Litigiu de munca. Concedierea pentru motive care nu ?in de persoana salariatului.

Litigiu de munca. Concedierea pentru motive care nu ?in de persoana salariatului. Nerespectarea termenului de preaviz. Desfiin?area unui post necuprins in statul de func?ii. Cauza reala ?i serioasa

Art. 65, art. 75, art. 76 alin.1, art. 78 din Codul muncii, Decizia Ialtei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie nr. 8 din 8 decembrie 2014

Nu exista temei pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere ca urmare a emiterii acesteia concomitent cu notificarea preavizului, in conditiile in care efectele deciziei de concediere s-au produs dupa implinirea termenului de preaviz.
In lipsa unei prevederi exprese in legislatia muncii, comunicarea acordarii preavizului se poate face prin orice inscris emanand de la angajator, singura cerinta obligatorie, a carei nerespectare se sanc?ioneaza cu nulitatea absoluta a concedierii, fiind aceea preavizul sa fie acordat salariatului in mod efectiv.
Asadar, imprejurarea ca angajatorul ar fi emis concomitent cele doua acte juridice, notificarea de preaviz si decizia de concediere, nu este de natura sa atraga nulitatea concedierii pentru nerespectarea procedurii prevazute de lege, in conditiile art. 78 din Codul  muncii, cat timp scopul, functiile preavizului au fost efectiv realizate si nu exista dispozitii imperative care sa fi fost incalcate prin aceasta modalitate de acordare a preavizului.
Mentionare eronata a functiei detinute nu poate constitui o cauza de nulitate a deciziei de concediere, avand in vedere specificul reorganizarii hotarate de angajator.
Decizia radicala a angajatorului, justificata prin motive de ordin financiar si avand ca scop asigurarea cheltuielilor minimale pentru functionarea in continuare a activitatilor sociale mai sus aratate, a fost aceea de a desfiinta toate posturile salariatilor care nu aveau o implicare directa in functionarea acestora, postul intimatei-reclamante (manager proiect) incadrandu-se, independent de eroarea privitoare la denumire, in categoria mentionata.
Instanta nu are a cerceta rezultatele financiare ale activitatii intimatei-reclamante, contributia acestuia la obtinerea de fonduri nerambursabile pentru Asociatie in cadrul programului POSDRU sau in cadrul altor programe, utilitatea postului acesteia pentru angajator, fiind limitata la a verifica daca exista o manifestare de vointa a organelor decizionale ale societatii, prin care sa se statueze asupra continuarii activitatii intr-o organizare diferita, bazata pe ratiuni economice care, in cauza de fata, au avut chiar un caracter stringent.


(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1346 din 16 martie 2016)

Prin motivele de apel formulate, intemeiate in drept pe dispozitiile Legii nr.62/2011 a dialogului social si ale Codului muncii, republicat cu modificarile si completarile ulterioare, apelanta critica considerentele pentru care prin sentin?a atacata s-a retinut faptul ca salariatei IC nu i s-a acordat efectiv preavizul de 20 de zile lucratoare, aratand ca instanta de fond a fost indusa in eroare de catre contestatoare, care a avut, permanent, o pozitie procesuala nesincera in ceea ce priveste data la care i-a fost comunicat preavizul nr.4/2014.
Astfel, in contestatia care formeaza obiectul cauzei, intimata-contestatoare sustine ca preavizul nr.4/2014 i s-ar fi comunicat la data de 16.02.2014, concomitent cu decizia de concediere, adica dupa incetarea raporturilor contractuale cu intimata, iar in raspunsul la intampinare, in totala contradictie cu propria sustinere din contestatie, aceasta recunoaste primirea preavizului la data de 15.01.2014, asa cum intimata invederase.
Solicita apelanta-intimata sa se constate ca a fost dovedita data la care a comunicat preavizul catre contestatoare, in conditiile existentei la dosarul cauzei a acestui inscris, datat 15.01.2014, semnat personal de catre contestatoare si avand in vedere recunoasterea contestatoarei.
Incetarea raporturilor de munca s-a dispus dupa implinirea termenului de preaviz -13.02.2014, decizia nr.4/2014 de incetare a contractului individual de munca fiind primita prin posta de contestatoare, la data de 16.02.2014.
In ceea ce priveste postul de psiholog si cel de manager de proiect, ocupate succesiv/concomitent de catre contestatoare in cadrul Asociatiei, se arata ca aceasta a fost angajata  in functia de psiholog, in data de 01.01.2004, fiind concediata pentru cauze care nu tin de persoana salariatului de pe aceeasi functie. In cursul perioadei  in care a fost angajata a Asociatiei, contestatoarea a cumulat functia de baza de psiholog cu alte functii pe durata determinata, manager de proiect, coordonator centru social, tutore de practica, in functie de cerintele diverselor proiecte derulate de asociatie, functia de psiholog fiind cea mentionata in REVISAL.
In ceea ce priveste motivele care determina concedierea si durata preavizului, arata apelanta-intimata ca aceste mentiuni se regasesc in decizia nr.4/2014, in care se precizeaza  "dificultati economice/transformari tehnologice/a reorganizarii", iar detalierea imprejurarilor care au motivat decizia de reorganizare au fost aduse la cunostinta contestatoarei, prin Informarea privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociatiei SS, emisa sub nr.8/13.01.2014, prin Decizia nr.9/14.01.2014 privitoare la dificultatile financiare ale Asociatiei, prin preavizul nr.4/2014, astfel incat nu se poate retine faptul ca intimata-contestatoare nu ar fi cunoscut, in detaliu, motivele care au generat necesitatea reorganizarii.
Cauzele concrete, reale si serioase pentru care Asociatia a intrat in reorganizare au putut fi cunoscute direct chiar de salariata, intrucat  conducerea Asociatiei a avut, incepand cu anul 2013, contractele de munca suspendate sau cu timp partial de 2 ore/saptamana – desfasurand activitatea necesara prin voluntariat, sediul  Asociatiei a fost mutat intr-un spatiu in care se plateste o chirie mai mica, iar incepand din 2013 au fost restructurate mai multe posturi din organigrama, pastrandu-se pe cat posibil intact personalul imediat implicat in Centrele Asociatiei: asistentii maternali, asistentii sociali, personalul din bucataria centrului de zi.
De asemenea, a fost diminuat timpul de munca al angajatilor, diminuandu-se in mod corespunzator si salariile acestora, mesele calde oferite de cantinele sociale ale Asociatiei, batranilor si minorilor beneficiari ai ocrotirii nu au mai fost livrate la domiciliile acestora, urmare a diminuarii cheltuielilor de combustibil si de intretinea celor doua autovehicule care deservesc activitatea curenta a Asociatiei, alaturi de alte masuri de reducere a cheltuielilor cu intretinerea, telefonia fixa si mobila etc.
Apelanta precizeaza ca Asociatia SS este o organizatie non-profit, cu obiectiv principal ocrotirea copiilor strazii, orfanilor, copiilor din familii dezorganizate, a batranilor lipsiti de mijloace de subzistenta, a persoanelor aflate in situatii de criza, sursa principala pentru proiectele derulate de Asociatie fiind fondurile europene.
Situatia economico-financiara a Asociatiei s-a degradat dramatic, incepand cu anul 2011, ca urmare a disfunctionalitatilor survenite in sistemul de rambursare a cheltuielilor in proiectele finantate din fonduri europene, cu intarzieri de peste 12 luni, care au generat, pe langa disfunctii majore in desfasurarea activitatii Asociatiei, si dobanzi si penalitati de intarziere privitoare la achitarea taxelor si contributiilor la bugetul de stat si la bugetul asigurarilor sociale, situatia culminand cu poprirea conturilor Asociatiei de catre A.N.A.F.
Pentru asigurarea disponibilitatilor banesti necesare achitarii fondurilor de salarii, a taxelor restante, a dobanzilor si penalitatilor de intarziere sus-precizate si pentru asigurarea minimului necesar derularii activitatii in centrele sociale ale Asociatiei, ai caror beneficiari ar fi fost grav afectati prin stoparea activitatii, conducerea apelantei a contractat, in nume propriu, credite de nevoi personale.
Dat fiind faptul ca proiectele Asociatiei au fost derulate pe o perioada mare de timp, creandu-se legaturi afective cu minorii si varstnicii ocrotiti si avand cunostinta de dificultatile financiare traversate de Asociatie, inclusiv salariatii au donat sume/produse, in aceasta situatie aflandu-se si contestatoarea.
Or, in atare conditii, este evident ca situatia financiara a Asociatiei, pe care intimata-contestatoare o cunostea, justifica reorganizarea, aceasta avand cauze reale si serioase, motiv pentru care apelanta solicita inlaturarea, ca nefondate, a considerentelor contrare din hotararea atacata.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 din Codul de procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
In mod gre?it, cu necorelarea datelor rezultate din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, a re?inut prima instan?a, drept cauza de nulitate absoluta a deciziei de concediere,  faptul ca angajatorul  nu a acordat salariatei IC preavizul legal de 20 de zile lucratoare.
Pozi?ia reclamantei in ceea ce prive?te comunicarea preavizului a fost oscilanta, aspect sesizat si de apelanta. Astfel, in  cererea de chemare in judecata, aceasta a sus?inut ca preavizul i-a fost comunicat concomitent cu decizia de concediere, ceea ce ar fi fost de natura sa dovedeasca nerespectarea dispozi?iilor legale privind acordarea preavizului si a duratei acestuia. In acest sens, reclamanta a depus la dosar decizia nr.4/2014 si preavizul nr.4/2014, nesemnat de salariata, prin care acesteia din urma i se acorda un preaviz de 20 de zile lucratoare, incepand cu data de 15.01.2014.
Insa, intimata-parata a depus la dosarul primei instan?e, odata cu intampinarea, un exemplar al preavizului nr.4/2014 semnat de apelanta-reclamanta, inregistrat la angajator sub nr.1/15.01.2014, inscris care, in absenta unei alte men?iuni privitoare la data semnarii, este de natura a dovedi faptul ca salariata a fost incuno?tin?ata privind acordarea preavizului chiar in data de 15.01.2014. Acest fapt este confirmat de insasi reclamanta, care, prin raspunsul la intampinarea paratei,  arata ca, la data de 15.01.2014, odata cu preavizul, i-a fost ”prezentata´ decizia de concediere nr.4/2014, contestata in prezenta cauza.
Prin urmare, contrar celor re?inute de prima instan?a, Curtea constata ca in perioada 15.01.2011-12.02.2014 apelantei i-a fost acordat in mod efectiv preavizul legal de 20 de zile lucratoare, prealabil concedierii, fiind respectate dispozi?iile art.75 din Codul muncii.
Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca nu exista temei pentru constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere ca urmare a emiterii acesteia concomitent cu notificarea preavizului, in conditiile in care efectele deciziei de concediere s-au produs dupa implinirea termenului de preaviz.
In lipsa unei prevederi exprese in legislatia muncii, comunicarea acordarii preavizului se poate face prin orice inscris emanand de la angajator, singura cerinta obligatorie, a carei nerespectare se sanc?ioneaza cu nulitatea absoluta a concedierii, fiind aceea preavizul sa fie acordat salariatului in mod efectiv.
In acest sens este si Decizia ICCJ nr. 8 din 8 decembrie 2014, prin care au fost solu?ionate recursurile in interesul legii formulate in dosarul nr.7/2014, statuandu-se ca: „ In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din acelasi cod, neacordarea preavizului cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsa in contractele colective sau individuale de munca, daca aceasta este mai favorabila angajatului, atrage nulitatea absoluta a masurii de concediere si a deciziei de concediere. In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 76 lit. b) din Codul muncii, raportat la dispozitiile art. 78 din acelasi cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mentiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sanctionata cu nulitatea deciziei si a masurii concedierii atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din Codul muncii sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului.”
Asadar, imprejurarea ca angajatorul ar fi emis concomitent cele doua acte juridice, notificarea de preaviz si decizia de concediere, nu este de natura sa atraga nulitatea concedierii pentru nerespectarea procedurii prevazute de lege, in conditiile art. 78 din Codul  muncii, cat timp scopul, functiile preavizului au fost efectiv realizate si nu exista dispozitii imperative care sa fi fost incalcate prin aceasta modalitate de acordare a preavizului.
Trecand la examinarea motivului de apel privitor la gresita retinere a nemotivarii deciziei de concediere, Curtea subliniaza faptul ca emiterea unei decizii de concediere in temeiul art.65 din Codul muncii, impune, din perspectiva art.76 alin.1 lit.a, indicarea motivelor care au condus la desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, prin prisma carora instanta sa poata aprecia in ceea ce priveste cauza reala si serioasa care a determinat desfiintarea locului de munca al angajatului.
Motivele care au condus la concedierea angajatului trebuie aratate in decizie, astfel cum art.76 alin.1 lit.a din Codul muncii prevede, nefiind posibila expunerea acestora pe parcursul judecatii, fata de dispozitiile art.79 din Codul muncii, care stabilesc ca, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.
Pornind de la aceste aspecte de ordin teoretic, se retine, in speta, faptul ca, anterior preavizarii, respectiv in data de 13.01.2014, angajatorul a comunicat intimatei-reclamante, sub semnatura, inscrisul intitulat „Informare privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociatiei , prin care, avand in vedere dificultatile economice cu care se confrunta Asociatia , luand in considerare faptul ca fondurile necesare desfa?urarii activitatii non profit au fost diminuate considerabil si ca sumele utilizate provin numai din surse externe din sponsorizari obtinute de la partenerii externi sau prin accesarea unor surse de finan?are nerambursabile, avand in vedere si faptul ca Asociatia nu a mai obtinut contracte de sponsorizare, atat in anul 2013 cat si in anul 2014 (13.01.2014), pentru asigurarea desfasurarii activitatilor prioritare ale Asociatiei SS (mentinerea functionalitatii cantinei sociale, a centrului de zi „S”, a centrului de copii din comuna Greaca), reprezentantul legal al Asociatiei propune implementarea urmatoarelor masuri de diminuare a cheltuielilor asociatiei:
- diminuarea cheltuielilor cu personalul, pentru salariatii care nu sunt implicati in mod direct in functionarea cantinei , a centrului de zi „S”, a centrului de copii din comuna Greaca
- diminuarea cheltuielilor cu abonamentele de telefonie fixa si mobila
- diminuarea cheltuielilor administrative (chirie, utilitati, consumabile)
- diminuarea cheltuielilor de protocol
- diminuarea cheltuielilor cu deplasarile personalului.
De asemenea, preavizul nr.4/2014, mentioneaza pe larg, alaturi de motivul generic al reorganizarii activitatii si temeiul legal al concedierii, reprezentat de art.65 - 67din Codul muncii, atat actul decizional prin care s-a dispus masura reorganizarii si desfiin?area postului intimatei-reclamante, si anume decizia presedintelui executiv nr.1/14.01.2014, cat si motivele de fapt, concrete, care au determinat concedierea individuala: criza financiara, care si-a produs efectele in economia reala din Romania, necesitatea adoptarii unor masuri urgente la nivelul Asociatiei, care sa asigure reducerea cheltuielilor si incadrarea acestora in nivelurile estimate a fi incasate in urmatoarele 12 luni, in contextul efectelor blocajului financiar si dificultatii contractarii de credite  din sistemul bancar, lipsa fondurilor necesare functionarii Asociatiei.
Decizia de concediere nr.4/2014 nu reitereaza aceste motive de fapt, facand insa in mod explicit trimitere la continutul preavizului, situa?ie fata de care Curtea apreciaza ca retinerea de catre prima instanta a nulitatii deciziei de concediere pentru lipsa motivelor concedierii si pentru necomunicare acestor motive catre salariata concediata, altfel spus, pentru omisiunea reluarii motivelor economico-financiare concrete indicate in informarea si in preavizul comunicate intimatei-reclamante, este contrara scopului urmarit de legiuitor la edictarea normelor cuprinse in art.76 lit. a din Codul muncii si art.79 din Codul muncii, respectiv acela de a-l impiedica pe angajator sa invoce, in justificarea masurii concedierii, motive noi sau inscrisuri care nu au fost avute in vedere la momentul emiterii deciziei.
Atat preavizul nr.4/2014 cat si Informarea privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociatiei SS reprezinta acte anterioare producerii efectelor deciziei de concediere contestate in prezenta cauza, care au fost comunicate intimatei-reclamante si, prin urmare, al caror continut a fost facut cunoscut acesteia, criticile apelantei fiind fondate sub aspectul gresitei constatari a acestui motiv de nulitate a deciziei de concediere.
Este adevarat ca actul decizional prin care s-a dispus masura reorganizarii si desfiin?area postului intimatei-reclamante, si anume decizia nr.1/14.01.2014, la care se face referire in preavizul nr.4/2014 nu a fost comunicata salariatei anterior judecatii, insa angajatorul nici nu avea o atare obligatie legala, salariatul avand insa posibilitatea sa o combata in cursul judecatii, ceea ce in cauza de fata s-a si intamplat.
In ceea ce priveste functia de?inuta de intimata-reclamanta IC in cadrul Asociatiei, Curtea constata ca intre par?i au existat raporturi de munca, stabilite in baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Bucuresti cu nr.137/07.01.2004, aceasta fiind angajata initial in functia de psiholog.
De altfel, aceasta este functia la care insasi reclamanta face referire in contestatia dedusa judecatii, precizand doar faptul ca, pe parcursul desfasurarii raporturilor de munca cu parata Asociatia SS a indeplinit, in afara atributiilor ce-i reveneau prin fisa postului, atributii privind atragerea de fonduri structurale si sponsorizari in vederea desfasurarii activitatilor Asociatiei.
Aceste sustineri ale reclamatei sunt confirmate prin inscrisurile depuse la dosar, din care rezulta ca aceasta a avut intocmita o singura fisa a postului, numai pentru functia de tutore de practica/psiholog, functie evidentiata si in REVISAL pe toata durata angajarii.
Ulterior, intimata-reclamanta a fost implicata in activitatea de intocmire a proiectelor pentru atragerea fondurilor necesare desfasurarii activitatii angajatorului - institu?ie de tip non profit,  proiecte in cadrul carora figureaza fie ca psiholog, fie ca manager de proiect.
In acest context, al largirii atribu?iilor salariatei, prin Actul aditional nr.65/01.01.2010, partile au convenit asupra modificarii felului muncii reclamantei, functia acesteia fiind aceea de manager de proiect. Insa, asa cum insasi intimata-reclamanta arata prin intampinarea depusa la apelul formulat de Asociatia SS, pozitiile pe care aceasta din urma le-a ocupat in cadrul proiectelor de finantare nerambursabila in cadrul POSDRU si in cadrul Programului Fondul ONG in Romania au fost, in continuare, fie de psiholog, fie de manager de proiect, ceea ce este de natura a explica confuzia privitoare la pozitia reclamantei in cadrul structurii organiza?ionale a Asociatiei.
Insa, desi in actele care au precedat concedierea, angajatorul nu face refere la func?ia de manager proiect, ci la functia de psiholog, Curtea apreciaza ca aceasta mentionare eronata a functiei detinute nu poate constitui o cauza de nulitate a deciziei de concediere, avand in vedere specificul reorganizarii hotarate de angajator.
Astfel, asa cum rezulta din inscrisul intitulat „Informare privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociatiei SS ”, comunicat salariatei si aprobat prin Decizia Presedintelui Executiv al Asociatiei nr.1/14.01.2014, pentru diminuarea cheltuielilor Asocia?iei, ajunsa, la acel moment, intr-un impas financiar care periclita insasi continuarea furnizarii serviciilor in cadrul proiectelor sociale desfasurate (cantina, centrul de zi „S” si  centrul de copii din comuna Greaca), s-a propus, printre masurile de reducere a cheltuielilor, diminuarea cheltuielilor cu personalul pentru salariatii care nu sunt implicati in mod direct in functionarea cantinei, centrului de zi „S” si  centrului de copii din comuna Greaca.
Asadar, decizia radicala a angajatorului, justificata prin motive de ordin financiar si avand ca scop asigurarea cheltuielilor minimale pentru functionarea in continuare a activitatilor sociale mai sus aratate, a fost aceea de a desfiinta toate posturile salariatilor care nu aveau o implicare directa in functionarea acestora, postul intimatei-reclamante (manager proiect) incadrandu-se, independent de eroarea privitoare la denumire, in categoria mentionata.
Ca este vorba despre o simpla eroare de denumire a postului in actele premergatoare deciziei de concediere rezulta si din faptul ca, in organigramele si in statele de functii depuse la dosarul primei instante apar la nivelul lunii ianuarie 2014, anterior reorganizarii, 2 posturi de manager de proiect (unul dintre acestea fiind ocupate de salariata IC), pentru ca la nivelul lunii martie 2014, deci ulterior reorganizarii, posturile de manager proiect sa nu mai figureze deloc in structura organizatiei, fiind desfiintate in mod efectiv.
Se impune precizarea ca instanta de control judiciar a avut in vedere statele de functii depuse la dosarul de fond, iar nu statele de functii rectificate infatisate in calea de atac, pe care le apreciaza intocmite pro causa, primind obiectiunea formulata de intimata-reclamanta sub acest aspect.
Cat priveste cauza reala si serioasa a masurii concedierii, cerinta impusa prin dispozitiile art.65 alin.2 din Codul muncii, Curtea apreciaza ca aceasta a fost dovedita prin inscrisurile depuse la dosarul primei instante, din care rezulta dificultatile si blocajul financiar in care s-a  gasit in mod real angajatorul in anul 2013. Datoriile fiscale ale Asociatiei au condus la somatii de plata si la poprirea conturilor Asociatiei, dezechilibrul dintre venituri si cheltuieli fiind reflectat in bilantul si contul rezultatului exerci?iului financiar la data de 31.12.2013, din care rezulta cheltuieli totale mult mai mari decat veniturile Asociatiei.
Probatoriul administrat nu a relevat existenta unor alte motive, decat cele economico-financiare, care sa fi stat la baza deciziei de reorganizare prin desfiintarea unor posturi, analiza instantei neputandu-se extinde asupra aspectelor de oportunitate, de utilitate, care raman la latitudinea angajatorului, in conditiile in care nu rezulta indiciile unei inlaturari abuzive a salariatului sau caracterul simulat al reorganizarii.
Prin urmare, instanta nu are a cerceta rezultatele financiare ale activitatii intimatei-reclamante, contributia acestuia la obtinerea de fonduri nerambursabile pentru Asociatie in cadrul programului POSDRU sau in cadrul altor programe, utilitatea postului acesteia pentru angajator, fiind limitata la a verifica daca exista o manifestare de vointa a organelor decizionale ale societatii, prin care sa se statueze asupra continuarii activitatii intr-o organizare diferita, bazata pe ratiuni economice care, in cauza de fata, au avut chiar un caracter stringent.
Este adevarat faptul ca, ulterior concedierii intimatei-reclamante, angajatorului i-au fost aprobate proiecte in cadrul POSDRU si din fondul ONG,  intocmite chiar de contestatoare anterior concedierii, cu probabila consecinta a schimbarii datelor financiare mai sus aratate, insa acest fapt este lipsit de relevan?a sub aspectul legalitatii si temeiniciei deciziei contestate, care se examineaza numai in raport cu situatia Asocia?iei la momentul la care reorganizarea a fost decisa.
Prin urmare, instanta constata ca masura concedierii a avut la baza prerogativa angajatorului de a decide asupra masurilor necesare pentru continuarea activitatii, prin stabilirea structurii organizatorice a intimatei, in functie de posibilitatile existente la acel moment, criticile apelantei-parate fiind fondate si sub acest aspect.
Avand in vedere toate considerentele expuse si in temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul si va schimba, in tot, sentinta atacata, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.