Cererea de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate

6.   Domeniu. Drept administrativ
       Cererea de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate


Este inadmisibila cererea de chemare in garantie formulata de partea reclamanta impotriva unor terte persoane, in scopul de a-si valorifica pretentiile in raport cu acestea, pentru situatia in care i s-ar respinge solicitarile formulate in contradictoriu cu autoritatea publica parata, care figureaza ca parte in raportul juridic dedus judeca?ii


Chemarea in garantie reprezinta astfel acea cerere de interventie fortata prin care una dintre partile litigante solicita introducerea in proces a unui tert impotriva caruia ar putea formula actiune separata in garantie sau in despagubiri, pretinzand solutionarea acesteia in litigiul pendinte.
Acest instrument procesual, nefiind reglementat ca o forma de modificare/completare a cererii de chemare in judecata prin vointa reclamantului sau a paratului,  nu are menirea de a face posibila atragerea in proces a unui nou parat, ci, in principiu, de creare a unui nou raport juridic de drept procesual intre titularul cererii de interventie fortata si cel chemat in garantie.
Un element caracteristic al cererii de chemare in garantie il constituie existenta unei legaturi de dependenta si subordonare intre cererea principala si cererea de chemare in garantie, solutia primei cereri influentand solutia cererii de chemare in garantie in mod esential.
Altfel spus, in masura in care ar interveni o respingere a actiunii exercitate de reclamant, realitatea juridica nu sufera nicio modificare ca efect al hotararii pronuntate, astfel incat sa permita concluzia ca la acel moment s-ar naste la dispozitia reclamantului cererea in despagubiri sau in garantie pretinsa. Totodata, o admitere a cererii de chemare in judecata va avea ca rezultat respingerea cererii de chemare in garantie ca ramasa fara obiect sau lipsita de interes.

(Sectia a VIII-a Contencios administrativ si fiscal – Decizia civila nr. 66/23.06.2016 pronuntata in dosarul nr. 35016/3/2015 de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal)

Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
I. Prin incheierea de sedinta din data de 13.05.2016, pronuntata in dosarul nr. 35016/3/2015, Tribunalul Bucuresti – Sectia contencios administrativ si fiscal a respins cererea de chemare in garantie formulata de reclamantul C.S.M.B. impotriva Consiliului General al Municipiului Bucuresti ca inadmisibila.
In motivarea efectiva a solutiei pronuntate, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 72 alin. 1 NCPC, „Partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri”.
Prevederile dreptului comun procesual anterior redate pot completa dispozi?iile legale speciale cu privire la institu?ia chemarii in garan?ie con?inute in Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (art. 16 alin. 2), numai in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte (art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004).
Aplicarea in cauza a testului de compatibilitate impus de prevederile anterior men?ionate conduce la concluzia ca, in materia contenciosului administrativ, partea reclamanta nu poate chema in garantie terte persoane, in scopul de a-si valorifica pretentiile in raport cu acestea, pentru situatia in care i s-ar respinge solicitarile formulate in contradictoriu cu autoritatea publica parata, care figureaza ca parte in raportul juridic dedus judeca?ii.
Spre acest sfar?it, Legea nr. 554/2004 reglementeaza (potrivit dispozi?iilor art. 1 alin. 1) doar asupra raporturilor dintre persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ si autoritatea emitenta a actului, astfel ca preten?iile reclamantului in raport cu alte autoritati publice, care nu figureaza ca parti in raportul de drept dedus controlului judecatoresc (asa cum este cazul in speta), pot fi valorificate numai printr-o ac?iune introdusa pe cale principala, la instanta competenta dupa natura cauzei.
Pentru aceste motive, cererea de chemare in garantie formulata de reclamant impotriva Consiliului General al Municipiului Bucure?ti a fost respinsa, ca inadmisibila.
II. Impotriva acestei incheieri, a declarat apel, inregistrat la data de 23.05.2016, reclamantul C.S.M.B., solicitand admiterea caii de atac formulate, modificarea in tot a incheierii atacate si, pe cale de consecinta, admiterea cererii de chemare in garantie a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, asa cum a fost formulata.
In motivare, partea apelanta a aratat ca din solutia pe scurt publicata pe portalul instantelor a observat o prima eroare a instantei de judecata, cererea de chemare in garantie a Consiliului General al Municipiului Bucuresti fiind formulata de reclamant, iar nu de parata.
In ceea ce priveste admisibilitatea cererii de chemare in garantie, asa cum este prevazut in mod expres la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prevederile din legea contenciosului administrativ se completeaza cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedura civila. Astfel, dispozitiile legale mai sus citate reprezinta o aplicare a principiului de drept conform caruia norma speciala se completeaza prin norma generala, in speta dispozitiile Codului de Procedura Civila.
Or, potrivit art. 72 si urmatoarele NCPC, in speta sunt indeplinite conditiile de admisibilitate necesare admiterii unei cereri de chemare in garantie.
A fost respectat termenul in care poate fi introdusa cererea de chemare in garantie, art. 73 alin. 2 NCPC aratand ca aceasta trebuie depusa pana la terminarea cercetarii procesului in fata primei instante, atunci cand e formulata de reclamant.
Totodata, exista posibilitatea reclamantului CSM Bucuresti de a atrage raspunderea Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in ipoteza in care actiunea principala ar fi respinsa.
Conform prevederilor Regulamentului de Organizare si Functionare a reclamantului CSM Bucuresti rezulta in mod evident ca este o institutie publica de interes local a Municipiului Bucuresti, ce functioneaza in subordinea directa a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care, in calitate de ordonator principal de credite, aproba anual bugetul sau de venituri si cheltuieli, avand obligatia sa mentina echilibrul real, tinand seama de necesitatile reale. O alta dovada a legaturii directe dintre cele doua institutii este faptul ca din Consiliul de administratie al societatii fac parte 3 consilier ai CGMB.
In cursul anului 2014, bugetul alocat institutiei apelante a fost de 32.032 lei, cu toate ca la intocmirea proiectului de buget a solicitat o suma mult mai mare. Acest buget a fost insuficient atat fata de obiectivele propuse de catre CGMB pentru anul 2014, cat si fata de proiectele aflate in derulare din anul 2013.
Unul din proiectele aprobate la cererea Consiliului General al Municipiului Bucuresti pentru anul 2014 a fost organizarea turneului „Bucharest Trophy 2014” care initial avea ca obiectiv promovarea handbalului in randul tinerilor. Ulterior, la solicitarea CGMB acest turneu a fost asociat cu evenimentul „555 Bucuresti” prin care se celebrau 555 de ani de la atestarea Bucurestiului. Aceasta asociere, a generat costuri suplimentare de organizare si promovarea a turneului „Bucharest Trophy 2014”.
In acest context, pentru indeplinirea tuturor acestor obiective si finalizarea proiectelor in cursul anului 2014 a solicitat o rectificare bugetara, care,  desi a fost initial aprobata de catre Comisia de Buget Finante din cadrul CGMB, din motive necunoscute, nu a mai fost trecuta pe ordinea de zi a sedintei Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
In concluzie, desi CGMB trebuia sa mentina echilibrul financiar real al apelantei, inclusiv prin rectificare bugetara, acesta nu si-a respectat aceasta obligatie legala nici din proprie initiativa si nici ca urmare a solicitarilor repetate ale acesteia.
Avand in vedere toate aceste aspecte, CGMB este raspunzator pentru eventuala depasire a bugetului alocat.
Apelanta a mai indicat existenta unei relatii de subordonare intre cererea principala si cererea de chemare in garantie.
Cererea principala vizeaza anularea unei decizii a Curtii de Conturi prin care s-au luat masuri cu privire la modul de gestionare a unor sume de bani de catre apelanta, iar CGMB are un rol deosebit de important in administrarea bugetului detinut de catre institutie.
Astfel, in ipoteza respingerii cererii principale si a atragerii raspunderii apelantei pentru faptele savarsite in legatura cu evenimentul „Bucharest Trophy 2014”, s-ar atrage si raspunderea CGMB, institutie implicata in mod direct in gestionarea bugetului apelantei.
In concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
In drept, au fost invocate disp. art. 74 alin. 2 raportat la art. 64 alin. 4 NCPC.
In dovedire, a fost propusa spre administrare proba cu inscrisuri.
Partea apelanta a achitat o taxa judiciara de timbru in cuantum de 50 de lei in cond. art. 25 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013. 
Intimata – parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare, depusa la dosar la primul termen de judecata, respectiv la 23 iunie 2016, prin care a solicitat respingerea apelului formulat.
In motivare, intimata, invocand disp. art. 72 alin. 1 NCPC, a concluzionat ca din analiza acestor prevederi rezulta ca chemarea in garantie reprezinta o forma de participare a tertelor persoane in procesul civil, care confera uneia din parti posibilitatea de a solicita introducerea in proces a acelor persoane ce ar avea obligatia de garantie sau de despagubiri si impotriva carora s-ar putea indrepta cu o actiune separata; astfel, se desprinde concluzia ca la baza chemarii in garantie se afla o obligatie de garantie sau de despagubire.
Or, obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta o actiune in anularea actelor administrative emise de Curtea de Conturi, respectiv anularea in partea a masurii de la pct. II.7 din Decizia nr. 68/2015, referitoare la „Extinderea verificarii asupra tuturor cheltuielilor efectuate de la titlul II «Bunuri si servicii» in scopul identificarii tuturor platilor efectuate in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate, stabilirea intinderii eventualelor prejudicii astfel produse, inregistrarea in contabilitate si recuperarea acestora potrivit legii, precum si a dobanzilor si penalitatilor calculate pana la data recuperarii prejudiciului, inclusiv a sumei de 457.749 lei stabilita in timpul misiunii de audit.”, mentinuta prin incheierea nr. 1/2015.
Ca atare, chemarea in garantie, astfel cum este formulata de reclamant, nu este compatibila cu regimul actiunilor in contencios administrativ, avand ca obiect anularea actelor Curtii de Conturi, fiind inadmisibila.
In plus, introducerea in cauza a C.G.M.B. ar tergiversa solutionarea pricinii.
Din analiza masurii dispuse in sarcina reclamantului se observa ca nu exista o cerere in despagubiri indreptata impotriva acestuia. Astfel, in raport cu natura litigiului, respectiv contencios administrativ, in situatia in care instanta de judecata va mentine ca legale actele administrative contestate, reclamantul, avand in vedere obligatiile sale ce decurg din masura mai sus amintita, nu va putea transfera raspunderea aducerii la indeplinire a acesteia unei alte entitati, C.S.M.B. fiind singurul responsabil de inlaturarea abaterilor de la legalitate si recuperarea prejudiciului.
Ca atare, efectele respingerii actiunii in anulare formulate de C.S.M.B. impotriva actelor administrative emise nu sunt cele pe care acesta le pretinde, ci obligatia sa de a lua masuri concrete pentru recuperarea prejudiciului.
Asadar, in speta, C.S.M.B. nu „cade in pretentii”, fiind in favoarea sa masura dispusa de Curtea de Conturi, tocmai de natura a recupera un prejudiciu produs in patrimoniul sau, prin nerespectarea prevederilor legale de catre persoanele cu atributii in domeniu.
Totodata, contrar celor sustinute de reclamant, nu a fost dovedita existenta unei obligatii legale sau conventionale a C.G.M.B. de a apara C.S.M.B. impotriva unei „pagube” care s-ar produce si nici obligatia de a-1 despagubi, daca ar cadea „in paguba”.
Reclamantul isi intemeiaza cererea pe dispozitiile Codului civil, in materia raspunderii delictuale; Or, o asemenea cerere nu este de competenta instantei de contencios administrativ.
Totodata, se remarca faptul ca reclamantul incearca sa eludeze dispozitiile contenciosului administrativ care impun parcurgerea unei proceduri prealabile ori de cate ori ar avea o pretentie impotriva unei autoritati publice.
C.G.M.B. nu este persoana juridica, asadar nu are patrimoniu. Drept urmare, o cerere in pretentii, fie ea chiar si in forma chemarii in garantie, este inadmisibila, pentru ca C.G.M.B. nu poate figura ca parte intr-o astfel de cauza in care se pretind despagubiri.
C.G.M.B. nu a emis un act prin care a „comandat” C.S.M.B. sa depaseasca bugetul alocat evenimentului, astfel ca nu exista o ilegalitate din partea C.G.M.B., reclamantul fiind cel care avea obligatia sa se incadreze in bugetul alocat.
In ceea ce priveste reprezentantii numiti de C.G.M.B. in Consiliul de Administratie al C.S.M.B., acestia nu au votat in numele si pe seama C.G.M.B. - care este autoritate administrativa distincta de persoana juridica C.S.M.B., ci in nume propriu si cu asumarea propriei raspunderi, ca membri ai Consiliului de administratie al reclamantului, nu in calitate de consilieri generali ai C.G.M.B.
In mod ipotetic, chiar si in situatia in care ar fi existat decizii ilegale impuse C.S.M.B., prin hotarari de C.G.M.B., in sensul depasirii bugetului alocat, din punct de vedere legal, C.S.M.B. avea oricum obligatia sa notifice C.G.M.B. ca nu se poate depasi bugetul alocat pentru evenimentele in discutie si sa se abtina de la orice actiune care, in lipsa suplimentarii legale a bugetului alocat, ar fi dus la risipirea banului public.
In concluzie, s-a solicitat respingerea cai ide atac formulate.
In drept, au fost invocate disp. art. 72 si urm., art. 205 NCPC.
Intimatul – chemat in garantie Consiliul General al Municipiului Bucuresti a formulat intampinare depusa de asemenea la primul termen de judecata din 23.06.2016, prin care a solicitat respingerea apelului.
Intimatul a invocat exceptia tardivitati apelului, fata de disp. art. 74 alin. 2 rap. la art. 64 si art. 65 alin. 1 si 2 NCPC.
Pe fondul caii de atac, a apreciat ca sunt fara temei motivele sustinute de apelant.
In materia contenciosului administrativ, chemarea in garantie are o reglementare expresa, prin dispozitiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Astfel, avand in vedere ca legea contenciosului administrativ reglementeaza o singura situatie in care cererea de chemare in garantie este admisibila, per a contrario, in oricare alta ipoteza cererea de chemare in garantie este inadmisibila, aceasta fiind incompatibila cu procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, a contenciosului administrativ.
Incompatibilitatea acesteia rezida din natura litigiilor care pot avea ca finalitate, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 554/2004, cu exceptia ipotezei prevazute expres de art. 16 alin. 2 acelasi act normativ, doar statuarea asupra raporturilor dintre persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesolu?ionarea in termenul legal a unei cereri, si autoritatea publica in cauza. In acest sens, este invocata decizia nr. 2830/31.05.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
De asemenea, apelantul - reclamant C.S.M.B. nu face dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art. 72 alin. 1 NCPC, intrucat obligatiile stabilite in sarcina reclamantului prin decizia Curtii de Conturi nr. 68/14.07.2015, de recuperare a unor sume de bani, au fost stabilite exclusiv in sarcina acestuia, obligatiile respective neputand fi transpuse de catre instanta in sarcina Consiliului General al Municipiului Bucuresti, prin intermediul unei cereri de chemare in garantie.
Raportat la sustinerile apelantului, desi Consiliul General al Municipiului Bucuresti aproba bugetul de venituri si cheltuieli al C.S.M.B., aceasta autoritate publica nu indeplineste functia de ordonator principal de credite, aceasta fiind indeplinita de Primarul General al Municipiului Bucuresti conform dispozitiilor art. 63 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 215/2001 si art. 21 alin. 2 din Legea nr. 273/2006.
De asemenea, faptul ca apelantul - reclamant se afla in subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti iar unii membrii ai consiliului de administra?ie al apelantei sunt consilieri locali ai Consiliului General al Municipiului Bucuresti, nu face ca aceasta cerere de chemare in garantei sa fie admisibila.
In drept, au fost invocate disp. art.64 alin. 4, art. 74 alin. 2 si art. 205 NCPC, Legea nr.  554/2004.
La termenul din 23.06.2016, dupa verificarea inscrisurilor atasate dosarului, intimatul CGMB a indicat faptul ca renunta la exceptia tardivitatii cererii de apel.
III. Asupra apelului formulat, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C.S.M.B. in contradictoriu cu partea parata Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi Bucuresti si Comisia de Solutionare a Contestatiilor, s-a solicitat anularea din actele emise de partea parata a mentiunilor referitoare la masura de «extindere a verificarilor asupra tuturor cheltuielilor efectuate de la titlul II „bunuri si servicii” in scopul identificarii tuturor platilor efectuate in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate, stabilirea intinderii eventualelor prejudicii astfel produse, inregistrarea in contabilitate si recuperarea acestora potrivit legii, precum si a dobanzilor si penalitatilor calculate pana la data recuperarii prejudiciului, inclusiv a sumei de 457.749 lei stabilita in timpul misiunii de audit».
In cadrul procesului declansat prin cererea de chemare in judecata mentionata, partea reclamanta C.S.M.B. a formulat si o cerere de chemare in garantie a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, solicitand atragerea raspunderii civile delictuale a acestuia si obligarea la plata despagubirilor constand in sumele de bani la recuperarea carora reclamantul a fost obligat prin emiterea deciziei Curtii de Conturi a Romaniei.
Apelul este nefondat.
Art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede ca „Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.”.
Din analiza textului mentionat, Curtea retine ca norma speciala se va completa cu dreptul comun sub aspectele de reglementare pe care Legea nr. 554/2004 nu le trateaza si in masura in care prevederile Codul civil sau ale Codului de procedura civila nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.
Subliniaza Curtea ca in textul Legii nr. 554/2004 nu se identifica o reglementare expresa care sa excluda admisibilitatea cererii de chemare in garantie in materia contenciosului administrativ.
In ceea ce priveste disp. art. 16 alin. 2 din actul normativ in discutie, text care arata ca „Persoana actionata astfel in justitie [persoana care a contribuit la elaborarea, emiterea sau incheierea actului ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea] il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.”, acesta nu poate fi interpretat in sensul ca reglementeaza unica forma de chemare in garantie admisibila in materia contenciosului administrativ, ci prevede o forma particulara de manifestare a cererii de interventie fortata in discutie, indicand totodata persoana careia ii revine calitatea procesuala pasiva in acea ipoteza.
De altfel, si jurisprudenta recenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal este in sensul ca «nu exista niciun impediment legal pentru promovarea unei cereri de chemare in garantie in cadrul litigiilor de contencios administrativ», dupa cum s-a retinut in decizia civila nr. 1950/12.05.2015 pronuntata in dosarul nr. 5566/2/2011.
Curtea concluzioneaza ca o asemenea excludere nu se poate deduce de plano din simpla interpretare a dispozitiilor Legii nr. 554/2004, ci analiza se impune a fi facuta de la caz la caz.
Or, in procesul de fata, nu exista argumente valide care sa sustina ca aplicarea dispozitiilor Codului de procedura civila ar atrage o incompatibilitate cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatea publica, pe de o parte, si reclamant, care se pretinde persoana vatamata in drepturile si interesele lor legitime, pe de alta parte.
In consecinta, observand dreptul comun, Curtea retine ca art. 72 alin. 1 NCPC, avand denumirea marginala Conditii, arata ca „Partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.”, iar potrivit art. 74 NCPC, avand denumirea marginala Procedura de judecata, „(1) Instanta va comunica celui chemat in garantie cererea si copii de pe inscrisurile ce o insotesc, precum si copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar. (2) Dispozitiile art. 64 si art. 65 alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator.”. [s.n.] Fata de trimiterea expresa facuta de art. 74 alin. 2 NCPC la disp. art. 64 NCPC, Curtea retine ca potrivit acestui din urma text legal „(2) Dupa ascultarea intervenientului si a partilor, instanta se va pronunta asupra admisibilitatii in principiu a interventiei, printr-o incheiere motivata. (…) (4) Incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie poate fi atacata in termen de 5 zile, care curge de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea lipsa. Calea de atac este numai apelul, daca incheierea a fost data in prima instanta, (…).”. [s.n.]
Chemarea in garantie reprezinta astfel acea cerere de interventie fortata prin care una dintre partile litigante solicita introducerea in proces a unui tert impotriva caruia ar putea formula actiune separata in garantie sau in despagubiri, pretinzand solutionarea acesteia in litigiul pendinte.
Acest instrument procesual, nefiind reglementat ca o forma de modificare/completare a cererii de chemare in judecata prin vointa reclamantului sau a paratului,  nu are menirea de a face posibila atragerea in proces a unui nou parat, ci, in principiu, de creare a unui nou raport juridic de drept procesual intre titularul cererii de interventie fortata si cel chemat in garantie.
In concret, in cauza de fata, Curtea constata ca solutia primei instante este corecta, desi considerentele sentintei se substituie potrivit celor proprii deciziei de fata, raportat la chestiunea compatibilitatii cererii de chemare in garantie cu procedura contenciosului administrativ, respectiv, date fiind motivele dezvoltate in continuare.
Lecturand atent textul art. 72 alin. 1 NCPC, Curtea constata ca un element caracteristic al cererii de chemare in garantie il constituie existenta unei legaturi de dependenta si subordonare intre cererea principala si cererea de chemare in garantie, solutia primei cereri influentand solutia cererii de chemare in garantie in mod esential.
Or, legatura mentionata, in sensul celor aratate mai sus, nu se identifica astfel incat sa determine admisibilitatea cererii de interventie fortata, formulata de partea reclamanta.
Astfel, Curtea constata ca raspunderea civila delictuala pretinsa de reclamant a exista in sarcina tertului chemat in garantie Consiliul General al Municipiului Bucuresti sub forma platii sumelor de bani la recuperarea carora C.S.M.B. a fost obligat prin emiterea deciziei nr. 68/14.07.2015 a paratei Curtea de Conturi isi gaseste premisa in insasi existenta actului administrativ unilateral indicat si a masurilor dispuse in continutul sau, iar nu in faptul mentinerii de catre instanta a validitatii sale printr-o eventuala respingere a cererii de chemare in judecata.
Altfel spus, in masura in care ar interveni o respingere a actiunii exercitate de reclamant, realitatea juridica nu sufera nicio modificare ca efect al hotararii pronuntate, astfel incat sa permita concluzia ca la acel moment s-ar naste la dispozitia reclamantului cererea in despagubiri sau in garantie pretinsa. Totodata, o admitere a cererii de chemare in judecata va avea ca rezultat respingerea cererii de chemare in garantie ca ramasa fara obiect sau lipsita de interes.
In aceste conditii, nu modul de solutionare a cererii de chemare in judecata este de natura a genera un pretins drept la despagubiri al partii reclamante, ci, observand motivarea C.S.M.B. din cererea incidentala, chiar existenta actului Curtii de Conturi, temeinicia pretentiilor partii reclamante depinzand insa de masura in care sunt indeplinite in concret conditiile normei juridice incidente situatiei de fapt pretinse.
Fata de cele aratate in precedent, fiind lipsite de temei criticile partii apelante, Curtea va respinge ca nefondat apelul exercitat impotriva incheierii atacate in ceea ce priveste solutionarea admisibilitatii cererii de chemare in garantie.