DOMENIUL – Insolventa Litigii cu profesionistii. Regresul Fondului de Protectie a Victimelor Strazii impotriva persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului

DOMENIUL –  Insolventa
Litigii cu profesionistii. Regresul Fondului de Protectie a Victimelor Strazii impotriva persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului

In cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 251 pct. 15 Legea 32/2000 potrivit caruia ”In vederea recuperarii sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres impotriva entitatii care a determinat prejudiciul.”; art. 13 din Ordinul 1/2008 al CSA conform caruia ”Dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligatia sa ramburseze Fondului despagubirea achitata persoanei pagubite, cheltuielile legate de instrumentarea si lichidarea pretentiilor de despagubire, precum si dobanda legala aferenta sumelor cheltuite de fond, potrivit legii.”
In acest context, indiferent de  caracterul subsidiar sau ne-subsidiar al compensatiei platite de acest organism, precum si normele aplicabile privind subrogarea, victima unui asemenea accident se poate adresa direct acestui organism, in speta FPVS.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 808 A din 09.05.2016)

Prin cererea inregistrata in data de 30.03.2015sub nr. 809/93/2015 pe rolul Tribunalului Ilfov, F P V S PRIN P in contradictoriu cu S N, a solicitat rambursarea sumei de 260 434,33 lei, compusa din 257 904,75 lei reprezentand despagubiri achitate persoanei prejudiciate, V.E, 1.056,35 lei reprezentand dobanda penalizatoare calculata de la data la care a efectuat plata despagubirilor si pana la data introducerii actiunii si 1.473,23 lei reprezentand onorariu avocat. Totodata a solicitat plata dobanzii legale penalizatoare calculata de la data pronuntarii hotararii judecatoresti si pana la achitarea integrala a debitului si cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca in data de 11.11.2010 s-a produs un accident de circulatie in care a fost implicat autoturismul cu nr. de inmatriculare IF-03-TFE condus de parata.
In urma producerii accidentului de circulatie a rezultat decesul lui B G M.
In cauza penala in care a fost cercetata si judecata S N s-a constatat ca parata din prezenta cauza se face vinovata pentru producerea accidentului.
A mai aratat ca in urma producerii accidentului nu s-a facut dovada valabilitatii unei polite de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de persoana responsabila de producerea accidentului, situatie in care conform dispozitiilor art. 25^1 din Legea nr. 32/2000 si ale art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul de protectie a victimelor strazii este obligat sa garanteze plata despagubirile cuvenite persoanelor prejudiciate.
S-a aratat ca a fost introdusa in cauza penala pentru a garanta plata despagubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate si a fost obligata la plata acestora.
Astfel, conform prevederilor art. 25^1 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 a aratat ca „In vederea  recuperarilor sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres impotriva entitatii care a determinat prejudiciul.”
In drept a invocat dispozitiile art.  192 CPC, Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008, art. 25^1 din Legea nr. 32/2000, art. 1349, 1357, 1359, art.1381 si 1385 C.Civ. 
Prin sentinta civila nr. 2700/28.10.2015, pronuntata in dosarul nr. 809/93/2015 Tribunalul Ilfov a respins cererea ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, a retinut prima instanta ca, prin sentinta penala nr.97 din data de 31.01.2014, pronuntata in dosarul nr.23900/300/2013, al Judecatoriei Sectorului … B, parata din cauza de fata a fost condamnata la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 9 luni pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, iar FPVS a fost obligat sa plateasca partii civile din acea cauza suma de 57.500 de euro, echivalent in lei la data platii efective, cu titlu de despagubiri civile, din care 50.000 euro daune morale si 7.500 euro daune materiale.
Pentru a fi condamnata parata, s-a retinut ca la data de 12.11.2010, in jurul orei 03.36, aceasta a condus autovehiculul cu numarul de inmatriculare IF-03-TFE pe C M din B, iar cand a ajuns la intersectia cu A M a efectuat, fara sa se asigure in mod corespunzator, o manevra de intoarcere a autovehiculului, intrand in coliziune cu motocicleta cu numarul de inmatriculare B-93-VZR, condusa de catre B G M, in urma accidentului acesta decedand.
Sentinta penala a ramas definitiva prin decizia penala nr.1589 din data de 18.12.2014.
In ceea ce priveste legea civila substantiala aplicabila in prezenta cauza, tribunalul a retinut ca sunt incidente dispozitiile noului cod civil, astfel cum rezulta din interpretarea prevederilor art.103 din Legea nr.71/2011, potrivit carora: „obligatiile nascute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, savarsirii lor.” Prin urmare, sunt aplicabile dispozitiile art.998-999 C.civ. 1864, relative la raspunderea pentru fapta proprie, intrucat fapta pretins ilicita s-a produs la data de 12.11.2010, deci inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil.
De asemenea, tribunalul a retinut ca dreptul de regres al reclamantei deriva din dispozitiile art. 25 ind.1 pct.15 din Legea nr.32/2000, precum si din dispozitiile art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008, ce prevad dreptul Fondului de a se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate dupa plata despagubirilor.
Din dispozitiile art.998-999 C.civ.1864 rezulta cele patru conditii pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: savarsirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia, acestea fiind retinute cu putere de lucru judecat in persoana paratei, astfel cum rezulta din hotararile judecatoresti mentionate.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile pentru ca reclamanta sa se poata regresa impotriva paratei intrucat nu a facut dovada platii despagubirilor la care a fost obligata.
S-a apreciat ca din  ordinul de plata existent la dosarul cauzei (fila 42) nu rezulta ca suma de 257.904,75 lei reprezinta despagubirile cuvenite partii civile din dosarul penal nr.23900/300/2013, V E, beneficiarul platii fiind numita P M. Or, reclamanta nu a facut dovada existentei unui mandat expres, conform art.2016 C.civ., dat de catre V E lui P M, contractul de asistenta juridica depus la dosarul cauzei (filele 28-30) neindeplinind aceasta conditie.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta FPVS pentru motive de nelegalitate si netemeinicie. Au fost reluate aspecte privind situatia de fapt.
S-a sustinut in cuprinsul motivelor de apel, raportat la dispozitiile art. 2016 cod civil referitoare la mandatul general, dispozitii aplicabile in cauza faptul ca prin contrac6ul de asistenta juridica seria B nr. 505800/29.11.2013 partea civila V E a mandatat in mod expres Cabinetul de Avocatura P M sa o reprezinte si sa incaseze, in numele sau sumele de bani incasate cu titlul de despagubiri,  de la orice persoana, societate de asigurari, reasigurari, FPVS, executor judecatoresc sau lichidator.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea  apreciaza apelul intemeiat pentru urmatoarele considerente:
In cauza este aplicarea dispozitiilor art. 251 pct. 15 Legea 32/2000 potrivit caruia ”In vederea recuperarii sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres impotriva entitatii care a determinat prejudiciul.”; art. 13 din Ordinul 1/2008 al CSA conform caruia ”Dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga in drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligatia sa ramburseze Fondului despagubirea achitata persoanei pagubite, cheltuielile legate de instrumentarea si lichidarea pretentiilor de despagubire, precum si dobanda legala aferenta sumelor cheltuite de fond, potrivit legii.”
Prin  Directiva 84/5/CEE privind apropierea legislatiilor statelor membre in domeniul asigurarii de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, intrucat Directiva 72/166/CEE, la articolul 3, impune fiecarui stat membru sa adopte toate masurile necesare pentru ca raspunderea civila pentru pagubele produse de vehiculele inregistrate in mod obisnuit pe teritoriul sau sa fie acoperita printr-o asigurare, in vederea crearii premiselor extinderii obligatiei de a include in asigurare si  raspunderea ca rezultat al distrugerii proprietatii, pentru ca, in situatiile in asigurarea este obligatorie, in orice imprejurare, garantarea unei despagubiri suficiente a victimelor, oricare ar fi statul membru in care s-a produs accidentul sa fie pe deplin eficienta s-a dispus  infiintarea unui organism in masura sa garanteze ca victima nu ramane nedespagubita, in cazul in care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat sau nu este identificat.
 In acest context, indiferent de  caracterul subsidiar sau ne-subsidiar al compensatiei platite de acest organism, precum si normele aplicabile privind subrogarea, victima unui asemenea accident se poate adresa direct acestui organism, in speta FPVS.
Aceasta insa nu exclude insa, raspunderea civila delictuala personala a celui vinovat de producerea accidentului in temeiul art. 998 -999 cod civil, obligatia de despagubire a Fondului neconstituind in sine o suplinire a obligatiei de asigurare pentru raspundere civila delictuala.
Este si motivul pentru care legiuitorul a consacrat dreptul de subrogare in drepturile persoanei prejudiciate carora li s-a acoperit prejudiciul si implicit dreptul de regres impotriva persoanei culpabile de producea accidentului.
De altfel, prima instanta nu a negat incidenta acestor dispozitii legale ci a apreciat, urmare a unei superficiale analize a materialului probator administrat ca plata despagubirilor, catre persoana pagubita efectiv,  nu a fost dovedita.
A rezultat, conform celor cuprinse in Contractul de Asistenta juridica seria B nr. 505800 din 29.11.2013 ca  persoana prejudiciata V E a mandatat, in mod expres Cabinetul de Avocatura P. M atat pentru a o reprezenta cat si pentru a incasa sumele de bani, in numele sau inclusiv cele achitate de Fondul pentru Protectia Victimelor Strazii (art. 1.2   alin. 1 si alin. 2 din contract fila 28 dosar fond)
In considerarea acestui mandat expres si explicit, precum si a cererii adresate la 05.01.2015 apelanta a procedat la achitarea sumelor de 50.000 Euro daune morale si 7.500 Euro daune materiale, la care a fost obligat conform celor dispuse prin Sentinta penala nr. 97/31.01.2014 pronuntata de Judecatoria sectorului …Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr. 1589 din 18.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti conform Ordinului de Plata din 14.01.2015, prin care a achitat suma de 257.904,75 lei (fila 42 dosar fond).
In dovedirea sumei datorata cu titlul de dobanda penalizatoare s-a prezentat modalitatea de calcul conform art. 3 alin. 2  OG nr. 13/2011.
In consecinta, apreciind intemeiat apelul, constatand ca in mod gresit, urmare a ignorarii probatoriului administrat prima instanta a procedat la respingerea cererii, raportat la dispozitiile art. 480 alin. 1 c.pr.civ. va admite apelul , va schimba sentinta apelata si pe fond va admite cererea, va obliga parata la plata sumei de 257 904, 75 lei despagubiri achitate persoanei prejudiciate, conform art. 251 pct. 15 Legea 32/2000, art. 13 Ordinul CSA nr. 1/2008, cu dobanda penalizatoare aferenta de 1 056,35 lei precum si 1 473,23 lei cheltuieli de judecata fond si apel.