Litigiu de asigurari sociale reprezentat de contesta?ie la executare. Aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 ?i constatarea amnistiei fiscale. Autoritatea de lucru judecat fa?a de contesta?ia indreptata impotriva deciziei de debit
(Decizie nr. 1508 din data de 23.03.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Litigiu de asigurari sociale reprezentat de contesta?ie la executare. Aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 ?i constatarea amnistiei fiscale. Autoritatea de lucru judecat fa?a de contesta?ia indreptata impotriva deciziei de debit
Art. 179 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 125/2010
In cele doua actiuni nu se poate vorbi de o cauza a dreptului identica, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizand aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, in cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca incidenta Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizata intrucat, pe de o parte nu a fost invocata in fata instantei de fond, iar pe de alta parte actul normativ reprezentand o cauza de ineficacitate a deciziei de debit (de incetare a efectelor recuperarii sumelor platite fara temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiza de catre apelantul contestator in aceasta cauza, fara a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecatii reprezinta o chestiune de executare a unui act emis de casa locala de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, in absenta unei actiuni formulate anterior, intemeiata inclusiv pe aceasta cauza.
Nu exista nici un argument legal pentru a aprecia ca intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plata a debitelor provenind din pensii, avand in vedere ca sigura situatie in care legiuitorul a exclus aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea in care debitul are drept cauza culpa debitorului, la care s-a facut mai sus referire, legiuitorul mentionand, exemplificativ, cateva ipoteze, cum ar fi folosirea de catre pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente.
Or, situatia in care hotararea judecatoreasca pronuntata de prima instanta, in baza careia pensionarul incaseaza diferente de drepturi de pensie, este desfiintata, ulterior executarii, in calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atat mai mult cu cat executarea titlului ulterior desfiintat s-a facut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1508 din 23 martie 2016)
Prin sentinta civila nr. 645 din 18.06.2015, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata Casa Judeteana de Pensii Teleorman, a fost respinsa actiunea formulata, constatand autoritate de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 864/2015.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul UI.
Prin decizia civila nr.423/27.01.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admis apelul formulat de apelantul UI, impotriva sentintei civile nr.645 din 18.06.2015 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a fost anulata sentinta atacata si a fost retinuta cauza spre rejudecare, fixandu-se termen in acest scop.
A retinut instanta de apel, la pronuntarea acestei hotarari, ca in mod gresit prima instanta a retinut existenta autoritatii de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 864/2015, intrucat, in cauza de fata, apelantul contestator UI a solicitat sa se constate aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 si exonerarea de plata debitului in cuantum de 18283 lei, astfel ca obiectul dedus judecatii se incadreaza in sfera executarii sumelor incasate necuvenit, reglementata de prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010, prin aplicarea unui act normativ intrat in vigoare ulterior emiterii deciziei de impunere si care vizeaza scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii.
Este evident ca in cele doua actiuni nu se poate vorbi de o cauza a dreptului identica, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizand aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, in cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca incidenta Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizata intrucat, pe de o parte nu a fost invocata in fata instantei de fond, iar pe de alta parte actul normativ reprezentand o cauza de ineficacitate a deciziei de impunere (de incetare a efectelor recuperarii sumelor platite fara temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiza de catre apelantul contestator in aceasta cauza, fara a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecatii reprezinta o chestiune de executare a unui act emis de casa locala de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, in absenta unei actiuni formulate anterior, intemeiata inclusiv pe aceasta cauza.
Rejudecand in fond pricina, pe baza probatoriului administrat atat in fata primei instantei cat si in apel, avand in vedere dispozitiile deciziei prin care s-a dispus rejudecarea, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr.122159/27.05.2014, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Teleorman s-a stabilit in sarcina apelantului reclamant un debit in cuantum de 18283 lei, retinandu-se ca in perioada 01.11.2009-28.02.2014 s-au achitat si incasat necuvenit drepturi in baza sentintei civile nr. 261/23.01.2013 a Tribunalului Teleorman, modificata in totalitate prin decizia civila nr. 3929/05.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti.
La data de 10.06.2014 apelantul reclamant UI a introdus pe rolul Tribunalului Teleorman o actiune, prin care a solicitat anularea deciziei de debit nr. 122159/27.05.2014 emisa de Casa Judeteana de Pensii Teleorman.
Demersul judiciar al intimatului reclamant a fost respins prin sentinta civila nr. 1247/01.10.2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman, mentinuta prin decizia civila nr. 864/17.03.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, in sensul respingerii apelului declarat de contestator ca neintemeiat.
Prin actiunea dedusa judecatii in cauza de fata, apelantul reclamant UI a solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014, in sensul scutirii de la plata debitului in cuantum de 18283 lei, stabilit prin decizia de impunere nr. 122159/27.05.2014, cerere pe carte Curtea o apreciaza ca fondata.
Astfel, prin Legea nr.125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, intrata in vigoare la 1 octombrie 2014, s-a prevazut in mod expres, la art.1 alin.1, ca, „prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, debitele constituite sau care urmeaza a fi constituite in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, reprezentand sume incasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, nu se recupereaza”.
De asemenea, la art.2 din acelasi act normativ se prevede ca debitele care au drept cauza culpa debitorului, cum ar fi folosirea de catre acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente, nu fac obiectul scutirii de la plata si al restituirii, potrivit prevederilor prezentei legi” iar art.3 stipuleaza ca scutirea de la plata a debitelor se aplica indiferent de categoria de pensie de care beneficiaza sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatarii existentei debitelor.
Nu exista nici un argument legal pentru a aprecia ca intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plata a debitelor provenind din pensii, avand in vedere ca sigura situatie in care legiuitorul a exclus aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea in care debitul are drept cauza culpa debitorului, la care s-a facut mai sus referire, legiuitorul mentionand, exemplificativ, cateva ipoteze, cum ar fi folosirea de catre pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente.
Or, situatia in care hotararea judecatoreasca pronuntata de prima instanta, in baza careia pensionarul incaseaza diferente de drepturi de pensie, este desfiintata, ulterior executarii, in calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atat mai mult cu cat executarea titlului ulterior desfiintat s-a facut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
De asemenea, din continutul deciziei civile nr. 3929/05.02.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, rezulta ca aspectul esential avut in vedere de instanta de control judiciar la pronuntarea acestei hotarari este acela ca reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei, conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr. 82398/2011 a Casei Judetene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevazut de norma speciala inscrisa la art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel ca nu este indreptatit a beneficia si de punctajul suplimentar acordat conform dispozitiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, nu exista nici un argument pentru a considera ca debitul a fost creat urmare a culpei pensionarului, in sensul dispozitiilor art.3 din Legea nr.125/2014.
Nu s-ar putea nici aprecia ca, dandu-se eficienta prevederilor la art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, s-ar ajunge la nerespectarea unei hotarari judecatoresti irevocabile, intrucat legiuitorul nu a intervenit asupra celor statuate cu putere de lucru judecat prin decizia sus mentionata, efectul Legii nr. 125/2014 fiind doar acela de exonerare de plata in ceea ce priveste sumele care au fost executate in baza sentintei ulterior desfiintate.
Pentru toate considerentele aratate, Curtea va admite actiunea si, in temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, va constata amnistiat debitul de 18.283 lei, impus prin decizia nr.122159/27.05.2014, si va exonera integral reclamantul de plata debitului.
Art. 179 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 125/2010
In cele doua actiuni nu se poate vorbi de o cauza a dreptului identica, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizand aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, in cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca incidenta Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizata intrucat, pe de o parte nu a fost invocata in fata instantei de fond, iar pe de alta parte actul normativ reprezentand o cauza de ineficacitate a deciziei de debit (de incetare a efectelor recuperarii sumelor platite fara temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiza de catre apelantul contestator in aceasta cauza, fara a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecatii reprezinta o chestiune de executare a unui act emis de casa locala de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, in absenta unei actiuni formulate anterior, intemeiata inclusiv pe aceasta cauza.
Nu exista nici un argument legal pentru a aprecia ca intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plata a debitelor provenind din pensii, avand in vedere ca sigura situatie in care legiuitorul a exclus aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea in care debitul are drept cauza culpa debitorului, la care s-a facut mai sus referire, legiuitorul mentionand, exemplificativ, cateva ipoteze, cum ar fi folosirea de catre pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente.
Or, situatia in care hotararea judecatoreasca pronuntata de prima instanta, in baza careia pensionarul incaseaza diferente de drepturi de pensie, este desfiintata, ulterior executarii, in calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atat mai mult cu cat executarea titlului ulterior desfiintat s-a facut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1508 din 23 martie 2016)
Prin sentinta civila nr. 645 din 18.06.2015, pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata Casa Judeteana de Pensii Teleorman, a fost respinsa actiunea formulata, constatand autoritate de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 864/2015.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul UI.
Prin decizia civila nr.423/27.01.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admis apelul formulat de apelantul UI, impotriva sentintei civile nr.645 din 18.06.2015 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal, a fost anulata sentinta atacata si a fost retinuta cauza spre rejudecare, fixandu-se termen in acest scop.
A retinut instanta de apel, la pronuntarea acestei hotarari, ca in mod gresit prima instanta a retinut existenta autoritatii de lucru judecat, in raport de decizia civila nr. 864/2015, intrucat, in cauza de fata, apelantul contestator UI a solicitat sa se constate aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 si exonerarea de plata debitului in cuantum de 18283 lei, astfel ca obiectul dedus judecatii se incadreaza in sfera executarii sumelor incasate necuvenit, reglementata de prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010, prin aplicarea unui act normativ intrat in vigoare ulterior emiterii deciziei de impunere si care vizeaza scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii.
Este evident ca in cele doua actiuni nu se poate vorbi de o cauza a dreptului identica, fiecare dintre ele fiind fundamentate pe temeiuri juridice diferite, prima vizand aplicarea prevederilor art. 149 prin raportare la art. 179 din Legea nr. 263/2010, iar a doua la aplicarea Legii nr. 125/2014. De altfel, in cadrul considerentelor deciziei civile nr. 864/17.03.2015, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca incidenta Legii nr. 125/2010 nu a putut fi analizata intrucat, pe de o parte nu a fost invocata in fata instantei de fond, iar pe de alta parte actul normativ reprezentand o cauza de ineficacitate a deciziei de impunere (de incetare a efectelor recuperarii sumelor platite fara temei), nu atrage nelegalitatea acesteia.
Or, tocmai acest aspect a fost prezentat spre analiza de catre apelantul contestator in aceasta cauza, fara a formula critici cu privire la legalitatea/temeinicia deciziei de impunere ce a fost supus controlului judiciar. Aspectul dedus judecatii reprezinta o chestiune de executare a unui act emis de casa locala de pensii, ce poate face obiectul unui demers judiciar, in absenta unei actiuni formulate anterior, intemeiata inclusiv pe aceasta cauza.
Rejudecand in fond pricina, pe baza probatoriului administrat atat in fata primei instantei cat si in apel, avand in vedere dispozitiile deciziei prin care s-a dispus rejudecarea, Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr.122159/27.05.2014, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Teleorman s-a stabilit in sarcina apelantului reclamant un debit in cuantum de 18283 lei, retinandu-se ca in perioada 01.11.2009-28.02.2014 s-au achitat si incasat necuvenit drepturi in baza sentintei civile nr. 261/23.01.2013 a Tribunalului Teleorman, modificata in totalitate prin decizia civila nr. 3929/05.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti.
La data de 10.06.2014 apelantul reclamant UI a introdus pe rolul Tribunalului Teleorman o actiune, prin care a solicitat anularea deciziei de debit nr. 122159/27.05.2014 emisa de Casa Judeteana de Pensii Teleorman.
Demersul judiciar al intimatului reclamant a fost respins prin sentinta civila nr. 1247/01.10.2014, pronuntata de Tribunalul Teleorman, mentinuta prin decizia civila nr. 864/17.03.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, in sensul respingerii apelului declarat de contestator ca neintemeiat.
Prin actiunea dedusa judecatii in cauza de fata, apelantul reclamant UI a solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014, in sensul scutirii de la plata debitului in cuantum de 18283 lei, stabilit prin decizia de impunere nr. 122159/27.05.2014, cerere pe carte Curtea o apreciaza ca fondata.
Astfel, prin Legea nr.125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, intrata in vigoare la 1 octombrie 2014, s-a prevazut in mod expres, la art.1 alin.1, ca, „prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, debitele constituite sau care urmeaza a fi constituite in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, reprezentand sume incasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, nu se recupereaza”.
De asemenea, la art.2 din acelasi act normativ se prevede ca debitele care au drept cauza culpa debitorului, cum ar fi folosirea de catre acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente, nu fac obiectul scutirii de la plata si al restituirii, potrivit prevederilor prezentei legi” iar art.3 stipuleaza ca scutirea de la plata a debitelor se aplica indiferent de categoria de pensie de care beneficiaza sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatarii existentei debitelor.
Nu exista nici un argument legal pentru a aprecia ca intimatului-reclamant nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.125/2014, privind scutirea de plata a debitelor provenind din pensii, avand in vedere ca sigura situatie in care legiuitorul a exclus aplicarea dispozitiilor art.1 alin.1 din acest act normativ este cea in care debitul are drept cauza culpa debitorului, la care s-a facut mai sus referire, legiuitorul mentionand, exemplificativ, cateva ipoteze, cum ar fi folosirea de catre pensionar a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente.
Or, situatia in care hotararea judecatoreasca pronuntata de prima instanta, in baza careia pensionarul incaseaza diferente de drepturi de pensie, este desfiintata, ulterior executarii, in calea de atac, nu presupune culpa debitorului, cu atat mai mult cu cat executarea titlului ulterior desfiintat s-a facut benevol, iar nu la cererea pensionarului.
De asemenea, din continutul deciziei civile nr. 3929/05.02.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, rezulta ca aspectul esential avut in vedere de instanta de control judiciar la pronuntarea acestei hotarari este acela ca reclamantul a beneficiat la recalcularea pensiei, conform O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr. 82398/2011 a Casei Judetene de Pensii Teleorman, de stagiul complet de cotizare derogator determinat prin utilizarea vechimii in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevazut de norma speciala inscrisa la art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel ca nu este indreptatit a beneficia si de punctajul suplimentar acordat conform dispozitiilor art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, nu exista nici un argument pentru a considera ca debitul a fost creat urmare a culpei pensionarului, in sensul dispozitiilor art.3 din Legea nr.125/2014.
Nu s-ar putea nici aprecia ca, dandu-se eficienta prevederilor la art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, s-ar ajunge la nerespectarea unei hotarari judecatoresti irevocabile, intrucat legiuitorul nu a intervenit asupra celor statuate cu putere de lucru judecat prin decizia sus mentionata, efectul Legii nr. 125/2014 fiind doar acela de exonerare de plata in ceea ce priveste sumele care au fost executate in baza sentintei ulterior desfiintate.
Pentru toate considerentele aratate, Curtea va admite actiunea si, in temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.125/2014, va constata amnistiat debitul de 18.283 lei, impus prin decizia nr.122159/27.05.2014, si va exonera integral reclamantul de plata debitului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Asistenta si asigurari sociale
Nulitate act - Sentinta civila nr. 777 din data de 04.10.2017Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 775 din data de 04.10.2017
EXCEPTIA PREMATURITATII ACTIUNII. ADMISIBILITATE. - Sentinta civila nr. 32/LM/2010 din data de 12.05.2010
Conflict de drepturi avand ca obiect eliberarea unei adevereinte cu sporurile de gestiune si de stres de care a beneficiat fostul salariat in perioada 1976-1986 - Sentinta civila nr. 1128/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de pensionare. Recalculare cuantum pensie. Legalitatea deciziei - Sentinta civila nr. 1027/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de pensionare. Recalculare cuantum pensie. Legalitatea deciziei. - Sentinta civila nr. 530/lm/2007 din data de 17.02.2009
Asigurari sociale. Pensie invaliditate. Temeinicia deciziei - Sentinta civila nr. 242/lm/2008 din data de 17.02.2009
1.Recurs nou cod procedura civila, anulare decizie CASJ, prescriptia dreptului de stabilire a creantei fiscale, efecte necomunicare decizie debit principal, putere de lucru judecat, accesorii. - Decizie nr. 1114/R din data de 01.04.2014
Neintreruperea termenului de prescriptie a stabilirii contributiei de asigurari de sanatate. Emiterea succesiva de decizii de impunere anulate de instanta de judecata. - Decizie nr. 344/R din data de 31.01.2014
Salarizare personal - Sentinta civila nr. 5536/CA din data de 17.10.2012
Plata cheltuieli medicale - Decizie nr. 541/R din data de 28.06.2012
Actiune intemeiata pe dispozitiile art. 1073 si 1077 din Codul civil. Calitate procesuala activa. Modificarea unilaterala a clauzelor antecontrctului. Admisibilitate. - Sentinta civila nr. 181 din data de 21.10.2008
SOLUTIONAREA CONFLICTELOR DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE - Hotarare nr. 236/M din data de 31.01.2008
Stagiul complet de cotizare in raport de care se calculeaza drepturile de pensie pentru persoanele ce au desfasurat activitate in grupa superioara de munca . - Decizie nr. 2046 din data de 18.12.2008
Inadmisibilitatea stabilirii modului de calcul al pensie anterior depunerii cererii de pensionare ca si a restituirii a contributiilor de asigurari sociale anterior valorificarii acestora prin pensionare . - Decizie nr. 460/M din data de 10.03.2009
Acordarea drepturilor de pensie in raport cu data depunerii cererii - Decizie nr. 357/M din data de 20.03.2007
Luarea in calcul la stabilirea dreptrurilor de pensiei a veniturilor realizate cu titlu de aacord global . Activitate desfasurtaa in coditii de grupa superioara de munca naterior intrarii in vigoare a Legii 19/2000 dovedita cu adeverinta emisa de ang... - Decizie nr. 1033/M din data de 11.06.2009
Utilizarea stagiului complet de cotizare la calcularea pensiei pentru persoanele cu handicap prevazut de art.77 alin.2 raportat la art.47 alin.1 lit. c din Legea 19/2001 si nu a celui rezultat din anexa 3 a acestei legi . - Decizie nr. 596/M din data de 17.05.2007
Neindeplinirea obligatiilor legale privind predarea Carnetului de munca atrage raspunderea patrimoniala a angajatorului potrivit art. 169 alin.1 din L.53/2003 Codul Muncii. Prezumtia incheierii contractului individual de munca cu durata nedete... - Decizie nr. 1430 din data de 25.09.2009
Neindeplinirea obligatiilor legale privind predarea Carnetului de munca atrage raspunderea patrimoniala a angajatorului potrivit art. 169 alin.1 din L.53/2003 Codul Muncii. Prezumtia incheierii contractului individual de munca cu durata nedete... - Decizie nr. 642/M din data de 31.05.2007