Litigiu de munca privind acordarea sporului de audit prevazut in contractul colectiv de munca la nivel de unitate.

Litigiu de munca privind acordarea sporului de audit prevazut in contractul colectiv de munca la nivel de unitate. Nulitatea actului adi?ional prin care s-a stabilit un cuantum inferior al sporului fa?a de nivelul maxim men?ionat in conven?ia colectiva


Art. 38, art. 128 alin.2 din Codul muncii, art. 132 alin 4 din Legea 62/2011

Potrivit art. 38 Codul Muncii „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege si orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.” Cu toate acestea, in speta, actul aditional la contractul individual de munca a fost incheiat cu respectarea  contractului colectiv de munca la nivel de unitate in vigoare, in acord cu dispozitiile art. 132 alin 4 din Legea 62/2011.
In contextul in care nu s-a invocat nulitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate, prin care s-a prevazut ca "in vederea incadrarii in bugetul de salarii aprobat, incepand cu data incheierii Contractului Colectiv de Munca, patronatul are dreptul sa renegocieze toate salariile din cadrul Companiei cu respectarea mandatului acordat de Consiliul de Administratie al CNADNR SA, prin Hotararea nr. 6/13.05.2013" nu se poate retine nulitatea actului aditional la contractul individual de munca.
Mai mult, contractul colectiv de munca este rezultatul negocierii partilor dialogului social, iar potrivit art. 138 alin 2 „prin exceptie de la prevederile art. 129 alin 3 contractele colective de munca in sectorul bugetar se negociaza in conditiile legii, dupa aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite, in limitele si in conditiile stabilite prin acestea”.
Or, intrucat societatea angajatoare functioneaza sub autoritatea Ministerului Transporturilor, iar bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat prin Legea nr. 5/2013 de aprobare a  bugetului de stat pentru anul 2013, in vigoare de la 25.02.2013, a determinat negocierea clauzei de la art. 142 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate inregistrat la 15.05.2013,  clauza privind diminuarea sporurilor pe anul 2013 nu este una abuziva, ci este rezultatul acordului partilor pentru incadrarea in cuantumul cheltuielilor cu salariile, astfel cum a fost stabilit prin lege.


(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1320 din 14 martie 2016)

Prin cererea de apel s-a solicitat schimbarea in tot a sentin?ei civile atacate ?i admiterea ac?iunii astfel cum a fost formulata.
In motivarea apelului, s-a sus?inut in esen?a ca sporul de audit de 20%  prevazut in actul adi?ional este mai mic decat cel prevazut in contractul colectiv de munca 2013-2014. Astfel, in contractul colectiv de munca, la art. 106 alin. 1 lit. G este prevazut un spor de audit de 25%.
A sus?inut ca reducerea sporului de audit la 20% reprezinta o discriminare pe criteriu de varsta, in condi?iile in care salaria?ilor care aveau o varsta suficient de mica astfel incat sa beneficieze de un spor de vechime mai mic li s-a acordat integral sporul de audit, respectiv 25%.
A mai aratat ca nu putea solicita anularea contractului colectiv de munca 2013-2014, intrucat valabilitatea acestuia a incetat la data de 30.05.2014.
Aprecierea instan?ei potrivit careia contractul colectiv de munca a fost negociat cu respectarea prevederilor Legii nr. 5/2013 de aprobare a bugetului de stat a determinat negocierea clauzei de la art. 142 din contractul colectiv de munca, este eronata, intrucat cheltuielile de natura salariala sunt suportate din venituri proprii ?i nu din transferuri de la bugetul de stat, iar bugetul de venituri ?i cheltuieli este aprobat prin hotarare de guvern. Referitor la necesitatea incadrarii in prevederile bugetului de venituri ?i cheltuieli, se poate observa ca parata nu a facut demersurile necesare in vederea respectarii limitelor bugetare, ci a aplicat discre?ionar prevederile contractului colectiv de munca 2013-2014, depa?ind cheltuielile cu personalul.
Examinand sentinta atacata in temeiul dispozitiilor art. 479 alin. (1) teza I C. pr. civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin actul aditional nr. 2/35/2012 la contractul individual de munca partile au convenit modificarea salariului apelantului reclamant, incepand cu data de 01.06.2013, in sensul ca, incepand cu data de 01.06.2013, salariul de baza este de 3424 lei, majorat cu 8%, conform art. 95 din CCM nr. 201/15.05.2013, iar sporul pentru audit  este de 20%. In perioada 01.06.2013- 01.06.2014, drepturile salariale au fost achitate conform contractului individual de munca, astfel cum a fost modificat prin actul adi?ional nr. 2/35/2012.
Curtea re?ine ca art. 2 din actul adi?ional contestat, care prevede sporul de audit diminuat la 20%, semnat de par?i, ar putea fi anulat in condi?iile in care dreptul la sporul de audit in cuantum de 25% ar fi prevazut de lege sau daca in contractul colectiv de munca ar fi prevazuta obliga?ia de acordare a sporului de audit de 25%.
In acest sens sunt dispozi?iile art. 38 din Codul muncii (Salaria?ii nu pot renun?a la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzac?ie prin care se urmare?te renun?area la drepturile recunoscute de lege salaria?ilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate) ?i ale art. 132 alin. 4 din Legea nr. 62/2011 (Contractele individuale de munca nu pot con?ine clauze care sa stabileasca drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile).
In spe?a, nu s-a invocat incalcarea vreunei dispozi?ii legale care reglementeaza dreptul la acordarea unui spor de audit de 25%, ci s-a invocat incalcarea dispozi?iilor contractului colectiv de munca.
Curtea constata ca in contractul colectiv de munca aplicabil in perioada de referin?a 01.06.2013- 01.06.2014 exista urmatoarele dispozi?ii:
Art. 206 alin. 1lit. G: salaria?ii care efectueaza audit intern ?i acorda viza de control financiar preventiv beneficiaza de un spor de 25% la CNADNR S.A. central (…).
Art. 107 alin. 1 lit. f: Sunt considerate sporuri cu caracter permanent: sporul pentru audit ?i sporul pentru CFP.
Art. 142: In vederea incadrarii in bugetul de salarii aprobat, incepand cu data incheierii Contractului Colectiv de Munca, patronatul are dreptul sa renegocieze toate salariile din cadrul Companiei cu respectarea mandatului acordat de Consiliul de Administratie al CNADNR SA, prin Hotararea nr. 6/13.05.2013.
Fa?a de prevederile contractului colectiv de munca aplicabil, Curtea re?ine ca sporul de audit este de 25%, insa acesta poate fi renegociat, astfel incat sa se incadreze in limitele prevazute de Hotararea nr. 6/13.05.2013 (conform careia: Art. 3 alin 1 pct. 3: „Totalul sporurilor acordate unei persoane angajate in cadrul CNADNR central, in cadrul Directiilor Regionale, CESTRIN sau in cadrul Sectiilor de Drumuri Nationale nu poate depasi, cumulat (indiferent de numarul sporurilor sau de dificultatea muncii depuse de persoana aflata in cauza ori de detinerea unei functii de conducere): a) 60% pentru categoriile de personal urmatoare: necalificati, ingrijitori, calificati constructori, calificati mecanizare, deserventi utilaje multifunctionale, soferi; 45% pentru toate celelalte categorii de personal).
Cum apelantul reclamant beneficia de un spor de vechime de 25% ?i de un spor de audit de 25% (in total 50%), salariul acestuia a fost renegociat in baza art. 142 men?ionat, stabilindu-se o diminuare a sporului de audit la 20%, astfel incat totalul sporurilor sa se incadreze in totalul de 45% prevazut de Hotararea nr. 6/13.05.2013.
In consecin?a, Curtea re?ine ca prin renegocierea salariului ?i diminuarea sporului de audit la 20% nu a avut loc o incalcare a contractului colectiv de munca, intrucat acesta, de?i reglementeaza un spor de audit de 25%, reglementeaza in acela?i timp ?i posibilitatea reducerii acestuia astfel incat totalul sporurilor sa se incadreze in cuantumul de 45%.
A sus?inut apelantul ca intimata nu s-a incadrat in prevederile bugetului de venituri ?i cheltuieli, ci a aplicat discre?ionar prevederile contractului colectiv de munca 2013-2014, depa?ind cheltuielile cu personalul.
Curtea constata ca apelanta a invocat o nerespectare a prevederilor art. 142 din contractul colectiv de munca de catre angajator, in sensul ca acesta nu a luat masurile necesare pentru a se asigura incadrarea in bugetul de salarii aprobat.
Indiferent daca angajatorul nu a reu?it sa se incadreze in bugetul de salarii aprobat, posibilitatea reducerii salariilor, implicit ?i a sporului de audit, rezulta din contractul colectiv de munca, care, atat timp cat produce efecte, este obligatoriu pentru par?i. Prin urmare, intrucat clauza prevazuta de art. 142 din contractul colectiv de munca produce efecte intre par?i, in mod legal s-a procedat la negocierea sporului de audit.
Cu privire la sus?inerea apelantului conform careia nu putea contesta contractul colectiv de munca 2013-2014 intrucat acesta i?i incetase valabilitatea la data de 30.05.2014, Curtea re?ine ca, pentru a anula o clauza a acestui contract colectiv de munca considerata nelegala, apelantul reclamant avea posibilitatea de a formula o ac?iune in anulare pe toata durata de valabilitate a acestuia, iar faptul ca nu a ac?ionat in acest sens nu este imputabila angajatorului.
Apelantul a invocat discriminarea pe criterii de varsta, intrucat angaja?ilor care au un spor de vechime mai mic ?i in cazul carora totalitatea sporurilor primite nu depa?esc 45%, nu li s-a diminuat sporul de audit de 25%.
Critica este neintemeiata, reducerea sporului de audit nereprezentand o discriminare pe criterii de varsta.
Potrivit art. 159 alin.3 din Codul muncii, la stabilirea ?i la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenen?a na?ionala, rasa, culoare, etnie, religie, op?iune politica, origine sociala, handicap, situa?ie sau responsabilitate familiala, apartenen?a ori activitate sindicala.
Dispozitiile din Codul muncii se completeaza cu dispozitiile de drept comun prevazute de OUG nr. 137/2000.
Potrivit art. 2 alin. 3 din OUG nr. 137/2000: (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Constituie discriminare indirecta masurile care nu vizeaza direct varsta, dar care au un impact negativ dispropor?ionat asupra muncitorilor in varsta fa?a de celelalte categorii de angaja?i de varste diferite.
In spe?a, sporul de audit acordat anterior modificarii salariului a fost in cuantum de 25%. Reducerea sporului de audit a fost necesara in vederea incadrarii in procentul de 45% reprezentand sporuri totale, astfel incat angaja?ii care aveau un spor de vechime mai mare, datorita varstei (spor de vechime de 25%), au fost afecta?i de necesitatea reducerii sporului de audit, spre deosebire de angaja?ii care aveau un spor de vechime mai mic  - de 20% sau mai mic – ?i in cazul carora nu a fost necesara reducerea sporului de audit intrucat totalul sporurilor nu depa?ea 45%.
Se observa ca desi angajatorul nu a urmarit defavorizarea angajatilor in functie de varsta, de micsorarea sporului de audit au fost afectati lucratorii cu un spor de vechime mai mare. Desi nu exista un raport direct intre varsta si cuantumul sporului de vechime (in sensul ca o persoana cu o varsta inaintata poate avea o vechime in munca mica, deci un spor de vechime mai mic), in general sporul de vechime mai mare, de 25%, este acordat persoanelor cu varsta mai mare, care au vechime in munca, de regula, mai mare.
In concluzie, in mod indirect, masura luata de angajator, de acordare a sporului de audit in cuantum diferit, afecteaza in principal persoanele cu varsta mai mare.
Prin urmare, suntem in prezenta unui tratament diferit, determinat, in mod indirect de varsta. Cu toate acestea, masura angajatorului nu constituie discriminare indirecta, intrucat a urmarit un scop legitim si a avut un caracter adecvat si necesar.
In acest sens, Curtea retine ca scopul legitim este reprezentat de necesitatea incadrarii in bugetul de salarii. Astfel, bugetul de venituri si cheltuieli al C.N.A.D.N.R. S.A. se aproba prin Hotarare a Guvernului initiata de Ordonatorul principal de credite, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protec?iei Sociale si Persoanelor Varstnice din punctul de vedere al respectarii politicii salariale stabilite de Guvern la elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli si ulterior cu avizul Ministerului Finan?elor Publice, potrivit prevederilor art. 4, alin. (1), litera a) din Ordonata Guvernului nr. 26/21.08.2013.
Prin urmare, indiferent de modul de utilizare a veniturilor CNADNR, prevazut de art. 11 din OUG nr.84/2003, invocata de apelant, este necesara incadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli care se aproba prin hotarare de guvern. Apelantul a sustinut ca oricum intimata nu s-a incadrat in bugetul de salarii, insa Curtea retine ca o eventuala depasire ar rezulta din rectificarea bugetului de cheltuieli in decembrie 2013, prin HG nr. 1140/2013 dupa semnarea actului aditional de parti (iulie 2013), dupa luarea masurilor in vederea incadrarii in buget.
Cu privire la caracterul adecvat si necesar, Curtea retine ca pentru toti angajatii s-a impus o limitare a sporurilor la valoarea de 45%, iar aceasta limitare a avut caracter temporar (sporul de 25% a fost redus numai in perioada 01.06.2013- 01.06.2014), respectiv in perioada in care a fost necesara incadrarea in bugetul de salarii aprobat.
In consecinta, fata de caracterul general si temporar al masurii de reducere a sporului de audit, fata de scopul urmarit prin aceasta reducere, Curtea retine caracterul necesar si proportional cu scopul urmarit al masurii angajatorului. In concluzie, masura analizata nu constituie o discriminare indirecta, pe criterii de varsta.
Pentru aceste considerente, intrucat solutia primei instante este legala, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.