Litigiu de munca. Profesor universitar. Savar?irea faptei de plagiat.

Litigiu de munca. Profesor universitar. Savar?irea faptei de plagiat. Aplicarea sanc?iunii disciplinare a desfacerii contractului individual de munca. Termenul de prescrip?ie. Lipsa caracterului continuu a faptei


art.252 alin.(1) din Codul muncii

Textele legale incidente in materia prescrierii dreptului de a proceda la aplicarea sanc?iunii disciplinare salaria?ilor fixeaza doua intervale de timp, interconectate, pentru legala aplicare din punct de vedere temporal a sanc?iunii disciplinare. Prima limita temporala este intervalul de 30 zile calendaristice de la data luarii la cuno?tin?a despre abaterea disciplinara, al doilea fiind determinat de teza finala a art.252 alin.(1), respectiv cel tarziu 6 luni de la data savar?irii faptei.
Reglementarea a doua termene de prescriptie constituie o aplicare a principiului protejarii intereselor ambelor parti ale raportului de munca si al egalitatii armelor, respectiv: 1) un termen minim de 30 de zile, acordat angajatorului pentru a verifica daca aspectele constatate in procedura cercetarii prealabile constituie abatere disciplinara, daca se impune aplicarea unei sanctiuni disciplinare pentru aceasta abatere si pentru a motiva masura luata; 2)  un termen de maximum 6 luni - in care este inclus si termenul de 30 de zile - pentru a inlatura orice abuz al angajatorului rezultand din pozitia sa dominanta in cadrul raportului de munca.
Luand ca punct de reper anul 2012 in care a fost publicat la editura Pro Universitaria manualul, dar chiar ?i data de 06.11.2013, data incuno?tiin?arii universita?ii apelante despre posibila fapta de plagiat comisa de anagajata sau data la care a fost sesizata Comisia de Etica a UCDC, 21 noiembrie 2013, termenul maxim de 6 luni pentru aplicarea sanc?iunii expirase.
Contrar sus?inerilor universita?ii-apelante, pretinsa fapta de plagiat nu este una continua. O astfel de fapta i?i produce efectul sau concret in planul rela?iilor sociale pe care le vatama la data publicarii lucrarii despre care se afirma ca a fost plagiata integral, tot acest moment al publicarii fiind ?i termenul maxim despre care se poate afirma ca este cel in care inceteaza ac?iunea ilicita a salariatului. Doar produsul faptei sale ilicite continua a exista dupa momentul publicarii lucrarii plagiate, iar nu insa?i fapta sa comisiva constand in ac?iunea de a plagia.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.44 din 12 ianuarie 2016)


In motivarea apelului declarat de apelanta-parata UCDC, s-a aratat ca instanta gresit a retinut ca in cuprinsul deciziei de concediere nu se regasesc anumite mentiuni obligatorii. Conform art.252 alin.2 din Codul muncii, decizia nu trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu data la care a fost savarsita fapta, aceasta rezultand din intreg probatoriu aflat la dosarul cauzei, astfel ca nu se poate retine ca lipsa acestei mentiuni „echivaleaza cu o lipsa a descrierii faptei" si in consecinta ar fi de natura sa atraga nulitatea absoluta a deciziei.
Astfel, asa cum a aratat si in concluziile scrise, la data de 20.11.2013 Comisia de Etica a UCDC a fost sesizata de catre dl prorector invatamant, urmare a primirii la data de 06 noiembrie 2013 a unui plic inregistrat sub nr. 8039 de la Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in invatamantul Superior (ARAOS) care continea o petitie din partea unui cadru didactic de la UNITB, prin care se arata ca a fost plagiat cursul „ETR", elaborat de acesta in anul 2009 si multiplicat la tipografia in acelasi an, fiind inregistrat in cadrul Bibliotecii UNITBV cu numarul 780921, cota IV 8255.
De asemenea, seaducea la cunostinta ARAOS ca reclamanta DI „a reprodus integral continutul acestui curs in cartea ETR. Manual de studiu individual, publicata in anul 2012 la Editura Pro Universitaria".
La petitia mentionata au fost atasate: dovada publicarii cursului, precum si cate un exemplar din cele doua lucrari in original - depuse in copie certificata la dosarul prezentei cauze.
In urma cercetarilor efectuate si conform Raportului de caz intocmit la data de 23.07.2014, Comisia de Etica UCDC a propus conducerii universitatii desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei, motiv pentru care a fost emisa decizia contestata in prezenta cauza.
Procedura in fata Comisiei de Etica este supusa unor dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, dar fata de sustinerile reclamantei precizam ca Decizia nr.200 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei a fost emisa in data de 31.07.2014 si comunicata acesteia la aceeasi data.
Astfel ca, nu au fost incalcate nici prevederile art.252 alin.1 din Codul muncii, decizia fiind emisa in termen de 7 zile de la data constatarii abaterilor disciplinare prin raportul comisiei si mai mult, fiind vorba de fapte continue -plagiat si folosirea si in prezent a lucrarii copiate integral, termenele de 30 de zile si, respectiv, de 6 luni incep sa curga de la data la care autorul a savarsit ultimul act de executare.
De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 (Decizia 16/2012) privind examinarea recursurilor in interesul legii declarate de Avocatul Poporului si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la calcularea termenului de 30 de zile in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara conform dispozitiilor art.252 alin.1 din Codul muncii, respectiv momentul de la care incepe sa curga acest termen, a hotarat ca "In interpretarea si aplicarea art.252 alin.1 din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii", in speta Raportul de caz al Comisiei de Etica UCDC.
Potrivit art.310 - Sectiunea a 5-a Etica universitara - din Legea educatiei nationale nr.1/2011, asa cum a fost modificata si completata, "Constituie abateri grave de la buna conduita in cercetarea stiintifica si activitatea universitara: a) plagierea rezultatelor sau publicatiilor altor autori;
Asa cum s-a subliniat constant in literatura de specialitate si practica judiciara, in ipoteza unor abateri continue, termenele stipulate de art.252 Codul muncii se socotesc de la ultimul act de savarsire, pentru toate actele ce fac obiectul abaterii. Astfel ca, in cazul abaterilor disciplinare cu caracter continuu termenul pentru aplicarea sanctiunii disciplinare se socoteste de la ultimul act de savarsire. Or, aceste acte continua.
Prin urmare, prin Decizia nr.200/31.07.2014 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei, au fost respectat cerintele dispozitiilor legale. Astfel, a fost descrisa fapta in preambulul deciziei, au fost precizate dispozitiile incalcate de reclamanta din Codul de Etica UCDC, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de aceasta in timpul cercetarii - conduita nesincera, temeiurile de drept in baza carora s-a aplicat sanctiunea disciplinara, termenul si instanta la care poate fi contestata sanctiunea.
Desi, reclamanta sustine in cerere ca nu este autoarea lucrarii, aceasta omite faptul ca prin Raportul Comisiei de Etica s-a stabilit, fara dubiu, ca faptele reclamate se confirma si cele doua cursuri sunt identice, reclamanta copiind integral cartea apartinand altui autor.
Raportul de caz al Comisiei de Etica UCDC este un act juridic care a produs si produce in continuare efecte juridice, intrucat nu a fost contestat si nu s-a solicitat anularea acestuia.
Decizia nr.200/31.07.2014 de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei reprezinta efectul raportului Comisiei de Etica, deoarece acesta a stat la baza emiterii deciziei mentionate.
Or, instanta a fost investita cu solutionarea contestatiei privind anularea deciziei de mai sus si nicidecum cu privire la solutionarea unei cereri care sa priveasca legalitatea/nelegalitatea acestui raport.
Din actele depuse la dosar, precum si din raspunsurile date de catre reclamanta la interogatoriul propus de UCDC, a rezultat cu certitudine nu numai nesinceritatea reclamantei dar si faptul ca este autoarea unei carti pe care a copiat-o integral, fara a ezita sa arunce vina pe o persoana decedata, conferentiar universitar care nu a fost niciodata asistenta acesteia.
In realitate, reclamanta era titulara disciplinei (cursului) ETR la programul de licenta formele de invatamant zi si frecventa redusa, si in aceasta calitate era obligata sa elaboreze cursul universitar conform normelor ARACIS. Aceasta a predat personal cursul decanului facultatii, si pentru ca era necesara publicarea acestuia, Universitatea intr-o prima etapa a suportat cheltuielile cu tiparirea acestuia intr-un numar de 25 de exemplare, numar minim impus de editura. La 01.10.2013 editura a trimis contractul pentru a fi incheiat cu autorul in vederea multiplicarii in numarul de exemplare indicat de acesta si pentru plata drepturilor de autor. Ulterior, in luna noiembrie s-a primit adresa de la ARACIS prin se arata ca exista o sesizare cu privire la plagierea cursului universitar.
Faptul ca reclamanta este autoarea cursului copiat o dovedeste si lista de lucrari (model ARACIS) semnata de reclamanta, unde la pozitia A -carti/cursuri publicate la edituri recunoscute este trecuta lucrarea in lista de lucrari la institutia din Italia si pe scholar google sau in Raportarea activitatii de cercetare stiintifica, intocmita si semnata de reclamanta pentru luna iunie an 2012 si predata facultatii.
In apelul incident declarat de apelanta-reclamanta DI, a invederat ca intrucat in considerentele sentin?ei civile de fond, formularea instantei lasa un posibil dubiu asupra unor dezlegari juridice pe care nu le-a dat si nu le-a analizat in prezenta cauza, se impune inlaturarea acestora si inlocuirea lor cu propriile considerente.
Formularea considerentelor indicate, desi coroborate cu intreaga hotarare pot fi interpretate in mod corect, formularea neclara, duce ca analizarea lor individuala sa lase loc si de alte interpretari, astfel:
Instanta poate retine insa, raportat la data publicarii manualului-2012, sau data la care a fost sesizata parata de catre autoarea manualului, ca salariata i-a plagiat lucrarea-25.09.2013, sesizare in urma careia s-a dispus sesizarea Comisiei de etica la data de 20.112013. Desi, in fapt instanta face referire la sesizarea paratei de catre autoarea manualului cu privire la faptul ca subsemnata i-as fi plagiat lucrarea, respectiv data de 25.09.2013, inserarea acestui aspect in interiorul unei apozitii, imediat dupa fraza „Instanta retine" poate fi interpretata la un moment dat ca o retinere a instantei de fond cu privire la comiterea faptei respective.
Pentru acest motiv, solicita instantei inlocuirea acestor considerente cu altele din a caror formulare sa reiasa fara dubiu faptul ca in paragraful indicat s-a facut trimitere expres la sesizarea existenta in dosar la fila 72 si inlaturarea oricarui dubiu ca instanta ar fi putut sa retina vreo fapta de plagiat impotriva reclamantei.
Apelanta-reclamanta arata in continuarea apelului sau incident ?i faptul ca nu a savarsit o abatere disciplinara.
Astfel, invedereaza ca, potrivit art.247 alin.2 din Codul muncii „Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca".
Art.22 din Codul de etica la care se face referire in decizia de concediere stabileste ca „Sunt interzise: - orice forma de inselaciune/copiat sau tentativa la examene sau concursuri; - plagiatul total sau partial (preluarea totala sau partiala a unui material realizat de un alt autor, si prezentarea sa ca apartinand aceluia care se pretinde a avea paternitatea operei) ori prezentarea unor date eronate (utilizarea unor date improvizate intr-o cercetare stiintifica sau experiment, modificarea intentionata a datelor unui experiment sau unei cercetari, citarea unor studii sau articole inexistente s.a); - modificarea datelor din dosarul personal de concurs/angajare sau privind inscrierea la cursurile care se desfasoara in cadrul Universitatii, pentru a se incadra in cerintele concursului/pentru ocuparea postului prin angajare sau pentru a fi admis la oricare forma de invatamant; - avantajele obtinute pe nedrept (fapta unei persoane de a ascunde informatiile transmise de cadrele didactice fata de colegi, impiedicarea unor colegi sau concurenti sa se concentreze pentru a-i disturba de la o examinare, distrugerea sau sustragerea unor materiale bibliografice).
Potrivit art.13 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, „Utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducerea operei; b) distribuirea operei."
Pe cale de consecinta, pentru reproducerea si distribuire de catre editura a manualului „Ecoturism si turism rural" era nevoie de autorizarea autorului manualului. Or, nu s-a pretins niciodata autoarea suportului de curs respectiv si nu a autorizat niciodata Editura Pro Universitaria/Editura Neverland.
O asemenea autorizare putea sa aiba loc numai printr-un contract de editare. Editarea unei opere consta in reproducerea si raspandirea ei in public printr-o fixare material si durabila. Iar, potrivit art.48 din Legea 8/1996 Contractul de editare este conventia prin care titularul dreptului de autor cedeaza editorului, in schimbul unei remuneratii, dreptul de a reproduce si de a distribui opera.
In baza contractului de editare, in persoana cedentului, autorului operei se naste o obligatie de garantie. „Titularul dreptului de autor trebuie sa garanteze exercitiul drepturilor de utilizare cedate editorului contra tulburarilor de drept, dar si contra tulburarilor de fapt, fie ca aceste tulburari provin din partea tertilor, fie ca sunt rezultatul unei fapte proprii. Aceasta inseamna ca cedentul trebuie sa fie autorul operei pentru care s-au cedat drepturile de reproducere si distribuire sau cel putin titularul unor astfel de drepturi pe care le poate, la randul sau, trimite altor persoane.
In subsidiar, si fara ca prin aceasta sa afirme ca ar fi autorizat vreodata publicarea materialului Ecoturism si turism rural, arata ca acel material era accesibil in format electronic, in mod liber pe server-ul facultatii.
Dincolo de distribuire libera pe internet a acestui articol, apreciaza, fara ca prin aceasta sa afirme ca l-a distribuit, ca utilizarea materialului in scop educational este acoperita de prevederile Legii 8/1996, aceasta neputand constitui un caz de incalcare a drepturilor de autor.
In plus, pe langa motivele de nulitate retinute de prima instanta, a mai invocat si faptul ca decizia de concediere nu cuprinde indicarea instantei competente la care poate fi atacata.
Indicarea instantei la care decizia de concediere se ataca este prevazuta la art.252 alin.2 lit.f din Codul Muncii, fiind o mentiune obligatorie, lipsa acesteia atragand de asemenea nulitatea absoluta a acestei decizii.
Analizand apelurile declarate, potrivit dispozitiilor art.477 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, precum ?i sus?inerile dezvoltate in calea de atac a apelului, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste apelul declarat de apelanta-parata UCDC, Curtea arata ca, in prezenta cauza, nu este contestat faptul ca lucrarea pretins plagiata de catre apelanta-reclamanta DI, purtand denumirea ”ETR”, a fost publicata la editura Pro Universitaria in cursul anului 2012 (data exacta nu este stabilita cu certitudine).
In fa?a instan?ei de apel, ca, de altfel, ?i in fa?a instan?ei de fond, apelanta-parata UCDC a sus?inut faptul ca la data de 06.11.2013 a fost in?tiin?ata de catre Agen?ia Romana pentru Asigurarea Calita?ii in Inva?amantul Superior (ARAOS) in legatura cu existen?a unei plangeri formulata de un cadru didactic al UNITB impotriva apelantei-reclamante, cadrul didactic al UCDC, cu privire la plagiatul lucrarii sale. A invederat Universitatea-apelanta faptul ca la in?tiin?area primita de la A.R.A.O.S. se afla ata?at dovada publicarii cursului susmen?ionat ?i cate un exemplar spre compara?ie din ambele lucrari, lucrarea petentei publicata in cursul anului 2009 ?i lucrarea apelantei-reclamante aparuta la Editura Pro Universitaria in cursul anului 2012.
Ca efect al in?tiin?arii recep?ionate din partea A.R.A.O.S., prorectorul UCDC a sesizat, la data de 20.11.2013, Comisia de Etica a Universita?ii in scopul efectuarii verificarilor impuse de normele academice referitoare la plagiat.
Raportul Comisiei de Etica a UCDC ce concluziona in sensul vinova?iei apelantei-reclamante a fost emis la data de 23.07.2014. Propunerea efectuata in con?inutul raportului, respectiv aceea de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al reclamantei, a fost acceptata de rectorul UCDC, care, la data de 31.07.2014, a emis decizia contestata in cadrul prezentei proceduri judiciare nr.200/2014.
A?adar, Curtea re?ine ca date de reper sub aspectul categoriei de drepturi ce intereseaza prezenta cauza, data de 06.11.2013, data la care Universitarea-apelanta a fost incuno?tiin?ata despre fapta de plagiat imputata salariatei sale DI, ?i data de 31.07.2014, data emiterii deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca ce formeaza obiect de analiza in cadrul prezentei proceduri judiciare.
Intre cele doua date de reper susmen?ionate se interpune un interval de timp de 8 luni ?i 25 de zile.
Raportand situa?ia faptica mai sus expusa la normele juridice incidente, Curtea observa ca, in conformitate cu dispozi?iile art.247 alin.(1) din Codul Muncii ”angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanc?iuni disciplinare salaria?ilor sai ori de cate ori constata ca ace?tia au savar?it o abatere disciplinara”.
Potrivit men?iunilor art.252 alin.(1) din Codul Muncii ”angajatorul dispune aplicarea sanc?iunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cuno?tin?a despre savar?irea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savar?irii faptei”.
Prin urmare, Curtea noteaza ca textele legale incidente in materia prescrierii dreptului de a proceda la aplicarea sanc?iunii disciplinare salaria?ilor fixeaza doua intervale de timp, interconectate, pentru legala aplicare din punct de vedere temporal a sanc?iunii disciplinare. Prima limita temporala este intervalul de 30 zile calendaristice de la data luarii la cuno?tin?a despre abaterea disciplinara, al doilea fiind determinat de teza finala a art.252 alin.(1), respectiv cel tarziu 6 luni de la data savar?irii faptei.
Astfel, reglementarea a doua termene de prescriptie constituie o aplicare a principiului protejarii intereselor ambelor parti ale raportului de munca si al egalitatii armelor, respectiv: 1) un termen minim de 30 de zile, acordat angajatorului pentru a verifica daca aspectele constatate in procedura cercetarii prealabile constituie abatere disciplinara, daca se impune aplicarea unei sanctiuni disciplinare pentru aceasta abatere si pentru a motiva masura luata; 2)  un termen de maximum 6 luni - in care este inclus si termenul de 30 de zile - pentru a inlatura orice abuz al angajatorului rezultand din pozitia sa dominanta in cadrul raportului de munca.
Daca primul termen de prescrip?ie de 30 zile, incepe sa curga dupa ce comisia de disciplina sau persoana imputernicita sa realizeze cercetarea prealabila si-a exprimat punctul de vedere, in sensul ca fapta exista si aduce atingere raporturilor de munca ?i a fost savarsita cu vinovatie de persoana supusa cercetarii disciplinare, pentru ca numai incepand cu acest moment se poate vorbi despre existenta unei abateri disciplinare, pentru cel de-al doilea termen de prescrip?ie momentul de referin?a este diferit ?i anume acela al momentului savar?irii faptei.
Ori, in prezenta cauza, termenul maxim in care putea fi aplicata sanc?iunea disciplinara se implinise la data emiterii deciziei de concediere nr.200/31.07.2014.
            Aceasta intrucat, atat luand ca punct de reper anul 2012 in care a fost publicat la editura Pro Universitaria manualul ETR, dar chiar ?i data de 06.11.2013, data incuno?tiin?arii universita?ii apelante despre posibila fapta de plagiat comisa de anagajata sau data la care a fost sesizata Comisia de Etica a UCDC, 21 noiembrie 2013, termenul maxim de 6 luni pentru aplicarea sanc?iunii expirase.
Contrar sus?inerilor universita?ii-apelante, pretinsa fapta de plagiat nu este una continua. O astfel de fapta i?i produce efectul sau concret in planul rela?iilor sociale pe care le vatama la data publicarii lucrarii despre care se afirma ca a fost plagiata integral, tot acest moment al publicarii fiind ?i termenul maxim despre care se poate afirma ca este cel in care inceteaza ac?iunea ilicita a salariatului. Doar produsul faptei sale ilicite continua a exista dupa momentul publicarii lucrarii plagiate, iar nu insa?i fapta sa comisiva constand in ac?iunea de a plagia.
Concluzionand asupra apelului promovat de UCDC ?i re?inand argumentele de fapt ?i de drept expuse in cele ce preced, in temeiul dispozi?iilor art.480 alin.(1) din Codul de procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat apelul promovat de aceasta institu?ie de inva?amant.
             In legatura cu apelul incident promovat de apelanta-reclamanta DI, Curtea noteaza prevederile art.461 alin.(2) din Codul de procedura civila, in acord cu care “cu toate acestea (referinta textului la alin.1) in cazul in care calea de atac vizeaza numai considerentele hotararii prin care s-au dat dezlegari unor problem de drept ce nu au legatura cu judecata acelui proces sau care sunt gresite ori cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza partea, instanta, admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le va inlocui cu propriile considerente, mentinand solutia cuprinsa in dispozitivul hotararii atacate”.
Apelanta DI a invederat Curtii faptul ca un anumit pasaj din considerentele expuse de Tribunal in motivarea solutiei apelate iar putea crea un prejudiciu in relatia sa contractuala de dreptul muncii cu angajatorul sau UCDC. In concret, apelanta a avut in vedere considerentul expus de Tribunal, in conformitate cu care “instanta poate retine insa, raportat la data publicarii manualului-2012, sau data la care a fost sesizata parata de catre autoarea manualului, ca salariata sa i-a plagiat lucrarea-25.09.2013, sesizare in urma careia…”.
Curtea retine, insa, ca pasajul expus nu reflecta, insa, un rationament logico-judiciar al instantei de fond, rationament care sa fi stat la baza pronuntarii solutiei de fond. In fapt, prima instanta nici nu a intrat in analiza fondului faptei ce i-a fost imputata salariatei DI de catre angajatorul sau, ci a pronuntat sentinta doar pe temeiul viciilor de forma ale deciziei de concediere nr.200/31.07.2014, emisa de UCDC.
Referinta la plagiat din considerentul presupus prejudiciabil, avea in vedere, in fapt,  sesizarea de plagiat efectuata de autoarea manualului ETR, d-na CA, cadru didactic al UNITB. In considerentul mentionat prima instanta facea referire la sesizarea de plagiat efectuata de CA pentru a justifica depasirea termenului de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii disciplinare de catre angajator.
Pe cale de consecinta, constatand ca pretinsul considerent apt a prejudicial partea apelanta nu este propriu primei instante, Curtea va respinge ca nefondat apelul incident promovat de DI.