Litigiu de asigurari sociale.

Litigiu de asigurari sociale. Recalcularea pensiei prin valorificarea activita?ii prestate in grupa II-a de munca. Adeverin?a emisa de de?inatorul legal al arhivei fostului angajator. Lipsa indicarii actului intern de nominalizare

art. 6 din Ordinul nr. 50/1990

Potrivit mentiunilor acestei adeverinte, reclamantul a fost incadrat cu contract individual de munca la CAP Fetesti in perioada 15.11.1988 pana la 15.11.1991 avand meseria de cioban incadrat in grupa a II-a de munca 100%, temeiul incadrarii fiind Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, „Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Or, in cuprinsul adeverintei in litigiu nu este indicat actul prin care fostul angajator a realizat nominalizarea reclamantului in grupa a II-a de munca si, mai mult, nu este precizat temeiul exact al incadrarii dintre cele enumerate in anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, facandu-se mentiunea generala ca temeiul incadrarii este Ordinul nr. 50/1990.
Cum incadrarea in grupa superioara de munca este o situatie de exceptie, iar legea stabileste anumite conditii in acest sens, instan?a nu poate constata in lipsa unor documente verificabile daca, intr-adevar, aceste conditii au fost indeplinite, dupa cum nu se poate substitui aprecierii si deciziei angajatorului in privinta incadrarii activitatii reclamantului in grupa de munca si a procentului in care acesta a prestat munca in conditiile grupei a II-a.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.14 din 11 ianuarie 2016)

Prin motivele de apel, reclamantul a aratat ca a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 90383 emise la data de 16.02.2015 si urma sa primeasca in termen de 45 de zile de la momentul depunerii contestatiei Hotarare emisa de Comisia Centrala de Contestatii.
Termenul de 45 zile stabilit de catre art. 156 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 a fost depasit, acesta neprimind nici o hotarare pana in prezent.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii apelantul o considera eronata, admiterea acestei exceptii in raport de parcurgerea procedurii prealabile formularii cererii de chemare in judecata.
Apelantul arata ca a parcurs procedura prealabila insa, parata nu a depus si nu a facut nicio mentiune cu privire la contestatia formulata.
Arata apelantul ca a fost pensionat prin decizia de pensionare nr. 9038, ulterior pensia fiindu-i recalculata. Acesta a depus la dosarul privind stabilirea cuantumului pensiei adeverinta susmentionata, iar la stabilirea cuantumului pensiei parata nu a avut in vedere aceasta adeverinta, apelantul invocand art.165 din Legea nr.263/2010.
Conform art.165 alin. 2 din Legea nr.263/2010, se au in vedere la determinarea cuantumului pensiei si adeverintele eliberate de catre unitatea angajatoare, asa cum a procedat si apelantul cu adeverinta depusa si neluata in calcul, eliberata de catre unitatea unde a activat cu contract de munca.
Pentru cele mentionate in adeverinta s-a platit CAS, aspect ce reiese chiar din continutul acesteia, CAS ce fost achitat in conformitate cu dispozitiile legale in materie la acel moment.
Potrivit art. 2 lit.c din Legea nr.263/2010, "principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite."
Acelasi principiu este dezvoltat si in dispozitiile ulterioare din acelasi act normativ in sectiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.96 alin.1 din Legea nr.263/2010 punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din insumarea numarului de puncte realizat in fiecare luna.
Numarul realizat in fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, Ia salariul mediu lunar brut lunar din luna respectiva, comunicat de catre Institutul National de Statistica si Studii Economice.
Acestea pot fi dovedite prin inscrisurile din cartea de munca sau prin adeverinte intocmite conform legii de catre angajatori.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii principiului contributivitatii, mai sus mentionat, iar pe de alta acelasi legiuitor limiteaza fara nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent.
Tot in cadrul Legii nr. 263/2010, se recunoaste posibilitatea valorificarii unor venituri, in masura in care pentru acestea s-au achitat contributiile de asigurari sociale.
Ceea ce intereseaza nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar card vine randul asociatilor sa primeasca o contraprestatie, aceasta trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Neluarea in considerare a acestor venituri suplimentare conduce la infrangerea principiului inserat de catre legiuitor in cadrul Legii nr. 263/2010 precara si la o discriminare intre persoane ce au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, in conditiile in care baza de calcul pentru plata contributiilor este alcatuita din totalitatea veniturilor realizate de catre angajat.
Considera apelantul ca i-a fost adus un prejudiciu real ca urmare a recalcularii eronate folosita de catre parata si consideram ca urmeaza a obliga parata la acordarea diferentei dintre pensia cuvenite si pensia incasata pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecata, repararea prejudiciului urmand a se face realiza in temeiul raspunderii civile contractuale.
Prin decizia civila nr. 4416 din 16.11.2015 pronuntata de Curtea de Apel  Bucuresti Sectia a VII-a, a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant impotriva sentintei civile nr.518 din data de 09.06.2015, a fost anulata sentinta atacata cu retinerea cauzei spre evocarea fondului.
In considerentele deciziei, instanta de apel a retinut, contrar celor re?inute de prima instan?a, ca apelantul reclamant a facut dovada urmarii procedurii prealabile prevazute de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice in termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de pensie.
Decizia nr. 90383/16.02.2015, prin care s-a respins cererea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea adeverintei nr. 973/19.01.2011 emisa de Primaria Fetesti, a fost atacata la Comisia Centrala de Contestatii, in termenul de 30 de zile de la comunicare, conform inscrisurilor ?i dovezilor de expediere. Chiar ?i intimata parata recunoa?te prin intampinare formularea contesta?iei, inregistrata la CJP Calara?i la 11.05.2015. Imprejurarea introducerii mai intai a cererii de chemare in judecata ?i apoi a contesta?iei administrative nu mai are relevan?a, la data pronun?arii prezentei, expirand ?i termenul de solutionare a contestatiei de Comisia Centrala de Contestatii, de 45 de zile de la data inregistrarii acesteia.
Evocand fondul in conformitate cu prevederile art. 480 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea retine ca reclamantul a solicitat instantei de fond sa dispuna recalcularea pensiei cu valorificarea adeverintei nr. 973/19.02.2012 eliberata de Primaria Fetesti.
Potrivit mentiunilor acestei adeverinte, reclamantul a fost incadrat cu contract individual de munca la CAP Fetesti in perioada 15.11.1988 pana la 15.11.1991 avand meseria de cioban incadrat in grupa a II-a de munca 100%, temeiul incadrarii fiind Ordinul nr. 50/1990.
Ordinul nr. 50/1990 precizeaza locurile de munca, activitatile si categoriile de personal care lucreaza in conditii deosebite, ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, astfel: 1. In grupa I de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 1; 2. In grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2.
Art. 3 din ordin prevede ca „Beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2”.
Potrivit art. 6 din acest ordin, „Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
Or, in cuprinsul adeverintei in litigiu nu este indicat actul prin care fostul angajator a realizat nominalizarea reclamantului in grupa a II-a de munca si, mai mult, nu este precizat temeiul exact al incadrarii dintre cele enumerate in anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, facandu-se mentiunea generala ca temeiul incadrarii este Ordinul nr. 50/1990.
Cum incadrarea in grupa superioara de munca este o situatie de exceptie, iar legea stabileste anumite conditii in acest sens, instan?a nu poate constata in lipsa unor documente verificabile daca, intr-adevar, aceste conditii au fost indeplinite, dupa cum nu se poate substitui aprecierii si deciziei angajatorului in privinta incadrarii activitatii reclamantului in grupa de munca si a procentului in care acesta a prestat munca in conditiile grupei a II-a.
De altfel, reclamantul nu a facut nici un fel de precizari, sustineri, aprecieri asupra incadrarii activitatii sale in grupa a II-a de munca, motivele cererii de chemare in judecata si ale apelului referindu-se la modalitatea de valorificare a unor venituri realizate, ceea ce nu are legatura cu cauza.
Pentru aceste considerente, evocand fondul, Curtea constata ca cererea nu este intemeiata si o va respinge ca atare.