Litigiu de munca privind aplicarea sanc?iune disciplinara

Litigiu de munca privind aplicarea sanc?iune disciplinara. Obliga?ia angajatorului de convocare a salariatului la cercetarea disciplinara ?i inserarea in decizia de concediere a motivelor pentru care au fost inlaturate apararile salariatului


Art. 248, art. 251 alin.2-4 din Codul muncii

Masura de sanctionare disciplinara a fost aplicata apelantei, fara a se dovedi faptul ca au fost parcurse toate etapele procedurii cercetarii disciplinare prealabile, prevazuta expres de art.251 alin.2 – 4 C.muncii, respectiv ascultarea salariatului si cercetarea apararilor sale, formulate in fata celui mandat sa efectueze cercetarea disciplinara.
Or, ratiunea pentru care legiuitorul, in art. 251 din Codul muncii, a inserat cerinta notificarii scrise, prin precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii, a fost aceea de a da posibilitate salariatului sa-si pregateasca apararile si probele, in cunostinta de cauza, fata de fapta care ii este imputata si care trebuie sa ii fie comunicata, iar sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile poate fi dispusa de angajator doar in ipoteza refuzului salariatului de a se prezenta la cercetarea prealabila.
Intimata nu a facut dovada efectuarii unei reale cercetari prealabile, de vreme ce din nici un inscris aflat la dosarul cauzei nu rezulta ca salariata apelanta a fost ascultata de catre persoana imputernicita de angajator sa realizeze cercetarea cu privire la faptele care ii erau imputate si nu i-au fost luate in considerare sustinerile din nota explicativa solicitata.
Apelanta nu a contestat faptul ca a fost convocata la cercetarea disciplinara din 2.12.2014, ci a criticat decizia de sanctionare pentru nerespectarea dispozitiilor art.251 alin.4 Codul muncii, sustinand ca in cuprinsul acesteia nu au fost inscrise motivele pentru care angajatorul a inlaturat apararile sale, cu toate ca a prezentat in cursul cercetarii disciplinare o nota explicativa, mai inainte de emiterea deciziei contestate, prin care si-a exprimat pozitia fata de fapta imputata si imprejurarile invocate in apararea sa, in legatura cu incidentul petrecut la data de 16.11.2014.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.1337 din 16 martie 2016)

Prin motivele de apel, apelanta invedereaza ca hotararea apelata a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material, fara a se avea in vedere inscrisurile depuse de reclamanta, fiind analizate aspecte necontestate prin actiune ("existenta abaterii disciplinare" sau "respectarea criteriilor de dozare a sanctiunii disciplinare aplicate"), cauza fiind judecata doar prin prisma dispozitiilor art.251 alin.1 din Codul muncii, desi actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 247-252 din Codul muncii", deci inclusiv art.251 alin.4 din Codul muncii.
Sanctionarea cu avertisment scris nu necesita o cercetare prealabila, insa din moment ce s-a demarat cercetarea prealabila, nu puteau fi ignorate prevederile art.251 alin.4 Codul muncii, respectiv drepturile ce ii revin salariatului in acest caz, chiar daca cercetarea prealabila s-a finalizat "doar" cu sanctionarea cu avertisment scris. Ulterior, reclamanta a fost concediata in luna februarie 2015, prin decizie datata ianuarie 2015.
Nu exista nici un articol de lege care sa suprime dreptul unui angajat la aparare in timpul cercetarii disciplinare sau sa anuleze actiunile ce decurg din acest drept, in cazul in care cercetarea disciplinara s-a incheiat "doar" cu avertisment scris.
Contestatia reclamantei nu a ridicat problema dozarii sanctiunii disciplinare aplicate, ci a legalitatii sale, mai precis includerea tuturor elementelor prevazute de lege pentru ca aceasta sa fie legala, inclusiv motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului formulate in timpul cercetarii disciplinare prealabile. Reducerea perioadei de cercetare in corpul deciziei de sanctionare reprezinta o dovada clara a denaturarii adevarului, chiar si fals.
Parata nu a aplicat in mod obiectiv criteriile prevazute de art. 250 din Codul muncii si a modificat imprejurarile in care s-a produs fapta. Astfel, parata a declarat ca „dl. CR este salariat in functia de sef formatie comunicatii MCR”, insa din adresa 272/16.12.2014, respectiv din organigrama societatii din ianuarie 2015 rezulta ca functia de sef formatie comunicatii MCR nu exista in organigrama, in anul 2010, dl. CR avea functia de „op. introd”, conform statului de plata noiembrie 2010, inainte de implementare sistem Revisal, fiind modificate in timpul cercetarii functiile si atributiile angajatilor sai, in defavoarea reclamantei.
Parata a afirmat ca cercetarea disciplinara dispusa de catre directorul general al societatii este in derulare la data de 16.12.2014, potrivit adresei nr.272, formulata ca urmare a solicitarii inregistrata sub nr.262/08.12.2014 la departamentul resurse umane, insa la data de 17.12.2014, prin decizia de sanctionare nr.273 se mentioneaza ca cercetarea disciplinara a fost efectuata in perioada 26.11.2014 - 02.12.2014, ceea ce contravine dispozitiilor art.251 alin.4 Codul muncii.
Parata a aratat, in ceea ce priveste solicitarea de comunicare a unei copii a fisei postului ocupat de dl. CR, ca aceasta este anexa la contractul individual de munca, care este strict confidential, insa numai datele cu caracter personal sunt strict confidentiale, iar nu si fisa postului pe care, la angajare, oricine o poate vedea. Mai mult, in timpul cercetarii disciplinare, din afirmatiile managerului departamentul resurse umane a rezultat ca dl. C este superiorul ierarhic al reclamantei si ca are atributii in acest sens, iar unele atributii se suprapun cu cele ale reclamantei, fiind impiedicat dreptul la aparare al reclamantei, nefurnizand probe favorabile acesteia.
Parata a precizat ca apelanta a initiat conflictul, pe care il descrie in referatul inregistrat sub nr. 77/19.11.2014, implicit recunoscand fapta, in contradictie cu prevederile art.250 din Codul muncii, fiind corectata cu pixul in data de 17.12.2014 fisei postului reclamantei, in defavoarea acesteia.
Art.251 alin.1 Codul muncii da posibilitatea angajatorului, care apreciaza abaterile disciplinare cu grad scazut, sa dispuna fara cercetare disciplinara prealabila, sanctiuni cu avertisment scris. In cazul de fata, daca parata a dispus inceperea unei cercetari disciplinare prealabile, inseamna ca aceasta: a) a apreciat ca fapta reclamantei este mai grava decat in cazul in care se poate sanctiona doar cu avertisment scris, pe care oricum o poate aplica fara cercetare, b) nu poate aprecia obiectiv gravitatea faptei reclamantei, sau c) doreste aplicarea unei sanctiuni in afara de sanctiunea cu avertisment scris. Daca angajatorul opteaza pentru efectuarea cercetarii disciplinare, pentru orice motiv, acesta are si obligatia de a respecta prevederile legale care reglementeaza desfasurarea si incheierea intregii proceduri, ce reprezinta garantii ale respectarii dreptului la aparare al salariatului, si nu sa le aplice partial.
Art.252 alin.2 lit.c Codul muncii precizeaza ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin.3 nu a fost efectuata cercetarea. Acest articol nu face precizarea ca se exclude decizia de sanctionare cu avertisment scris, ci face referire la orice decizie care a fost luata in urma unei cercetarii disciplinare prealabile, chiar daca aceasta cercetare s-a incheiat cu decizie de sanctionare cu avertisment scris sau nu.
Art.251 alin.1 Codul muncii, care prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin.1 lit. a, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, se refera la actiunile angajatorului inainte de cercetarea disciplinara prealabila.
Deci „mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile” se poate dispune doar sanctiune disciplinara cu avertisment scris, dintre toate sanctiunile posibil de aplicat, fara cercetare, insa dupa cercetare disciplinara, se poate dispune orice decizie, care in mod obligatoriu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat.
Legea nu prevede cele retinute de prima instanta, respectiv ca daca se efectueaza cercetarea disciplinara prealabila si se dispune aplicarea sanctiunii cu avertisment scris, dupa cercetarea disciplinara prealabila, aceasta sanctiune nu mai trebuie sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Cu alte cuvinte, sanctiunea cu avertisment scris inainte de cercetarea disciplinara prealabila difera de sanctiunea cu avertisment scris dupa cercetarea disciplinara prealabila, care trebuie sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat, si nu poate fi redusa la starea initiala, respectiv de dinainte de cercetarea disciplinara prealabila, nici nu se poate reveni la momentul de timp de dinainte de cercetarea disciplinara prealabila, doar pentru ca cercetarea disciplinara prealabila s-a incheiat cu sanctiune cu avertisment scris, dintre toate sanctiunile posibile, avand in vedere ca tocmai cercetarea disciplinara prealabila a produs efectul de sanctiune cu avertisment scris de dupa. Mai mult, sanctiunea cu avertisment scris de dupa cercetarea disciplinara prealabila nu implica anularea cercetarii disciplinare prealabile.
Pentru toate aceste considerente, apelanta solicita admiterea apelului, anularea hotararii atacate, retinerea cauzei spre judecare si admiterea actiunii, in sensul anularii deciziei de sanctionare nr.273/17.12.2014.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor formulate, in limitele cererii de apel, in conformitate cu prevederile art.477 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin decizia nr.273/17.12.2014, contestata in cauza, intimata a dispus sanctionarea disciplinara a apelantei cu sanctiunea avertisment scris, avandu-se in vedere ca aceasta „a initiat conflictul, pe care il descrie in referatul inregistrat sub nr.77/19.11.2014, implicit recunoscand fapta”, incalcand prevederile regulamentului intern, respectiv: art.35 alin.1 lit.b - obligatia de a respecta disciplina muncii, lit.c – obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca, alin.2 lit.b, respectarea cu strictete a ordinii si disciplinei la locul de munca, i) – comportarea corecta in cadrul relatiilor de serviciu, respectarea muncii celorlalti salariati, asigurarea unui climat de disciplina, ordine si buna intelegere.
Este real ca, in cazul avertismentului scris, prin exceptie, procedura disciplinara prealabila, nu are un caracter obligatoriu, potrivit art.251 alin.1 Codul muncii, spre deosebire de celelalte sanctiuni disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara (retrogradarea din functie; reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni, cu 5-10%; desfacerea disciplinara a contractului individual de munca).
Insa, prin Regulamentul Intern pot fi prevazute orice fel de reguli si norme de conduita sau de organizare pe care angajatorul le considera necesare pentru bunul mers al unitatii sau drepturi si obligatii pentru salariati, cu conditia ca acestea sa nu incalce prevederile legale, ale contractului individual de munca sau ale contractelor colective de munca sau sa nu prevada pentru salariati drepturi inferioare celor stabilite prin respectivele prevederi legale sau contractuale.
Astfel, art.88 din Regulamentul intern al societatii intimate prevede ca, in cazul sesizarii conducerii angajatorului cu privire la savarsirea unei abateri disciplinare, in vedere desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, trebuie parcursa, indiferent de sanctiunea disciplinara aplicata de angajator, urmatoarea procedura: - convocarea salariatului, in scris, cu cel putin 5 zile lucratoare inainte, de persoana/comisia imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea disciplinara prealabila, precizandu-se obiectul, data si locul intrevederii, neprezentarea salariatului la convocare, fara niciun motiv obiectiv, da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. - salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina in cursul cercetarii disciplinare prealabile toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea disciplinara prealabila toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul de a fi asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este;  - salariatul are dreptul sa cunoasca toate actele si faptele cercetarii si sa solicite in aparare probele pe care le considera necesare; - persoana sau comisia numita pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile are obligatia de a lua o nota scrisa de la salariatul ascultat, nota in care se va prezenta pozitia salariatului fata de fapta pe care a comis-o si imprejurarile invocate in apararea sa; - cercetarea disciplinara impune stabilirea urmatoarelor aspecte: imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
In acest context, in conditiile in care prin Regulamentul intern al societatii intimate au fost instituite reguli mai favorabile salariatilor, respectiv ca nicio sanctiune disciplinara, fara nicio exceptie, nu putea fi dispusa, sub sanctiunea nulitatii absolute, mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, Curtea retine ca intimatei ii revenea obligatia de a respecta aceste reguli cu ocazia aplicarii sanctiunilor disciplinare, inclusiv in cazul aplicarii sanctiunii avertisment scris.
Cercetarea disciplinara prealabila prevazuta de Codul muncii si de Regulamentul intern al societatii este menita sa asigure stabilirea corecta a abaterii disciplinare, a imprejurarilor concrete in care a fost savarsita, a gravitatii sale si a vinovatiei salariatului, in raport cu care se poate aprecia si asupra sanctiunii aplicabile, dar, in acelasi timp, si a exercitarii dreptului de aparare al salariatului in cadrul acestei proceduri.
In speta, din probatoriile administrate in cauza rezulta ca masura de sanctionare disciplinara a fost aplicata apelantei, fara a se dovedi faptul ca au fost parcurse toate etapele procedurii cercetarii disciplinare prealabile, prevazuta expres de art.251 alin.2 – 4 C.muncii, respectiv ascultarea salariatului si cercetarea apararilor sale, formulate in fata celui mandat sa efectueze cercetarea disciplinara.
Or, ratiunea pentru care legiuitorul, in art. 251 din Codul muncii, a inserat cerinta notificarii scrise, prin precizarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii, a fost aceea de a da posibilitate salariatului sa-si pregateasca apararile si probele, in cunostinta de cauza, fata de fapta care ii este imputata si care trebuie sa ii fie comunicata, iar sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile poate fi dispusa de angajator doar in ipoteza refuzului salariatului de a se prezenta la cercetarea prealabila.
Curtea constata ca intimata nu a facut dovada efectuarii unei reale cercetari prealabile, de vreme ce din nici un inscris aflat la dosarul cauzei nu rezulta ca salariata apelanta a fost ascultata de catre persoana imputernicita de angajator sa realizeze cercetarea cu privire la faptele care ii erau imputate si nu i-au fost luate in considerare sustinerile din nota explicativa solicitata.
Astfel, potrivit inscrisului inregistrat sub nr.257/2.12.2014, intitulat cercetare disciplinara prealabila – nota explicativa, rezulta ca apelanta a fost convocata de catre imputernicitul societatii desemnat sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila, in temeiul art.251 alin.2 Codul muncii, sa se prezinte la sediul societatii, la data de 2.12.2014, ora 13,30, pentru efectuarea cercetarii disciplinare, fiind invitata sa raspunda la anumite intrebari in legatura cu incidentul din 16.11.2014.
Apelanta nu a contestat faptul ca a fost convocata la cercetarea disciplinara din 2.12.2014, ci a criticat decizia de sanctionare pentru nerespectarea dispozitiilor art.251 alin.4 Codul muncii, sustinand ca in cuprinsul acesteia nu au fost inscrise motivele pentru care angajatorul a inlaturat apararile sale, cu toate ca a prezentat in cursul cercetarii disciplinare o nota explicativa, mai inainte de emiterea deciziei contestate, prin care si-a exprimat pozitia fata de fapta imputata si imprejurarile invocate in apararea sa, in legatura cu incidentul petrecut la data de 16.11.2014.
In cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara se mentioneaza ca cercetarea disciplinara prealabila s-a efectuat in perioada 26.11.2014 – 2.12.2014, fara a se face vreo referire daca apelanta s-a prezentat la cercetarea disciplinara si a raspuns la intrebarile adresate de imputernicitul societatii desemnat sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila, in legatura cu evenimentul din 16.11.2014, motivele pentru care au fost inlaturate apararile in cursul cercetarii disciplinare.
De vreme ce prin adresa nr.272/16.12.2014 intocmita de managerul resurse umane, la solicitarea apelantei inregistrata sub nr.262/8.12.2014, acesteia i s-a comunicat ca cercetarea disciplinara dispusa de directorul general al societatii este inca curs in derulare si ca numai la incheierea acesteia urmeaza a primi un document, din care sa rezulte concluziile, intimatei ii revenea obligatia de a preciza in decizia de sanctionare disciplinara motivele pentru care a inlaturat apararile salariatei formulate mai inainte de finalizarea cercetarii disciplinare.
Simpla solicitare a unei note scrise, fara a da posibilitatea salariatei de a formula toate apararile in favoarea sa si fara a-i permite acesteia sa prezinte persoanei indreptatite sa efectueze cercetarea disciplinara prealabila (iar nu cercetarea unor evenimente) probele si motivatiile pe care le considera necesare dovedirii nevinovatiei sale, conform art.251 alin.4 C.muncii, reprezinta o incalcare a dreptului la aparare al salariatului inainte de aplicarea sanctiunii disciplinare, ceea ce confera caracter pur formal si nelegal cercetarii disciplinare astfel efectuate si imprima acelasi caracter deciziei de sanctionare disciplinara, in lumina prevederilor anterior mentionate.
Respectarea prevederilor legale imperative relative la procedura cercetarii disciplinare prealabile reprezinta o obligatie legala de fond intrinseca masurii sanctionarii disciplinare, fiind o garantie a respectarii dreptului la aparare al salariatului mai inainte de aplicarea sanctiunii disciplinare, iar incalcarea acestuia constituie cauza de nulitate absoluta expresa a masurii dispuse.
Art.252 litera c din Codul muncii prevede in termeni imperativi si sub sanctiunea nulitatii absolute necesitatea mentiunii referitoare la motivele care au dus la inlaturarea apararilor formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
Prin urmare, desi intimata a sustinut in decizie ca salariata a fost cercetata disciplinar, iar cerecetarea disciplinara nu era inca finalizata la data de 16.12.2014, potrivit adresei comunicate apelantei, in cuprinsul deciziei contestate nu se face nicio referire la apararile formulate de salariata in nota scrisa solicitata si nici la motivele pentru care au fost inlaturate aceste aparari.
Simpla solicitare a unei note salariatului anterioar emiterii deciziei de sanctionare disciplinara nu ar avea nici un sens daca angajatorul nu ar trebui sa-l asculte pe salariat cu privire la toate motivatiile si probele aduse, acesta fiind obligat sa tina cont de apararile salariatului or sa le indeparteze motivat, iar nu sa le ignore.
Cum analiza legalitatii deciziei de sanctionare disciplinara contestate prevaleaza examinarii temeiniciei acesteia, motiv pentru care Curtea apreciaza ca fiind de prisos cercetarea criticilor de fond invocate de apelanta, in conditiile in care instanta de apel a retinut nevalabilitatea deciziei sub aspectul neindeplinirii conditiilor de forma.
Pentru toate considerentele aratate, avand in vedere ca prima instanta a aplicat gresit dispozitiile legale aplicabile, Curtea va admite apelul, in temeiul art.480 C.pr.civ., va schimba sentinta apelata, in sensul ca admite contestatia si va anula decizia nr.273/17.12.2014 emisa de intimata.