Litigii cu profesionistii - pretentii

. Litigii cu profesionistii - pretentii 


(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 602 R din 07.04.2016)

Prin  sentinta civila nr. 3476/18.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila s-a admis cererea formulata de  reclamanta A D SA in contradictoriu cu parata A A A S care a fost obligata sa plateasca  reclamantei suma de  173.992,67 lei, reprezentand debit, 44.612 lei cu titlu de dobanda la aceasta suma calculata pana la data de  24.11.2014 si la plata dobanzii in continuare  pana la achitarea efectiva a debitului. Totodata, parata a fost obligata la plata catre reclamata a sumei de  4585 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele :
Reclamanta  A D S.A. a chemat in judecata parata A A A S solicitand obligarea paratei la plata sumei de 173.992,67 lei (130.000 lei + 8.963,94 lei + 35.028,73 lei) achitata de reclamanta d-lui Sandu Ion Romica prin intermediul executorului judecatoresc, in baza unor hotarari irevocabile ale instantelor judecatoresti.
In fapt, in anul 1999 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 4072 prin care AAAS a vandut catre R S.A. actiunile detinute de S R la S.C. A D S.A.
Incepand cu anul 1993, reclamanta  a fost chemata in judecata de catre dl. S.I.R. in legatura cu drepturile banesti pretinse de acesta in legatura cu o solutie tehnica folosita de subscrisa (eleronul pentru modelul Dacia 1310).
Prin hotararea nr. 329/1998 a Tribunalului Arges, pretentiile d-lui S.I.R. au fost recunoscute de catre instanta si reclamanta  a fost obligata la plata catre acesta a sumei de 120.250.671.000 ROL, hotararea fiind pusa in executare si suma platita de aceasta la 16.03.2004.
Ca urmare a intervenirii acestei situatii care nu a putut fi prevazuta la incheierea contractului de vanzare-cumparare de actiuni au fost emise Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor masuri postprivatizare la S.C. A D S.A. si HG 1930/2004 continand mandatul AAAS in baza caruia aceasta a incheiat actul aditional nr. 1/27.12.2004 la contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 4072/1999.
Ulterior, dl. S. a obtinut, in baza unor hotarari irevocabile, obligarea reclamantei la plata catre dansul a unor sume suplimentare in legatura cu litigiul mentionat, reprezentand actualizari ale creantei principale aratate mai sus pentru perioada martie 2004 - aprilie 2009, cheltuieli de executare si onorarii de avocat, in cuantum total de 431.653, 22 lei.
Odata platite aceste sume, reclamanta a solicitat AAAS, incepand cu anul 2009, in temeiul dispozitiilor OUG 40/2004 si ale actului aditional nr. 1/27.12.2004, sa plateasca aceste sume. Ca urmare a ultimei adrese a reclamantei, nr. DF/9605/18.02.2008/MP/15.09.2011 parata a trimis adresa nr. 11702/2.12.2011 prin care aceasta a recunoscut debitul de 173.992,67 LEI (130.000 lei + 8.963,94 lei + 35.028,73 lei), mentionand insa ca pe moment nu dispune de fonduri pentru a face plata acestei sume.
Sumele de 130.000 lei si 8.963,94 lei au fost achitate de reclamanta la data de 4.08.2009  si suma de 35.028,73 lei la data de 01.09.2009, in urma executarii silite pornite de BEJ F.E. (dosar de executare 752/2009) in temeiul deciziei nr. 2907/11.03.2009 pronuntate de inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul 3860/46/2006, decizie ce modifica decizia nr. 216/A/4.05.2006 a Curtii de Apel Pitesti.
Cat priveste restul debitului de 431.653, 22 lei, respectiv 257.660,55 lei (250.242 lei + 7418,55 lei), prin aceeasi adresa nr. 11702/2.12.2011 AAAS a refuzat plata acestora, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instantelor judecatoresti care, prin sentinta civila 717/1.02.2013, irevocabila, au admis actiunea reclamantei si a obligat parata la plata debitului de 257.660,55 lei.
In urma convocarii la conciliere prin care reclamanta a invitat AAAS la sediul sau  in data de 7.03.2012 pentru a incerca sa rezolve  litigiul referitor la suma de pe cale amiabila 257.660,55 lei, reclamanta a primit adresa nr. 2041/5.03.2012 prin care parata a recunoscut din nou debitul de 173.992,67 lei.
Parata A A A S a depus intampinare  prin care a solicitat  respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamata, in principal ca tardiv introdusa, iar in subsidiar, ca neintemeiata si nefondata.
La data de  20.05.2015 reclamanta a depus  cerere precizatoare  prin care a aratat ca solicita obligarea paratei la plata dobanzii legale aferente debitului principal de 173.992,67 lei, calculate de la data recunoasterii debitului pana la data platii efective.
Prin incheierea din data de 9.04.2015 instanta a respins exceptia necompetentei materiale, a respins exceptia lipsei procedurii prealabile si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Tribunalul a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, retinand ca, in sustinerea exceptiei parata invoca dispozitiile art.39 din Legea nr.137/2002, potrivit cu care, termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de OUG nr.88/1997, precum si de celelalte legi in domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea este de o luna de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau a actului atacat ori de la data nasterii dreptului cu exceptia cererilor privind executarea obligatiilor prevazute in contractele de vanzare-cumparare de actiuni ale societatilor comerciale privatizate precum si a celor in desfiintarea acestor contracte, carora li se aplica termenul general de prescriptie.
Reclamanta isi intemeiaza pretentiile pe prevederile actului aditional nr.1/2004 la contractul de vanzare-cumparare actiuni nr.4072/1999, situatie in care se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta solicita obligarea paratei la plata urmatoarelor sume:
- 130.000 lei onorariu avocat si 8.963,94 lei dobanda catre SC A D SA stabilita prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie  nr.2907/11.03.2009;
- 35.038,73 lei cheltuieli de executare – dosar de executare nr.759/2009.
Termenul general de prescriptie a dreptului la actiune avand ca obiect aceste sume a fost intrerupt prin recunoasterea debitului de catre parata prin adresele nr.11702/02.12.2011 si nr.2041/05.03.2012, de la aceasta ultima data urmand a curge un nou termen de prescriptie de 3 ani. Introducerea cererii de chemare in judecata s-a facut la 24.11.2014, in cadrul noului termen de prescriptie care a inceput sa curga la 5.03.2012.
Analizand cererea prin raportare la probele administrate, dispozitiile legale aplicabile si sustinerile partilor, tribunalul  a retinut ca prin art. II din actul aditional nr.1/27.12.2004 la contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.4072/02.07.1999 incheiat intre AVAS si R SA s-a convenit completarea art.5.2.6 din contractul de privatizare, prin cel de-al doilea alineat teza a II-a stipulandu-se ca „partile convin ca orice alte sume care ar putea fi datorate in viitor domnului S.I.P. si/sau catre oricare alt organ de executare ca o consecinta a unei hotarari judecatoresti in legatura cu pretentiile ce fac obiectul actiunilor mentionate la alin.3, vor fi platite de catre vanzator direct domnului S.I.R. si/sau oricarui organ de executare. Daca, din orice motiv, o asemenea plata directa nu este posibila iar sumele au fost platite de catre societate d-lui S.I.R. si/sau oricarui organ de executare, atunci vanzatorul, la cererea societatii, va plati sumele respective, fara a putea depasi pretul de cumparare, in termen de 15 zile de la data solicitarii”. Conform art. II din actul aditional vanzatorul – parata din prezenta cauza s-a obligat sa garanteze pe cumparator impotriva oricarei actiuni si pentru toate platile ulterioare care ar urma a fi efectuate de catre societate in favoarea d-lui S.I.R., in temeiul unei hotarari judecatoresti irevocabile in legatura cu pretentiile ce fac obiectul actiunilor mentionate la alin.3, cu conditia ca aceste plati sa depaseasca suma de 100.000 USD in echivalent in lei.
In practica judiciara (decizia nr.2907/11.03.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, sentinta civila 717/1.02.2013 a Tribunalului Bucuresti) aceasta clauza s-a interpretat in sensul ca restituirea sumelor achitate in baza acestei clauze se restituie, daca valoarea cumulata a acestor sume depaseste suma de 100.000 USD.
Prin decizia nr.2907/11.03.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala s-a statuat ca instituirea sumei de 100.000 USD ca plafon de la care functioneaza obligatia de garantie nu are in vedere fiecare proces in parte ci vizeaza limita de la care AVAS trebuie sa raspunda in calitate de garant. Or, din continutul contractului de mandat rezulta ca aceasta conditie, necesara pentru declansarea raspunderii in garantie a fost indeplinita la data de 16.03.2004, cand a fost pusa in executare sentinta civila nr.329/PI/1998 a Tribunalului Arges privind plata sumei de 121.453.171.000 lei de catre societatea A D SA. O altfel de interpretare – in sensul ca AVAS garanteaza daca fiecare suma in parte depaseste valoarea de 100.000 USD ar veni in contradictie cu dispozitiile art.6 din OUG nr.70/2004 potrivit carora AVAS efectueaza plata catre SC A D SA, a sumelor prevazute in hotararile judecatoresti irevocabile, continutul si limitele acestor plati fiind date de contractul de mandat prin care a fost asumata neconditionat calitatea de chemat in garantie a AVAS, atunci cand aceste plati depasesc suma de 100.000 USD. Este vorba asadar, nu de fiecare plata in parte, ci de sarcina totala care il poate greva pe cumparator ca urmare a preluarii societatii si care face ca de la nivelul de 100.000 USD (deja atins prin executarea unei hotarari anterioare) sa oblige pe AVAS sa actioneze in calitate de garant.
Nu  a fost retinuta apararea paratei in sensul ca suma de 100.000 USD reprezinta un plafon minim prevazut de parti pentru efectuarea fiecarei decontari, atat raportat la interpretarea textelor cuprinse in actul aditional, cat si raportat la imprejurarea ca parata a recunoscut in mod expres prin adresele din 02.12.2011 si 05.03.2012 obligatia sa de plata a sumei solicitata prin cererea de chemare in judecata.
Fata de cele expuse, tribunalul  a retinut obligatia paratei AVAS de a plati reclamantei SC A D SA sumele suplimentare la care reclamanta a fost obligata catre dl. Sandu Ion Romica, reprezentand actualizari ale creantei aratate, cheltuieli de executare si onorarii de avocat., precum si imprejurarea ca parata din prezenta cauza a recunoscut expres ca datoreaza sumele solicitate prin cererea de chemare in judecata.
Astfel, prin adresa nr. P11702/02.12.2011 (filele 7 si urmatoarele dosar) parata comunica reclamantei ca a aprobat plata catre aceasta a sumei de 173.992,67 lei constand in:
- suma de 130.000 lei onorariu avocat;
- suma de 8.963,94 lei dobanda;
- suma de 35.028,73 lei onorariu avocati si cheltuieli de executare.
De asemenea, prin adresa nr. P2041/05.03.2012 (filele 9 si urmatoarele dosar) parata a comunicat din nou reclamantei ca a aprobat plata catre aceasta a sumei totale de 173.992,67 lei.
S-a retinut ca apararea paratei este in sensul  ca nu datoreaza aceste sume pe motiv ca nu depasesc plafonul de 100.000 USD, parata neinvocand vreo aparare in ce priveste temeinicia creantei afirmate de catre reclamanta.
Mai mult, reclamanta a depus la dosar extrase de cont care atesta plata sumelor solicitate (filele 15, 17).
In temeiul dispozitiilor art.1088 Cod civil (vechiul Cod civil aplicabil in speta in raport de data nasterii raportului juridic) parata datoreaza cu titlu de daune interese pentru neexecutarea obligatiei de plata si dobanda legala de la data introducerii cererii de chemare in judecata (astfel cum a fost solicitata prin cererea precizatoare din 20.05.2015) pana la data platii efective.
A.A.A.S. a declarat apel impotriva acestei hotarari solicitand admiterea apelului, schimbarea hotararii atacate si pe fond, respingerea actiunii in principal ca fiind prescrisa, in subsidiar ca fiind nefondata.
Considera ca in mod gresit a fost admisa cererea de chemare in judecata.
Apelanta  apreciaza ca in mod neintemeiat a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, astfel cum a fost invocata de AAAS, aratandu-se ca nu este aplicabil termenul general de prescriptie de 3 ani, ci termenul special.
In aceasta situatie este aplicabil termenul special de prescriptie, asa cum este prevazut de dispozitiile art.39 din Legea nr. 137/2002, cu modificarile ulterioare.
Intrucat Actul aditional in temeiul caruia a fost inaintata cererea de chemare in judecata a fost incheiat ulterior aparitiei Legii nr. 137/2002, fiind un act constitutiv de drepturi referitor la sumele ce urmau a fi restituite reclamantei referitor la pretentiile izvorate din inventia dlui S.R., este aplicabil termenul special de prescriptie prevazut in acest act normativ.
Cum data nasterii dreptului o reprezinta momentul in care intimata a achitat suma pretinsa (04.08.2009, respectiv 01.09.2009) moment de la care avea posibilitatea sa formuleze o actiune in regres in contradictoriu cu AAAS, actiunea formulata de aceasta e prescrisa.
Dispozitiile art.39 din Legea nr. 137/2002 modificata stabilesc un termen special de prescriptie de o luna pentru toate cererile de chemare in judecata prin care se valorifica un drept conferit de OUG nr.88/1997 precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii.
Avand in vedere inclusiv faptul ca privatizarea SC A D SA s-a facut in temeiul prevederilor speciale ale OUG nr.70/2004, apreciaza ca sunt pe deplin aplicabile dispozitiile speciale prevazute de art.39 din Legea nr. 137/2002.
Sustine in continuare apelanta ca nu a existat niciun act intrerupator al cursului prescriptiei dreptului material la actiune, intrucat adresa nr.P/2041/05.02.2012 de care se face vorbire, prin care institutia  a comunicat reclamantei faptul ca AVAS (actuala AAAS) a aprobat plata sumei de 173.992,67 lei, intrucat de la data semnarii acesteia au trecut 2 ani si 11 luni. Apreciaza ca intimata reclamanta avea posibilitatea de a solicita restituirea sumelor achitate catre S.R. in termenul legal de prescriptie (o luna de la data comunicarii adresei P/2041/05.02.2012).
In ceea ce priveste fondul cauzei, apelanta sustine ca la data de 27.12.2004, G R impreuna cu AVAS (actuala AAAS) a semnat Actul Aditional nr.1 la Contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.4072/1999 la SC A D SA Pitesti.
Astfel, in temeiul art.4 din OUG nr.70/2004 si art.II din Actul aditional nr.1/27.12.2004 "vanzatorul garanteaza pe cumparator impotriva oricarei si tuturor platilor ulterioare care ar trebui sa fie efectuate de catre Societate si/sau Societatile A in favoarea dlui S.R., in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile in legatura cu pretentiile ce fac obiectul actiunilor mentionate la alineatul 3, cu conditia ca aceste plati sa depaseasca suma de 100.000 usd (in echivalent lei)."
Precizeaza  ca  in  temeiul  dispozitiilor  art.6  din  OUG   nr.70/2004  "A V A S, in limitele si conditiile mandatului prevazut la art.1, efectueaza plata catre SC A D SA, a sumelor prevazute in hotararile judecatoresti irevocabile."
Potrivit mandatului aprobat prin HG nr.1930/10.11.2004 la art.ll din actul Aditional la contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.4072/1999 s-a prevazut:  "Vanzatorul (AVAS) garanteaza pe Cumparator impotriva oricarei si tuturor   platilor ulterioare care ar trebui sa fie efectuate de catre Societatea (D)...in favoarea domnului S.I.R., in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile in legatura cu pretentiile ce fac obiectul actiunilor mentionate  la alineatul 3, cu conditia ca aceste plati sa depaseasca suma de 100.000 USD (in echivalent lei)."
Solicita sa se constate ca valoarea pretentiilor SC A D SA este sub pragul prevazut de dispozitiile legale mentionate de 100.000 USD.
Interpretarea ICCJ intr-o alta speta a acestei clauze contractuale nu impieteaza asupra solutionarii prezentei cauze.
Avand in vedere ca suma solicitata este net inferioara celei stabilite prin Actul Aditional la contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.4072/1992, apreciaza ca solutia instantei de fond este nelegala, prin prisma interpretarii gresite a acestor prevederi contractuale si legale.
Fata de momentul incheierii actului aditional (dupa pronuntarea hotararii de obligare a SC A D SA la plata sumei de 120 miliarde rol) apreciaza ca nu poate fi interpretata vointa partilor in sensul celor precizate de SC A D SA, respectiv suma de 100.000 USD reprezentand valoarea globala la care societatea privatizata ar putea fi obligata in urma solutionarii litigiilor in contradictoriu cu S.R., intrucat debitul initial stabilit prin hotarare judecatoreasca (120 miliarde rol) depaseste cu mult valoarea stabilita de parti prin act aditional de 100.000 USD, caz in care aceasta clauza ar fi lipsita de efect si de continut.
Aceasta suma a fost prevazuta ca plafon minim pentru a evita conditiile in care, daca societatea privatizata ar fi obligata la plata unei sume mai mari de 100.000 USD, activitatea sa economico-financiara ar putea fi afectata, in sens contrar o valoare mai mica de 100.000USD putand fi suportata fara riscul unui blocaj financiar.
In fine, apelanta AAAS apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile art. 453 (1) C.p.c.,  deoarece nu s-a facut dovada existentei culpei procesuale drept temei de acordare a cheltuielilor de judecata ce face sa existe o proportie intre culpa procesuala in sine pe de o parte si prejudiciul cauzat partii adverse, respectiv cheltuielilor de judecata avansate de aceasta, pe de alta parte.
Intimata A D SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea hotararii atacate ca fiind legala si temeinica.
Nu s-au administrat probe noi.
Analizand sentinta atacata in raport de motivele de apel invocate si in baza actelor si lucrarilor de la dosar, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a fost investita de catre reclamanta SC A D SA cu o actiune indreptata impotriva paratei A A A S avand ca obiect solicitarea de obligare a paratei la plata sumei de 173.992,67 lei, achitata de catre reclamata dlui S.I.R. in baza unor hotarari judecatoresti irevocabile.
Prima instanta a respins ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parata si pe fond a admis actiunea asa cum a fost formulata.
Criticile apelantei A A A S referitoare la solutia data exceptiei prescriptiei sunt neintemeiate.
In esenta, se sustine ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 39 din legea nr. 137/2002 conform carora, termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de OUG nr. 88/1997, precum si de celelalte legi din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea este  de o luna de data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau a actului atacat ori de la data nasterii dreptului cu exceptia cererilor pentru executarea  obligatiilor prevazute in contractele de vanzare cumparare de actiuni ale societatilor comerciale privatizate precum si a celor in desfiintarea  acestor contracte, carora li se aplica  termenul general de prescriptie.
Actiunea se intemeiaza pe prevederile actului aditional nr.1/2004 la contractul de vanzare – cumparare actiuni nr.  4072/1999, ceea ce inseamna ca nu se contesta o operatiune sau un act din OUG nr. 88/1997 pentru a fi incident art. 39 din legea nr. 137/2002, ci se solicita  de la parata plata unor sume de bani pretins a fi datorate in  temeiul contractului de vanzare cumparare de actiuni modificat prin actul aditional nr. 1/2004. Astfel, art.II din actul aditional nr. 1/2004 la contractul de vanzare – cumparare de actiuni nr. 4072/1999 incheiat intre AVAS si R SA prevede completarea art. 5.2.6 din contractul de privatizare, in sensul ca, partile convin ca orice  alte sume care ar putea fi datorate in viitor domnului S.I.P. si/sau catre oricare alt organ de executare ca o consecinta a unei hotarari judecatoresti in legatura cu pretentiile ce fac obiectul actiunilor mentionate la alin. 3, vor fi platite de catre vanzator direct domnului Sandu Ion si/sau oricarui alt organ de executare. Daca, din orice motiv, o asemenea plata directa nu este posibila iar sumele  au fost platite de catre societate d-lui S.I. si /sau oricarui organ de executare, atunci vanzatorul, la cererea societatii, va plati sumele respective, fara a putea depasi pretul de cumparare, in termen de 15 zile de la data solicitarii.
Asadar, fiind vorba despre o cerere in executare  a unei obligatii contractuale asumate de catre parata in calitate de vanzator, potrivit art. 39 din legea nr. 137/2002 este aplicabil termenul general de prescriptie, de 3 ani, prevazut de Decretul nr. 167/1958, termen care a fost intrerupt ca urmare a recunoasterii  debitului de catre debitorul obligatiei prin doua adrese succesive, respectiv nr. 11702/02.12.2011 si nr. 22041/05.03.2012, moment de la care a inceput sa curga un nou termen de prescriptie. Intrucat actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 24.11.2014, rezulta ca in mod corect instanta de fond a respins ca neintemeiata exceptia.
In continuare, criticile apelantei privind solutia pe fondul cauzei prin care, fara a  contesta temeinicia pretentiilor  se sustine  doar ca orice suma solicitata de catre reclamanta SC A D SA  in baza unor hotarari  judecatoresti pronuntate  in litigii dintre reclamanta si dl S.I. trebuie sa fie mai mare de 100.000 usd pentru a se activa obligatia de garantie asumata de catre vanzatorul AVAS (AAAS, actualmente) nu pot fi primite pentru urmatoarele argumente :
Mai intai, Curtea constata ca in mod just instanta de fond a dat eficienta efectului pozitiv al lucrului judecat, respectiv a retinut ca decizia civila nr. 2907/11.03.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia Civila  si de Proprietate intelectuala a considerat ca raspunderea statului roman prin AAAS fata de A D se activeaza numai  in situatia in care  obligatia de plata  depaseste valoarea de 100.000 usd, dar nu pentru fiecare plata in parte, ci sarcina totala care il poate greva pe cumparator trebuie sa depaseasca 100.000 usd.
Cu alte cuvinte, chestiunea interpretarii clauzelor actului aditional a fost transata in putere de lucru judecat, ceea ce inseamna ca aspectul litigios dintre parti nu poate fi dezlegat intr-un mod diferit intr-un alt proces, in conformitate cu dispozitiile art.430 si art.431 C.p.civ.
In al doilea rand, suma de 172.992,67 lei, compusa din  130.000 lei onorariu avocat, 8963 lei, dobanda si 35.028,73 lei onorariu avocat si cheltuieli de executare  a fost recunoscuta in mod expres de catre apelanta prin adresele emise in 02.12.2011 si 05.03.2012.
In raport de prevederile art. 969 si 970 cod civil, precum si art. 1088 Cod civil, Curtea constata ca in mod legal instanta de fond a considerat intemeiata actiunea si a obligat parata sa plateasca suma datorata precum si dobanda legala aferenta calculata  de la data introducerii actiuni si pana la data platii efective, cu titlu de daune interese pentru neexecutarea obligatiei contractuale.
In ceea ce priveste critica adusa solutiei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, Curtea retine ca este nejustificata avand in vedere  ca parata  a pierdut procesul si in mod intemeiat in conformitate cu dispozitiile art. 453 C.p.c. a fost obligata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 4585 lei care constau exclusiv in taxa judecata de timbru aferenta cererii de chemare in judecata .
Concluzionand, Curtea constata ca este temeinica si legala sentinta apelata si in conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 1 C.p.c., a respins apelul, ca nefondat