Apel. Opozitie.

. Domeniu: Profesionisti

   Apel. Opozitie.

In mod corect prima instanta a apreciat ca nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 202 coroborat cu art. 62 din Legea nr. 31/1990, opozitia reprezentand in esenta o actiune in raspundere civil delictuala, pentru admiterea careia trebuie indeplinite cumulativ conditiile prevazute de lege: fapta ilicita, vinovatie, prejudiciu si legatura de cauzalitate, conditii neindeplinite in cauza.

 Art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, art. 62 din Legea nr.31/1990
 
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 55 din 15 ianuarie 2016)


Prin cererea inregistrata la ORCTB sub nr.200179/26.05.2015 si pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila la data de 29.05.2015 sub nr., reclamanta D.G.R.F.P.M.B., in reprezentarea A.F.P.S.4 in contradictoriu cu paratii SC N.C.P.  SRL , D.D.I. si D.I.N. a formulat opozitie impotriva hotararii AGA nr. 1 din 15.03.2015 privind cesiunea partilor sociale ale societatii parate.
In motivarea cererii sale reclamanta a aratat ca prin Hotararea AGA nr.1 din data de 15.03.2015, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti, s-a decis de catre asociatii SC N. C. P. SRL, cesionarea de catre asociatul D.D.I. a 8 parti sociale, reprezentand 40% din capitalul social detinut de catre asociat (in total 40% din capitalul social), catre D. N., care devine asociat al societatii si cesionarea de catre asociatul D.I.N. a 2 parti sociale, reprezentand 10% din capitalul social detinut de catre asociat (in total 10% din capitalul social), catre D.N., care devine asociat al societatii.
Reclamanta solicita sa se constate ca prin hotararea de cesiune a partilor sociale apartinand SC N.C.P. SRL, aceasta, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constand in obligatiile fiscale restante datorate de debitoare bugetului general consolidat al statului si, pe cale de consecinta, solicita sa se dispuna obligarea asociatului la repararea prejudiciului astfel cauzat.
Reclamanta mentioneaza ca din verificarile efectuate rezulta ca SC N.C.P. SRL figureaza inregistrata in evidentele acesteia cu debite restante in cuantum total de 3255 lei reprezentand obligatii fiscale datorate bugetului general consolidat al statului conform fisei de evidente sintetica evaluata la data de 14.05.2015.
Obligatiile fiscale restante mentionate anterior sunt conform declaratiilor fiscale depuse de societate la organul fiscal, iar aceste debite sunt purtatoare de dobanzi si penalitati de intarziere pana la data stingerii sumelor datorate inclusiv, calculate in conformitate cu dispozitiile Capitolului III din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, reclamanta  detine asupra societatii in cauza o creanta certa, lichida si exigibila, iar de existenta acestor debite societatea are cunostinta, deoarece acestea sunt rezultatul propriilor declaratii pe care debitoarea le raporteaza lunar, in conditiile legii. Potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat prin care societatea isi evidentiaza sumele pe care le datoreaza, intocmite de contribuabil pe propria raspundere si inregistrate la organul fiscal, constituie titlu de creanta ce devine titlu executoriu la momentul expirarii termenului de plata.
Scopul O.U.G. nr. 54/2010 ii reprezinta diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscala, iar combaterea faptelor de aceasta natura este conceputa prin actiuni atat preventive, cat si de sanctionare, prin care se urmareste protectia realizarii conforme a intregului buget consolidat al statului avandu-se primordial in vedere destinatia acestor sume si faptul ca beneficiarul lor este intreaga societate, fiind vorba de un interes public
Or, in conditiile in care societatea nu si-a achitat debitele restante, institutia, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constand in obligatiile datorate bugetului general consolidat al statului, astfel incat se apreciaza ca, in mod nelegal, asociatii acesteia au decis cesionarea catre un tert a partilor sociale.
Conform dispozitiilor legii societatilor comerciale, partile sociale confera calitatea de asociat cu toate drepturile si obligatiile aferente, astfel incat transmiterea lor implica si transmiterea calitatii de asociat, ceea ce presupune ca cedentul dintr-un astfel de contract de cesiune sa-si respecte obligatiile atat fata de societate, cat si fata de terti, in caz contrar putand fi aduse atingeri caracterului intuitu personae al societatii cu raspundere limitata.
Datorita acestui caracter intuitu personae al societatii cu raspundere limitata, transferabilitatea partilor sociale nu este o operatiune libera, partile sociale reprezentand, de fapt, titluri de participare la capitalul unei societati construite pe principiul increderii intre asociati atat cu privire la constituirea societatii, cat si cu privire la modificarea premiselor initiale ale unei astfel de societati de persoane. In aceste conditii, instrainarea catre un tert a partilor sociale nu poate avea loc in conditiile in care societatea comerciala inregistreaza obligatii restante, motiv pentru care va solicitam sa dispuneti obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat creditorilor sai, in speta bugetul general consolidat al statului.
Fata de motivele de fapt si temeiurile in drept invocate se solicita sa se constate  ca prin hotararea de cesiune a partilor sociale apartinand SC N. C. P. SRL reclamanta, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu si, pe cale de consecinta, sa dispuna obligarea SC N.C.P. SRL si a asociatilor cedenti D.D.I. si D.I.N. la repararea prejudiciului astfel creat.
In drept:  dispozitiile Legii nr. 31/1990 coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 92/2003.
In dovedirea cererii au fost depuse  inscrisuri:
Paratii nu au depus intampinare.
Prin sentinta civila nr. 5101/24.09.2015 cererea a fost respinsa a ca nefondata.
A retinut Tribunalul, in esenta, ca opozitia este neintemeiata, asociatii ramanand in continuare in societate, iar art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 solicita efectuarea dovezii prejudiciului, conditie neindeplinita in speta. Mai mult reclamantul are la indemana mijloacele legale prevazute de Codul de procedura fiscala si Legea nr. 85/2014.
Impotriva acestei solutii a formulat cale de atac reclamanta solicitand admiterea apelului si a opozitiei formulate si sa fie obligata societatea in solidar cu asociatii la repararea prejudiciului
Se arata in esenta ca la data formularii opozitiei societatea figura cu datorii de 3255 lei, creanta fiind certa lichida si exigibila, din inscrisurile depuse la dosar rezultand existenta obligatiilor neachitate, necontestate de catre intimati. Tribunalul a incalcat dispozitiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, scopul legii fiind tocmai diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscala. Neachitarea debitelor restante a dus la suferirea unui prejudiciu de catre apelant, cedentul trebuie sa isi respecte obligatiile atat fata de societate cat si fata de terti. Prin hotararea este pusa in imposibilitatea urmarii recuperarii creantelor fiind creata si legatura de cauzalitate intre fapta asociatilor cedenti (comiterea unor fapte ce tin de un comportament fiscal incorect) si prejudiciu. In drept: art. 61, 62 , 231 din legea nr. 31/1990, OG nr. 92/2003
Intimatii nu au formulat intampinare.
Nu au fost administrate probe noi in apel.
Analizand cererea de apel Curtea retine:
Potrivit art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, opozitia la hotararea asociatilor de transmitere a partilor sociale poate fi formulata de catre creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin aceasta hotarare. In analiza motivelor de apel se observa pentru inceput ca apelantul nu indica in mod concret de ce sunt indeplinite conditiile legale pentru admiterea opozitiei, criticand in termeni generali hotararea Tribunalului. In mod corect prima instanta a apreciat ca nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 202 coroborat cu art. 62 din Legea nr. 31/1990, opozitia reprezentand in esenta o actiune in raspundere civil delictuala, pentru admiterea careia trebuie indeplinite cumulativ conditiile prevazute de lege: fapta ilicita, vinovatie, prejudiciu si legatura de cauzalitate.   Apelanta nu a dovedit nici in fata Tribunalul si nici a Curtii indeplinirea acestor conditii, pornind chiar de la afirmatia privind ilicitatea cesiunii, operatiune de altfel permisa de lege. Posibilitatea de formulare a opozitiei, text de lege introdus pentru a se da creditorilor sociali posibilitatea protejarii intereselor lor, nu inseamna ca acestia nu au obligatia probarii faptului ilicit pe care il pretind si a intentiei frauduloase in legatura cu pretinsul prejudiciu. Simpla cesiune fara dovedirea ilicitatii sale, in conditiile existentei unei datorii bugetare, nu transforma operatiunea permisa de lege intr-una imorala sau ilegala. De altfel legea nu exclude de la transferul partilor sociale societatile cu datorii ci doar permite creditorilor sa poata cere acoperirea unui prejudiciu pentru actiunile frauduloase.
Apelanta are posibilitatea de a se indrepta impotriva societatii si a de a uza de caile de executare specifice pentru plata debitului, asa cum a retinut in mod corect Tribunalul.
Prin urmare, Curtea constatand ca tribunalul a pronuntat o hotarare legala si temeinica, si cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N.C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.