Faliment. Procedura de insolventa. Legea nr. 85/2006 Valorificarea creantelor nascute in timpul procedurii de insolventa.

Faliment. Procedura de insolventa. Legea nr. 85/2006
Valorificarea creantelor nascute in timpul procedurii de insolventa.

Calea procedurala de urmat pentru creditoare, pentru valorificarea oricarei creante considerate ca fiind nascuta dupa data deschiderii procedurii, era de a adresa o cerere administratorului judiciar, care era tinut sa formuleze raspuns si sa indice o masura adoptata (admiterea sau respingerea la plata), si, doar daca creditoarea ar fi fost nemultumita de masura dispusa, avea posibilitatea de a se adresa instantei cu contestatie impotriva acesteia, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 15 din 14.01.2016)

I. Hotararea primei instante:
Prin sentinta civila nr. 256 din data de 05.05.2014, pronuntata de Tribunalul Giurgiu – Sectia Civila, in dosarul nr. 712/122/2012/A1*, instanta a respins actiunea in despagubiri si cererea de admitere si plata a creantei formulata de creditoarea SC F S C SRL in contradictoriu cu debitoarea SC I M SRL, precum si cererea debitoarei de obligare a creditoarei  la plata  cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin incheierea pronuntata in data de 21.03.2012 de Tribunalul Giurgiu, s-a deschis procedura insolventei debitorului SC I M SRL. S-a stabilit termen limita pentru declararea creantelor la data de 30.04.2012, pentru intocmirea tabelului preliminar al creantelor la 15.05.2012, pentru eventualele contestatii la 30.05.2012 si pentru intocmirea tabelului definitiv consolidat la 10.06.2012.
Astfel cum rezulta din fila 825 din dosarul de fond, notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 4294 din data de 23.03.2012.
In Buletinul procedurilor de insolventa nr. 6580/09.05.2012 a fost publicat tabelul preliminar, in care, la cap. III creante chirografare, este trecuta la pozitia 8 si SC F S C SRL, cu suma solicitata 311.401,55 lei si suma examinata si admisa 311.401,55 lei.
Tabelul preliminar rectificat a fost publicat in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 7744 din data de 30.05.2012 (asa cum rezulta din fila 830 dosar fond).
In tabelul definitiv rectificat (fila 1052 dosar fond) la cap. IV creante chirografare, este trecuta la pozitia 8 si SC F S C SRL, cu suma solicitata 311.401,55 lei si suma examinata si admisa 311.401,55 lei. Si in tabelul definitiv rectificat la data de 05.12.2012 (fila 1082), creditoarea figureaza cu suma solicitata de 35.024,10 lei.
S-a apreciat ca din actele dosarului rezulta ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 86 al. 2 din Legea nr. 85/2006.
Se stie ca, la data deschiderii procedurii, debitorul se afla de cele mai multe ori, sub aspect economic, intr-o retea de raporturi contractuale in curs de executare. Mentinerea acestor contracte poate fi utila si chiar vitala, in cazul reorganizarii. Pe de alta parte, continuarea executarii unor contracte ar putea majora pasivul debitorului. Datorita acestei diversitati de situatii, contractele in curs de executare nu continua automat, dupa deschiderea procedurii, ci continuarea depinde de optiunea administratorului judiciar/lichidatorului.
Astfel, conform art. 86 al. 1 din Legea nr. 85/2006, denuntarea contractului se poate realiza sau din initiativa administratorului judiciar, sau din initiativa partii contractante.
Termenii textului („mentinere” si „denuntare”) nu sunt intamplatori. Inlocuirea rezilierii cu denuntarea se explica prin neindeplinirea cerintelor Codului civil pentru reziliere, deoarece debitorul nu si-a indeplinit si nu este in masura sa-si indeplineasca propria obligatie. Prin subterfugiul denuntarii se ofera administratorului judiciar o scuza legitima de a rupe relatia contractuala neconvenabila, iar prin mentinere, acelasi administrator judiciar isi impune propria vointa de a continua executarea contractului.
Creditoarea din prezenta cauza nu a recurs insa la denuntarea contractului conform art. 86 din Legea nr. 85/2006, ci a procedat la rezilierea contractului incepand cu data de 04.05.2012 (dupa deschiderea procedurii), anuntand debitoarea despre aceasta prin notificarea din data de 03.05.2012.
De asemenea, creditoarea nu se afla nici in situatia prevazuta de art. 64 al. 6 din Legea nr. 85/2006 (in baza caruia solicita creanta principala 2), dupa cum nu este intemeiata nici cererea de a i se admite creanta subsidiara.
Creditoarea nu invoca ca nu ar fi fost notificata despre deschiderea procedurii. Chiar si in aceasta ipoteza, in care nu ar fi fost notificata, conform art. 149 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 103 C.pr.civ., creditoarea avea la dispozitie un termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, pentru depunerea cererii, cu obligatia de a arata si motivele care au impiedicat-o sa depuna cererea in termen. Creditoarea nu a aratat care ar fi aceste motive iar din notificarea pe care chiar SC F S C SRL a comunicat-o catre SC I M SRL la data de 03.05.2012, si in care arata creditoarea ca debitoarea este in insolventa, reiese clar ca la data de 03.05.2012 creditoarea avea cunostinta ca debitoarea este in insolventa.
Deci, si in aceasta ipoteza, creditoarea putea face cerere de admitere a creantei in 15 zile de la data de 03.05.2012. Or, cererea creditoarei a fost inregistrata la instanta la data de 14.06.2012, dupa expirarea celor 15 zile.
Creditoarea solicita practic aceeasi suma (403.457,67 lei), dar incearca sa obtina un tratament preferential fata de ceilalti creditori, calificand creanta ca reprezentand ba un prejudiciu determinat de neexecutarea culpabila a obligatiilor, ba un debit principal constand in chirie si alte costuri de utilizare ale spatiului inchiriat, la care adauga si penalitati.
Or, creditoarea a fost inscrisa in tabelul preliminar si in tabelul definitiv (si nu a formulat contestatie), deci nu este un creditor ulterior deschiderii procedurii.
Chiar si daca s-ar fi aflat in aceasta situatie, este de retinut faptul ca creditorii ulteriori deschiderii procedurii au dreptul la un tratament echitabil pe toata perioada de reorganizare, conditiile impuse creantelor nascute in perioada de reorganizare fiind aceleasi, respectiv sa fie certe, lichide si exigibile. Or, creantele reclamate de creditoare nu indeplinesc aceste conditii, fiind contestata inscrierea acesteia in tabelul definitiv, astfel cum rezulta din contestatia depusa de debitoare la data de 09.07.2012 (filele 907-910 dosar de fond). 
Se mai retine si faptul ca la data formularii actiunii creditoarei nu era confirmat un plan de reorganizare, astfel ca, si daca ar fi fost vorba de o creanta nascuta anterior procedurii, nu era indeplinita conditia prevazuta de art. 41 al. 4 din Legea nr. 85/2006, care prevede ca nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute ulterior datei deschiderii atat a procedurii simplificate, cat si a celei generale, in cazul in care nici un plan de reorganizare nu este confirmat. (in speta, asa cum rezulta din buletinul procedurilor de insolventa nr. 8077/09.05.2013-fila 1269 din dosar, SC F S C SRL se numara printre creditorii convocati pentru aprobarea planului de reorganizare, planul de reorganizare a fost confirmat prin sentinta nr. 391/05.06.2013, iar creditoarea nu a formulat contestatie la acest plan).
Acest aspect reprezinta un argument in plus ca prezenta creditoare nu este un creditor titular al unei creante nascute dupa data deschiderii procedurii, deoarece art. 64 al. 6 din Legea nr. 85/2006 ii „scuteste” pe creditorii titulari de astfel de creante si de dreptul de a vota asupra unui plan de reorganizare, de a face parte din comitetul creditorilor, de a vota cu privire la conduita viitoare a intreprinderii debitorului, deoarece “nu este necesara inscrierea la masa credala” care ar indreptati un creditor sa participe la procedura.
II. Recursul declarat:  
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs creditoarea SC F S C SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
In motivare, recurenta a aratat in esenta ca la data de 13 iunie 2012, a formulat in cadrul dosarului 712/122/2012 actiunea de despagubire (in cuantum de 243.189 RON), intemeiata pe prevederile art. 86, alin. (2) din Legea nr. 85/2006 si de obligare a debitorului la plata creantelor in cuantum total de 160.286,67 RON, in temeiul art. 64, alin. (6) din Legea nr. 85/2006 si, in subsidiar, inscrierea la masa credala cu suma de 403.457,67 RON.
Prin cererea depusa la 10 octombrie 2012 in cadrul dosarului 712/122/2012/al creditorul F S C a inteles sa modifice cuantumul debitului principal, parte din creanta principala nr. 2, respectiv cuantumul debitului principal din structura creantei subsidiare. Prin urmare, fata de cererea introductiva, debitul principal se modifica din suma de 47.458,41 RON in suma de 35.024,10 RON potrivit regularizarilor realizate de catre creditoare ca urmare a incetarii contractului de inchiriere, celelalte sume, parte din obiectul cererii, nesuportand nicio modificare.
Arata ca prin notificarea din data de 3 mai 2012 locatorul a reziliat contractul de inchiriere incheiat anterior intre F S C in calitate de locator si I M SRL in calitate de locatar incepand cu data de 4 mai 2012, in temeiul prevederilor art. 15.3.1 din Anexa I - Termeni si conditii Generale - a contractului de inchiriere, in acelasi timp F solicitand si eliberarea spatiului la data de 4 mai 2012, obligatie la care fostul locatar nu s-a conformat, iar I M SRL a ocupat in mod abuziv spatiul comercial inclusiv pana la data de 8 iunie 2012, data la care partile au incheiat procesul - verbal de predare primire al spatiul comercial detinut in temeiul Contractului de inchiriere.
Mai mult decat atat, de vreme ce fata de I M SRL a fost deschisa procedura insolventei inca din data 21 martie 2012 iar administratorul judiciar desemnat nu a procedat la denuntarea contractului de inchiriere, in acord cu prevederile cuprinse in art. 86, alin l din Legea 85/2006, rezulta faptul ca, vizavi de contractul de inchiriere incheiat de catre I M SRL cu F, administratorul judiciar a optat pentru mentinerea acestuia in vigoare. Astfel, asumarea contractului presupune insa o impecabila executare a obligatiilor debitorului pe viitor [...]. Este optiunea, dar si asumarea raspunderii administratorului judiciar pentru eventualele consecinte. Optand pentru „mentinerea" contractului, administratorul alege executarea contractului in integralitatea clauzelor sale, a caror respectare este garantata prin lege. In aceste conditii considera ca, dupa ce administratorul judiciar a optat pentru mentinerea contractului, cealalta parte contractanta poate uza de toate remediile puse la dispozitie, atat de dreptul comun cu privire la executarea contractului, dar si de prevederile (inclusiv clauzele penale) cuprinse in respectivele contracte.
In ceea ce priveste cele retinute de catre instanta de fond cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 64 alin. 6, desi (in mod gresit) administratorul judiciar a procedat la inscrierea in tabelul preliminar si ulterior in tabelul definitiv a recurentei in calitate de creditor, scopul actiunii promovate de catre F, tocmai in considerarea faptului ca suma solicitata a devenit scadenta ulterior deschiderii procedurii insolventei, era de a beneficia de facilitatile puse la dispozitie de art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.
Astfel, in raport de data de 21 martie 2012 - data la care, fata de I M SRL, a fost declarata deschisa procedura insolventei, toate si oricare dintre sumele solicitate de catre F au devenit scadente dupa data de 1 aprilie 2012, dupa cum urmeaza:
- creanta principala 1, solicitata in temeiul art. 86 alin 2 din Legea 85/2006, in cuantum de 243.189 RON reprezinta clauza penala negociata de catre parti prin intermediul contractului de inchiriere si datorata de catre I M SRL pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor acesteia asumate prin contractul de inchiriere, in situatia incetarii contractelor in curs de derulare din culpa debitorului.
- creanta principala 2, solicitata in temeiul art. 64, alin. 6 se compune din: debit principal constand in chirie si alte costuri de utilizare ale spatiului inchiriat, in cuantum total de 35.024,10 RON; penalitati pentru intarzierea la plata a debitului principal calculate conform art. 2 din cadrul Anexei D „Termeni si conditii speciale" la contractul de inchiriere in cuantum de 49,11 RON conform facturii P FLI/ 74 emise in data de 23 aprilie 2012; penalitati pentru neindeplinirea conditiilor de readucere a garantiei la cuantumul prevazut de art. 9.1.1 din Anexa I la contractul de inchiriere ca urmare a diminuarii acesteia, calculate conform art. 9 din Anexa I la contractului de inchiriere, in cuantum de 32.344,35 RON conform facturii P FLI/ 73 emise in data de 3 aprilie 2012; penalitati pentru ocuparea abuziva a spatiului comercial calculate conform art. 13.3.1 din Anexa I la contractul de inchiriere in cuantum de 80.416,8 RON.
Apreciaza ca atat creanta principala 1 cat si creanta principala 2 reprezinta, respectiv sunt formate din sume ce au devenit scadente ulterior deschiderii procedurii insolventei.
De asemenea, interesul si scopul actiunii promovate este de a obtine plata sumelor solicitate cu titlu de „plati curente" - cu atat mai mult cu cat sumele inscrise pentru F in tabelul de creante si ulterior in planul de reorganizare nu au fost incluse in planul de plati aprobat, F numarandu-se printre creditorii chirografari ai I M SRL.
In drept, a invocat dispozitiile art. 8, art.41, art. 64, art. 86 din Legea nr. 85/2006 si ale art. 304, pct.7, pct. 8 si pct.9, cat si ale art. 304 l din Vechiul Codul de Procedura Civila.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
III. Apararile formulate:
Intimata nu a depus la dosar intampinare, ci note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, invederand in esenta ca nu se poate regasi corespondenta nemultumirilor exprimate la adresa hotararii judecatoresti cu motivele de recurs invocate. A aratat ca nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 si 8 Cpc.
A invederat intimata ca in tabelul definitiv rectificat, publicat la data de 05.12.2012, creditoarea figureaza cu suma solicitata, in cuantum de 35.024,10 lei, iar paralel cu solicitarea de a fi inscrisa aceasta creanta, creditoarea a inteles sa formuleze o cerere de despagubire, actiune care este inadmisibila, deoarece aceasta este intemeiata numai atunci cand administratorul sau lichidatorul judiciar denunta contractul de inchiriere aflat in derulare. Or, din actele de la dosar rezulta ca creditoarea este cea care a notificat rezilierea contractului, motiv pentru care actiunea este una in realizarea unei creante, careia ii este aplicabil art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Sustine ca recursul nu poate fi admis intrucat reclamanta si-a precizat cuantumul creantei, cu care a si fost inregistrata in tabelul definitiv. De asemenea, arata ca creditoarea a fost convocata in vederea aprobarii sau nu a planului de reorganizare, ce a fost confirmat prin sentinta civila nr. 391/05.06.2013, iar creditoarea nu a inteles sa formuleze o contestatie la acest plan.
IV. Solutia instantei de recurs:
Astfel cum reiese din cererea de chemare in judecata, recurenta-creditoare a formulat doua categorii de pretentii: pe de o parte, suma de 243.189 lei, reprezentand penalitati pentru reziliere, conform art. 15.3.2 din Anexa 1 la contractul de inchiriere, solicitata in temeiul art. 86 alin. 2 din Legea nr. 85/2006; pe de alta parte, suma de 160.268,67 lei, precizata ulterior, cu titlu de creanta nascuta in timpul procedurii, solicitata conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Avand in vedere ca prin prezentul recurs se pune in discutie, in esenta, modalitatea in care prima instanta a aplicat aceste prevederi legale raportat la solicitarile creditoarei, Curtea constata ca criticile recurentei se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila de la 1865, cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
In privinta creantei de 243.189 lei, reprezentand penalitati pentru reziliere, conform art. 15.3.2 din Anexa 1 la contractul de inchiriere, Curtea retine ca, potrivit art. 86 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, in cazul denuntarii unui contract, o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre cocontractant impotriva debitorului.
Regimul juridic de denuntare sau mentinere a contractelor aflate in derulare la momentul deschiderii procedurii este reglementat de alineatul 1 al aceluiasi text de lege, din cuprinsul caruia reiese ca notiunea de „denuntare” este diferita de sanctiunea rezilierii, prevazuta de Codul civil.
Astfel, conform acestui text de lege, contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile, unei notificari a contractantului, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat: a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului de denuntare a contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul nu raspunde; b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidator.
Curtea constata ca judecatorul sindic a interpretat si aplicat in mod corect legea atunci cand a facut distinctie intre notiunea de „denuntare” si cea de „reziliere”, retinand in mod judicios ca termenii utilizati de art. 86 din Legea nr. 85/2006 nu sunt intamplatori, iar textul legal este menit sa confere o scuza legitima administratorului judiciar al debitorului pentru a rupe legatura contractuala, independent de existenta vreunei culpe.
Pentru ca textul de lege invocat de catre recurenta-creditoare in sustinerea acestei creante sa fie aplicabil, trebuie sa existe o denuntare din partea administratorului/lichidatorului judiciar a unui contract, fie in mod expres, fie in mod tacit, in conditiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Or, in cauza de fata, nu se regaseste aceasta ipoteza, intrucat contractul de inchiriere a fost reziliat de catre creditoare, pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale ale debitoarei, iar nu denuntat.
Prin urmare, in mod legal si temeinic a apreciat prima instanta ca solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata sumei de 243.189 lei, in temeiul art. 86 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, este nefondata.
In ceea ce priveste cea de-a doua creanta, reprezentand, conform sustinerilor creditoarei, creanta nascuta in timpul procedurii, au fost invocate prevederile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, conform carora creantele nascute dupa data deschiderii procedurii, in perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala. Prevederea se aplica in mod corespunzator pentru creantele nascute in procedura de faliment.
Conform art. 20 alin. 1 lit. k din Legea nr. 85/2006, printre principalele atributii ale administratorului judiciar se numara verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor.
Reiese ca, in cadrul procedurii insolventei, orice cerere de creanta trebuie sa fie adresata administratorului judiciar, care va proceda la verificarea sa si la adoptarea unei masuri corespunzatoare. Prevederile legale se aplica, deopotriva, si creantelor nascute in timpul procedurii, art. 64 alin. 6, anterior redat, necontinand vreo derogare de la regula instituita de art. 20 alin. 1 lit. k.
Astfel, calea procedurala de urmat pentru creditoare, pentru valorificarea oricarei creante considerate ca fiind nascuta dupa data deschiderii procedurii, era de a adresa o cerere administratorului judiciar, care era tinut sa formuleze raspuns si sa indice o masura adoptata (admiterea sau respingerea la plata), si doar daca creditoarea ar fi fost nemultumita de masura dispusa, avea posibilitatea de a se adresa instantei cu contestatie impotriva acesteia, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
In cauza, recurenta-creditoare nu a urmat aceasta cale legala ci, astfel cum reiese din actele de la dosar, precum si din chiar sustinerile sale din cuprinsul cererii de repunere pe rol, s-a adresat direct si numai instantei. Or, potrivit art. 11 din Legea nr. 85/2006, printre atributiile judecatorului sindic nu se numara si cea de verificare preliminara a creantelor. Orice cerere formulata in acest sens de catre un creditor trebuie adresata administratorului judiciar, iar nu direct judecatorului sindic, regulile in materie de insolventa stabilind o delimitare clara intre atributiile acestor participanti la procedura.
Ca atare, in mod legal prima instanta a respins si aceasta solicitare, judecatorul sindic neavand atributia de a dispune nici admiterea si plata creantei, solicitate in mod principal prin cererea de chemare in judecata, si nici admiterea creantei si inregistrarea acesteia in tabelul creantei, astfel cum s-a solicitat in mod subsidiar, in afara cadrului legal instituit de Legea nr. 85/2006, fara o verificare prealabila din partea administratorului judiciar si independent de existenta unei contestatii formulate conform art. 21 din Legea insolventei. A admite cererea creditoarei in aceasta privinta ar echivala cu nerespectarea competentelor atribuite de lege participantilor la procedura insolventei.
Curtea retine, deci, ca prima instanta a aplicat corect dispozitiile legale, nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc. Iar cat priveste motivele prevazute de art. 304 pct. 7 si 8 Cpc, Curtea constata ca acestea au fost invocate de catre recurenta doar in mod formal, neavand corespondent in criticile mentionate in cuprinsul cererii de recurs, care nu fac trimitere la modul in care prima instanta a motivat hotararea si nici la vreo interpretare eronata a unui act juridic.
Recursul a fost respins, astfel, ca nefondat.