Faliment – Lipsa obligativitatii desemnarii unui comitet al creditorilor in procedura insolventei (Legea nr. 85/2014).

Faliment – Lipsa obligativitatii desemnarii unui comitet al creditorilor in procedura insolventei (Legea nr. 85/2014).

Doar adunarea creditorilor poate hotari daca va exista sau nu un comitet al creditorilor si ca, hotarand sa nu existe comitet al creditorilor, atributiile acestuia vor fi exercitate de adunarea creditorilor.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 325 din 22.02.2016)

Prin sentinta civila nr. 8673/30.10.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 1892/3/2015/a1 a fost respinsa, ca neintemeiata, contestatia formulata de contestatoarea DGFPMB, in contradictoriu cu intimata-debitoare A P C SRL impotriva hotararii adunarii creditorilor din 01.09.2015.
In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele :
Contestatoarea a fost prezenta la adunarea creditorilor din data de 01.09.2015 si a votat impotriva deciziei luate. Aceasta critica faptul ca nu s-a desemnat un comitet al creditorilor si ca decizia a fost luata prin votul decisiv al creditorului ce detine peste 50% din valoarea masei credale, care are si calitatea de asociat unic al debitoarei.
Desemnarea unui comitet format din 3-5 creditori nu este o obligatie a adunarii generale a creditorilor, nici a judecatorului-sindic, ci o facultate. Desemnarea comitetului creditorilor se justifica atunci cand numarul creditorilor este foarte mare, fiind mai putin costisitor pentru creditori si mai facil sa reuneasca un numar redus al creditorilor, alesi dintre creditorii reprezentativi, detinand creantele cele mai mari din categoria din care fac parte, pentru a exercita atributiile prevazute la art. 51 din Legea nr. 85/2014. In situatia unui numar redus de creditori cum este cazul in aceasta speta, in care sunt inscrisi in tabelul preliminar al creantelor intimatei-debitoare doar 28 de creditori, atributiile prevazute de art. 51 din Legea nr. 85/2014 pot fi exercitate cu aceeasi celeritate de adunarea creditorilor, convocata prin BPI, conform art. 48 alin. 1 din Legea nr 85/2014.
Prin urmare, faptul ca adunarea creditorilor a decis, cu majoritatea prevazuta de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, sa nu isi exercite dreptul de a desemna un comitet al creditorilor si sa exercite atributiile comitetului nu reprezinta un motiv de nelegalitate si nu poate sa atraga sanctiunea anularii hotararii.
Nu reprezinta un motiv pentru anularea hotararii nici faptul ca aceasta a fost luata cu votul decisiv al creditorului majoritar care este si asociatul unic al debitoarei. Nu exista nicio interdictie in cuprinsul Legii nr. 85/2014 cu privire la dreptul de vot in adunarea creditorilor al creditorilor subordonati. Totodata, pretinsul conflict ce ar putea interveni pe viitor intre interesul acestuia si interesul concursual al celorlalti creditori nu este un motiv pentru a i se interzice dreptul de vot in adunarea generala a creditorilor.
Legiuitorul a instituit prevederi pentru situatia existentei conflictului de interese intre interesul propriu al unui membru al comitetului creditor si interesul concursual al celorlalti creditori, prin art. 51 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, insa acest text vizeaza doar deciziile comitetului creditorilor, iar conflictul de interese se apreciaza in concret, in cadrul procesual generat de art. 51 alin. 6 din acelasi act normativ, in raport de o anumita decizie, iar nu in mod abstract, prin simpla desemnare in comitet a unui creditor ce este si asociat al debitoarei. Cu atat mai mult nu se poate considera ca participarea in adunarea generala a creditorilor a unui creditor majoritar care este si asociat al debitoarei reprezinta, in sine, un motiv de nelegalitate a hotararii adunarii creditorilor.
Nu poate fi primit nici argumentul ca asociatul unic ar fi dorit sa impiedice comitetul sa-si exercite atributiile legale. Nu s-a precizat, in concret, ce atributii vor fi impiedicate, in conditiile in care lichidatorul judiciar este primul chemat sa introduca actiunea in anularea actelor frauduloase si cererea intemeiata pe art. 169 din Legea nr. 85/2014 si exista mijloace procesuale puse la dispozitia creditorilor in cazul refuzului acestuia de proceda astfel, precum art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea, care a solicitat modificarea, in tot, a acesteia, in sensul admiterii contestatiei si desfiintarii hotararii adunarii creditorilor din 01.09.2015.
In motivarea apelului, apelanta a sustinut urmatoarele :
Conform tabelului preliminar al creantelor intocmit in cauza si publicat in BPI nr. 13866/13.08.2015, in speta au fost inscrisi un numar de 21 creditori, reprezentanti ai creditorilor salariati, bugetari, chirografari si subordonati.
La data de 01.09.2015 a fost convocata prima sedinta a Adunarii creditorilor debitoarei avand pe ordinea de zi, printre altele si desemnarea Comitetului creditorilor si a presedintelui acestuia.
Conform Procesului Verbal al Adunarii creditorilor intocmit in cauza si publicat in BPI nr. 14861/07.09.2015, desi majoritatea creditorilor si-au exprimat punctul de vedere in sensul desemnarii unui comitet format din 3 membri, formuland in acest sens si propuneri concrete cu privire la componenta comitetului creditorilor, creditorul majoritar L.V.O., care detine totodata si calitatea de asociat unic al societatii debitoare, a votat impotriva desemnarii unui comitet al creditorilor, urmand ca atributiile acestuia sa fie exercitate de adunarea creditorilor.
Impotriva acestei hotarari, apelanta a formulat contestatia ce a fost respinsa ca neintemeiata de instanta de fond prin sentinta apelata, pe motiv ca o astfel de decizie nu constituie un motiv de nelegalitate a hotararii.
Potrivit dispozitiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, "Judecatorul-sindic poate desemna, in raport cu numarul creditorilor, un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre cei cu drept de vot, cu creantele beneficiind de cauze de preferinta, creantele bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare. Daca, din cauza numarului mic de creditori, judecatorul-sindic nu considera necesara constituirea unui comitet al creditorilor, atributiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor".
Conform acestor dispozitii legale, doar judecatorul sindic poate sa dispuna, daca apreciaza necesar, ca intr-o anumita procedura sa nu fie desemnat un Comitet al creditorilor provizoriu, in situatia in care exista un numar mic de creditori. In aceasta situatie, atributiile Comitetului provizoriu urmeaza sa fie preluate de Adunarea creditorilor, dar aceasta pana la momentul la care aceasta decis desemnarea unui Comitet al creditorilor in conditiile stabilite la art. 50 alin. 4.
Or, in speta, aceasta decizie a fost luata de creditorul majoritar, care detine si calitatea de asociat unic al societatii debitoare, si nu de judecatorul sindic, astfel incat, in mod nelegal, acesta a decis ca o astfel de hotarare respecta dispozitiile legale.
In speta nu suntem in ipoteza existentei unui numar mic de creditori inscrisi la masa credala, in tabelul preliminar fiind admise creantele a unui numar de 21 creditori, din toate categoriile prevazute de lege, astfel incat nu este indeplinita nici conditia prevazuta in lege de imposibilitate a constituirii unui Comitet.
In aceste conditii este evident ca hotararea instantei de fond prin care se respinge contestatia pe motiv ca nu a fost dovedit niciun motiv de nelegalitate este neintemeiata.
Dispozitiile art. 50 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 prevad in mod explicit ca "in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei detinand creante ce beneficiaza de cauze de preferinta, creante bugetare si creante chirografare, cele mai mari in ordinea valorii si care se ofera voluntar, selectia fiind efectuata prin intrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creantelor prezente. Comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic". Or, este evident ca in raport de aceste dispozitii nu poate fi retinuta ca legala hotararea unui singur creditor, fie el si majoritar, de a nu se constitui un Comitet al creditorilor cand o astfel de decizie nu ii apartine.
Fara a tine cont de aceste dispozitii legale si de punctele de vedere exprimate de catre ceilalti participanti la procedura, creditorul majoritar L.V.O., care detine totodata si calitatea de asociat unic al societatii debitoare, a decis ca atributiile comitetului sa fie exercitate de adunarea creditorilor – adica de acelasi creditor majoritar L.V.O. – si aceasta fara nici un fel de motivatie, desi in speta putea fi desemnat un comitet al creditorilor avand in vedere ca in tabelul preliminar erau inscrisi un numar de 20 creditori, astfel cum rezulta si din documentele aflate la dosarul cauzei.
In plus, in situatia in care atributiile Comitetului creditorilor urmeaza sa fie exercitate de catre Adunarea creditorilor, s-ar ajunge in situatia in care un singur creditor majoritar, care detine totodata si calitatea de asociat unic al societatii debitoare, ar adopta / controla toate deciziile din cadrul acestei proceduri colective, evident in detrimentul celorlalti creditori participanti la procedura. Or, o astfel de hotarare incalca in mod clar principiile colectivitatii si concursualitatii ce guverneaza o astfel de procedura, hotararea fiind si din acest punct de vedere lovita de nulitate.
Principalul rol al Comitetului creditorilor este acela de a fi un organ reprezentativ al Adunarii creditorilor si de a reprezenta interesul concursual al tuturor creditorilor inscrisi la masa credala a societatii debitoare prin informarea acestora despre eventualele incidente de procedura care le pot afecta interesul.
De asemenea, alaturi de atributiile enumerate expres de legiuitor, in cuprinsul legii insolventei se regasesc si alte prerogative recunoscute acestui organ reprezentativ al creditorilor. In aceste conditii, vointa legiuitorului este aceea ca in Comitetul creditorilor sa existe cate un reprezentant al tuturor categoriilor de creante inscrise la masa credala, iar aceasta premisa legala nu poate fi ignorata sau infranta prin vointa unui singur creditor majoritar in cauza si care detine totodata si calitatea de asociat unic al societatii debitoare.
In raport de dispozitiile legii insolventei, este evident ca in ceea ce priveste alegerea Comitetului creditorilor, fie de catre judecatorul sindic, fie de catre Adunarea creditorilor, acesta trebuie sa respecte 4 conditii esentiale : sa reprezinte creantele beneficiare ale unei cauze de preferinta (garantate), bugetare si chirografare; membrii acestuia sa se fi oferit voluntar; membrii alesi sa fie dintre primii 20 in ordinea valorii creantelor; acestia sa fie desemnati sau votati conform dispozitiilor art. 50 alin. 1 si art. 49 alin. 1 din lege.
Or, in speta, Adunarea creditorilor din data de 01.09.2015 a hotarat, in mod eronat, ca „atributiile comitetului creditorilor sa fie exercitate de adunarea creditorilor”, in conditiile in care in tabelul obligatiilor au fost inscrisi un numar de 20 creditori, reprezentanti ai creditorilor salariati, bugetari si chirografari, iar o astfel de hotarare a fost adoptata, in primul rand, de o persoana care nu avea competenta de a adopta o astfel de decizie, iar in subsidiar, cu incalcarea unor norme si principii reglementate de acelasi act normativ.
In plus, domnul L.V.O., creditor majoritar in cauza si totodata asociat unic al societatii debitoare, nu poate asigura, in acelasi timp, o reprezentare echitabila a debitoarei si a creditorilor, intrucat interesele celor doua parti pot intra oricand in conflict, ceea ce ar impiedica respectarea principiului celeritatii procedurii de insolventa si chiar realizarea scopului acestei proceduri, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
In situatia in care domnul L.V.O. ar exercita atat atributiile comitetului, cat si pe cele ale adunarii creditorilor, s-ar ajunge la situatia in care acesta sa isi aprobe propriile propuneri, aspect de natura sa genereze prejudicii celorlalti creditori participanti in cadrul unei proceduri colective.
In drept, apelanta a aratat ca isi intemeiaza apelul pe dispozitiile Codului de procedura civila coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedura insolventei.
Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele :
Contestatia formulata de apelanta in cauza este indreptata impotriva hotararii adunarii creditorilor prin care s-a decis ca atributiile comitetului creditorilor sa fie exercitate de adunarea creditorilor.
Astfel cum rezulta din procesul-verbal al adunarii creditorilor din 01.09.2015, aceasta hotarare a fost luata cu votul creditorului majoritar L.V.O.
Potrivit art. 50 alin. 1 din legea 85/2014, judecatorul sindic poate desemna doar cu titlu provizoriu un comitet al creditorilor, pana la alegerea acestuia de catre adunarea creditorilor.
Alineatul 4 al art. 50 din lege permite ca, la prima sedinta a adunarii creditorilor, aceasta sa aleaga un comitet al creditorilor, insa nu o obliga sa ia o astfel de hotarare.
Judecatorul sindic si nici curtea de apel nu se poate substitui adunarii creditorilor si sa dispuna desemnarea unui comitet al creditorilor. O astfel de competenta apartine judecatorului sindic doar in conditiile limitative de la alineatul 1 al art. 50.
In consecinta, Curtea retine ca doar adunarea creditorilor poate hotari daca va exista sau nu un comitet al creditorilor si ca, hotarand sa nu existe comitet al creditorilor, atributiile acestuia vor fi exercitate de adunarea creditorilor.
Prin urmare, hotararea contestata este in acord cu dispozitiile art. 50 alin. 4 din lege.
Criticile aduse de apelanta hotararii contestate nu sunt de natura sa atraga nulitatea acesteia.
Imprejurarea ca hotararea a fost luata prin votul decisiv al creditorului majoritar, care este si asociatul debitoarei si a carui creanta este una subordonata, este in acord cu dispozitiile legii 85/2014. Dispozitiile art. 49 alin. fac referire la creditorii inscrisi in tabelul de creante, respectiv ca deciziile adunarii se iau cu votul manifestat de titularii majoritatii, prin valoare, a creantelor cu drept de vot. In lege nu exista nici o interdictie privind exercitarea votului unui astfel de creditor, astfel ca critica este neintemeiata.
Nici faptul ca, urmare a acestei hotarari si ponderii creantei detinute, creditorul majoritar va ajunge sa exercite atributiile conferite de lege comitetului creditorilor nu este de natura sa atraga nulitatea acesteia. Nu exista nici o dispozitie legala care sa prevada vreo exceptie de la prevederile alineatului 4 al art. 50, in sensul ca intr-o astfel de situatie s-ar impune desemnarea unui comitet al creditorilor.
Astfel cum a apreciat si prima instanta, in cazul adunarii creditorilor nu exista o dispozitie similara art. 51 alin. 5 din lege, care se refera strict la deciziile comitetului creditorilor. Prin urmare nici eventualitatea unui conflict de interese nu poate fi retinut ca motiv de nulitate a hotararii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.