Litigii cu profesionistii. Drept procesual civil. Criticarea, pe calea recursului, a modului de apreciere a probelor de instanta de apel. Solicitarea de complinire a omisiunii de acordare a cheltuielilor de judecata pe calea recursului. Inadmisibilitatea

Litigii cu profesionistii. Drept procesual civil.
Criticarea, pe calea recursului, a modului de apreciere a probelor de instanta de apel. Solicitarea de complinire a omisiunii de acordare a cheltuielilor de judecata pe calea recursului. Inadmisibilitatea acestora

Aspectele invocate de recurentul-reclamant referitoare la modalitatea in care instanta de apel a apreciat probatoriul nu se circumscriu motivelor de recurs prevazute de art. 304 Cpc si nu pot constitui temeiuri de nelegalitate a deciziei recurate.
Tribunalul, desi a admis apelul si, modificand sentinta apelata, a solutionat cauza pe fond, a omis sa se pronunte si asupra acestei cereri. In opinia Curtii, o astfel de omisiune se preta a fi complinita pe calea cererii de completare a dispozitivului, iar nu pe calea recursului, fata de prevederile art. 2812a C.proc.civ.
Parata a formulat o astfel de cerere, care a fost respinsa ca neintemeiata prin decizia civila nr…. In acest context, calea procesuala de urmat era recursul impotriva acestei decizii, iar nu impotriva deciziei initiale. Prin intermediul recursului formulat impotriva acestei decizii, nu pot fi valorificate criticile recurentei-parate privind omisiunea instantei de apel de acordare a cheltuielilor de judecata aferente judecatii in prima instanta.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 11 din 14.01.2016)

I. Hotararea primei instante:
Prin sentinta civila nr. 5137/21.05.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr.15007/303/2012, a fost admisa cererea precizata formulata de reclamantul SA in contradictoriu cu parata SC C E A R SA, fiind obligata parata sa plateasca suma de 111.330,00 lei reclamantului, reprezentand despagubiri, precum si suma de 4.587,60 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut in esenta ca reclamantul era utilizatorul autovehiculului marca Nissan Patfmder nr. B-04-…, proprietatea C E L IFN, asa cum rezulta din certificatul de inmatriculare de la fila 10. Totodata, reclamantul asigurase autovehiculul la parata, C E A R SA, asa cum rezulta din polita aflata la filele 21-27. La data de 6 ianuarie 2012, autovehiculul a luat foc in doua randuri, pentru stingerea incendiului fiind necesara interventia pompierilor, cu aceasta ocazie intocmindu-se si procesul-verbal de interventie, fila 9.
In urma daunei totale suferite ca urmare a incendiului reclamantul a solicitat plata de catre parata a indemnizatiei de asigurare, dar aceasta a refuzat, fila 8, motivand ca la producerea incendiului au fost prezenti acceleratori de ardere, adica reclamantul ar fi stropit cu o substanta inflamabila compartimentul motor al autovehiculului si i-ar fi dat foc, pentru a incasa indemnizatia de asigurare.
S-a retinut ca din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de Conf. univ. dr. ing. P.A. rezulta ca primul incendiu a fost determinat de  posibile neconformitati tehnice la reperele aflate in zona adiacenta acumulatorului electric, la nivelul platoului de relee si a cutiei de siguranta. In ceea ce priveste al doilea incendiu, s-a stabilit ca s-a produs in partea dreapta fata a autoturismului, in compartimentul motor, in zona de amplasare a elementelor electrice care prezentau neconformitati tehnice, urmare a avarierii in incendiul initial, factorul favorizant pentru initierea celui de-al doilea incendiu fiind activarea de catre reclamant a functiilor sistemului electric.
S-a apreciat ca din cele aratate se infirma apararea initiala a paratei, in sensul ca nu doreste si plateasca indemnizatia de asigurare, deoarece reclamantul a stropit cu combustibil motorul si a dat foc singur la masina.
Instanta a respins a doua aparare a paratei, in sensul ca vinovat de producerea celui de-al doilea accident ar fi reclamantul, care a incercat sa porneasca masina, dupa primul incendiu, deoarece aceasta actiune a reclamantului nu ii poate fi imputata si oricum a actionat din culpa, fapt acoperit de polita de asigurare.
II. Hotararea instantei de apel:
Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata SC C E A R SA, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul inlaturarii obligatiei de plata retinute in sarcina sa, respingerea cererii de chemare in judecata si obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 1228A din 10.12.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, in dosarul nr. 15007/303/2012 a fost admis apelul formulat de apelanta-parata SC C E A R SA, a fost modificata sentinta apelanta in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata si al obligarii intimatului la plata catre apelanta a sumei de 6.137,32 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut in esenta ca din analiza probelor administrate rezulta ca in data de 06.01.2012 s-a petrecut un incident referitor la autoturismul Nissan Patchfinder B-04-…, asigurat la societatea apelanta-parata.
S-a retinut caracterul partial contradictoriu al declaratiilor date de intimatul-reclamant si, consecutiv, nesinceritatea acestora.
Cu privire la modul de producere a daunei, s-au retinut cele rezultate din raportul de expertiza tehnica auto efectuat la solicitarea asiguratorului, conform caruia incendiul produs a avut o cu totul alta cauza fata de cea declarata.
In raportul de expertiza tehnica administrat in cauza expertul retine ca nu se pot stabili cu grad de certitudine circumstantele genezei primului incendiu, dar se apreciaza ca posibil element generator al frontului de flacara producerea unui scurt circuit la instalatia electrica amplasata in partea dreapta a compartimentului motor. Referitor la cel de-al doilea incendiu se apreciaza ca initierea frontului de flacara la nivelul autovehiculului s-a putut produce in partea dreapta fata, in compartimentul motor in zona de amplasare a elementelor electrice care prezentau neconformitati tehnice urmare a avarierii incendiului initial.
Expertul a concluzionat ca nu se poate stabili cu exactitate geneza incendiului, in conditiile in care gradul de avariere dupa incendiu a compartimentului motor a fost semnificativ; singurul element cu grad de certitudine care se poate stabili este zona de unde a pornit incendiul.
Expertiza administrata in cauza nu retine dovezi privind existenta unui accelerant de ardere, contrazicand raportul de expertiza extrajudiciara.
Cu privire la cel de-al doilea incendiu expertiza concluzioneaza insa, ca „factorul favorizant pentru initierea celui de-al doilea incendiu a fost activarea de catre conducatorul auto a functiilor sistemului electric (iluminarea habitaclului), prin utilizarea cheii in contact si selectarea pozitiilor active ale comutatorului, in conditiile in care chiar conducatorul auto stinsese anterior incendiul initial produs la elementele din sistemul electric al autovehiculului”.
Din concluziile referatului cu propunerea de neincepere a urmaririi penale s-a retinut distrugerea prin incendiere a autoturismului, produsa ca urmare a unui scurt circuit  fara interventia vreunei persoane.
S-a mai retinut imprejurarea ca referatul intocmit de organele de cercetare penala se intemeiaza pe relatiile furnizate de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Dealu Spirii” al Municipiului Bucuresti, care stabileste cauza probabila a evenimentului ca fiind: sursa probabila de aprindere – scurt circuit, mijlocul probabil care a produs aprinderea – cutie de conexiuni, primul material care a ars – izolatie (material plastic), imprejurare determinanta – tablou de distributie cu defectiuni.
Instanta de apel a considerat aplicabile prevederile art. IV din Conditiile generale privind asigurarea de avarii si furt a autovehiculelor, conform carora asiguratorul nu acorda despagubiri pentru pagubele produse prin actiunea curentului electric asupra oricaror componente ale instalatiei electrice, respectiv partea din paguba care s-a marit ca urmare a neluarii masurilor pentru limitarea acesteia; asiguratorul nu acorda despagubiri pentru cazurile in care persoana cuprinsa in asigurare a favorizat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmarilor acesteia.
Totodata, la art. X se prevede obligatia asiguratului de a lua masuri pentru limitarea pagubelor, in cazul producerii riscului asigurat; in cazul nerespectarii acestei obligatii asiguratorul avand dreptul de a refuza plata despagubirii.
Din probele administrate rezulta asadar ca a avut loc un prim incendiu, generat cel mai probabil de un scurt circuit la compartimentul electric, eveniment neacoperit de polita de asigurare, acesta incadrandu-se la art. IV Excluderi lit.d, fiind vorba de pagube produse prin actiunea curentului electric asupra componentelor instalatiei electrice.
Cel de-al doilea incendiu, care a generat avarierea totala a autoturismului se incadreaza de asemenea la capitolul Excluderi lit.i si x, fiind cauzat de actiunea reclamantului care, in conditiile unor avarii evidente la componente electrica a autoturismului (a stins focul produs in zona motorului, pe partea cu bateria) a revenit la autoturism, a introdus cheia in contact si a pornit motorul, cauzand astfel cel de-al doilea incendiu. S-a retinut ca, in contextul in care dispozitiile contractuale ii impuneau sa ia toate masurile necesare pentru limitarea pagubei, intimatul reclamant nu numai ca nu a procedat astfel, dar a actionat favorizand producerea celui de-al doilea incendiu.
Fata de cele retinute mai sus, in raport de dispozitiile contractuale care reprezinta legea partilor conform dispozitiilor art.969 Cod civil, tribunalul a apreciat ca nu se poate declansa raspunderea contractuala, prin vointa partilor stabilindu-se ca situatia creata este exclusa de la declansarea raspunderii contractuale.
S-a constatat ca criticile apelantei referitoare la cuantumul despagubirii acordate nu se mai justifica a fi analizate, raportat la imprejurarea ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii contractuale.
In temeiul dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, tribunalul a obligat intimatul la plata catre apelanta a sumei de 6.137,32 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, conform facturii si chitantelor depuse la dosar.
III. Recursurile declarate:
Impotriva acestei decizii au formulat recurs ambele parti.
1. Prin recursul formulat, recurenta-parata SC C E A R SA a solicitat modificarea deciziei civile nr. 1228/A/10.12.2014 in sensul acordarii cheltuielilor de judecata prilejuite cu ocazia solutionarii prezentei cauze de catre Tribunalul Bucuresti, respectiv onorariu de expert in cuantum de 1000 lei, achitat prin OP nr. 806; acordarii cheltuielilor de judecata prilejuite cu ocazia solutionarii prezentei cauze de catre Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, respectiv onorariu de avocat in cuantum de 8427,04 lei si onorariu de expert in cuantum de 500 lei.
In motivare, recurenta-parata a invederat in esenta ca instanta de apel nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate, respectiv cheltuielile de judecata ocazionate de judecata in prima instanta a cauzei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 274 alin.1 C.proc.civ. De asemenea, instanta nu a acordat in integralitate cheltuielile de judecata efectuate de catre parata in faza apelului, respectiv onorariul de expert in cuantum de l .000 lei, desi toate aceste cheltuieli au fost solicitate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 299 si urmatoarele C.p.c., art. 304 pct 9 din C.p.c., art. 274 Cod procedura civila.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
2. Prin recursul formulat, recurentul-reclamant S.A. a solicitat modificarea in tot a hotararii atacate in sensul respingerii apelului ca nefondat si al obligarii intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, recurentul-reclamant arata in esenta ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din C.proc.Civ.
Apreciaza ca, retinand o pretinsa nesinceritate a reclamantului, Tribunalul Bucuresti a incalcat dispozitiile art. 129 al. 5 din C.proc.Civ., avand in vedere ca aspectele declarate in cadrul inscrisurilor completate la sediul asiguratorului sunt aceleasi cu cele declarate in fata organelor de Politie.
Mai invoca recurentul gresita aplicare a disp. art. 969, 970, 977 si urmatoarele din Codul Civil, referitor la concluzia Tribunalului privind excluderea de la despagubire a oricaror componente ale instalatiei electrice conform Cap. IV lit. d din contractul CASCO, respectiv nelegala interpretare a dispozitiilor contractuale. Considera ca Tribunalul nu a retinut nici dispozitiile Legii 193/2000 privind interpretarea clauzelor contractuale in favoarea consumatorului.
Arata ca a fost obligat de catre SC C E L IFN SA sa asigure autoturismul marca Nissan Pathfinder la SC C E A SA, incheind astfel un contract ale carui clauze nu a avut posibilitatea de a le negocia, contract incheiat pentru o perioada de trei ani, respectiv 2009-2012.
Desi a aratat ca obiectul cauzei il constituie acordarea despagubirii pentru intregul autoturism, si nu pentru componente ale instalatiei electrice, Tribunalul, in mod nelegal fata de disp. art. 969, 970, a admis critica apelantei. Arata ca a solicitat acordarea despagubirii din cauza faptului ca asupra intregului autoturism a intervenit focul, mistuindu-1 in totalitate, imprejurarea ca incendiul a fost cauzat de actiunea curentului electric nu este de natura a atrage incidenta si aplicarea respectivelor dispozitii contractuale. Aceasta pentru ca dispozitiile contractuale evocate exclud de la despagubire componente ale instalatiei electrice precum becuri, sigurante, relee, deteriorate de actiunea curentului. Arata ca acesta este sensul pe care l-a inteles din dispozitia contractuala atunci cand a incheiat polita CASCO. In cauza nu se poate pune identitate intre ipoteza contractuala a literei d a cap. IV si situatia de fapt, respectiv avarierea intregului autoturism din cauza incendiului.
Mai arata ca in cadrul dispozitiilor Cap. III Riscuri Asigurate - C E acorda despagubiri - lit. A - Avarii, lit. b - incendiu, explozie (inclusiv explozia rezervorului de carburant), etc. Astfel, insusi contractul prevede ipoteza despagubirii in cazul incendiului, acelasi contract nefacand diferenta intre incendiu cauzat de actiunea curentului electric sau orice alta cauza a sa.
A treia critica vizeaza gresita aplicare a art. 969 Cod Civil fata de imprejurarea ca nu poate fi declansata raspunderea contractuala, reclamantul avand obligatia de a lua masuri pentru limitarea pagubelor in cazul producerii riscului asigurat.
Arata ca nu a prevazut ca faptul de a baga cheia in contact, fara a porni motorul, poate fi o chestiune apta de a putea incendia intreaga masina, gandindu-se ca acest lucru ar putea fi posibil doar daca se ating temperaturile ridicate din comportamentul motor din timpul functionarii acestuia.
Solicita a se retine pozitia expertului desemnat de catre Judecatoria Sectorului 6 care contrazice expertiza efectuata la cererea Credit Europe in cadrul procedurii de despagubire, aratand ca nu exista potentiatori de incendiere, excluzand ipoteza potrivit careia reclamantul ar fi dat foc la masina, confirmand, asemeni raportului ISU - Pompieri - ca incendiul a aparut din cauza unui scurt circuit.
Apreciaza ca a favoriza, in sensul literei x a pct. IV - Excluderi, presupune o actiune intentionata a reclamantului de a produce riscul asigurat. De asemenea, retinerea prevederilor literei i a aceluiasi punct, presupune, ca si in cazul criticii anterioare o aplicare gresita a legii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 cu raportare la textele legale invocate.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
IV. Apararile formulate:
Recurenta-parata SC C E A R SA a depus intampinare la recursul formulat de recurentul-reclamant, solicitand respingerea acestuia ca neintemeiat si obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, recurenta-parata a aratat in esenta ca instanta de apel a solutionat litigiul cu respectarea tuturor principiilor procesului civil, inclusiv principiul rolului activ si principul aflarii adevarului.
Instanta a stabilit caracterul nesincer al declaratiilor recurentului, comparand declaratia data de catre acesta in fata asiguratorului cu declaratia data in fata organelor de urmarire penala.
In ceea ce priveste critica recurentului referitoare la gresita aplicare a disp. art. 969, 970, 977 si urmatoarele din Codul Civil, respectiv nelegala interpretare a dispozitiilor contractuale, arata ca recurentul invoca imposibilitatea negocierii clauzelor contractuale direct in recurs.
Referitor la apararile formulate de catre parata, arata ca acestea au fost invocate inca din cursul judecatii in fata primei instante, iar prin apelul formulat a criticat solutia instantei de neluare in seama a acestora.
In plus, potrivit art. 292 C.proc.civ., partile se pot folosi inaintea instantei de apel de toate motivele, mijloacele de aparare si dovezile invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare.
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia nu sunt incidente prevederile Cap. IV lit. d) deoarece recurentul a solicitat despagubiri pentru avarierea intregului autoturism din cauza incendiului, aceasta este de asemenea neintemeiata, considerentele instantei de apel fiind in conformitate cu o serie de clauze contractuale a carei incidenta a fost in mod corect constatata si motivata.
Avand in vedere concluziile raportului de expertiza, coroborate cu prevederile contractuale, in mod corect instanta de apel a retinut ca asiguratorul este exonerat de raspundere, fiind vorba despre "pagube produse prin actiunea curentului electric asupra oricaror componente ale instalatiei electrice", potrivit lit. d) a Cap. IV denumit "Excluderi."
In ceea ce priveste critica recurentului referitoare la gresita aplicare a art. 969 C.civ. fata de imprejurarea ca nu poate fi declansata raspunderea contractuala deoarece recurentul avea obligatia de a lua masuri pentru limitarea pagubelor, arata ca nici aceasta critica a recurentului nu este fondata, instanta motivand temeinic si legal incidenta prevederilor contractuale raportat la situatia de fapt retinuta.
Astfel, instanta de apel a retinut ca asiguratorul nu acorda despagubiri pentru partea din paguba care s-a marit ca urmare a neluarii masurilor pentru limitarea acesteia, respectiv pentru cazurile in care persoana cuprinsa in asigurare a favorizat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmarilor acesteia. De asemenea, a retinut si nerespectarea de catre asigurat a obligatiei de a lua masuri pentru limitarea pagubei, caz in care asiguratorul are dreptul de a refuza plata despagubirii.
Invedereaza ca polita/conditiile aferente stipuleaza si excluderi, nu doar riscuri asigurate. In plus, existand clauze exprese derogatorii, forma de vinovatie nu intereseaza.
In drept, au fost invocate prevederile art. 115 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila, art. 969 si urm din Codul Civil.
V. Solutia instantei de recurs:
Prin recursul formulat, recurentul-reclamant a invocat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila de la 1865, cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
In primul rand, Curtea constata ca instanta de apel nu a incalcat prevederile art. 129 alin. 5 Cpc, care reglementeaza rolul activ al judecatorului. Sub pretextul acestor prevederi legale, pentru a justifica incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc, recurentul-reclamant invoca, in esenta, gresita interpretare de catre prima instanta a probelor, respectiv a declaratiilor sale date pe parcursul solutionarii dosarului de dauna. Or, modul de interpretare a probatoriului, retinerea sau inlaturarea motivata a unor probe, stabilirea situatiei de fapt nu pot fi supuse cenzurii instantei de recurs, intrucat aceasta este limitata la motivele prevazute de art. 304 pct. 9 Cpc, recursul impotriva unei decizii pronuntate in apel nefiind o cale devolutiva de atac.
Prin urmare, Curtea retine ca aspectele invocate de recurentul-reclamant referitoare la modalitatea in care instanta de apel a apreciat probatoriul nu se circumscriu motivelor de recurs prevazute de art. 304 Cpc si nu pot constitui temeiuri de nelegalitate a deciziei recurate.
Nefondate sunt si sustinerile recurentului-reclamant privitoare la gresita aplicare de catre instanta de apel a prevederilor art. art. 969, 970, 977 si urmatoarele din Codul Civil. Curtea constata ca temeiul actiunii formulate de reclamant este raspunderea civila contractuala, fiind deduse judecatii drepturi si obligatii izvorate dintr-un contract de asigurare CASCO. Prin urmare, in mod legal Tribunalul a retinut incidenta in cauza a prevederilor anterior mentionate.
Invocarea de catre recurentul-reclamant a dispozitiilor Legii nr. 193/2000 este, in opinia Curtii, nelegala. Se constata ca prin cererea de chemare in judecata reclamantul nu s-a prevalat de aceste prevederi legale. Or, conform art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 Cpc, in recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare in judecata.
Indicarea de catre apelanta-parata a unor motive noi de respingere a cererii de despagubiri, prin cererea de apel, nu contravine prevederilor legale. Avand calitatea de parata, aceasta poate formula orice aparari prin intermediul apelului, chiar diferite de cele formulate la fond, dupa cum rezulta din prevederile art. 292 alin. 1 Cpc, conform carora partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi, decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori prin intampinare.
Cat priveste modalitatea de interpretare a prevederilor contractuale, Curtea retine ca aceasta nu se circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc, neavand legatura cu interpretarea si aplicarea legii, ci motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cpc, privind situatia in care instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Pe de alta parte, Curtea apreciaza nefondat si acest motiv de recurs, constatand ca instanta de apel a dat o interpretare corecta clauzelor contractuale, conforma continutului neechivoc al acestora.
Astfel, a retinut instanta de apel ca primul incendiu a fost determinat de un scurtcircuit la compartimentul electric, iar cel de-al doilea incendiu a fost cauzat de actiunea reclamantului care a introdus cheia in contact si a pornit motorul. In contextul acestei situatii de fapt, definitiv stabilita de catre instanta de apel, Curtea constata ca in mod temeinic s-a retinut incidenta in cauza a prevederilor Capitolului IV lit. d, i si x din conditiile generale de asigurare, care reglementeaza cazuri de excludere.
Conform lit. d, nu se acorda despagubiri pentru pagubele produse prin actiunea curentului electric asupra oricaror componente ale instalatiei electrice. Din modul de formulare a acestei clauze reiese ca are in vedere pagubele cauzate de actiunea curentului electric, iar nu cele care vizeaza doar componentele sistemului electric. Prin urmare, in mod legal instanta de apel a interpretat aceasta clauza ca facand referire la cauza prejudiciului.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar admite ca aceasta clauza vizeaza strict pagubele produse asupra elementelor instalatiei electrice, oricum sunt incidente alte doua cazuri de excludere, suficiente prin ele insele pentru refuzul platii despagubirii, respectiv lit. i si x din Capitolul IV, referitoare la partea din paguba care s-a marit ca urmare a neluarii masurilor pentru limitarea acesteia, respectiv cazurile in care persoana cuprinsa in asigurare a favorizat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmarilor.
In conditiile in care s-a produs un prim incendiu la autovehicul, in zona bateriei, dupa cum reiese din chiar sustinerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare in judecata, aparea rezonabil ca acesta sa nu mai activeze sistemul electric al autoturismului. Prin urmare, conduita prudenta care i s-ar fi cerut recurentului-reclamant nu era nicidecum nerezonabila, pentru a putea sustine inlaturarea cazurilor de excludere anterior mentionate.
Asadar, si in privinta acestor clauze contractuale Curtea constata ca instanta de apel a realizat o corecta interpretare, conform sensului care rezulta din cuprinsul lor.
Faptul ca anumite prevederi contractuale reglementeaza riscul asigurat de incendiu (Cap. III, lit. A pct. b) nu inlatura pertinenta modului in care instanta de apel a interpretat cazurile de excludere. Clauza contractuala invocata de recurentul-reclamant vizeaza doar incendiile care nu au fost cauzate prin actiunea curentului electric. Prin urmare, cele doua prevederi contractuale nu se exclud.
Nu in ultimul rand, din modul de formulare a clauzei stipulate la lit. x nu reiese ca aceasta vizeaza doar actiuni intentionate, putand fi vorba si de actiuni din culpa. O limitare a cazului de excludere doar la actiuni intentionate ar fi trebuit sa rezulte neechivoc din cuprinsul dispozitiei contractuale, ceea ce nu este cazul.
Prin urmare, recursul formulat de recurentul-reclamant a fost respins ca nefondat.
In ceea ce priveste recursul formulat de recurenta-parata, Curtea retine ca, in privinta cheltuielilor de judecata din etapa fondului, Tribunalul, desi a admis apelul si, modificand sentinta apelata, a solutionat cauza pe fond, a omis sa se pronunte si asupra acestei cereri. In opinia Curtii, o astfel de omisiune se preta a fi complinita pe calea cererii de completare a dispozitivului, iar nu pe calea recursului, fata de prevederile art. 2812a Cpc.
Parata a formulat o astfel de cerere, care a fost respinsa ca neintemeiata prin decizia civila nr. 640A/01.04.2015. In acest context, calea procesuala de urmat era recursul impotriva acestei decizii, iar nu impotriva deciziei initiale. Cum parata nu a formulat calea de atac apta sa conduca la valorificarea dreptului sau, va putea sa initieze o actiune separata avand ca obiect cheltuielile de judecata ocazionate in prima instanta.
Ca atare, Curtea a retinut ca, prin intermediul recursului formulat impotriva deciziei civile nr. 1228A/10.12.2014, nu pot fi valorificate criticile recurentei-parate privind omisiunea instantei de apel de acordare a cheltuielilor de judecata aferente judecatii in prima instanta.
In privinta cheltuielilor de judecata in apel, Curtea constata ca prin decizia civila nr. 1228A/10.12.2014 Tribunalul s-a pronuntat asupra acestei cereri, acordand suma de 6137,32 lei, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat. Prin urmare, criticile paratei privind neincluderea in cheltuielile de judecata acordate si a cuantumului onorariului de expertiza ocazionat de aceasta faza procesuala se preteaza a fi analizate pe calea recursului.
Aceasta critica a recurentei-parate se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc.
Conform actelor din dosarul de apel, paratei i-a fost incuviintata proba cu expertiza tehnica auto, stabilindu-se in sarcina acesteia obligatia de a achita onorariul de expertiza in cuantum de 1000 lei. Aceasta suma a fost achitata de apelanta-parata prin ordinul de plata nr. 806/17.02.2014 (f. 32 dosar de apel).
Curtea constata insa ca raportul de expertiza intocmit in apel nu a avut relevanta in ceea ce priveste solutionarea cauzei, obiectivele sale privind valoarea autoturismului, iar nu aspecte referitoare la cauzele si circumstantele producerii evenimentului. De asemenea, astfel cum reiese din raspunsul la obiectiuni, concluziile acestuia infirma sustinerile apelantei-parate.
In acest context, Curtea apreciaza ca, in privinta acestei probe, parata se afla in culpa procesuala, pe de o parte, intrucat proba nu a fost folosita la solutionarea cauzei, iar pe de alta parte, pentru ca expertul a infirmat sustinerile apelantei-parate.
Astfel, si recursul formulat de recurenta-parata este socotit nefondat, si a fost respins ca atare.
Avand in vedere ca recursurile ambelor parti au fost socotite nefondate, acestea au cazut in pretentii, urmand ca fiecare sa suporte propriile cheltuieli de judecata ocazionate de aceasta etapa procesuala.