii de legitimare procesuala din acest din urma text, aceasta nu are decat o latura activa. Prin urmare, nu se poate vorbi de legitimare pasiva a paratei in prezenta cauza, ci doar daca aceasta are sau nu calitate procesuala pasiva in conformitate cu art. 36 C.proc.civ.
Astfel, potrivit acestui text, calitatea procesuala este data de identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii.
In privinta drepturilor reale, avand in vedere ca prin actiunea in cauza se urmareste constatarea existentei dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantilor, astfel cum este precizat in cererea de apel, calitatea procesuala pasiva apartine celui care are vocatie la dobandirea dreptului pretins de reclamanti, fie celui care are doar un interes sa conteste sau chiar contesta dreptul de proprietate al acestora.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 121 din 25.01.2016)

Prin sentinta civila nr. 1673 din 02.04.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila in dosarul nr.34507/3/2014 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ONRC si au fost respinse cererile conexate formulate de reclamantii B.C., B.E. si F.W. ca fiind formulate impotriva unei persoane fara calitate. Totodata, a fost respinsa cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulata de reclamanti ca nefondata.
In motivarea sentintei, sub aspectul exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, instanta a retinut urmatoarele :
Obiectul judecatii poarta asupra unui drept patrimonial (dreptul de proprietate), iar situatia de fapt si de drept este comuna cererilor conexate.
Pe de alta parte, intre reclamanti si parata nu este invocata existenta vreunui raport juridic.
Asa cum rezulta din actele dosarelor conexate, prin sentinta comerciala nr. 6594 din 20.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 18685/3/2011 s-a admis cererea formulata de ONRC si s-a dispus dizolvarea judiciara a societatii A C SRL in temeiul dispozitiilor art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 privind societatile, sediul social fiind expirat.
Hotararea sus-mentionata a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei – Partea a IV-a nr. 3115/17.08.2011, iar prin mentiunea din oficiu nr. 432716/15.11.2011 a fost inregistrata in registrul comertului.
Prin urmare, la data de 10.09.2012 ONRC a promovat actiunea de radiere a societatii A C SRL la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, in conformitate cu dispozitiile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 3 alin. (4) OUG nr. 116/2009.
Prin sentinta civila nr. 16179/31.10.2012 a fost admisa cererea formulata de ONRC si s-a dispus radierea din registrul comertului a societatii.
In prezent, societatea, ai caror asociati au fost reclamantii, este radiata conform art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Statutul si activitatea ONRC – ORC-TB sunt  reglementate de dispozitiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, rezultand ca principalele directii de activitate sunt cele de tinere a registrului comertului, de eliberare de inscrisuri si de informare, de arhivare a inscrisurilor in baza carora se efectueaza inregistrarile in registrul comertului, de asistenta pentru persoanele fizice si juridice supuse inregistrarii in registrul comertului, de editare si publicare a Buletinului procedurilor de insolventa.
Prin raportare la aceste reglementari, rezulta ca atat ONRC, cat si ORCTB nu sunt parte la raporturile juridice deduse judecatii prin cererile conexate si nu pot interfera in niciun mod cu dreptul de proprietate a carui constatare se cere prin prezenta actiune, institutiile nefiind persoane fata de care reclamantii sa poata stabili existenta unui drept potrivnic.
Argumentele reclamantilor cu privire la sustinerea calitatii procesuale pasive a paratei ONRC – ORCTB nu pot fi retinute de instanta.
Nu este necesar a se „pastra” cadrul procesual de la momentul constatarii dizolvarii si pronuntarii radierii societatii in cauza, A C SRL, deoarece efectele juridice nu se pot produce decat fata de subiectele raportului juridic, iar nu si cu privire la institutiile / autoritatile cu atributii in desfasurarea procedurii (in speta oficiile registrului comertului).
Intre partile din cererile conexate nu exista la acest moment nici macar un raport institutional, cu atat mai putin un raport juridic direct, generator de drepturi si obligatii.
Se face trimitere de catre reclamanti la prevederile dispozitiilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, se arata ca in situatia in care persoana juridica dizolvata de drept nu a fost supusa procedurii de lichidare si s-a dispus radierea dupa expirarea termenelor prevazute de lege : „Bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comertului in conditiile alin. (8) si (9), revin actionarilor."
In nici un caz insa aceste dispozitii nu pot sustine calitatea procesuala pasiva a paratului ONRC – ORCTB in cauza de fata, tinand cont de obiectul cererii deduse judecatii si cele expuse anterior.
Mai mult, in fiecare cauza dintre cele conexate, reclamantii isi recunosc propria culpa in nerespectarea termenelor prevazute de legiuitor pentru exercitarea actiunilor puse la dispozitie de acesta din urma.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, care au solicitat anularea sentintei atacate, retinerea cauzei spre judecarea fondului si admiterea pe fond a cererii formulate.
In motivarea apelului, apelanta a aratat urmatoarele :
Solutia Tribunalului Bucuresti este gresita prin prisma a doua axe de rationament juridic:
1. Legitimarea procesual pasiva a ONRC in conformitate cu prevederile art. 26/1 din Legea 26/1990 privind registrul comertului republicata coroborate cu prevederile art.235 si art.237 din Legea 31/1990 a societatilor comerciale;
2. Legitimarea procesual pasiva a ONRC prin prisma art. 35 NCPC privind actiunea in constatare si doctrina aferenta actiunii in constatare.
1. Legiuitorul a atribuit calitate procesual activa ONRC in "orice proces...", interesul fiind prezumat, deci instituind o prezumtie legala avand ca izvor de drept Legea 26/1990, si totodata definind interesul prezumat ca fiind respectarea cerintelor generale ale activitatii comerciale.
Astfel, admitem faptul ca legitimarea procesual activa a ONRC-ului exista in numeroase cazuri, fiind instituita in favoarea acestei institutii prezumtia interesului prin lege.
Per a contrario, cu respectarea principiului egalitatii de arme, vom admite ca si pentru legitimarea procesual pasiva a ONRC-ului se va aplica aceiasi prezumtie, si anume a interesului prezumat, in acelasi tip de cauze unde are calitate procesual activa. Aceasta deoarece niciun subiect juridic de drept public sau privat nu poate avea doar drepturi, care relationeaza si chiar afecteaza restul subiectelor juridice, fara a avea si obligatii. Nu putem afirma ca ONRC prin prisma textului de lege invocat a dobandit doar drepturi, fiind evident ca va avea si obligatii, chiar si de natura formala.
Astfel, in opinia apelantilor, art. 26/1 din Legea 26/1990 constituie o prezumtie atat a calitatii procesual active cat si pasive a ONRC-ului in raport cu tertii, chiar daca textul este redactat cu economie.
Mai departe, articolele 235 si 237 din Legea 31/1990 acopera situatia emiterii certificatelor de proprietate de catre ONRC (un alt izvor de drept de calitate procesual activa) pana la momentul radierii unei societati comerciale, iar ulterior radierii, nu mai reglementeaza decat nasterea "de drept" a dreptului de proprietate al asociatilor asupra activelor societatii (art. 237 alin. 10).
Fara doar si poate, cineva va trebui sa constate aceasta nastere a dreptului de proprietate instituita de articolul de mai sus si, cum codului de procedura romana ii lipseste reglementarea administrativa necontencioasa, respectiv actiunea in constatare a unui drept fara existenta unui parat, urmeaza sa se aplice prevederile Legii 31/1990 referitoare la calitatea ONRC de a emite acte care sa ateste proprietatea asociatilor asupra activelor societatii, in sensul legitimarii procesual pasive a acestuia, in lipsa unui text de lege care sa reglementeze situatia asociatilor ulterior radierii.
Aceeasi interpretare a fost data si de Curtile de Apel Salaj si Bucuresti in interpretarea textelor de mai sus.
2. Prin intermediul actiunii in constatare, reclamantul nu urmareste condamnarea paratului la o anumita obligatie, de aceea, sentintele prin care se admit actiunile in constatare nu sunt titluri executorii, mai mult, in prezenta existentei actiunii in realizare, actiunea in constatare este inadmisibila.
Totodata, in literatura de specialitate, actiunile in constatare sunt clasificate in: declaratorii, interogatorii si provocatorii, in functie de ceea ce urmareste reclamantul a se constata de catre instanta.
Fata de aceasta clasificare a doctrinei, trebuie analizat cu precadere felul actiunii in constatare si, in subsidiar, calitatea procesual pasiva a paratului.
Astfel, actiunea de fond promovata este o actiune in constatare declaratorie, reclamantii adresandu-se instantei de judecata pentru ca aceasta sa constate existenta unui raport juridic intre SC A C SRL – pe de o parte, reclamantii in calitate de succesori ai acestei societati radiate – pe de alta parte, si ONRC in calitate de registrator al legaturii de succesiune existente.
Interesul ONRC nu exista bineinteles, dar in cazul actiunii in constatare declaratorii nici nu este necesar.
In schimb, in cazul actiunilor in constatare interogatorii si provocatorii, reclamantul cheama in judecata paratul care ar putea eventual sa ii conteste dreptul sau care prin actiunile sale ii cauzeaza o tulburare serioasa a dreptului sau, cazuri in care intr-adevar trebuie analizat interesul paratului pentru a califica calitatea procesual pasiva.
In speta de fata nu este cazul sa se demonstreze interesul paratului ONRC.
Foarte important este, de asemenea, si corecta analiza a obiectului cererii de fond prin care s-a solicitat constatarea existentei unui drept de proprietate, fara a se solicita constatarea unor situatii de fapt, etc.
Pentru toate motivele mai sus expuse, instanta de fond in mod gresit nu a facut o apreciere exhaustiva asupra calitatii procesual pasive a ONRC in cazul de fata concret, respectiv, in mod gresit s-a limitat la calificarea acestei institutii ca fiind o baza de date, fara sa intre in analiza drepturilor si obligatiilor instituite prin legile nr. 26/1990 si nr. 31/1990 pentru aceasta institutie.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 26/1 din Legea 26/1990 privind registrul comertului, art. 235 alin. 3 si 4, art. 237 alin. 10 din Legea 31/1990, art. 35 NCPC.
ONRC, prin ORCTB, a formulat intampinare solicitand respingerea apelului formulat de B.C., B.E. si F.W., ca nefondat.
In motivarea intampinarii, intimata a sustinut urmatoarele:
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, oficiul registrului comertului este institutia publica care, in conditiile Legii nr. 26/1990, are obligatia de a tine registrul comertului.
Prin urmare, institutia insarcinata cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal indeplinirea unui interes public si anume acela de a asigura opozabilitatea actelor si faptelor profesionistilor, contribuind in acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Inregistrarea actelor si faptelor afectate de conditia de publicitate prin registrul comertului este prevazuta de art. 6 alin.(1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, care dispune : „inregistrarile in registrul comertului se fac pe baza unei incheieri a judecatorului delegat, sau dupa caz, a unei hotarari judecatoresti," irevocabile, in afara de cazurile in care legea prevede altfel".
La data de 14 ianuarie 2010 a intrat in vigoare O.U.G. nr. 116/2009, privind instituirea, unor masuri privind activitatea de inregistrare in registrul comertului, aprobata prin Legea nr. 84/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca, „cererile de inregistrare depuse la oficiile registrului comertului pana la data intrarii in vigoare a acestei ordonante vor fi solutionate potrivit art. 1, de catre directorul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal si /sau persoanei desemnate, urmand a fi avute in vedere si termenele de solutionare anterior * acordate" si „ competenta de solutionare a cererilor de inregistrare in registrul comertului, si dupa caz a cererilor aflate in competenta de solutionare a judecatorului delegat, ...apartine 1 directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal si/sau persoanei sau persoanelor desemnate de catre directorul general al Oficiului National al Registrului Comertului".
In conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, citarea ONRC si ORCT se face in cazuri expres stabilite de lege, numai in aceste situatii acestea dobandind calitatea de parte : in spetele intemeiate pe prevederile art. 237 alin. (1) din legea nr.31/1990 privind societatile; in spetele intemeiate pe dispozitiile art. 60 alin. (1) din legea nr. 31/1990 privind societatile; in spetele intemeiate pe dispozitiile art. 25 alin. (3) din Legea 26/1990 privind registrul comertului.
Asadar, in cauze precum cea prezenta, oficiile registrului comertului nu au si nu pot avea un interes propriu, intrucat aceste institutii au doar calitatea de organe de executare a hotararilor judecatoresti, asigurand, prin inregistrarile in registrul comertului, opozabilitatea actelor si faptelor a caror inregistrare a fost dispusa prin hotarare judecatoreasca sau rezolutia directorului / persoanei desemnate.
Prin urmare, din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale citate rezulta ca ONRC si / sau oficiile registrului comertului nu au vocatia de a deveni parte cu prilejul judecarii unor astfel de cauze formulate de catre profesionisti, intrucat nu au un interes propriu in cauza si, in consecinta, neputand afirma un drept ori un interes propriu, ONRC nu poate avea calitatea de parte in astfel de cauze.
In fapt, prin sentinta comerciala nr. 6594/20.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vl-a Comerciala in dosar nr. 18685/3/2011 s-a admis cererea formulata de ONRC prin ORC-TB si s-a dispus dizolvarea judiciara a societatii A C SRL, in temeiul dispozitiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, privind societatile.
Sentinta Comerciala nr. 6594/20.05.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a Comerciala in dosar nr. 18685/3/2011, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei - Partea a IV-a nr. 3115/17.08.2011, iar prin mentiunea din oficiu                          nr. 432716/15.11.2011 a fost inregistrata hotararea judecatoreasca irevocabila.
Potrivit art. 237 alin. (7) si (8) din Legea nr. 31/1990, astfel cum era reglementat la data respectiva, de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare incepe sa curga termenul de 6 luni pentru numirea lichidatorului. Dupa expirarea acestui termen, in cazul in care instanta de judecata competenta nu a fost sesizata cu nicio cerere in acest sens, persoana juridica urmeaza a fi radiata din registrul comertului din oficiu, in baza unei sentinte judecatoresti.
Astfel, la data de 10.09.2012 ONRC prin ORC-TB a promovat actiunea de radiere a societatii A C SRL la Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vl-a Civila, in conformitate cu dispozitiile art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 3 alin. (4) OUG nr. 116/2009.
Societatea A C SRL a fost radiata din registrul comertului in data de 17.01.2013, data la care ORCTB a procedat la inscrierea dispozitiilor sentintei civile nr. 16179/31.10.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vl-a Civila in dosarul 35651/3/2012.
Dispozitivul sentintei civile nr. 1673/02.04.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vl-a Civila in Dosarul nr. 34507/3/2014 a fost inscris in registrul comertului cu mentiunea  din oficiu nr. 335132/11.09.2015.
In ceea ce priveste certificatul constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, in baza caruia asociatul poate proceda la inscrierea bunurilor imobile in cartea funciara, eliberarea acestuia se face in temeiul art. 235 alin. (4) din Legea societatilor nr. 31/1990. In cazul persoanelor juridice dizolvate si lichidate voluntar, prin votul asociatilor, in temeiul art. 235 alin. (1) si alin. (2) din acelasi act normativ.
In acest context, registrul comertului elibereaza certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite numai in ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 235 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv cand societatea a hotarat dizolvarea voluntara si modul de lichidare.
Dizolvarea judiciara a A C SRL s-a facut in temeiul art. 237 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 31/1990, care reprezinta o ..reglementare speciala fata de prevederile Legii societatilor nr. 31/1990 in privinta lichidarii si radierii societatii, in speta, registrul comertului neavand astfel competenta de a elibera certificatul constatator al dreptului de proprietate, nefiind incidente prevederile art. 235 din acelasi act normativ.
Potrivit dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, „ Instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita oficiului registrului comertului, in termen de 15 zile de la data cand au ramas irevocabile copii legalizate de pe hotararile irevocabile ce se refera la acte, fapte si mentiuni a caror inregistrare in registrul comertului o dispun, conform legii.", iar conform alin.2 al aceluiasi articol in aceste incheieri si hotarari instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea inregistrarilor in registrul comertului.
In drept, au fost invocate prevederile art. 205 si urmatoarele din codul de procedura civila, Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, Legii nr. 31/1.990 privind societatile, Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice si OUG nr. 116/2009 privind instituirea unor masuri privind activitatea de inregistrare in registrul comertului.
Analizand sentinta atacata, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozitiilor legale incidente, Curtea a retinut urmatoarele :
Pentru rezolvarea problemei de drept a calitatii procesuale pasive a paratei chemate in judecata in prezenta cauza trebuie pornit de la obiectul cererilor conexate de chemare in judecata, astfel cum acesta a fost exprimat de reclamanti : constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri, enumerate in anexele la cereri, de la societatea A C SRL catre reclamantii asociati, persoane fizice straine, de la data radierii societatii – 17.01.2013.
Asadar, astfel cum a sustinut si apelanta, aceasta a exercitat o actiune in constatarea existentei unui drept.
Raportat la faptul ca se pune in discutie transmiterea unui drept subiectiv la data de 17.01.2013, in conformitate cu dispozitiile art. 5 din Legea 71/2011 sunt aplicabile in cauza dispozitiile Codului civil adoptat prin Legea 287/2009, precum si cele ale actelor normative invocate de parti in forma in vigoare la aceasta data.
Din extrasele de carte funciara existente la dosar rezulta ca societatea radiata, care deci nu mai exista ca persoana juridica, este mentionata ca titular al dreptului de proprietate.
Din hotararile judecatoresti depuse la dosar rezulta ca societatea a fost radiata in urma dizolvarii acesteia pe cale judiciara in temeiul art. 237 alin. 1 lit. c din legea 31/1990, fara sa fie numit un lichidator, respectiv fara parcurgerea procedurii de lichidare, in conditiile art. 237 alin. 7 si 8 din aceeasi lege. In privinta transmisiunii bunurilor societatii este incident alineatul 10 al aceluiasi articol, care nu face nicio referire la interventia oficiilor registrului comertului in sensul constatarii acesteia.
In ce priveste dispozitiile art. 235 alin. 3 si 4 din Legea 31/1990 invocate de reclamanti, acestea privesc doar dizolvarea voluntara. Obligatia Registrului de a elibera certificatul constatator al dreptului de proprietate in conditiile acestui text de lege nu confera paratei chemate in judecata calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, caci actiunea intentata nu priveste obligarea acesteia la emiterea certificatului, ci constatarea transmiterii dreptului de proprietate cu privire la mai multe bunuri.
Referitor la interpretarea extensiva a art. 261 din legea 26/1990 propusa de apelanti, aceasta nu poate fi primita. Justificarea oferita de legiuitor conferirii legitimitatii procesuale active a ONRC prin interesul prezumat al acesteia de respectare a cerintelor generale ale activitatii comerciale nu subzista si in cazul recunoasterii unei calitati procesuale pasive. In primul rand, textul se refera la legitimare procesuala, iar nu la calitate procesuala, notiuni distincte potrivit art. 36 si 37 din Codul de procedura civila. Or, raportat la continutul notiunii de legitimare procesuala din acest din urma text, aceasta nu are decat o latura activa. Prin urmare, nu se poate vorbi de legitimare pasiva a paratei in prezenta cauza, ci doar daca aceasta are sau nu calitate procesuala pasiva in conformitate cu art. 36 C.proc.civ.
Astfel, potrivit acestui text, calitatea procesuala este data de identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii.
In privinta drepturilor reale, avand in vedere ca prin actiunea in cauza se urmareste constatarea existentei dreptului de proprietate in patrimoniul reclamantilor, astfel cum este precizat in cererea de apel, calitatea procesuala pasiva apartine celui care are vocatie la dobandirea dreptului pretins de reclamanti, fie celui care are doar un interes sa conteste sau chiar contesta dreptul de proprietate al acestora.
Interesul reclamantilor de a obtine pe cale judecatoreasca recunoasterea dreptului nu poate duce la concluzia ca acestia au si dreptul de a chema in judecata pe oricine chiar daca acesta nu are un interes personal in legatura cu obiectul pricinii. Prin cererea de apel chiar reclamantii recunosc ca parata chemata in judecata nu are un interes personal, dar sustin ca acesta nu este necesar in cazul unei actiuni in constatare declaratorii.
Or, aceasta afirmatie este contrara art. 30 si art. 192 alin. 1 C.proc.civ. In cazul procedurii contencioase, legea impune prin art. 36 si 40 alin. 1 C.proc.civ. existenta a cel putin unui parat chemat in judecata. Asadar, trebuie distins intre actiunile in constatare si cererile necontencioase – in care, intr-adevar, nu este necesar sa existe un parat. Dreptul de a sesiza instanta este recunoscut pentru apararea drepturilor si intereselor legitime in contradictoriu cu alte persoane.
Parata chemata in judecata nu este in opozitie de interese cu reclamantii in privinta transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor societatii radiate prin efectul radierii acesteia.
Astfel, din observarea textelor de lege referitoare la dizolvare, lichidare si radiere din Legea 31/1990 nu rezulta ca oficiul national sau cele judetene ale registrului comertului au vocatie in ce priveste dobandirea dreptului de proprietate asupra bunurilor unei societati radiate. Calitatea procesuala pasiva in cauza nu este legata de procedura de inregistrare in registrul comertului, ci de normele ce reglementeaza materia proprietatii.
Din continutul legii 26/1990 si al OUG 116/2009 rezulta ca activitatea oficiilor de inregistrare in legatura cu un profesionist este limitata in timp de momentul radierii acestuia din registrul comertului. Astfel, dupa radierea societatii A C SRL, mentionata in cartile funciare ca proprietar, oficiul registrului comertului ?i-a incetat orice atributie in legatura cu aceasta.
Dreptul comun in privinta incetarii persoanei juridice este situat in Codul civil 2009, la art. 244 – 251. Nici unul din aceste texte nu reglementeaza posibilitatea ca oficiile registrului comertului sa intervina in legatura cu transmiterea bunurilor societatii care a incetat sa existe, asa cum a facut-o la art. 249 alin. 3 in privinta unitatilor administrativ-teritoriale.
In concluzie, nu exista nici o dispozitie legala in baza careia sa se recunoasca paratei calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciaza ca solutia primei instante reprezinta rezultatul unei interpretari corecte a legii, astfel ca, in temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., a respins apelul ca nefondat.