Litigiu de munca privind modificare unilaterala contract individual de munca.

Litigiu de munca privind modificare unilaterala contract individual de munca. Distinc?ie fa?a de sanc?iunea disciplinara. Limitele judeca?ii. Principiul disponibilita?ii

Art. 41 din Codul muncii, art. 9 din Codul de procedura civila

Reclamantul si-a intemeiat contestatia completata pe o argumentatie referitoare la caracterul de sanctiune disciplinara al masurii revocarii din functia de conducere ocupata temporar, nula absolut in opinia acestuia, pentru nerespectarea prevederilor art.251 si 252 alin.2 din Codul muncii, referitoare la procedura cercetarii disciplinare si continutul deciziei de sanctionare disciplinara.
Aceste sustineri nu pot fi primite, in conditiile in care prin acest act nu au fost retinute abateri disciplinare savarsite de catre contestator, fiind vorba doar despre o masura a angajatorului, prin care se dispune in mod unilateral incetarea efectelor numirii temporare, mai inainte de implinirea termenul stabilit atat prin decizia nr.570/28.12.2012 dar si prin acordul partilor, materializat in actul aditional nr.13/09.01.2013, respectiv mai inainte de implinirea celor 6 luni.
Prin urmare, decizia contestata concretizeaza in realitate o modificare unilaterala a felului si locului muncii, mai inainte de implinirea termenului asupra caruia partile au convenit, a carei legalitate nu poate fi insa analizata in cadrul procesual stabilit de reclamant, pentru ca aceasta ar echivala cu schimbarea cauzei juridice a actiunii si cu incalcarea principiului disponibilita?ii.
Chiar daca angajatorul a avut in vedere la emiterea deciziei si faptul ca salariatul facea obiectul unei cercetari disciplinare in curs, din aceasta, nu se poate deduce ca apelanta a urmarit aplicarea unei sanctiuni disciplinare (retrogradarea din functie), in conditiile in care masura dispusa a fost aceea de revenire pe postul ocupat anterior numirii temporare, ocupantul temporar neputand pretinde un drept castigat pentru detinerea postului.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.418 din 27 ianuarie 2016)

In motivarea apelului, apelantul reclamant a aratat ca Decizia nr.210/07.05.2013, contestata in cauza, constituie ea insasi un act prin care i s-a aplicat o sanctiune, urmare a comiterii unei presupuse abateri disciplinare.
Facand aplicarea dispozitiilor art.252 Codul Muncii deciziei contestate, se constata faptul ca aceste cerinte nu au fost indeplinite prin decizia emisa, una dintre acestea reprezentand descrierea faptei care a format obiectul sanctiunii administrative, care lipseste din cuprinsul deciziei contestate.
In temeiul art.251 alin.1 Codul Muncii, nici o sanctiune disciplinara, exceptand avertismentul scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. Conform art.2 al aceluiasi articol, in vederea desfasurarii cercetari disciplinare, salariatul va fi convocat in scris de catre persoana imputernicita de catre angajator sa efectueze cercetarea, precizandu-se obiectul, data si ora intrevederii.
In cauza de fata, intimata ADS a dispus aplicarea sanctiunii disciplinare anterior finalizarii cercetarii disciplinare, cu nerespectarea dispozitiilor legale privind obligatia angajatorului de a convoca in scris salariatul.
Pe durata desfasurarii cercetarii disciplinare, angajatorul poate numai sa dispuna suspendarea contractului individual de munca, fara a avea dreptul legal de a aplica o sanctiune disciplinara, exceptand avertismentul, inainte de finalizarea cercetarii.
Astfel, in Decizia 210/07.05.2013, se invoca referatul directorului Directiei Logistica nr.66460/06.03.2013, avand deci ca temei si continutul acestuia in care se face referire la procedura disciplinara aflata in desfasurare in acel moment, astfel incat intimata nu beneficia de dreptul legal de a dispune incetarea numirii temporare intrucat s-a facut referire expresa la Referatul sus-mentionat, inclus printre actele normative la care s-a facut referire in cuprinsul Deciziei nr.210, tocmai pentru a i se aduce la cunostinta temeiul sau unul dintre temeiurile pentru care s-a emis Decizia contestata.
Numai in situatia in care nu se facea referire expresa la acel referat, ci numai la celelalte acte normative, deci fara a exista o legatura cu procedura disciplinara inceputa impotriva sa, atunci intimata beneficia de dreptul legal de a dispune incetarea numirii temporare chiar inainte de expirarea termenului de 6 luni, oricand se considera necesar.
Insa, intrucat se face referire la deschiderea unei actiuni de cercetare disciplinara impotriva sa, considera apelantul ca in aceasta situatie sunt aplicabile dispozitiile art.52 alin.1 lit.a Codul Muncii, conform carora angajatorul are dreptul legal de a dispune suspendarea contractului individual de munca, nu si incetarea numirii temporare.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Apelantul-reclamant este salariat al ADS, fiind incadrat prin contractul individual de munca nr.728/30.04.2008, modificat prin actul aditional nr.1/25.06.2008, pentru o perioada nedeterminata, in functia de consilier juridic in cadrul Directiei de Executari Contracte - Serviciul Executari Silite si Rezilieri Contracte.
Prin Decizia nr.570/28.12.2012, apelantul a fost numit temporar pe  functia de conducere de sef de serviciu, in cadrul Directiei Logistica - Serviciul Recuperari Creante, cu incepere din data de 01.01.2013, „pana la ocuparea postului prin concurs dar nu mai mult de 6 luni”. In acest sens, partile au incheiat si actul aditional nr.13/09.01.2013.
Ulterior, prin decizia nr.210/07.05.2013, ce face obiectul contestatiei, emisa de intimata, s-a dispus revocarea sa din functia de conducere si trecerea in functia de executie, conform contractului individual de munca.
Pornind de la aceasta succesiune a actelor juridice incheiate intre parti sau emise de intimata, si avand in vedere atat continutul contestatiei deduse judecatii cat si criticile din apel, Curtea constata ca solutia primei instante, desi corecta, impune o serie de precizari.
Astfel, se retine ca reclamantul si-a intemeiat contestatia completata pe o argumentatie referitoare la caracterul de sanctiune disciplinara al masurii revocarii din functia de conducere ocupata temporar, nula absolut in opinia acestuia, pentru nerespectarea prevederilor art.251 si 252 alin.2 din Codul muncii, referitoare la procedura cercetarii disciplinare si continutul deciziei de sanctionare disciplinara.
Aceste sustineri sunt reiterate prin cererea de apel, insa, in raport cu continutul deciziei nr.210/07.05.2013, emisa de intimata, ele nu pot fi primite, in conditiile in care prin acest act nu au fost retinute abateri disciplinare savarsite de catre contestator, fiind vorba doar despre o masura a angajatorului, prin care se dispune in mod unilateral incetarea efectelor numirii temporare, mai inainte de implinirea termenul stabilit atat prin decizia nr.570/28.12.2012 dar si prin acordul partilor, materializat in actul aditional nr.13/09.01.2013, respectiv mai inainte de implinirea celor 6 luni.
Prin urmare, decizia contestata concretizeaza in realitate o modificare unilaterala a felului si locului muncii, mai inainte de implinirea termenului asupra caruia partile au convenit, a carei legalitate nu poate fi insa analizata in cadrul procesual stabilit de reclamant, pentru ca aceasta ar echivala cu schimbarea cauzei juridice a actiunii si cu incalcarea principiului disponibilita?ii.
Imprejurarea ca in decizia 210/07.05.2013 se invoca referatul directorului Directiei Logistica nr.66460/06.03.2013, prin care directorul Directiei Logistica propune incetarea numirii temporare a apelantului-contestator, avand in vedere actiunea de cercetare disciplinara inceputa cu privire la activitatea acestuia, nu este de natura sa dea suport sustinerilor acestuia, in sensul ca decizia contestata este o decizie de sanctionare disciplinara.
Astfel, chiar daca angajatorul a avut in vedere la emiterea deciziei si faptul ca salariatul facea obiectul unei cercetari disciplinare in curs, din aceasta, nu se poate deduce ca apelanta a urmarit aplicarea unei sanctiuni disciplinare (retrogradarea din functie), in conditiile in care masura dispusa a fost aceea de revenire pe postul ocupat anterior numirii temporare, ocupantul temporar neputand pretinde un drept castigat pentru detinerea postului.
Pentru considerentele aratate, Curtea in baza art.480 alin.1 din Codul de Procedura civila, va respinge apelul, ca nefondat.