APEL ADMIS. TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE ACELEIASI INSTANTE. DUBLUL GRAD DE JURISDICTIE. AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT.

APEL ADMIS. TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE ACELEIASI INSTANTE. DUBLUL GRAD DE JURISDICTIE. AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT.

(decizia penala nr. 640/A/12.04.2016 a Cur?ii de Apel Bucuresti - Sec?ia a II-a Penala, dosar nr. 1888/98/2014)                                       

Prin sentinta penala nr.267/27.11.2015, Tribunalul Ialomita a dispus urmatoarele:
In baza art.396, alin. (5) Cod procedura penala, rap. la art.16, alin.(1) lit.b Cod procedura penala, a achitat pe inculpatii T.I. si T.D., pentru infractiunile de complicitate la evaziune fiscala prev. de art.48, alin.(1) Cod penal, rap. la art.9, alin.(1), lit.c din Legea nr.241/2005 si spalare de bani prev. de art. 29, alin.(1), lit. a si c din Legea nr.656/2002, totul cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal si art.38 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 275, alin. (3) Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr.454/P/2011 din 06.05.2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita, inregistrat la aceasta instanta sub nr. 1207/98/2014 din 07 mai  2014, s-a dispus, printre altele, trimiterea in judecata a inculpatului A.M., pentru savarsirea in concurs a infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 si spalare de bani prev. de art. 29, alin. 1 lit. a si c din Legea nr.656/2002, totul cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal si art. 38 alin. 1 Cod penal si disjungerea cauzei in vederea continuarii urmaririi penale fata de inculpatii T.I. si T.D. sub aspectul savarsirii infractiunilor de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 48, alin. 1 Cod penal, rap. la art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin.1 Cod penal si spalare de bani prev. de art. 29, alin. 1, lit. a si c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal.
S-a retinut ca situatie de fapt ca in anul 2004 inculpatul A.M. a devenit asociat unic si administrator al S.C. „R. C.” S.R.L. S., avand ca obiect principal de activitate „activitati in forme mixte – cultura vegetala combinata cu cresterea animalelor ”.
La inceputul anului 2011 S.C. „R.C.” S.R.L. a inceput sa deruleze operatiuni comerciale de aprovizionare si apoi de vanzare de produse petroliere (motorina si pacura), activitate comerciala care s-a dovedit a fi deosebit de profitabila, fapt demonstrat de cifra de afaceri inregistrata la sfarsitul anului 2013 (46.316.042 lei ), raportata la cifra de afaceri inregistrata de aceeasi societate la sfarsitul anului 2010 ( 1.219.396 lei ).
S-a mai retinut in actul de sesizare ca inculpatul A.M., pentru a diminua obligatiile fiscale datorate bugetului de stat, a realizat o intelegere infractionala cu inculpatii T.I. si T.D., in virtutea careia societatea comerciala S.C. „D. T. M.” S.R.L. B., controlata in totalitate de acestia din urma, a emis un numar de 8 facturi fiscale reprezentand cheltuieli servicii de consultanta in beneficiul S.C. „R. C. S.R.L.” in suma totala de 4.154.000 lei, din care TVA 804.000 lei.
S-a retinut, de asemenea, ca pentru a da o aparenta de legalitate emiterii respectivelor facturi fiscale, intre S.C.  „D.T. M.” S.R.L., in calitate de prestator si S.C. „R. C. S.R.L ”, in calitate de  beneficiar s-a incheiat contractul de asistenta de marketing nr.1 Bis/05.08.2011 prin care prestatorul se obliga sa asigure servicii de consultanta de marketing, intocmirea planului de marketing si definirea strategiei de marketing, aducerea de furnizori de pacura si motorina sau a altor materii prime sau materiale, dar si de clienti, in beneficiul S.C. „ R.C. ”S.R.L.
La randul sau S.C. „D. T. M.” S.R.L., in calitate de beneficiar, a incheiat contractul de prestari servicii nr. 41/03.01.2011 cu S.C. „S. G.” S.R.L. Bucuresti, in calitate de prestator, in baza caruia prestatorul se obliga sa asigure beneficiarului selectare si intocmire liste clienti, realizarea de sondaje tip callcenter pe listele de clienti si recomandarea unor clienti pentru furnizare sau achizitie produse diverse.
In acelasi scop si in aceeasi calitate S.C. „D.T. M.” S.R.L. a incheiat contractul de prestari servicii nr. 10/03.01.2011 cu S.C. „ S.” S.R.L. Bucuresti.
S-a sustinut in actul de sesizare ca, in realitate, atat S.C. „S.” S.R.L., cat si S.C. „S.” S.R.L., societati cu comportament tip „fantoma”, erau controlate de inculpatii T.I. si T.D., iar scopul introducerii acestor societati in circuitul comercial fictiv il reprezinta inregistrarea unor cheltuieli de prestari servicii consultanta si implicit diminuarea obligatiilor de plata catre stat din partea S.C. „D. T. M.” S.R.L.
S-a retinut ca pentru semestrul I 2011 S.C. „S.” S.R.L. a facturat prestari servicii de consultanta in valoare de 1.840.548 lei, iar S.C. „ S.” S.R.L. a facturat pentru acelasi tip de servicii suma de 1.359.000 lei, aspecte care au condus la concluzia ca suma facturata de cele doua societati cu comportament tip fantoma pe seama S.C. „D. T. M.” S.R.L. (3.199.540 lei) este apropiata de suma facturata de aceasta din urma pe numele S.C. „R. C.” S.R.L.
Actele efectuate la urmarirea penala au demonstrat ca suma totala de 3.040.013,63 lei, virata de S.C. „R..C. S.R.L. in conturile S.C. „D. T. M.” S.R.L. a fost retrasa sau transferata in alte conturi de catre inculpata T.D., in calitate de imputernicita pe conturile S.C. „D. T. M.” S.R.L., cu titlu de plati efectuate in beneficiul subcontractorilor acestei societati si anume S.C. „ S.„ S.R.L. si S.C. „ S. „ S.R.L. .
Solutionand cauza prin sentinta penala nr. 31/F/25.02.2015, Tribunalul Ialomita a dispus in baza art. 386 Cod procedura penala, schimbarea incadrarii juridice a faptei savarsita de inculpatul A.M., din infractiunea de spalare de bani prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu art. 35 alin. 1 Cod penal in infractiunea de spalare de bani prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. 2 Cod penal anterior si art. 5 din noul Cod penal si din infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal in infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior si art. 5 Cod penal, cu art. 33 – 34 Cod penal anterior.
In baza art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior si art. 5 din noul Cod penal, a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru infractiunea de spalare de bani.
In baza art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. 2 Cod penal anterior si art. 5 din noul Cod penal raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru infractiunea de evaziune fiscala.
In baza art. 33 – 34 Cod penal anterior inculpatul A.M. avand de executat pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza art. 65 alin. 1 Cod penal anterior cu referite la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 a aplicat  inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si c Cod penal anterior pe 1 (un) an.
In baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si c Cod penal cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei principale.
In baza art. 86 ind. 1 Cod penal anterior, art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului A.M: pe durata unui termen de incercare de 5 ani stabilita conform art. 86 ind. 2 Cod penal anterior.
A incuviintat supravegherea Serviciului de Probatiune Ialomita.
In baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal anterior pe durata termenului de incercare inculpatul A.M. trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere :
a). sa se prezinte la datele fixate la serviciul de probatiune careia i s-a incredintat supravegherea;
b). sa anunte in prealabil, serviciului de probatiune, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c). sa comunice si sa justifice serviciului de probatiune schimbarea locului de munca;
d). sa comunice serviciului de probatiune informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.
In baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. b Cod penal anterior a impus ca inculpatul sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta si sa nu depaseasca limitele statului roman decat in conditiile fixate de instanta.
In baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod penal anterior a impus ca inculpatul sa nu ia legatura cu numitii T.I. si T.D..
In baza art. 86 ind. 4 Cod penal anterior a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor legale a caror nerespectare ar avea ca urmare revocarea suspendarii sub supraveghere (art. 83 – 84 Cod penal anterior).
A constatat stinsa prin plata actiunea civila formulata de partea civila Statul Roman prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Ialomita.
A dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanta nr. 454/P/15 mai 2013 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Ialomita asupra urmatoarelor bunuri: apartamentul situat in mun. S., str. M.E., bloc 39 A, scara A, etaj 2, ap. 9, judetul Ialomita aflat in proprietatea inculpatului A.M. si pe o cladire - constructie cu destinatie spatiu de productie in suprafata de 135 m.p. situata in mun. S., str. C., nr. 4, judetul I., aflata in proprietatea partii responsabile civilmente SC R. C.SRL S., conform copiei cartii funciare nr. 33307 – C 1 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara I., avand numar cadastral 1397 – C 1.
In baza art. 397 Cod procedura penala a dispus anularea urmatoarelor facturi fiscale fictive emise de SC D.T.M. SRL B. in calitate de furnizor pentru SC R. C. SRL Slobozia in calitate de cumparator: facturile nr. 139 din 31.03.2011, nr. 484 din 29.04.2011, nr. 236 din 31 mai 2011, nr. 291 din 30.06.2011, nr. 520 din 26.09.2011, nr. 460 din 25.08.2011, nr. 412 din 25.07.2011 si nr. 562 din 28.10.2011 (vol. III – dosar de urmarire penala – filele 80 – 86).
In baza art. 37 din Legea nr. 656/2002 modificata, a dispus comunicarea hotararii la data ramanerii definitive catre Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
In baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 modificata a dispus comunicarea hotararii la data ramanerii definitive catre Oficiul National al Registrului Comertului.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala a obligat pe inculpatul A.M. la 5.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta astfel Tribunalul Ialomita, pe baza probelor administrate in cauza, a apreciat ca cele 8 facturi fiscale emise de S.C. „D. T. M.” S.R.L., inregistrate la capitolul „ cheltuieli ” in evidentele S.C. „R. C.” S.R.L. nu au suport real, nefiind indeplinita una dintre conditiile esentiale prev. de art. 48 din Normele de aplicare a Codului fiscal, potrivit cu care serviciile de consultanta trebuie sa fie prestate efectiv, iar justificarea lor sa se faca prin situatii de lucrari.
Sub acest aspect a concluzionat ca este dovedita savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9,  alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 in sarcina inculpatului A.M. si consta in faptul ca inculpatul, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada martie – octombrie 2011, a inregistrat in evidenta contabila a S.C. „R. C.” S.R.L. un numar de 8 facturi fiscale emise de S.C. „D.T.M.” S.R.L., reprezentand cheltuieli fictive de consultanta, sustragandu-se astfel de la plata TVA si impozit pe profit.
Cat priveste infractiunea de spalare de bani, aceeasi instanta a apreciat ca inculpatul A.M. a savarsit infractiunea prev. de art. 29, alin. 1, lit. a din Legea nr. 656/2002 in sensul ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada martie – octombrie 2011, a transferat din conturile S.C. „R.C.” S.R.L. in conturile S.C. „D. T. M.” S.R.L. suma totala de 3.035.013,65 lei, suma care provenea din comiterea de catre acesta a infractiunii de evaziune fiscala.
Prin decizia penala nr. 987/A/06.07.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, in baza art. 396, alin. 5 Cod procedura penala, rap. la art. 16, alin. 1, lit. b Cod procedura penala a achitat pe inculpatul A.M. pentru infractiunile prev. de art. 29, alin. 1, lit. a si c Din legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal si art. 9, alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal.
Au fost mentinute dispozitiile privind ridicarea sechestrului asigurator constituit prin Ordonanta nr.454/P/2015 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Ialomita.
Pentru a pronunta astfel, instanta de control judiciar a retinut, sub aspectul infractiunii de evaziune fiscala, ca premisa inexistentei consilierii comerciale, a serviciilor de consultanta si marketing prestate de S.C. „D. T. M.” S.R.L. nu rezista unei analize coroborate a probatoriilor.
Curtea de Apel Bucuresti a apreciat ca este cert dovedit ca obligatiile asumate de catre prestatorul de servicii prin contractul nr. 1 bis/05.01.2011 au fost in mod efectiv indeplinite, ceea ce a avut ca rezultat direct si imediat cresterea substantiala a cifrei de afaceri, a relatiilor comerciale si a profiturilor realizate de catre S.C. „R. C.” S.R.L. intr-un domeniu - comertul cu produse petroliere - in care nu mai activase pana atunci.
S-a retinut in sustinerea acestui punct de vedere declaratiile de martori date in cauza inclusiv in fata instantei de fond si documentele contabile care atesta ca dupa incheierea contractului de consultanta si marketing cu  S.C. „D. T. M.” S.R.L., reprezentata prin numitul T.I., societatea al carui administrator era inculpatul A.M. a inceput sa achizitioneze produse petroliere cu un pret foarte avantajos si beneficiind de o perioada de creditare de 45-60 zile.
In urma propriei analize cu luarea in calcul si a concluziilor raportului de expertiza judiciara intocmit in faza de urmarire penala, Curtea a constatat ca serviciile de consiliere, consultanta si marketing nu au fost fictive, ca de altfel nici facturarea si plata acestora, ci reale, efective si cu urmari economice pentru S.C. „R.C. ” S.R.L..
Sub aspectul infractiunii de spalare de bani prev. de art. 29, lit. a din Legea nr. 656/2002, Curtea a retinut, ca un prin aspect, ca situatia premisa, esentiala a acestei infractiuni nu este indeplinita in cauza, neexistand o infractiune interioara ca sursa a unor sume cu provenienta ilicita, cu trimitere la faptul ca pretinsa activitate infractionala a inculpatului A.M., sub aspectul faptei de evaziune fiscala, nu are conotatii penale.
In plus, Curtea a observat ca in rechizitoriu ( fila 27 ), in conditiile in care se formuleaza acuzatia de evaziune fiscala, cu privire la spalarea de bani exista doar suspiciuni, iar nu probe. A aratat Curtea ca rechizitoriul se refera la „retragerea de bani din contul S.C. „D. T. M.” S.R.L.- bani in legatura cu care suspectam ca s-au intors in buzunarele inculpatului A.M. in schimbul platii de catre acesta a comisioanelor aferente catre sotii T. conform practicii infractionale in materie, insa nu au rezultat probe in acest sens”.
Tot sub acest aspect Curtea a mai retinut ca raportul de expertiza financiar – contabila intocmit de expertul M.A., proba dispusa de instanta de fond, a stabilit de o maniera clara provenienta sumelor pe care S.C. „R. C. S.R.L” le-a platit catre S.C. „D. T. M.” S.R.L. pentru consultanta prestari servicii ( sume care provin in cea mai mare parte din incasari de la clienti si in cateva  situatii contracte de cesiune si linii de credit).
In consecinta, pentru toate cele aratate Curtea a constatat incidenta dispozitiilor art. 16, alin. 1 lit. b Cod procedura penala si pentru pretinsa infractiune de spalare de bani.
II.Prin rechizitoriul nr. 233/P/2014 din 07.08.2014, al parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita, inregistrat pe rolul Tribunalului Ialomita sub nr. 1888/98/2014 din 11.08.2014 au fost trimisi in judecata inculpatii T.I., pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la evaziune fiscala in forma continuata prev. de art. 48, alin. 1 Cod penal, rap. la art. 9, alin. 1, lit. c din Legea nr. 245/2005 cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal si  spalare de bani in forma continuata prev. de art. 29, alin. 1, lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal si inculpata T.D. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la evaziune fiscala in forma continuata prev. de art. 48, alin. 1 Cod penal rap. la art.9, alin. 1, lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal si spalare de bani prev. de art. 29, alin. 1, lit. a si c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal.
A fost retinuta ca situatie de fapt generala situatia de fapt expusa in actul de sesizare nr.454/P/2011 prin care a fost trimis in judecata inculpatul A.M: si care a fost  detaliata in cele ce preced.
Cu privire la acuzatiile aduse celor doi inculpati s-a retinut ca inculpatul T.I., in calitate de administrator de drept si de fapt al S.C. „D. T. M.” S.R.L., in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada martie – octombrie 2011 si in virtutea aceleiasi rezolutii infractionale, luate impreuna cu numitul A.M., a emis un numar de 8 facturi fiscale care reprezinta cheltuieli fictive de consultanta in valoare totala de 4.154.000 lei care ulterior au fost inregistrate in evidenta contabila a S.C. „R. C. ” S.R.L., administrata de A.M., in scopul sustragerii de la plata catre bugetul de stat a sumei totale de 1.340.000 lei, din care suma de 804.000 reprezinta TVA, iar suma de 536.000 reprezinta diferenta impozit pe profit.
In sarcina inculpatei T.D. s-a retinut ca in calitate de asociat si imputernicit pe conturile bancare ale S.C. „D. T. M.” S.R.L., in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada martie – octombrie 2011, i-a ajutat pe inculpatii T.I. si A.M. sa savarseasca infractiunea de evaziune fiscala prin aceea ca a ridicat din conturile S.C. „D. T. M.” S.R.L. sumele de bani virate in contul S.C. „R. C.” S.R.L. reprezentand contravaloarea celor 8 facturi fictive emise de inculpatul T.I. in calitate de administrator de drept si de fapt al S.C. „D. T. M.” S.R.L., facturi care au fost inregistrate pe cheltuieli in evidenta contabila a S.C. „R. C.” S.R.L..
De asemenea, s-a retinut in sarcina ambilor inculpati si faptul dobandirii, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a sumei totale de 3.035.013,65 lei prin retragerea din conturile S.C. „D. T. M.” S.R.L., stiind ca respectiva suma provine din comiterea infractiunii de evaziune fiscala, bani sustrasi de la plata obligatiilor fiscale catre stat odata cu crearea circuitului fictiv de activitati de consultanta intre S.C. ”R. C.” S.R.L. Slobozia – S.C. S.C. „D. T. M.” S.R.L. B. – S.C. „S.” S.R.L. si S.C. „S.” S.R.L., ambele din B., in scopul disimularii originii ilicite a respectivei sume de bani.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele:
Astfel, s-a retinut de catre aceasta instanta ca din motive care tin exclusiv de procedura (cauza a fost disjunsa in privinta inculpatilor T.I. si T.D., datorita faptului ca aparatorul ales al acestora s-a aflat imobilizat la pat si, deci, in imposibilitate fizica de a acorda asistenta juridica clientilor sai, pagina 34 rechizitoriu nr.454/P/2011), inculpatii A.M., T.I. si T.D., au fost trimisi in judecata prin rechizitorii diferite, care au facut obiectul unor dosare penale distincte, desi situatia de fapt premisa, este unica, probele sunt aceleasi, iar intre acuzatiile penale aduse celor trei inculpati exista o stransa legatura.
In opinia Ministerului Public la baza acuzatiilor aduse celor trei inculpati sta intelegerea infractionala stabilita intre acestia in scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale pe care S.C. „R. C.” S.R.L. Slobozia le datora bugetului de stat.
In baza acestei intelegeri infractionale cei trei inculpati au convenit un plan in care au atras patru societati comerciale, una controlata de A.M. (S.C. „ R.C.” S.R.L. ) si trei controlate de inculpatii T.I. si T.D. (.C. „D.T.M.” S.R.L. Bucuresti, S.C. „S. G.” S.R.L. Bucuresti si S.C. „S”. S.R.L. ”) si au incheiat intre acestea contracte fictive de prestari servicii, pentru a da o aparenta de legalitate operatiunilor prin care s-a preconizat sustragerea unor sume de bani de la plata obligatiilor fiscale catre stat.
In acest sens in cele doua rechizitorii se face trimitere la contractele de consultanta si marketing incheiate intre S.C. „ R. C. ” S.R.L. (beneficiar ) si S.C. „D. T. M.” S.R.L. B. (prestator) pe de o parte si intre S.C. „D. T. M.” S.R.L. B. (beneficiar) si S.C. „S.” S.R.L. (prestator) de pe alta parte.
S-a sustinut, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, ca nici S.C. „D. T. M.” S.R.L. B. si nici celelalte doua societati subcontractoare nu aveau nici management si nici resursele necesare (personal specializat, sediu, mijloace materiale, etc. ) pentru a se achita de obligatiile asumate in calitate de prestator servicii, fapt care a condus acuzarea la concluzia ca respectivele servicii nu au fost prestate si ca, deci, plata facuta de S.C. „R.C.” S.R.L. era una nedatorata, iar scopul era acela de a majora in mod fictiv cheltuielile acestei din urma societati cu consecinta diminuarii obligatiilor sale fiscale.
In sustinerea acestei teze Ministerul Public a inlaturat ca nesincere declaratiile celor trei inculpati ( care au negat in mod constant acuzatiile care le-au fost aduse) si nu a luat in calcul concluziile rapoartelor de expertiza financiar – contabila care, in mod unanim, au constatat legalitatea intocmirii celor 8 facturi si indeplinirea conditiilor ca aceste documente sa fie luate in calcul la deducerea cheltuielilor si, de asemenea, realitatea si necesitatea incheierii contractului de consultanta intre S.C. „R. C.” S.R.L. si S.C. „D. T. M.” S.R.L. B..
Sub acest din urma aspect expertizele au aratat ca efectele contractului de consultanta si marketing s-au rasfrant asupra rezultatelor financiare ale S.C. „R.C. ” S.R.L. si ca suma platita de aceasta pentru serviciile prestate de S.C. „D. T. M.” S.R.L. B. este justificata, respecta termenii contractului si, prin cuantum, respecta dispozitiile legale si cutuma in materie.
Prin sentinta penala nr. 31/F/25.02.2015, pronuntata de Tribunalul Ialomita in dosar nr. 1207/98/2014, asa cum a fost modificata prin Decizia penala nr. 987/A/06.07.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a –II-a penala, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, ca situatia premisa avuta in vedere de Ministerul Public la formularea acuzatiilor impotriva inculpatului A.M. nu exista si ca activitatea desfasurata de catre acesta in relatiile pe care societatea administrata de el (S.C. „ R. C.” S.R.L.) le-a avut cu societatea administrata de sotii T.I. si D., nu are conotatie penala.
A stabilit instanta de judecata, ca fiind cert dovedit, ca obligatiile asumate de catre prestatorul de servicii prin contractul nr. 1 bis/05.01.2011 au fost in mod efectiv indeplinite, ceea ce a avut ca rezultat direct si imediat cresterea substantiala a cifrei de afaceri a S.C. „R. C.” S.R.L. intr-un domeniu in care nu mai actionase pana atunci.
A mai retinut instanta de judecata, pe baza probatoriilor concordante, ca pretinsa activitate infractionala a lui A.M., referitoare la infractiunea de evaziune fiscala, nu este prevazuta de legea penala si ca nu s-a creat nici un circuit  fictiv prin care sume de bani sa fie sustrase de la plata obligatiilor fiscale catre stat.
Analiza considerentelor si dispozitivului deciziei penale nr. 987/A/06.07.2015 a Curtii de Apel Bucuresti conduce aceasta instanta la concluzia ca, implicit, aceasta s-a pronuntat si asupra acuzatiilor aduse inculpatilor trimisi in judecata in prezenta cauza,  in sensul ca activitatile pe care si le-au asumat prin semnarea contractului cu nr. 1 bis/05.01.2011 au fost efective, au fost utile si necesare activitatii economice efectuate de catre S.C. „R. C.” S.R.L., iar platile facute de aceasta societate, in calitate de beneficiar, au fost reale si datorate.
S-a aratat ca analiza aceleiasi hotarari judecatoresti prilejuieste acestei instante ocazia sa constate ca daca in cazul inculpatului A.M., sub aspectul infractiunii de spalare de bani, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca situatia premisa a respectivei infractiuni nu este indeplinita, neexistand o infractiune interioara ca sursa a unor sume cu provenienta ilicita, acelasi rationament juridic se impune cu necesitate a fi aplicat si inculpatilor T.I. si T.D. in legatura cu infractiunea de spalare de bani.
Potrivit opiniilor exprimate in doctrina, prin ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti se incheie activitatea procesuala ordinara a judecarii conflictului de drept.
Solutia cuprinsa in hotararea definitiva este considerata ca exprimand adevarul asupra faptelor si imprejurarilor deduse judecatii.
Aceasta considerare este necesara pentru a statornicii prestigiul justitiei si stabilitatea activitatii jurisdictionale, fiind consacrata direct sau indirect in toate legislatiile, constituind o prezumtie legala care nu poate fi inlaturata decat prin intermediul cailor extraordinare de atac sau prin alte institutii procesuale exceptionale.
Autoritatea de lucru judecat se ataseaza in mod indestructibil, dispozitivului hotararii si solutiilor exprese continute de acesta.
In acelasi timp insa, pentru ca autoritatea de lucru judecat este legata de verificarea jurisdictionala realizata de instanta, trebuie recunoscut acest atribut si motivelor necesare care explica dispozitivul, facandu-l comprehensibil.
Tot doctrinar s-a statuat, in materie penala, ca daca achitarea s-a pronuntat pe considerentele determinate de o  motivare in rem, aceasta are consecinte mai largi, producand efecte ergo omnes. Concret, daca intr-o cauza penala s-a stabilit definitiv ca fapta nu exista sau ca nu este prevazuta de legea penala, inculpatul poate invoca hotararea impotriva oricarei parti vatamate care s-ar plange ulterior pentru aceeasi fapta.
De asemenea, in aceasta situatie, exceptia poate fi invocata de orice persoana care ar fi actionata in calitate de coautor sau complice la respectiva infractiune.
Examinand actele dosarului si prin prisma acestor consideratiuni teoretice aceasta instanta a apreciat ca apararea referitoare la autoritatea  de lucru judecat in privinta stabilirii situatiei de fapt invocata de inculpati este intemeiata.
S-a constatat de catre Tribunal ca prin sentinta penala nr. 31/F/25.02.2015, pronuntata de Tribunalul Ialomita, asa cum a fost modificata prin Decizia penala nr. 987/06.07.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia A II-a penala s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat pentru motivele acolo aratate, ca fapta de complicitate la evaziune fiscala si spalare de bani retinute in sarcina inculpatilor T.I. si T.D. nu sunt prevazute de legea penala.
Astfel, asa cum s-a mai aratat in cuprinsul acestei hotarari, prin sentinta penala mentionata, asa cum a fost modificata, s-a stabilit in mod definitiv ca intre inculpatii din prezenta cauza si inculpatul A.M. nu a existat nicio intelegere infractionala, ca serviciile de consultanta si marketing au fost prestate, ca platile efectuate au fost reale si datorate si ca nu s-a creat nici un circuit fictiv prin care sume de bani sa fie sustrase de la plata obligatiilor fiscale catre stat.
S-a mai retinut cu aceeasi autoritate a lucrului judecat, ca nici infractiunea de spalare de bani retinuta in sarcina inculpatilor A.M: si implicit a inculpatilor T.I. si T.D. nu este prevazuta de legea penala.
Cat priveste actiunea civila:
In cauza penala de fata, inculpatii T.I. si T.D. au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de complicitate la evaziune fiscala, autor al infractiunii fiind A.M., iar partea responsabila civilmente S.C. „R. C. ” S.R.L. S..
Prin sentinta penala nr. 31/F/25.02.2015, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 987/A/06.07.2015, s-a constatat stinsa prin plata actiunea civila formulata de Statul Roman si s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanta nr. 454/P/15 mai 2013 a parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita.
Pe baza acestei situatii de fapt, la termenul din 03.04.2015, instanta a dispus scoaterea din cauza a partii responsabila civilmente S.C. „R.C.” S.R.L. S..
In aceste circumstante aceasta instanta a constatat ca actiunea civila formulata in cauza a fost solutionata definitiv in dosarul nr. 1888/98/2014 a Tribunalului Ialomita.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Ialomita, aratand ca apelul sau vizeaza netemeinicia hotararii instantei de fond ca urmare a gresitei achitari a inculpatilor pentru savarsirea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata, sustinand, in acest sens, ca la momentul pronuntarii solutiei de achitare, instanta de fond a avut in vedere exclusiv decizia penala nr. 987/A/06.07.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala si spalare de bani.
Totodata, a sustinut ca achitarea inculpatului A.M. s-a bazat in principal pe activitatile desfasurate de acesta in cadrul SC R. C. SRL, pe cresterea cifrei de afaceri a acestei firme dar si pe declaratiile lui T.I., audiat in acea cauza in calitate de martor, in conditiile in care in cauza disjunsa si nesolutionata avea calitatea de inculpat.
Aceste aspecte au fost considerate de catre instanta de fond ca fiind definitorii pentru solutionarea prezentei cauze si astfel nu a mai facut un examen propriu al probelor administrate, apreciind ca exista autoritate de lucru judecat si se impunea achitarea inculpatilor.
De asemenea, a sustinut ca ajutorul dat de inculpatii T.I. si T.D. s-a realizat prin intermediul activitatilor desfasurate de acesti in cadrul societatilor D. T. M., S. si S., activitati pe care Curtea de Apel Bucuresti nu le-a analizat, ci s-a axat doar pe activitatea comerciala derulata de SC R.C. SRL.
A considerat ca obiectul cercetarii penale a fost reprezentat doar de stabilirea caracterului fictiv al operatiunilor inregistrate in contabilitatea SC R. C. SRL, ci nu modalitatea in care au fost obtinute veniturile de aceasta societate.
A apreciat ca in cauza nu poate fi invocata autoritatea de lucru judecat fata de inculpatii T.I. si T.D. intrucat intre cele doua cauze nu exista identitate de persoane si de obiect.
Chiar daca ar fi tinut seama de hotararea de achitare, instanta de fond trebuia sa faca propria evaluare a probelor administrate in cauza si sa pronunte propria solutie in raport de aceste probe.
A considerat ca realitatea operatiunilor trebuia analizata prin raportare la probatoriul administrat in cauza, din care rezulta ca banii virati in conturile societatii D.T. nu au ajuns la societatile subcontractante pentru ca acestea nu au prestat serviciile de consultanta, banii fiind ridicati in numerar de catre D.T..
Sumele virate in total de catre SC R.C. SRL au avut o valoare de 3 milioane lei si au fost transferate prin virament catre D.T., iar in aceeasi zi societatea D.T. a fragmentat suma in transe mai mici si a transferat-o in alte conturi ale societatii deschise la anumite banci, pentru ca ulterior inculpata T.D. sa ridice in numerar cate 10.000 lei de la fiecare banca.
A considerat ca probele administrate fac dovada ca in prezenta cauza inculpatii T.I. si T.D. au savarsit infractiunile de evaziune fiscala si de spalare de bani.
Cu privire la infractiunea de spalare de bani, a sustinut ca este evident ca sumele retrase din banca proveneau din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, respectiv din efectuarea unor operatiuni comerciale ilicite.
Fata de cele expuse, a apreciat ca s-ar fi impus schimbarea incadrarii juridice a faptelor savarsite de inculpatii T.I. si T.D., din infractiunea prevazuta de art. 48 raportat la art. 9 lit. c din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 si art. 291 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 in infractiunea de complicitate la evaziune fiscala prevazuta de art. 26 raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu retinerea dispozitiilor art. 41 alin.2, evaziune fiscala prevazuta de art. 9 lit. c cu aplicarea art. 41 alin. 2 si infractiunea prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplic art. 41 alin. 2, toate trei cu aplicarea art. 33 lit. a, cu mentiunea ca in cazul infractiunilor de complicitate la evaziune fiscala si evaziune fiscala ar trebui retinuta forma concursului ideal, in sensul ca pe aceeasi situatie de fapt si in executarea aceleiasi activitati infractionale s-au realizat elementele constitutive a doua infractiuni.
A apreciat ca se impune aceasta schimbare a incadrarii juridice a faptelor intrucat prin activitatea descrisa cei doi inculpati nu numai ca l-au sprijinit pe A.M. sa comita infractiunea de evaziune fiscala prin inregistrarea de operatiuni nereale in contabilitatea SC R. C. SRL, dar in acelasi timp au savarsit ei insisi infractiunea de evaziune fiscala in calitate de coautori prin inregistrarea in contabilitatea D.T. de operatiuni nereale.
Contrat suplimentului de expertiza, potrivit caruia nu exista prejudiciu creat bugetului de stat prin inregistrarea facturilor fictive emise de SC S. si SC S., avandu-se in vedere dispozitiile art. 19 alin. 1 si 6, art. 21 alin. 4 si art. 24 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, de unde rezulta ca nu pot fi considerate cheltuieli deductibile si nu pot fi scazute din totalul veniturilor de 3.350.000 lei, cheltuielile facute de SC D.T. cu serviciile de consultanta prestate de SC S. si SC S., iar procentul de 16% urmeaza a se aplica acestei sume.
Asadar, parchetul a apreciat ca prejudiciul produs bugetului de stat este cel reprezentat de impozitul pe profit in valoare de 536.000 lei.
In concluzie, parchetul a solicitat admiterea apelului si desfiintarea in totalitate a sentintei penale atacate, urmand a se dispune condamnarea inculpatilor T.I. si T.D. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 26 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.2 si art. 5 din Codul Penal, art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.2, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b si pentru infractiunea prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 656/2002 cu aplic art. 41 alin. 2, toate trei cu aplicarea art. 33 lit. a.
Totodata, a solicitat obligarea inculpatilor la plata prejudiciului creat bugetului de stat, respectiv suma de 536.000 lei reprezentand impozit pe profit si, de asemenea, obligarea inculpatilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
In temeiul art. 396 Cod procedura penala a solicitat anularea celor 8 facturi fiscale pe care Ministerul Public le considera ca fiind fictive.
Analizand sentinta penala atacata, prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele devoluate, Curtea apreciaza ca apelul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Ialomi?a este fondat, pentru urmatoarele motive:
In mod gre?it a apreciat instan?a de fond inciden?a in cauza a autorita?ii de lucru judecat cu privire la stabilirea situa?iei de fapt dintr-o alta hotarare penala definitiva intrucat legea procesual penala nu reglementeaza aplicabilitatea acestui principiu decat cu privire la dispozitivul unei hotarari penale ?i numai in situa?ia in care sunt indeplinite condi?iile prev. de art. 6 C.pr.pen. conform caruia nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savar?irea unei infrac?iuni atunci cand fa?a de acea persoana s-a pronun?at anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceea?i fapta, chiar ?i sub alta incadrare juridica.
In acela?i timp, potrivit art. 16 al. 1 lit. i) C.pr.pen. ac?iunea penala nu poate fi pusa in mi?care, iar cand a fost pusa in mi?care nu poate fi exercitata daca exista autoritate de lucru judecat.
 Pentru a opera autoritatea de lucru judecat in sensul aratat se cere existen?a a trei condi?ii: o hotarare penala definitiva cu privire la ac?iunea penala, identitate de persoana ?i identitate de obiect.
Or, solu?ia pronun?ata in sentin?a penala nr. 31/F/25.02.2015 pronun?ata de Tribunalul Ialomi?a in dosar nr. 1207/98/2014, def. prin decizia penala nr. 987/06.07.2015 a Cur?ii de Apel Bucure?ti – Sec?ia a II-a Penala, se refera la alt inculpat decat cei din prezenta cauza.
Mai mult decat atat, conform art. 28 al. (1) C.pr.pen. hotararea definitiva a instan?ei penale are autoritate de lucru judecat in fa?a instan?ei civile care judeca ac?iunea civila, cu privire la existen?a faptei ?i a persoanei care a savar?it-o. Instan?a civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce prive?te existen?a prejudiciului ori a vinova?iei autorului faptei ilicite. (2) Hotararea definitiva a instan?ei civile prin care a fost solu?ionata ac?iunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fa?a organelor judiciare penale cu privire la existen?a faptei penale, a persoanei care a savar?it-o ?i a vinova?iei acesteia.
In aceste condi?ii, nu se poate re?ine existen?a unei autorita?i de lucru judecat cu privire la situa?ia de fapt re?inuta chiar ?i intr-o hotarare penala definitiva (de achitare) intr-o alta cauza penala care prive?te al?i inculpa?i (chiar ?i complici) cu atat mai mult cu cat numai dispozitivul hotararii penale definitive are autoritate de lucru judecat.
In acela?i sens, se re?in prevederile art. 453 al. (1) lit. e) C.pr.pen. conform carora se poate cere revizuirea hotararilor judecatore?ti, cu privire la latura penala, cand doua sau mai multe hotarari judecatore?ti definitive nu se pot concilia.
Art. 460 al. (4) C.pr.pen. stabile?te ca in cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existen?a unor hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronun?ate se reunesc in vederea rejudecarii, iar daca se constata ca cererea de revizuire este intemeiata, instan?a anuleaza hotararile care nu se pot concilia ?i pronun?a o noua hotarare potrivit dispozi?iilor privitoare la judecarea in fond a cauzei, care se pot aplica in mod corespunzator.
Or, in situa?ia in care s-ar accepta existen?a autorita?ii de lucru judecat ?i in alte cazuri decat cele prev. de art. 6 ?i 28 C.pr.pen. ar trebui ca solu?ia ce se poate pronun?a in revizuire sa fie aceea de a se anula cea de-a doua hotarari intrucat aceasta a fost data cu incalcarea autorita?ii de lucru judecat (a?a cum de altfel prevede art. 327 al. 1 Cod procedura civila, insa aceste dispozi?ii contravin reglementarilor procesual penale men?ionate anterior ?i nu pot fi aplicate prin analogie in procesul penal).
In acest context, intrucat in cauza de fa?a instan?a de fond a apreciat in mod gre?it ca sunt intrunite condi?iile referitoare la autoritatea de lucru judecat ?i a preluat situa?ia de fapt re?inuta intr-o alta sentin?a penala cu privire la un alt inculpat, fara sa faca o analiza proprie a vinova?iei inculpa?ilor T. prin prisma probatoriului administrat in cauza, iar prin stabilirea situa?iei de fapt ?i examinarea vinova?iei inculpa?ilor direct in apel, urmata de pronun?area unei hotarari definitive, s-ar incalca dispozi?iile art. 2 paragr. 1 din protocolul 7 CEDO care consacra dreptul persoanei declarate vinovate de o infrac?iune de catre un tribunal sa ceara examinarea ”declara?iei de vinova?ie” sau a condamnarii de catre o instan?a superioara, Curtea urmeaza sa faca aplicarea directa a prevederilor Conven?iei Europene a Drepturilor Omului ?i sa dispuna desfiintarea sentintei penale apelate si trimiterea cauzei in vederea rejudecarii la aceeasi instanta.
Cu privire la aplicabilitatea dispozi?iilor art. 2 paragr. 1 din protocolul 7 CEDO se mai re?ine ca acest text acopera omisiunea art. 6 din Conven?ia europeana care nu prevede aceasta garan?ie, impunand un dublu grad de jurisdic?ie in materie penala, domeniu care, datorita consecin?elor grave pe care o condamnare penala le poate produce, necesita o abordare mai prudenta cu scopul de a reduce la maximum posibilitatea intervenirii unor erori judiciare.
Cu alte cuvinte, in cazul in care se formuleaza o acuza?ie in materie penala impotriva unei persoane ce conduce la condamnarea acesteia de catre o instan?a (,,tribunal") pentru o infrac?iune, Conven?ia europeana garanteaza acesteia dreptul de acces la o instan?a superioara care sa se pronun?e cu privire la existen?a infrac?iunii (,,declara?iei de vinova?ie"), la individualizarea pedepsei sau la alte dispozi?ii ale hotararii de condamnare. No?iunea de infrac?iune penala prevazuta de art.2 parag. I al Protocolului 7 corespunde no?iunii de ,,acuza?ie in materie penala" stipulata de art. 6 parag. 13). De asemenea, no?iunea de ,,tribunal" are acela?i con?inut ca cea prevazuta la art. 6 parag. 1 a).
In acela?i sens, se re?in ?i considerentele deciziei nr. 70/2007 pronuntata de ICCJ in interesul legii, potrivit careia curtea de apel nu ar putea proceda la o valabila contopire direct in calea de atac a apelului (recurs in vechea reglementare), decizie ale carei efecte i?i men?in valabilitatea ?i dupa intrarea in vigoare a noilor dispozi?ii procesual penale, ?i in care s-a aratat ca ”a considera altfel ar insemna sa nu se respecte o dispozitie procedurala expresa referitoare la competenta si sa fie inlaturata fara temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor in cadrul operatiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil. In aceasta privinta, in raport cu limitele investirii sale prin caile de atac, instanta de control judiciar, in cadrul exercitarii prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitata sa analizeze si sa dea o noua apreciere chestiunilor de fapt si de drept numai in masura in care ele au format obiectul unei judecati anterioare, pe fond, pentru ca altfel s-ar incalca dreptul partilor interesate si al procurorului la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, instituit prin art. 129 din Constitutia Romaniei”.
Pentru aceste considerente, avand in vedere dispozi?iile art. 20 al. 2 din Constitu?ia Romaniei conform carora ”daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile” coroborat cu art. 1 al. 2 C.pr.pen care prevede ca ”normele de procedura penala urmaresc asigurarea exercitarii eficiente a atribu?iilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor par?ilor ?i a celorlal?i participan?i in procesul penal astfel incat sa fie respectate prevederile Constitu?iei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari ale Uniunii Europene in materie procesual penala, precum ?i ale pactelor ?i tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte”, Curtea, in baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. va admite apelul formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Ialomita si in consecinta:
Va desfiinta in integralitate sentinta penala apelata si va trimite cauza aceleiasi instante in vederea judecarii cauzei in fond.
In baza art. 275 al. 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat in apel vor ramane in sarcina acestuia.