(Contestatie inadmisibila. Incheiere prin care tribunalul respinge, ca nefondata, plangerea formulata de inculpata impotriva ordonantei procurorului prin care s-a instituit masura preventiva a controlului judiciar

Liberare provizorie (Contestatie inadmisibila. Incheiere prin care tribunalul respinge, ca nefondata, plangerea formulata de inculpata impotriva ordonantei procurorului prin care s-a instituit masura preventiva a controlului judiciar).

Incheierea pronuntata in temeiul art. 213 Cod procedura penala, este o incheiere pronuntata intr-o cale de atac, asa cum mentioneaza si denumirea marginala „Calea de atac impotriva masurii controlului judiciar dispuse de procuror”. In conditiile in care, in situatia mentionata, cel care „dispune” asupra masurii este procurorul, iar nu judecatorul de drepturi si libertati, nu regasim situatia premisa reglementata de art. 204 al. 1 Cod procedura penala, iar o contestatie exercitata impotriva incheierii pronuntate constituie o cale de atac, impotriva unei alte cai de atac, situatie ce excede cadrului legal.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, Incheierea Nr. 629/CO/DL din 15 iunie 2015, Dosar nr. 8641/3/2015)

Prin incheierea de sedinta din data de 24.03.2015, Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala a respins, ca nefondata, plangerea formulata de inculpata I.A.M., impotriva ordonantei procurorului din 10.03.2015, data in dosarul nr.328/P/2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, prin care s-a instituit fata de inculpata masura preventiva a controlului judiciar.
A respins solicitarea aceleiasi inculpate de modificare a obligatiilor stabilite prin ordonanta contestata, pe care aceasta este tinuta sa le respecte pe durata controlului judiciar.
In baza art.275 alin.2 Cod procedura penala, a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, judecatorul de drepturi si libertati a constatat ca prin ordonanta procurorului din 10.03.2015 data in dosarul de urmarire penala nr.328/P/2014 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, s-a dispus luarea masurii preventive a controlului judiciar pentru o durata de 60 de zile (incepand cu data de 10.03.2015 pana la data de 08.05.2015) fata de inculpata I.A.M., cercetata sub aspectul savarsirii infractiunii de spalare a banilor in forma continuata, prevazuta de art.29 lit.c din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal.
Prin aceeasi orodonanta s-a dispus ca, pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpata sa respecte urmatoarele obligatii:
a). sa se prezinte la organele de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemata;
b). sa nu ia legatura cu inculpatii S.R. si S.M.
c). sa nu se deplaseze la sediile sociale si punctele de lucru de pe raza judetului Ilfov apartinand S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B. F A. S.R.L.;
d). sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
e). sa se prezinte conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de eate ori este chemata;
f). sa nu depaseasca limita teritoriala a Municipiului Bucuresti decat cu incuviintarea prealabila a procurorului.
In baza art.213 C.pr.pen. s-a atras atentia inculpatei ca, in caz de incalcare cu rea credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau cu masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel procurorul a retinut ca, in cauza, exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpata I.A.M. a savarsit infractiunea de spalare de bani in forma continuata prevazuta de art.29 lit.c din Legea nr.652/2002 cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dobandit, detinut si folosit suma de 367.000 lei, provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni, iar masura preventiva a controlului judiciar este necesara bunei desfasurari a procesului penal.
In concret s-a retinut ca, la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, se efectueaza cercetari in dosarul penal nr.328/P/2014 privind savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala si spalare a banilor.
Prin raportul de constatare tehnico-stiintifica din data de 20.01.2015 intocmit de catre specialistul antifrauda din cadrul acestei unitati de parchet, s-a constatat ca S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.F. S.R.L., toate trei administrate si controlate de numitii S.M. si S.R., au cauzat bugetului de stat un prejudiciu total in suma de 13.464.714 lei.
De asemenea, s-a constatat ca de la S.C. C.P. S.R.L. au fost transferate sume importante de bani catre persoanele implicate in circuitul infractional, respectiv catre S.M., C.S.F., C.G., C.C.R., U.P.M., A.G.A. si I.A.M., in cuantum de 21.889.631 lei, prin transferuri bancare fara nici o legatura cu activitatea societatii in cauza.
Prin ordonanta din data de 27.05.2014 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem cu privire la savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prevazute de art.8 si art.9 alin. 1 lit.c din Legea nr.241/2005.
Ulterior, prin ordonanta din data de 20.01.2015 a aceleiasi unitati de parchet, s-a dispus extinderea urmaririi penale cu privire la savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala in forma continuata, fapta prevazuta de art.9 alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, spalare a banilor in forma continuata prevazuta de art.29 alin. 1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin. 1 Cod penal.
Prin ordonanta din data de 22.01.2015 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de I.A.M. sub aspectul savarsirii infractiunii de spalare a banilor in forma continuata, prevazuta de art.29 lit.c din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dobandit, detinut si folosit suma de 367.000 lei, provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., CUI , cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni, iar masura preventiva a controlului judiciar este necesara bunei desfasurari a procesului penal.
Ulterior, prin ordonanta procurorului din data de 17.02.2015, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpata I.A.M. sub aspectul savarsirii infractiunilor de mai sus.
Inculpata I.A.M. a solicitat desfiintarea ordonantei procurorului din data de 13.03.2015 si, in principal, revocarea masurii controlului judiciar, iar in subsidiar modificarea obligatiilor stabilite prin ordonanta contestata pe care este tinuta sa le respecte pe durata masurii preventive.
S-a aratat ca o prima critica formulata de inculpata se refera la faptul ca ordonanta de luare a masurii controlului judiciar nu respecta exigentele disp.art.212 alin. a C.pr.pen., deoarece nu este motivata.
Judecatorul a retinut ca, intr-adevar, potrivit textului de lege mentionat, "procurorul dispune luarea masurii controlului judiciar prin ordonanta motivata,care se comunica inculpatului", cu mentiunea ca trebuie facuta distinctie intre o motivare defectuoasa/insuficienta si lipsa unei motivari a actului in discutie.
In speta, contrar celor sustinute de inculpat, instanta a observat ca in cuprinsul ordonantei atacate au fost prezentate motivele pentru care procurorul considera ca exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpata a comis infractiunea pentru care este cercetata, sens in care a facut trimitere la ordonantele prin care s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de numita I.A.M., la constatarile organului fiscal care a sesizat organele de urmarire penala cu privire la existenta unor nereguli si tranzactii frauduloase efectuate de societatile implicate, respectiv raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit la data de 20.01.2015 de specialistul antifrauda din cadrul acestei unitati de parchet.
Intr-adevar, cu referire la motivarea procurorului sub aspectul necesitatii luarii masurii preventive a controlului judiciar pentru buna desfasurare a procesului penal s-a apreciat ca se poate constata ca, practic, aceasta lipseste cu desavarsire, aspect cu privire la care s-a apreciat ca nu este de natura sa atraga nelegalitatea ordonantei contestate din moment ce s-au facut totusi aprecieri cu privire la indiciile din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpata I.A.M. a comis infractiunea de care este acuzata.
Altfel spus, motivarea ordonantei prin care se dispune luarea masurii preventive trebuie sa vizeze doua aspecte: 1. indiciile din care rezulta ca persoana cercetata a comis fapta prevazuta de legea penala; 2. motivele pentru care se considera ca luarea unei astfel de masuri este necesara pentru realizarea scopului prevazut de art.202 alin. 1 C.pr.pen.
Cum, in speta, procurorul a motivat ordonanta sub primul dintre cele doua aspecte, s-a apreciat ca nu se poate afirma ca motivarea in ansamblul ei ar lipsi cu desavarsire, ci ca este una insuficienta sau defectuoasa, care insa poate fi suplinita (completata) de catre judecatorul de drepturi si libertati sesizat in prezenta procedura.
S-a aratat ca o alta critica adusa ordonantei pe motiv de nelegalitate se refera la faptul ca masura preventiva a fost dispusa fara audierea prealabila a inculpatei in legatura cu motivele care au dus la luarea acestei masuri, sustinere care insa este neintemeiata din moment ce disp.art.212 alin.3 C.pr.pen. nu impun procurorului o atare conditie (textul legal mentionat se refera la audierea inculpatului anterior dispunerii masurii, subintelegandu¬se ca este vorba despre luarea unei declaratii pe situatia de fapt si cu privire la acuzatiile care i se aduc, obligatie care in speta a fost indeplinita de procuror, inculpata fiind ascultata pe data de 10.03.2015).
Judecatorul de drepturi si libertati a mai retinut ca luarea masurii controlului judiciar de catre procuror este justificata si proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatei, sub acest ultim aspect existand suficiente indicii ca I.A.M. a comis infractiunea de spalare de bani in forma continuata.
Astfel, s-au avut in vedere constatarile ANAF si raportul de constatare tehnico-stiintifica din data de 20.01.2015 intocmit de catre specialistul antifrauda din cadrul acestei unitati de parchet, prin care s-a stabilit ca S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.F. S.R.L., toate trei administrate si controlate de numitii S.M. si S.R., au cauzat bugetului de stat un prejudiciu total in suma de 130464.714 lei.
De asemenea, s-a constatat ca de la S.C. C.P. S.R.L. au fost transferate sume importante de bani catre persoanele implicate in circuitul infractional, respectiv catre S.M., C.S.F., C.G., C.C.R., U.P.M., A.G.A. si I.A.M., in cuantum de 21.889.631 lei, prin transferuri bancare fara nici o legatura cu activitatea societatii in cauza.
Judecatorul a avut in vedere si declaratiile inculpatei date in fata procurorului prin care a recunoscut existenta unor raporturi juridice cu numita Stan Mariana - persoana care, alaturi de Stan Robertino, controleaza S.C. C.P. S.R.L. (una dintre societatile despre care specialistul antifrauda a retinut ca a fost folosita de persoanele implicate intr-un circuit evazionist, concretizat in cauzarea bugetului de stat a unui prejudiciu important).
Judecatorul a apreciat ca probele expuse mai sus contureaza asadar presupunerea rezonabila ca inculpata a dobandit, detinut si folosit suma de 367.000 lei provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., CUI , cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni.
Sustinerile apararii in sensul ca intre inculpata si numita S.M. ar fi avut loc niste contracte de imprumut cu sume mai mari de bani pentru care nu au fost preconstituite inscrisuri, au fost apreciate ca fiind lipsite de credibilitate avand in vedere celelalte probe la care s-a facut referire si care contureaza suspiciunea rezonabila ca I.A.M. s-a implicat in circuitul infractional, si aceasta cu atat mai mult cu cat respectivul transfer bancar nu avea nici o legatura cu activitatea S.C. C.P. S.R.L.
In sfarsit judecatorul a mai retinut ca masura controlului judiciar este necesara pentru buna desfasurare a urmaririi penale si este totodata proportionala cu acuzatiile aduse inculpatei, impunandu-se instituirea unor restrictii mai severe in sarcina acesteia menite sa asigure prezenta inculpatei la chemarea organelor de urmarire penala dar si pentru aflarea adevarului in cauza (se impune precizarea ca inculpatei i s-a interzis, intre altele, sa ia legatura cu numitii S.M. si S.R., masura apreciata si de instanta ca fiind necesara pentru evitarea riscului de denaturare a probelor de catre cei implicati).
Instanta a mai constatat ca nu este oportuna modificarea obligatiilor stabilite prin ordonanta contestata in sensul largirii limitei teritoriale in interiorul careia inculpata sa se deplaseze, obligarea inculpatei de a nu parasi Municipiul Bucuresti fiind apreciata de judecator ca necesara pentru buna desfasurare a procesului penal care se afla in faza incipienta, impunandu-se exercitarea unui control strict asupra inculpatei de catre organele de urmarire penala avand in vedere gravitatea faptei comise si ecoul negativ creat in randul opiniei publice care ar avea impresia ca autoritatile statului nu reactioneaza suficient in ipoteza in care fata de cel banuit a fi comis o fapta grava nu s-ar dispune o masura preventiva de o anumita severitate, tinandu-se seama si de caracterul conspirat al activitatii desfasurate de catre persoanele implicate, dar si legaturile dintre acestea.
De altfel, s-a precizat ca, daca pentru un motiv sau altul inculpata este nevoita sau doreste sa paraseasca Municipiul Bucuresti pentru o perioada determinata, aceasta se poate adresa organului judiciar care a dispus masura cu o cerere in acest sens, nefiind necesara (si nici oportuna) ridicarea restrictiei in intregul ei sau modificarea obligatiilor in sensul solicitat.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie, contestatoarea I.A.M., criticand solutia atat sub aspectul legalitatii, cat si temeiniciei, reiterand in esenta motivele plangerii.
La termenul din data de 08.06.2015, Judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii a pus in discutia admisibilitatea contestatiei, atat contestatoarea, cat si procurorul aratand ca apreciaza admisibila calea de atac in lipsa unei prevederi exprese contrare.
Analizand incheierea atacata, prin prisma admisibilitatii, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii apreciaza inadmisibila contestatia, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac ale hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii. Regula are valoare de principiu constitutional, dispozitiile art. 129 din Constitutie prevazand ca mijloacele procesuale de atac a hotararii judecatoresti sunt cele prevazute de lege, iar exercitarea acestora se realizeaza in conditiile legii.
Dand eficienta principiului stabilit prin art. 129 din Constitutie privind exercitarea cailor de atac in conditiile legii procesual penale, precum si celui privind liberul acces la justitie statuat prin art. 21 din Legea fundamentala, respectiv exigentelor art. 13 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Cod procedura penala a stabilit un sistem coerent al cailor de atac, acelasi pentru .toate persoanele aflate in situatii juridice identice.
Recunoasterea unei cai de atac in alte situatii decat cele prevazute de legea procesuala constituie o incalcare a principiului legalitatii acesteia, precum si al principiului constitutional al egalitatii in fata legii si autoritatilor si din acest motiv, apare ca o situatie inadmisibila in ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si solutionarea cererilor in limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica, corespunzator principiului stabilit prin art. 126 din Constitutia Romaniei.
Cod procedura penala reglementeaza hotararile susceptibile de a fi supuse examinarii, caile de atac ordinare care pot fi exercitate impotriva acestora, termenele de declarare si motivele pentru care se poate cere reformarea hotararilor.
De asemenea, inadmisibilitatea reprezinta o sanctiune procedurala care intervine atunci cand partile implicate in proces efectueaza un act pe care legea nu il prevede sau il exclude.
Apreciem ca a fost formulata o cale de atac nerecunoscuta de legea procesual penala, in conditiile in care art. 204 al. 1 Cod procedura penala stabileste ca aceasta cale de atac, a contestatiei, se poate exercita exclusiv impotriva incheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati „dispune asupra masurilor preventive”, sintagma ce nu poate fi interpretata decat in sensul ca textul vizeaza incheierile pronuntate pe fondul masurii. Or, incheierea pronuntata in temeiul art. 213 Cod procedura penala, este o incheiere pronuntata intr-o cale de atac, asa cum mentioneaza si denumirea marginala „Calea de atac impotriva masurii controlului judiciar dispuse de procuror”. In conditiile in care, in situatia mentionata, cel care „dispune” asupra masurii este procurorul, iar nu judecatorul de drepturi si libertati, nu regasim situatia premisa reglementata de art. 204 al. 1 Cod procedura penala, iar o contestatie exercitata impotriva incheierii pronuntate constituie o cale de atac, impotriva unei alte cai de atac, situatie ce excede cadrului legal.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins, ca inadmisibila, contestatia exercitata de inculpata I.A.M. impotriva incheierii din data de 24.03.2015, pronuntata de Judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti - Sectia I Penala.