Litigiu de asigurari sociale privind deschiderea drepturilor de pensie. Valorificarea activita?ii prestate in grupa II-a de munca. Refuz nejustificat al casei de pensii. Inscrisuri primare doveditoare. Excep?ia inadmisibilita?ii

Litigiu de asigurari sociale privind deschiderea drepturilor de pensie. Valorificarea activita?ii prestate in grupa II-a de munca. Refuz nejustificat al casei de pensii. Inscrisuri primare doveditoare. Excep?ia inadmisibilita?ii

Punctul 15 din Ordinul nr. 50/1990

Apelanta sustine fara temei ca instanta nu putea fi investita mai inainte de pronuntarea unei decizii asupra contestatiei, desi avea cunostinta de faptul ca nu a fost solutionata in termenul legal de catre Comisia Centrale de Contestatii contestatia formulata de intimata impotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare in discutie. Sub acest aspect prezinta relevanta considerentele obligatorii ale deciziei nr.956/13.11.2012, prin care instanta de control constitutional a constatat ca dispozitiile art.151 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 sunt constitutionale numai in masura in care se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor Comisiei Centrale de Contestatii nu impiedica accesul la justitie, precum si ca interpretarea data dispozitiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, in sensul ca acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularului dreptului de pensie, poate fi privita, ca o atingere a dreptului de care acesta trebuie sa se bucure potrivit art. 21 din Constitutie.
Dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadrau in grupele a I – a si a II –a de munca in vederea pensionarii, potrivit punctului 15 din Ordinul nr.50/1990, era posibila pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
Prin prezentarea carnetului de munca si a adeverintelor eliberate de fostii angajatori, insotite de inscrisuri primare doveditoare, intimata reclamanta a facut dovada faptului ca a prestat activitate incadrata de fostii angajatori in grupa a II - a de munca in perioada in litigiu, in conformitate cu prevederile legale.
Sustinerile apelantei, in sensul ca activitatea prestata de intimata reclamanta nu se incadreaza in prevederile Ordinului nr.50/1990 nu pot constitui temei de respingere a cererii de valorificare a perioadei lucrate in grupa a II - a de munca, de vreme ce angajatorul este cel care isi asuma intreaga responsabilitate pentru mentiunile inscrise in carnetul de munca si adeverintele mentionate referitoare la perioada lucrata in grupa de munca si care fac dovada deplina, pana la inscrierea in fals sau proba contrara.


(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1340 din 16 martie 2016)

Prin motivele de apel, apelanta a invederat ca pentru a se putea aplica prevederilor art.150 alin. (2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a emis Ordinul nr.1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice.
Potrivit dispozitiilor art.9 alin.1 din Ordinul nr.1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, contestatia impotriva deciziei de pensie se depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la casa teritoriala de pensii emitenta, aceleasi dispozitii fiind prevazute si de art.151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Reclamanta a respectat dispozitiile invocate anterior si a depus la Casa Judeteana de Pensii Calarasi contestatie impotriva deciziei emise, insa nu a asteptat solutionarea acesteia, chiar daca a fost depasit termenul de solutionare a contestatiei.
Potrivit dispozitiilor art.19 alin. 3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011 coroborate cu art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotararile prevazute la art. 150 alin. 3 pot fi atacate la instanta competenta in termen de 30 de zile de la data comunicarii, asadar dupa indeplinirea procedurii prealabile instituita de legiuitor, motiv pentru care se impune admiterea exceptiei inadmisibilitatii.
Potrivit prevederilor pct.15 din Ordinul M.M.O.S. nr.50/1990, salariatii pot face dovada perioadelor de activitate desfasurata in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii, pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilita de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, ori in carnetul de munca al reclamantei nu exista nici o mentiune in acest sens referitoare la incadrarea in grupa a II-a de munca pentru perioada martie 1977- ianuarie1981.
Conform prevederilor alin.2 de la pct.15, unitatile aveau obligatia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobarii prezentului ordin, pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele I si II de munca, incepand cu 18.03.1969. Incadrarea activitatilor sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca s-a efectuat sau trebuia sa se efectueze, in momentul aparitiei fiecarui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor sa poata fi probata cu documente verificabile, existente in cadrul unitatilor angajatoare.
Mai mult decat, atat functia de dactilograf, cat si cea de operator masini calcul, detinute de reclamanta, nu fac obiectul H.C. nr.1223/1990.
Referitor la solicitarea reclamantei conform careia perioada lucrata la Siderca se incadreaza in grupa a II-a de munca, conform listelor transmise de SIDERCA Calarasi, Sindicatul liber independent Siderca Calarasi si Sindicatul liber independent U.C.C. Calarasi, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective, apelanta a invederat ca meseria/functia de dactilograf, atat in cadrul Departamentului Economic, cat si in cadrul Departamentului Comercial, nu se regaseste ca si incadrare in grupa a II-a de munca, conform listelor transmise si atasate in copie.
Pct.143 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 face referire la "locurile de munca si activitatile cu conditii deosebite din unitatile apartinand Departamentului Industriei Metalurgice, necuprinse in grupa I de munca, stabilite de consiliile de administratie ale acestora si aprobate de conducerea departamentului", fapt ce nu reiese din listele transmise si semnate atat de conducerea unitatii cat si de reprezentantii sindicatului, liste atasate in copie de unde rezulta in mod indubitabil ca nominalizarea meseriei/functiei indeplinita de reclamanta nu se regaseste in grupa a II-a de munca, ci in grupa a III-a (conditii normale).
Cat priveste valorificarea adeverintei nr.62/14.03.2014 emisa de S.C. Consid S.A. Calarasi ca si perioada lucrata in grupa a II-a de munca pe martie 1977-ianuarie 1981, apelanta precizeaza ca respectiva perioada lucrata in grupa superioara de munca nu se regaseste si in carnetul de munca al reclamantei, asa cum prevedeau normele legale in vigoare la momentul respectiv.
Avand in vedere ca datele din adeverinta modifica datele din carnetul de munca fara sa existe in cuprinsul adeverintei vreo justificare in acest sens, apelanta a valorificat datele existente in carnetul de munca al reclamantei, avand in vedere dispozitiile art.1 alin.1 din Decretul nr.92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, conform carora „carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite, retributia tarifara de incadrare si alte drepturi  ce se includ in aceasta”.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor invocate de apelanta intimata, in limitele cererii de apel, in conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr.170352/28.04.2014 emisa de Casa de Pensii Calarasi, contestata in cauza, s-a respins cererea inregistrata sub nr.170352/13.03.2014, prin care intimata a solicitat acordarea pensiei pentru limita de varsta, cu motivarea ca perioada 8.03.1977 – 31.01.1981 nu a fost valorificata la grupa a II- a de munca, conform adeverintei nr.62/2014 emisa de SC Marc Trust SA intrucat functia de dactilograf nu se regaseste in HG nr.1223/1990.
La emiterea acestei decizii, apelanta intimata a avut in vedere urmatoarele elemente: varsta intimatei contestatoare la data pensionarii - 57 de ani si 11 luni, varsta standard de pensionare in sistem public de pensii - 60 de ani si 5 luni, stagiu complet de cotizare prevazut de lege - 30 ani si 5 luni, stagiu total de cotizare realizat - 29 de ani, 8 luni si 5 zile.
In ceea ce priveste exceptia de inadmisibilitate a actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile administrative, reiterata in apel, care trebuie solutionata cu prioritate, in raport de prevederile art.248 alin.1 din Codul de procedura civila, fiind o exceptie de procedura care face inutila administrarea de probe si cercetarea fonduui cauzei, Curtea retine netemeinicia acesteia intrucat desi intimata a promovat contestatie impotriva deciziei nr.170352/28.04.2014 emisa de Casa de Pensii Calarasi, care a fost inaintata Comisiei Centrale de Contestatii, aceasta nu a fost solutionata in termenul legal de 45 de zile si nici dupa promovarea prezentei actiuni.
Apelanta intimata a confirmat ca intimata contestatoare a respectat dispozitiile art.151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice si art.9 alin.1 din Ordinul nr.1453/02.05.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice, formuland in acest sens contestatie impotriva deciziei de pensie amintita la data de 19.05.2014, in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la casa teritoriala de pensii emitenta, precum si ca respectiva contestatie nu a fost solutionata de Comisia Centrala de Contestatie, desi a fost depasit termenul de solutionare a contestatiei.
In acest context, apelanta sustine fara temei ca instanta nu putea fi investita mai inainte de pronuntarea unei decizii asupra acestei contestatii, desi avea cunostinta de faptul ca nu a fost solutionata in termenul legal de catre Comisia Centrale de Contestatii contestatia formulata de intimata impotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare in discutie. Sub acest aspect prezinta relevanta considerentele obligatorii ale deciziei nr.956/13.11.2012, prin care instanta de control constitutional a constatat ca dispozitiile art.151 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 sunt constitutionale numai in masura in care se interpreteaza ca nesolutionarea contestatiilor si necomunicarea in termenul legal a hotararilor Comisiei Centrale de Contestatii nu impiedica accesul la justitie, precum si ca interpretarea data dispozitiilor art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, in sensul ca acestea ar putea amana fara limita de timp realizarea drepturilor titularului dreptului de pensie, poate fi privita, ca o atingere a dreptului de care acesta trebuie sa se bucure potrivit art. 21 din Constitutie.
De asemenea, desi sunt pronuntate intr-un alt context, prezinta o relevanta deosebita si considerentele Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, prin care instanta de control constitutional a retinut ca „scopul pensiei este acela de a compensa in perioada pasiva a vietii persoanei asigurate contributiile varsate de catre aceasta la bugetul asigurarilor sociale de stat in temeiul principiului contributivitatii si de a asigura mijloacele de subzistenta a celor care au dobandit acest drept in conditiile legii (perioada contributiva, varsta de pensionare etc.). Astfel, statul are obligatia pozitiva de a lua toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se abtine de la orice comportament de natura a limita dreptul la asigurari sociale. Desi sumele platite cu titlu de contributie la asigurarile sociale nu reprezinta un depozit la termen si, prin urmare, nu pot da nastere vreunui drept de creanta asupra statului sau asupra fondurilor de asigurari sociale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007), ele indreptatesc persoana care a realizat venituri si care a platit contributia sa la bugetul asigurarilor sociale de stat sa beneficieze de o pensie care sa reflecte nivelul veniturilor realizate in perioada activa a vietii. Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii, se constituie intr-un drept castigat, astfel incat diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar. Prin sumele platite sub forma contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, persoana in cauza, practic, si-a castigat dreptul de a primi o pensie in cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitatii.”
Asadar, in speta, de vreme ce intimata a facut dovada indeplinirii cerintelor legii, respectiv ca s-a adresat comisiei de contestatii pentru solutionarea cererii sale referitoare la drepturile de asigurari sociale, formuland contestatie impotriva deciziei atacate, inregistrata sub nr.14521/19.05.2014 la Casa de Pensii Calarasi, precum si ca a fost depasit termenul legal de 45 de zile, prevazut de art.149 alin.4 din Legea nr.263/2010, pentru solutionarea acesteia si comunicarea hotararii de catre Comisia Centrala de Contestatii, ce putea fi contestata in instanta, in conformitate cu prevederile art.19 alin.3 din Ordinul nr. 1453/02.05.2011, coroborate cu art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010, Curtea retine ca prima instanta a respins in mod corect exceptia inadmisibilitatii actiunii deduse judecatii.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca nominalizarea persoanelor care desfasurau activitati ce se incadrau in grupa a II - a de munca reprezenta o atributie ce revenea angajatorului, potrivit prevederilor Ordinului Ministerului Muncii ?i Protec?iei Sociale nr.50/1990, completat cu Ordinul MMPS nr.125/1990.
In conformitate cu prevederile punctului 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se facea de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadrau in grupele a I – a si a II –a de munca in vederea pensionarii, potrivit punctului 15 din Ordinul nr.50/1990, era posibila pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.
In speta, prin prezentarea carnetului de munca si a adeverintelor eliberate de fostii angajatori, insotite de inscrisuri primare doveditoare, intimata reclamanta a facut dovada faptului ca a prestat activitate incadrata de fostii angajatori in grupa a II - a de munca in perioada in litigiu, in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, Curtea constata ca intimata a facut dovada faptului ca a desfasurat in perioada 8.03.1977 – 31.01.1981, in calitate de dactilograf, activitate in cadrul societatii SC Marc Trust Consid SA, incadrata in grupa a II a de munca, in procent de 100%, conform nominalizarii efectuate prin HG nr.1223/1990, coroborat cu Hotararea nr.1/9.01.1991, art.1, Consiliul Administratie al IACMSC Calarasi, temeiul legal incadrarii fiind HG nr.1223/1990, coroborat cu Hotararea nr.1/9.01.1991, astfel cum rezulta din adeverinta nr.62/14.03.2014 emisa de SC Marc Trust Consid SA.
La dosarul de pensie cat si la dosarul cauzei a fost depus documentul primar - Hotararea nr.1 adoptata in sedinta din data de 9.01.1991, potrivit careia Consiliul de administratie din Intreprinderea de Constructii, Montaje si Reparatii Siderurgice Calarasi a hotarat ca, in conformitate cu HG nr.1223/1990, intregul personalul muncitor al intreprinderii se incadreaza in grupa a II a de munca, cu un coeficient de participare de 100% din programul de lucru de la data desfiintarii (6 martie 1976), cu exceptia personalul care se incadreaza in grupa a I a de munca, in conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 si Ordinul nr.125/1990.
De asemenea, potrivit adeverintei nr.662/28.01.2008 emisa de Siderca SA Calarasi – societate in faliment Curtea retine ca intimata a desfasurat activitati la locuri de munca ce se incadreaza in grupe de munca in vederea pensionarii, potrivit Ordinului nr.50/1990 si Ordinului nr.968/1990 emis de Ministerul Muncii si Ministerul Sanatatii si Ocrotirii Sociale, astfel: 1.02.1981 – 31.05.1992, operator control date, timp lucrat 70%, grupa a II a de munca, Anexa II, pct.143; 1.06.1992 – 14.10.1997, operator control date, 100% timp lucrat, anexa II, pct.143. Conform Anexei 8 privind incadrarea personalului muncitor, a activitatilor si a locurilor de munca in grupe de munca, care cuprinde locul de munca, activitatea, meseria/functia, operator calculator din cadrul oficiului de calcul – Departament economic a fost incadrata in grupa a II a de munca, in baza Ordinului nr.55/1968.
Cele inscrise in aceasta adeverinta corespund mentiunilor din carnetul de munca, la pozitiile 35 si 49, conform carora intimata fost incadrata in grupa a II a de munca, in perioada in care a prestat activitate ca operator controlor date, conform Ordinului nr.50/1990, Ordinului nr.272/1990, Ordinului nr.968/1990 pct.55, timp 70%, incepand cu 1.02.1981 la 1.06.1992, respectiv timp 100% de la 1.06.1992 la 15.10.1997.
De altfel, din anexa la decizia de pensie rezulta ca apelanta a valorificat deja ca fiind perioada lucrata in grupa a II a de munca 13 ani, 3 luni si 20 de zile.
Sustinerile apelantei, in sensul ca activitatea prestata de intimata reclamanta nu se incadreaza in prevederile Ordinului nr.50/1990 nu pot constitui temei de respingere a cererii de valorificare a perioadei lucrate in grupa a II - a de munca, de vreme ce angajatorul este cel care isi asuma intreaga responsabilitate pentru mentiunile inscrise in carnetul de munca si adeverintele mentionate referitoare la perioada lucrata in grupa de munca si care fac dovada deplina, pana la inscrierea in fals sau proba contrara.
Asadar, de vreme ce adeverintele enuntate emise fostii angajatori au indicat elementele esentiale, pe baza documentelor primare verificabile detinute, din care rezulta activitatea prestata de intimata in cadrul societatii, perioada lucrata in grupa a II a de munca, procentul, temeiul juridic al incadrarii, functia detinuta, care se coreoboreaza cu mentiunile inscrise in carnetul de munca al reclamantei, Curtea retine ca fiind nejustificat refuzul apelantei de valorificare a perioadei prestate in grupa a II -a de munca in perioada in litigiu.
Pentru toate considerentele aratate, cum prima instanta a interpretat si aplicat corect dispozitiile legale incidente, Curtea va respinge apelul ca nefondat, in baza art.480 C.pr.civ.