Contestatie admisa. Inlocuire masura preventiva a arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar
(Sentinta penala nr. 694 din data de 29.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Arest preventiv (Contestatie admisa. Inlocuire masura preventiva a arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar).
Rolul secundar pe care inculpatul l-a avut in cadrul tabloului infractional ce face obiectul dosarului, atitudinea procesuala a acestuia, faza avansata a urmaririi penale, lipsa oricaror date concrete ca inculpatul ar putea influenta pe ceilalti inculpati sau martorii, necesitatea de a-si intretine familia, permit calificarea masurii arestului la domiciliu drept excesiva, fiind indeplinite conditiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen. pentru a se dispune inlocuirea acesteia cu masura preventiva mai usoara a controlului judiciar, care apare ca fiind proportionala si suficienta pentru atingerea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, Incheierea Nr. 694 din 29 iunie 2015, Dosar nr. 3877/2/2015 )
Prin incheierea de sedinta din data de 19.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I Penala s-a respins ca neintemeiata exceptia invocata de inculpatul A.Ghe.A. privind nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art. 222 alin.4 Cod procedura penala pentru formularea propunerii de prelungire a masurii arestului la domiciliu.
S-a respins propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala in dosarul nr. 328/P/2014 fata de inculpatii S.R. si S.M.
In temeiul disp. art. 237 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 218 din C.pr.p. si art. 223 al. 2 din C.pr.p., s-a inlocuit masura arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile de la momentul ramanerii definitive a prezentei incheieri, fata de inculpatii: S.R. si S.M.
In baza art. 221 al. 1 din C.pr.p. s-a impus inculpatului S.R. obligatia de a nu parasi imobilul din B. str. H. G. nr. 90, sector 1, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza.
In baza art. 221 al. 2 din C.pr.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul S.R. are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice cu coinculpatii (cu exceptia inculpatei Stan Mariana cu care este casatorit), suspectii, cu martorii din cauza ori cu expertii desemnati de organul judiciar.
In baza art. 221 al. 4 din C.pr.p. s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 41/UP/29.01.2015, emis de catre Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala in dosarul nr. 2795/3/2015 la ramanerea definitiva a prezentei incheieri.
In baza art. 221 al. 1 din C.pr.p. s-a impus inculpatei S-M. obligatia de a nu parasi imobilul din B. str. H. G. nr. 90, sector 1, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza.
In baza art. 221 al. 2 din C.pr.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpata Stan Mariana are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice cu coinculpatii (cu exceptia inculpatului S.R. cu care este casatorita), suspectii, cu martorii din cauza ori cu expertii desemnati de organul judiciar.
In baza art. 221 al. 4 din C.pr.p. s-a atras atentia inculpatei ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatei S.M. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 5/UP din 05/02/2015 emis de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 2795/3/2015 (430/2015) la ramanerea definitiva a prezentei incheieri.
S-a admis propunerea, formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala, de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de inculpatii C.S.F., U.P.V., C.L. si S.R. si A.Ghe.A.
In temeiul disp. art. 222 al. 2 din C.pr.p. a fost prelungita masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile, fata de inculpatii:
-C.S.F. de la data de 01.07.2015 pana la data de 30.07.2015, inclusiv;
- U.P.M. de la data de 01.07.2015 pana la data de 30.07.2015, inclusiv;
- C.L. de la data de 27.06.2015 pana la data de 26.07.2015 inclusiv;
- A.Ghe.A de la data de 20.06.2015 pana la data de 19.07.2015, inclusiv.
S-au respins ca neintemeiate cererile formulate de inculpatii U.P.M., C.L. si A.Ghe.A privind inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar.
In baza art. 275 al. 3 din C.pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca prin sesizarea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala la data de 18.06.2015, sub numarul nr. 3877/2/2015, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive fata de inculpatul A.Ghe.A, pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 20.06.2015 pana la data de 19.07.2015, inclusiv.
In sustinerea propunerii, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat in esenta urmatoarele:
Inculpatul A.Ghe.A este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de spalare a banilor, in forma continuata, fapta prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (1) C. Pen., constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dobandit, detinut si folosit suma de 1.670.145 lei, provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P.S.R.L., in baza unui contract de imprumut simulat, cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni.
Tot in motivarea referatului cu propunerea de prelungire a masurilor preventive au fost descrise probele din care a rezultat suspiciunea rezonabila in sensul comiterii de catre inculpati a infractiunilor mentionate mai inainte, fiind indicate concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica de specialitate financiar fiscala din data de 20.01.2015 efectuat in cauza, procesele-verbale continand convorbiri interceptate in cauza in baza mandatelor de supraveghere tehnica emise conform incheierilor date de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, din care au rezultat legaturile existente intre inculpatii cercetati in cauza, procese-verbale continand rezultatele perchezitiilor domiciliare efectuate in cauza in baza mandatelor de perchezitie emise conform incheierii data de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala in dosarul nr. 2270/3/ 2015 din data de 26.01.2014; declaratiile inculpatilor date la procuror precum si in fata judecatorului de drepturi si libertati, fiind descrisa pozitia procesuala adoptata in cauza de fiecare dintre inculpatii vizati prin propunerea de prelungire.
In referat au fost indicate actele de cercetare care au fost efectuate de la ultima prelungire acordata, sustinandu-se ca in cauza desfasurarea urmaririi penale presupune continuarea efectuarii perchezitiilor informatice asupra celor 47 sisteme informatice pentru care s-a obtinut mandat de perchezitie informatica, continuarea efectuarii desigilarii si verificarii obiectelor si inscrisurilor identificate cu ocazia efectuarii perchezitiilor domiciliare, audierea de martori si audierea reprezentantului S.C. P.P.S. S.R.L.
A fost mentionat in motivarea referatului pericolul social deosebit pentru ordinea publica, fiind indicate aspectele din care a rezultat in cauza acest pericol.
S-a mai aratat ca lasarea in libertate a inculpatilor ar prejudicia desfasurarea in continuare a urmaririi penale, cu consecinta, deosebit de riscanta, a crearii unui sentiment de neincredere si nesiguranta pentru societatea civila, care asteapta ca organele de aplicare a legii sa riposteze ferm, prin mijloace legale, fata de o gravitate deosebita, pentru a stopa fenomenul infractional evazionist si al spalarii de bani, in special in contextul prezentei spete, in care s-au eludat obligatiile legale in segmentul comertului cu medicamente, cu posibile repercusiuni grave asupra sanatatii populatiei.
S-a mai aratat ca fata de intreaga activitate infractionala a inculpatului Anghel Gheorghe-Aurelian si alti inculpati fata de pregatirile efectuate de acestia pentru a zadarnici aflarea adevarului, cu scopul de a incerca sa scape de raspunderea penala si luand in considerare ca niciunul dintre acestia nu a efectuat niciun demers in vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin savarsirea infractiunilor, apare ca fiind necesara prelungirea masurii preventive fata de acestia.
In drept, au fost invocate prevederile art. 222 alin.2 Cod procedura penala si art. 234 Cod procedura penala.
In vederea solutionarii propunerii de prelungire a masurilor preventive a fost inaintat instantei dosarul nr. 328/P/2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica.
Analizand actele si lucrarile dosarului si sustinerile Ministerului Public si ale inculpatilor privind prelungirea masurilor preventive, judecatorul de drepturi si libertati a constatat, in conformitate cu dispozitiile art. art. 237 al. 1 din C.pr.p.., ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatilor S.R. si S.M., urmand a respinge propunerea de prelungire formulata si sa inlocuiasca aceasta masura cu masura arestului la domiciliu, pentru urmatoarele motive:
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C.pr.p., „masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C.pr.p., “orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, potrivit alin. 223 al. 2 din C.pr.p., „masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.”
In ceea ce priveste prelungirea masurii arestarii preventive, art. 234 din C.pr.p. prevede la al. 1 ca „arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.”, iar la al. 2 ca „prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala”.
Judecatorul a retinut astfel ca din probele administrate in cauza s-a conturat suspiciunea rezonabila la care face referire art. 223 alin.2 Cod procedura penala cu privire la savarsirea de catre cei doi inculpati a infractiunilor pentru care sunt cercetati si care au fost avute in vedere la momentul arestarii preventive, infractiuni care potrivit textului de lege mentionat permit luarea masurii arestarii preventive.
Articolul 5 par.1 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania la data de 20.06.1994 stipuleaza necesitatea existentei unor motive rezonabile de a presupune ca persoana2privata de libertate a comis o infractiune, garantand astfel temeinicia masurii privative de libertate si caracterul sau nearbitrar.
In hotararea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca daca sinceritatea si temeinicia unei banuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilitatii sale, aceasta banuiala nu putea privita ca una rezonabila decat cu conditia ca ea sa fie bazata pe fapte sau informatii, care ar stabili o legatura obiectiva intre suspect si infractiunea presupusa. In consecinta, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuitie, o simpla asociere de idei sau de prejudecati (etnice, religioase sau de alta natura), indiferent de valoarea lor, in calitate de indiciu al participarii unei persoane la comiterea unei infractiuni.
Totusi faptele probatorii care ar putea da nastere unei banuieli legitime nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
Judecatorul a retinut ca, asa cum s-a stabilit prin incheierile de arestare preventiva, in cauza sunt indicii in sensul comiterii de catre inculpati a infractiunilor de evaziune fiscala si spalare a banilor, astfel cum au fost descrise in referatul continand propunerea de prelungire a masurii preventive, retinand totodata ca probele administrate in cauza dupa momentul arestarii preventive nu conduc la retinerea unei situatii contrare celei avuta in vedere la instituirea masurii.
Aspectele invocate de inculpati in aparare cu prilejul solutionarii propunerii de prelungire a starii de arest preventiv, respectiv criticile aduse actelor de constatare efectuate, lipsa unei expertize care sa clarifice aspectele pe care inculpatii le-au criticat, nu au fost de natura a conduce judecatorul la concluzia ca in cauza nu s-ar putea retine suspiciunea rezonabila privind comiterea de catre inculpati a infractiunilor pentru care acestia sunt cercetati.
Intemeiate au fost criticile apararii legate de ritmul in care se desfasoara in cauza cercetarile in aceasta cauza, in care doi dintre inculpati sunt arestati preventiv de mai multe luni iar alti patru sunt cercetati in arest la domiciliu.
Astfel, asa cum a aratat apararea, in referatul cu propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive Ministerul Public a preluat aceleasi motive indicate chiar si la ultima prelungire, astfel cum a rezultat si din cuprinsul incheierii date de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti – Sectia I a Penala, la data de 26.05.2015.
In cauza, judecatorul a retinut ca activitatile de urmarire penala pe care organele urmeaza sa le realizeze, asa cum au fost ele prezentate in referat, respectiv: continuarea efectuarii perchezitiilor informatice asupra celor 47 sisteme informatice, continuarea efectuarii desigilarii si verificarii obiectelor si inscrisurilor identificate cu ocazia efectuarii perchezitiilor domiciliare, audiere de martori si audierea reprezentantului S.C. P.P.S. S.R.L., nu pot fi ingreunate sau impiedicate daca fata de inculpatii aflati in arest preventiv s-ar dispune o alta masura preventiva, mai usoara.
In ceea ce priveste audierea de martori, judecatorul a retinut ca organele de urmarire penala nu au indicat motivele pentru care punerea in libertate a inculpatilor sau luarea unei alte masuri, mai putin restrictive ar impiedica efectuarea acestor audieri, mai ales ca aceasta proba a fost mentionata generic de Ministerul Public, fara indicarea persoanelor care urmeaza a fi audiate, fara a da posibilitatea judecatorului de a aprecia asupra existentei riscului unei eventuale impiedicari in administrarea acestor probe de catre inculpati, prin indicarea nominala a persoanelor a caror audiere o apreciaza necesara Ministerul Public.
In ceea ce priveste audierea reprezentantului S.C. P.P.S. S.R.L., judecatorul a apreciat justificate criticile apararii legate de imprejurarea ca identificarea si audierea acestei persoane s-ar fi putut realiza in conditiile unei urmariri penale sustinute, desfasurate de organele de urmarire penala.
De altfel, judecatorul a retinut ca din motivarea propunerii de prelungire nu rezulta ca urmarirea penala ar fi finalizata in cele 30 de zile pentru care se solicita prelungirea masurii arestarii preventive, prelungire prin care s-ar atinge termenul maxim prevazut de art. 236 alin.4 Cod procedura penala, dispozitii potrivit carora durata totala a arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 180 de zile.
In solutionarea prezentei propuneri de prelungire a masurii arestarii preventive judecatorul nu a putut ignora imprejurarea ca aceleasi motive au fost invocate de Ministerul Public in sustinerea referatului anterior de prelungire, data la care s-a obtinut prelungirea masurii. Numarul mare de sisteme supuse perchezitiilor informatice nu a putut justifica prelungirea fata de cei doi inculpati a celei mai grele dintre masurile preventive prevazute de lege in conditiile in care nimic nu impiedica organele de cercetare sa procedeze la efectuarea acestei activitati imediat dupa ridicarea acestor sisteme, cu ocazie perchezitiilor domiciliare efectuate si nu sa determine intarzierea finalizarii urmaririi penale pentru realizarea acestor operatiuni, in cauza fiind solicitata incuviintarea perchezitiei informatice la 24.04.2015 si respectiv la 15.06.2015.
Aceleasi au fost aprecierile legate de continuarea efectuarii desigilarii si verificarii obiectelor si inscrisurilor identificate cu ocazia perchezitiilor domiciliare, pentru care s-a solicitat prelungirea masurii, retinand ca aceasta operatiune putea sa fie finalizata raportat la data ridicarii acestor obiecte iar activitatea mentionata nu poate fi cu nimic influentata de inculpatii pentru care s-a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive.
Judecatorul a retinut ca simpla mentinere a temeiurilor initiale avute in vedere la luarea masurii preventive nu este suficienta pentru a justifica prelungirea arestarii preventive la aproape cinci luni de la momentul luarii acestei masuri, astfel ca se impune a verifica, in ce masura aceste motive initiale mai justifica in continuare privarea de libertate a inculpatilor, prin arest preventiv. Chiar insasi trecerea unui interval de timp de la luarea masurii preventive este de natura a pune in discutie persistenta necesitatii mentinerii de a mentine masura arestarii preventive doar pe baza temeiurilor initiale, fara a se aduce motive relevante si suficiente pentru o noua prelungire.
In acest sens, judecatorul a avut in vedere Cauza Patsouria c. Georgiei, sau Cauza Tiron c. Romaniei, in care Curtea Europeana de la Strasbourg a reamintit ca nu se poate face o evaluare abstracta a caracterului rezonabil al duratei unei detentii si ca acesta trebuie examinat la fiecare caz, tinand seama de conditiile concrete. Astfel, continuarea detentiei nu se justifica in speta decat daca indicii concrete demonstreaza o cerinta veritabila de interes public care prevaleaza, in ciuda prezumtiei de nevinovatie, asupra regulii respectarii libertatii.
Prin urmare, judecatorul a apreciat ca organele de urmarire penale, nu au oferit motive „relevante si suficiente” pentru a justifica necesitatea mentinerii inculpatilor in arest preventiv inca 30 de zile, dupa o detentie de aproape cinci luni, avand in vedere ca nu au fost prezentate fapte concrete in raport cu riscurile asumate in caz de punere in libertate a persoanei in cauza (cauza Calmanovici c. Romaniei).
Prin urmare, judecatorul, analizand posibilitatea aplicarii de masuri alternative, fara a nega gravitatea faptelor de care sunt acuzati cei doi inculpati, apreciaza ca masura arestului la domiciliu reprezinta o masura proportionala si necesara care asigura pe de o parte desfasurarea in bune conditii a procesului penal si pe de alta parte continua eliminarea inculpatilor din societate si comunitate, dandu-le totodata acestora posibilitatea de a-si pastra relatiile de familie si mai ales acordandu-le posibilitatea celor doi copii minori ai inculpatilor sa-i aiba alaturi pe parintii lor.
Judecatorul mai retine in plus, cu privire la inculpata S.M. ca in conditiile in care fata de ea a fost respinsa initial propunerea de arestare preventiva, s-a aflat sub masura controlului judiciar pana la solutionarea contestatiei Ministerului Public si nimic din conduita procesuala a acesteia nu a condus la retinerea vreunei intentii de a ingreuna actele de cercetare efectuate in cauza.
De altfel, judecatorul a remarcat ca fata de inculpati, cu o implicare adevarat mai redusa in activitatea infractionala, s-a dispus in diverse momente masura arestului la domiciliu, nu a rezultat ca activitatea de urmarire penala ar fi fost in vreun fel ingreunata prin instituirea unei masuri mai blande, datele cauzei neconferind vreun indiciu judecatorului in sensul ca prin luarea si fata de inculpatii S.R. si S.M. a unei masuri mai blande ar fi in vreun fel afectata buna desfasurare a urmaririi penale, apreciind ca prin obligatiile pe care le presupune si care vor fi impuse inculpatilor, masura arestului la domiciliu este de natura a conduce la atingerea scopului prev. de art. 202 alin.1 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste atitudinea de negare a comiterii infractiunilor pentru care sunt cercetati, aceasta nu a putut justifica acordarea unei prelungiri a masurii arestarii preventive care nu poate fi privita ca o sanctiune fata de pozitia procesuala a inculpatilor care au libertatea de a-si face apararea in cauza asa cum considera, retinand ca masura arestului la domiciliu a fost dispusa in cauza fata de alti inculpati cu o pozitie procesuala similara cu cea a inculpatilor S.R. si S.M., de negare a comiterii infractiunilor.
Fata de aspectele aratate mai sus, judecatorul a respins propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala in dosarul nr. 328/P/2014 fata de inculpatii S.R. si S.M.
In temeiul disp. art. 237 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 218 din C.pr.p. si art. 223 al. 2 din C.pr.p., a inlocuit masura arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile de la momentul ramanerii definitive a prezentei incheieri, fata de inculpatii S.R. si S.M.
Cu privire la propunerea organelor de urmarire penala de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de inculpatul A.Ghe.A., judecatorul de drepturi si libertati a retinut urmatoarele:
Asupra aspectelor invocate cu privire la nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art.222 alin.4 Cod procedura penala, in cazul inculpatului A.Ghe.A.
Fata de acest inculpat a fost instituita masura arestului la domiciliu prin incheierea judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bucuresti pronuntata la data de 21 mai 2015, masura fiind luata pe un termen de 30 de zile de la data acestei incheieri respectiv pana la 19.06.2015. Prin urmare, in referatul cu propunere de prelungire a arestului la domiciliu s-a solicitat prelungirea acestei masuri preventive pe o perioada de 30 de zile, incepand cu 20.06.2015.
Sesizarea instantei cu propunerea de prelungire a intervenit la data de 18.06.2015, aspect fata de care aparatorul inculpatului a solicitat sa se constate ca nu a fost respectat termenul procedural de 5 zile prev.de art.222 alin.4 Cod procedura penala si sa se dispuna respingerea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu ca tardiv formulata, invocand decizia Curtii Constitutionale nr.336 din data de 30 aprilie 2015 prin care s-a stabilit ca dispozitiile art.235 alin.1 Cod procedura penala sunt constitutionale in masura in care nerespectarea termenului „cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive” atrage incidenta art.268 alin.1 Cod procedura penala.
Cu privire la aspectul invocat, judecatorul a retinut ca potrivit dispozitiilor art.222 alin.4 Cod procedura penala, judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii arestului la domiciliu de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia. Textul mentionat nu a facut pana in prezent obiectul vreunui control de neconstitutionalitate pe aspectul legat de interpretarea pe care acest text de lege a primit-o in practica cu privire la natura juridica a termenului reglementat de aceste dispozitii, imprejurare in care asupra naturii juridice a acestui termen si asupra consecintelor care intervin in cazul nesocotirii acestui termen, judecatorul are libertatea de apreciere.
Decizia nr.336 din 30 aprilie 2015 vizeaza exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.235 alin.1 Cod procedura penala care se refera la procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale iar considerentele pentru care Curtea a apreciat ca aceste dispozitii sunt constitutionale in masura in care nerespectarea termenului „cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive” atrage incidenta art.268 alin.1 Cod procedura penala sunt legate in principal de asigurarea unei aparari eficiente pentru persoana aflata in arest preventiv.
Din aceasta perspectiva legata de posibilitatile de exercitare a dreptului la aparare, situatia unui arestat preventiv este esential diferita de cea a unei persoane aflate in arest la domiciliu, care poate lua contact nemijlocit nelimitat cu aparatorul sau ales si isi poate pregati o aparare eficienta in cauza, poate solicita incuviintarea de a parasi domiciliul pentru a se prezenta la parchet pentru studierea dosarului.
De altfel, in cauza de fata in care judecatorul a fost sesizat cu mai putin de 5 zile inainte de expirarea duratei masurii arestului la domiciliu anterioare, aparatorul ales nu a formulat o cerere de amanare a cauzei si nici nu a sustinut ca nu i s-ar fi acordat timpul si inlesnirile necesare in vederea pregatirii apararii, retinand totodata ca inculpatul A Ghe,A, a beneficiat de serviciile aceluiasi aparator la mai multe acte din faza de urmarire penala astfel incat nu se poate ridica problema unei nesocotiri a dreptului la aparare.
In aceste imprejurari, desi este adevarat ca textul art.235 alin.1 Cod procedura penala declarat neconstitutional este aproape identic cu cel prev. de art.222 alin.4 Cod procedura penala, aplicarea prin analogie a deciziei nr.336 din 30 aprilie 2015 data de Curtea Constitutionala nu apare ca fiind justificata.
Fata de aceste aspecte, retinand ca in privinta termenului prev. de art. 222 alin.4 Cod procedura penala nu sunt incidente aspectele retinute in decizia Curtii Constitutionale mentionate mai sus iar sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii acestui termen nu este cea prev. de art.268 alin.1 Cod procedura penala, judecatorul a respins ca neintemeiata exceptia invocata de inculpatul A.Ghe.A. privind nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art. 222 alin.4 Cod procedura penala pentru formularea propunerii de prelungire a masurii arestului la domiciliu.
Asupra aspectului mentionat de aparatorul inculpatului U.P.M. legat de declararea ca neconstitutional, in intregime a articolului 222 Cod procedura penala, text care cuprinde si mentiunea privind posibilitatea de prelungire a acestei masuri preventive:
Judecatorul retine ca prin decizia nr.361 din data de 7 mai 2015 publicata in M.Of. nr.419/12.06.2015 s-a constatat ca dispozitiile art.222 Cod procedura penala sunt neconstitutionale. Prin aceeasi decizie s-a constatat ca dispozitiile art.218-221 Cod procedura penala sunt constitutionale, ultimele articole referindu-se la conditiile generale de luare a masurii arestului la domiciliu, luarea acestei masuri si continutul masurii arestului la domiciliu.
Judecatorul mai constata ca desi prin decizia mentionata in dispozitiv s-a retinut neconstitutionalitatea in intregime a articolului nr.222 Cod procedura penala care se refera la durata arestului la domiciliu, in considerentele acestei decizii s-a retinut ca articolul mentionat este neconstitutional prin faptul ca nu reglementeaza nici termenele pentru care poate fi dispusa si nici durata maxima a acestei masuri in procedura de camera preliminara si de judecata in prima instanta retinand ca organele judiciare pot dispune masura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp fiind astfel restrans, in mod nelimitat temporar, exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale vizate de continutul acestei masuri.
Prin urmare, din motivarea deciziei, rezulta ca a fost avuta in vedere situatia masurii arestului la domiciliu in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii, in conditiile in care textul mentionat, pentru faza de urmarire penala, stabileste atat un termen pentru care poate fi luata masura (o durata de cel mult 30 de zile) iar durata maxima a masurii arestului la domiciliu in cursul urmarii penale este de 180 de zile.
Fata de aceste aspecte, retinand ca in considerentele deciziei nr.361 din 07 mai 2015 a Curtii Constitutionale se face referire exclusiv la luarea si mentinerea acestei masuri in procedura de camera preliminara si in faza de judecata, imprejurarea ca in dispozitivul deciziei este mentionata neconstitutionalitatea in intregime a dispozitiilor art.222 Cod procedura penala care se refera si la prelungirea masurii arestului la domiciliu in cursul urmaririi penale nu poate conduce la concluzia ca instanta constitutionala ar fi vizat si neconstitutionalitatea acestor prevederi cu consecinta imposibilitatii de luare, respectiv de prelungire a acestei masuri in faza de urmarire penala sau cu aceea de inlocuire a masurii arestului la domiciliu luata fata de unii inculpati cu masura controlului judiciar.
De altfel, pe acest aspect jurisprudenta Curtii Constitutionale este una constanta, retinand ca in cazul unei hotarari pronuntate de Curtea Constitutionala considerentele acesteia au aceeasi forta obligatorie ca si dispozitivul.
Prin urmare, aspectul invocat de aparare nu constituie la acest moment un impediment in solutionarea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu si nici nu justifica de plano o inlocuire a acestei masuri cu o masura preventiva mai usoara.
In ceea ce priveste situatia inculpatei C.L., asa cum s-a retinut si in practicaua prezentei incheieri, prin referatul intocmit de Parchet s-a solicitat pentru aceasta inculpata prelungirea masurii arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile, de la data de 05.07.2015 pana la data de 03.08.2015 inclusiv.
Fata de aceasta inculpata, prin incheierea din data de 26.05.2015 pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti s-a luat masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile incepand cu 05.06.2015 pana la data de 04.07.2015 inclusiv, dispunandu-se punerea in libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.6/up din 05.02.2015 emis de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala.
Prin incheierea nr.558/28.05.2015 data de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bucuresti a fost respinsa contestatia Ministerului Public cu privire la inculpata C.L., fiind mentinute celelalte dispozitii ale incheierii atacate.
In cauza au fost efectuate verificari fiind intocmit un referat de catre grefier din care a rezultat ca inculpata a fost pusa in arest la domiciliu la data ramanerii definitive a incheierii din 26.05.2015, respectiv la data de 28.05.2015, data de la care a inceput sa curga perioada de 30 de zile pentru care a fost impusa masura arestului la domiciliu.
In aceste imprejurari, retinand si precizarile facute de Ministerul Public in sedinta de astazi, solicitarea de prelungire va fi analizata pentru perioada 27.06.2015 – 26.07.2015 inclusiv.
Cu privire la solicitarea Ministerului Public de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de cei patru inculpati, retine urmatoarele aspecte:
Potrivit art. 218 din C.pr.p. „arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 223 si luarea acestei masuri este necesara si suficienta pentru realizarea unuia dintre scopurile prevazute la art. 202 al. 1 Cod procedura penala.
Aprecierea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) se face tinandu-se seama de gradul de pericol al infractiunii, de scopul masurii, de sanatatea, varsta, situatia familiala si alte imprejurari privind persoana fata de care se ia masura. „
In ceea ce priveste prelungirea acestei masuri, in cursul urmaririi penale, legiuitorul a prevazut, potrivit art. 222 al. 2 din C.pr.p. ca „arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. „
Prin urmare, verificand conditiile prev. de art. 223 din C.pr.p. judecatorul a constatat ca la dosarul cauzei exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatii au savarsit faptele de care sunt acuzati, iar privarea inculpatilor de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Apararile unora dintre inculpati legate de caracterul insuficient al probelor care sa contureze vinovatia inculpatilor nu sunt relevante in cauza cata vreme probele retinute de judecatori la momentul la care s-a dispus fata de inculpati arestul la domiciliu au fost apreciate suficiente pentru retinerea unei suspiciuni rezonabile in sensul comiterii de catre inculpati a infractiunilor pentru care sunt cercetati.
Pe de alta parte, judecatorul, asa cum a aratat mai sus, analizand alternative ale masurii arestului la domiciliu, a constatat ca atunci cand urmarirea penala nu a fost finalizata, nu ar fi oportuna o alta masura mai putin restrictiva care nu ar putea oferi suficiente garantii pentru asigurarea scopului prevazut la art. 202 al. 1 din C.pr.p., solicitarile inculpatului A.Ghe.A. legate de inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar fiind respinse ca neintemeiate.
Asa cum s-a aratat mai sus in cuprinsul acestei incheieri, criticile legate de modalitatea de desfasurare a urmaririi penale au fost valabile si in cazul inculpatului A.Ghe.A. apreciind insa ca in raport de masura preventiva sub care se afla acesta, aceasta apare ca fiind necesara in continuare in cauza de fata.
Nici aspectele invocate de inculpata C.L. privind situatia familiala a acesteia si nici aspectele legate de imposibilitatea de a munci invocate de o parte din inculpati nu justifica inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar, retinand ca inculpatii pot proceda potrivit dispozitiilor art. 221 alin.6 Cod procedura penala.
Judecatorul a retinut ca nici criticile legate de durata rezonabila a arestului la domiciliu nu pot fi primite in raport de datele la care au fost luate masurile preventive fata de inculpati.
Prin urmare, judecatorul de drepturi si libertati a admis propunerea, formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala, de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de inculpatul A.Ghe.A.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie, in termen legal, inculpatul a.Ghe.A., cauza fiind inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala la data de 29.06.2015 sub nr. 3877/2/2015.
Contestatorul A.Ghe.A., prin aparator, a solicitat admiterea contestatiei formulate, apreciind ca temeiurile ce au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si ulterior la luarea masurii arestului la domiciliu, avand in vedere scopul masurilor preventive prev. de art. 202 C.pr.pen., precum si principiul proportionalitatii dintre masura preventiva si acuzatia adusa inculpatului, acestea nu mai subzista nu mai la acest moment procesual si se poate dispune inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar, pentru a-i acorda posibilitatea inculpatului de a se deplasa la un loc de munca.
A mai aratat ca, potrivit literaturii de specialitate, sunt indeplinite toate conditiile legale pentru a se dispune inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii contestate, atat prin prisma motivelor invocate de contestatorul inculpat, cat si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 204 C.p.p., judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca fiind fondata contestatia formulata de inculpatul A.Ghe.A. pentru urmatoarele considerente:
Mai intai, se retine ca probele administrate in cauza pana la acest moment procesual sustin in continuare presupunerea rezonabila ca inculpatul Anghel Gheorghe-Aurelian a savarsit infractiunea de care este acuzat, respectiv infractiunea de spalare a banilor, in forma continuata, fapta prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (1) C. pen., constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dobandit, detinut si folosit suma de 1.670.145 lei, provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., C.U.I. 27624421, in baza unui contract de imprumut simulat, cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni.
Astfel, tabloul infractional in care si inculpatul A.Ghe.A. a avut rolul sau se prezinta, in esenta, astfel:
S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.P. S.R.L., toate trei controlate in solidar de inculpatii S.M. si S.R., sot si sotie, din care S.C. C.P. S.R.L. si S.C. F.V.C. S.R.L. sunt administrate in drept de S.M., iar in fapt, de activitatea acestora se ocupa ambii soti, in timp ce S.C. B.P. S.R.L. este administrata atat de drept, cat si in fapt numai de numitul S.R..
Activitatea societatilor comerciale precizate consta in distributia si comercializarea de medicamente, S.C. C.P. S.R.L. si S.C. B.P. S.R.L. fiind autorizate pentru depozitarea de produse medicamentoase, iar S.C. F.V.C. S.R.L. este autorizata sa functioneze ca farmacie.
S.R. si S.M. au prejudiciat bugetul de stat cu suma totala de 13.464.714 lei, echivalent cu 2.989.700,46 euro, prin savarsirea de fapte de evaziune fiscala, in forma prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin inregistrarea de cheltuieli fictive, dupa cum urmeaza:
- S.C. F.V.C. S.R.L. = pe relatia cu S.C. L.F.C. S.R.L., in anul 2013, prejudiciu in suma de 1.222.939 lei (43.200 lei – T.V.A. si 1.179.739 lei – impozit pe profit); pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L., in anul 2013, prejudiciu in suma de 996.400 lei (597.840 lei – T.V.A. si 398.560 lei – impozit pe profit) si pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L. si S.C. P.P.S. S.R.L., in anul 2014, prejudiciu in suma de 6.002.815 lei (3.601.689 lei – T.V.A. si 2.401.126 lei – impozit pe profit).
- S.C C.P. S.R.L. = pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L., in anii 2013-2014, prejudiciu in suma de 3.432.842 lei (2.059.705 lei – T.V.A. si 1.373.137 lei – impozit pe profit); pe relatia cu S.C. L.F.C. S.R.L., in anul 2013, prejudiciu in suma de 1.488.000 lei (278.400 lei – T.V.A. si 1.209.600 lei – impozit pe profit) si recalculare impozit pe profit pentru anul 2013, prejudiciu in suma de 25.070 lei.
- S.C B.P. S.R.L. = pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L., in anul 2014, prejudiciu in suma de 296.648 lei (177.999 lei – T.V.A. si 118.666 lei – impozit pe profit).
Aceste infractiuni apar a fi fost comise prin inregistrarea de facturi fiscale care nu reflecta realitatea, in cazul celor emise de S.C. F.P. S.R.L. sau falsificate, ca in cazul celor emise pe numele S.C. P.P.S. S.R.L. si S.C. L.F.C. S.R.L.
Primul mecanism infractional, prin care erau colectate medicamente in mod ilicit din farmacii si spitale si ulterior inregistrate in contabilitatea societatilor, dupa care sunt introduse in circuitul legal de distributie a medicamentelor, compensarea din punct de vedere financiar-fiscal fiind efectuata prin evidentierea de cheltuieli fictive, a fost creat de S.M. si S.R., cu concursul a doi complici, anume C.L., contabila S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.P. S.R.L., care, cunoscand intreaga activitate ilicita a societatilor comerciale, a oferit ajutor material in activitatea infractionala prin efectuarea tuturor operatiunilor care tineau de evidenta financiar-contabila, respectiv depunerea corelata a declaratiilor fiscale obligatorii, reglarea situatiei financiar-contabile a societatilor, inregistrarea operatiunilor fictive ale societatilor, transmiterea documentelor contabile si financiare catre reprezentantii societatilor si intocmirea inregistrarilor contabile fara a verifica realitatea operatiunilor, inclusiv in perioada verificarilor efectuate de reprezentantii A.N.A.F., in care a dirijat incercarea de a denatura inregistrarile contabile ale celor trei societati, prin acordarea de sprijin de specialitate si intocmirea de diverse situatii contabile spre a fi prezentate organelor de control si respectiv O.A.R., administrator in fapt al S.C. F.P. S.R.L., care a consimtit la incheierea, in mod fictiv, de contracte de prestari servicii cu cele trei societati, in baza acestora fiind emise numeroase facturi fiscale nereale, care aveau ca obiect servicii de marketing in domeniul medicamentelor, toate fiind emise in numele societatii de o persoana inexistenta, iar activitatile nu puteau fi prestate de S.C. F.P. S.R.L., pentru ca nu detinea logistica necesara efectuarii acestora.
Cel de-al doilea mecanism infractional, de disimulare a adevaratei naturi a dispozitiei, a circulatiei si a proprietatii sumelor de bani, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni, acesta a fost realizat in mod empiric, prin intocmirea de contracte de imprumut intre S.C. C.P. S.R.L. si mai multe persoane fizice, si anume s.M., suma de 7.258.410 lei, C.S.F., suma de 4.571.090 lei, C.Ghe., suma de 2.388.015 lei, C.C.R., suma de 3.820.744 lei, U.P.M., suma de 1.814.227 lei, A.Ghe.A., suma de 1.670.145 lei si I.A.M., suma de 367.000 lei, desi societatea nu are acest obiect de activitate, ci isi desfasoara activitatea in domeniul comertului cu medicamente.
In acest fel, suma totala de 21.889.631 lei a fost supusa procesului de spalare a banilor, prin transferuri bancare, urmate de retragerea zilnica de la ATM-uri si folosirea disponibilului in interes personal sau in activitatea societatilor, fara a se cunoaste cu exactitate circuitul sumelor de bani dupa retragerea din unitatile bancare.
Fiind cunoscuta natura ilicita a activitatii, in scopul retragerii sumelor in numerar de catre reprezentantii societatilor de pe circuitul financiar si sustragerii acestor sume din circuitul civil licit, prin S.C C.P. S.R.L. s-au transferat sume de bani catre numitii S.M., C.S.F., C.Ghe., C.C.R., U.P.M., A.Ghe.A. si I.A.M., astfel fiind disimulate provenienta, circuitul si proprietarul real al banilor.
Probele care configureaza suspiciunea rezonabila a savarsirii infractiunilor de care inculpati, intre care si A.Ghe.A., sunt reprezentate de raportul de constatare tehnico-stiintifica efectuat in cauza, procesele-verbale de verificare intocmite de reprezentantii A.N.A.F., notele explicative date in fata organelor de control, interceptarile efectuate in cauza, extrase de cont si procesele-verbale intocmite de ofiteri din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.
Referitor la necesitatea si proportionalitatea masurii preventive a arestului la domiciliu, judecatorul de drepturi si libertati investit cu solutionarea contestatiei retine insa ca, data fiind perioada deja petrecuta de inculpat in stare de arest preventiv si apoi in arest la domiciliu, in care nu au existat elemente ca ar fi incercat in vreun fel sa stanjeneasca buna desfasurare a procesului penal, rolul mai degraba secundar pe care acest inculpat l-a avut in cadrul tabloului infractional ce face obiectul dosarului, atitudinea procesuala a acestuia, faza avansata a urmaririi penale, lipsa oricaror date concrete ca inculpatul ar putea influenta pe ceilalti inculpati sau martorii, aspectele de ordin personal privind necesitatea de a-si intretine familia, la acest moment procesual masura arestului la domiciliu a devenit excesiva, fiind indeplinite conditiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen. pentru a se dispune inlocuirea arestului la domiciliu cu masura preventiva mai usoara a controlului judiciar, care apare ca fiind proportionala si suficienta pentru atingerea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Fata de aceste considerente, Curtea va admite contestatia formulata de inculpatul A.Ghe.A. impotriva incheierii din 19.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala in dosarul nr. 22696/3/2015.
Va desfiinta in parte incheierea contestata, numai in ceea ce-l priveste pe inculpatul A.Ghe.A. si, rejudecand:
Va respinge propunerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica de prelungire a arestului la domiciliu fata de inculpat ca nefondata.
Va inlocui masura preventiva a arestului la domiciliu dispusa fata de inculpatul A.Ghe.A. cu masura controlului judiciar pe o durata de 60 de zile, incepand cu 29.06.2015 pana la 27.08.2015 inclusiv.
In baza art. 215 alin. 1 C.pr.pen., pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul va trebui sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa, respectiv Inspectoratul de Politie Judetean Ilfov, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 lit. a si d C.pr.pen. va impune inculpatului obligatiile de a nu parasi teritoriul Romaniei fara incuviintarea organelor judiciare pe durata controlului judiciar, precum si de a nu comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu alti participanti la comiterea infractiunilor, martori ori experti din dosar.
Va atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor fixate in sarcina sa, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia. Onorariul partial pentru avocatul din oficiu care a asigurat asistenta juridica a inculpatului pana la prezentarea aparatorului ales, in cuantum de 65 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Rolul secundar pe care inculpatul l-a avut in cadrul tabloului infractional ce face obiectul dosarului, atitudinea procesuala a acestuia, faza avansata a urmaririi penale, lipsa oricaror date concrete ca inculpatul ar putea influenta pe ceilalti inculpati sau martorii, necesitatea de a-si intretine familia, permit calificarea masurii arestului la domiciliu drept excesiva, fiind indeplinite conditiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen. pentru a se dispune inlocuirea acesteia cu masura preventiva mai usoara a controlului judiciar, care apare ca fiind proportionala si suficienta pentru atingerea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, Incheierea Nr. 694 din 29 iunie 2015, Dosar nr. 3877/2/2015 )
Prin incheierea de sedinta din data de 19.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I Penala s-a respins ca neintemeiata exceptia invocata de inculpatul A.Ghe.A. privind nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art. 222 alin.4 Cod procedura penala pentru formularea propunerii de prelungire a masurii arestului la domiciliu.
S-a respins propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala in dosarul nr. 328/P/2014 fata de inculpatii S.R. si S.M.
In temeiul disp. art. 237 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 218 din C.pr.p. si art. 223 al. 2 din C.pr.p., s-a inlocuit masura arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile de la momentul ramanerii definitive a prezentei incheieri, fata de inculpatii: S.R. si S.M.
In baza art. 221 al. 1 din C.pr.p. s-a impus inculpatului S.R. obligatia de a nu parasi imobilul din B. str. H. G. nr. 90, sector 1, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza.
In baza art. 221 al. 2 din C.pr.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul S.R. are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice cu coinculpatii (cu exceptia inculpatei Stan Mariana cu care este casatorit), suspectii, cu martorii din cauza ori cu expertii desemnati de organul judiciar.
In baza art. 221 al. 4 din C.pr.p. s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 41/UP/29.01.2015, emis de catre Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala in dosarul nr. 2795/3/2015 la ramanerea definitiva a prezentei incheieri.
In baza art. 221 al. 1 din C.pr.p. s-a impus inculpatei S-M. obligatia de a nu parasi imobilul din B. str. H. G. nr. 90, sector 1, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza.
In baza art. 221 al. 2 din C.pr.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpata Stan Mariana are urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte in fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa nu comunice cu coinculpatii (cu exceptia inculpatului S.R. cu care este casatorita), suspectii, cu martorii din cauza ori cu expertii desemnati de organul judiciar.
In baza art. 221 al. 4 din C.pr.p. s-a atras atentia inculpatei ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatei S.M. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 5/UP din 05/02/2015 emis de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 2795/3/2015 (430/2015) la ramanerea definitiva a prezentei incheieri.
S-a admis propunerea, formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala, de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de inculpatii C.S.F., U.P.V., C.L. si S.R. si A.Ghe.A.
In temeiul disp. art. 222 al. 2 din C.pr.p. a fost prelungita masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile, fata de inculpatii:
-C.S.F. de la data de 01.07.2015 pana la data de 30.07.2015, inclusiv;
- U.P.M. de la data de 01.07.2015 pana la data de 30.07.2015, inclusiv;
- C.L. de la data de 27.06.2015 pana la data de 26.07.2015 inclusiv;
- A.Ghe.A de la data de 20.06.2015 pana la data de 19.07.2015, inclusiv.
S-au respins ca neintemeiate cererile formulate de inculpatii U.P.M., C.L. si A.Ghe.A privind inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar.
In baza art. 275 al. 3 din C.pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca prin sesizarea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala la data de 18.06.2015, sub numarul nr. 3877/2/2015, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive fata de inculpatul A.Ghe.A, pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 20.06.2015 pana la data de 19.07.2015, inclusiv.
In sustinerea propunerii, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat in esenta urmatoarele:
Inculpatul A.Ghe.A este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de spalare a banilor, in forma continuata, fapta prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (1) C. Pen., constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dobandit, detinut si folosit suma de 1.670.145 lei, provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P.S.R.L., in baza unui contract de imprumut simulat, cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni.
Tot in motivarea referatului cu propunerea de prelungire a masurilor preventive au fost descrise probele din care a rezultat suspiciunea rezonabila in sensul comiterii de catre inculpati a infractiunilor mentionate mai inainte, fiind indicate concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica de specialitate financiar fiscala din data de 20.01.2015 efectuat in cauza, procesele-verbale continand convorbiri interceptate in cauza in baza mandatelor de supraveghere tehnica emise conform incheierilor date de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala, din care au rezultat legaturile existente intre inculpatii cercetati in cauza, procese-verbale continand rezultatele perchezitiilor domiciliare efectuate in cauza in baza mandatelor de perchezitie emise conform incheierii data de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala in dosarul nr. 2270/3/ 2015 din data de 26.01.2014; declaratiile inculpatilor date la procuror precum si in fata judecatorului de drepturi si libertati, fiind descrisa pozitia procesuala adoptata in cauza de fiecare dintre inculpatii vizati prin propunerea de prelungire.
In referat au fost indicate actele de cercetare care au fost efectuate de la ultima prelungire acordata, sustinandu-se ca in cauza desfasurarea urmaririi penale presupune continuarea efectuarii perchezitiilor informatice asupra celor 47 sisteme informatice pentru care s-a obtinut mandat de perchezitie informatica, continuarea efectuarii desigilarii si verificarii obiectelor si inscrisurilor identificate cu ocazia efectuarii perchezitiilor domiciliare, audierea de martori si audierea reprezentantului S.C. P.P.S. S.R.L.
A fost mentionat in motivarea referatului pericolul social deosebit pentru ordinea publica, fiind indicate aspectele din care a rezultat in cauza acest pericol.
S-a mai aratat ca lasarea in libertate a inculpatilor ar prejudicia desfasurarea in continuare a urmaririi penale, cu consecinta, deosebit de riscanta, a crearii unui sentiment de neincredere si nesiguranta pentru societatea civila, care asteapta ca organele de aplicare a legii sa riposteze ferm, prin mijloace legale, fata de o gravitate deosebita, pentru a stopa fenomenul infractional evazionist si al spalarii de bani, in special in contextul prezentei spete, in care s-au eludat obligatiile legale in segmentul comertului cu medicamente, cu posibile repercusiuni grave asupra sanatatii populatiei.
S-a mai aratat ca fata de intreaga activitate infractionala a inculpatului Anghel Gheorghe-Aurelian si alti inculpati fata de pregatirile efectuate de acestia pentru a zadarnici aflarea adevarului, cu scopul de a incerca sa scape de raspunderea penala si luand in considerare ca niciunul dintre acestia nu a efectuat niciun demers in vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin savarsirea infractiunilor, apare ca fiind necesara prelungirea masurii preventive fata de acestia.
In drept, au fost invocate prevederile art. 222 alin.2 Cod procedura penala si art. 234 Cod procedura penala.
In vederea solutionarii propunerii de prelungire a masurilor preventive a fost inaintat instantei dosarul nr. 328/P/2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica.
Analizand actele si lucrarile dosarului si sustinerile Ministerului Public si ale inculpatilor privind prelungirea masurilor preventive, judecatorul de drepturi si libertati a constatat, in conformitate cu dispozitiile art. art. 237 al. 1 din C.pr.p.., ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru prelungirea duratei masurii arestarii preventive a inculpatilor S.R. si S.M., urmand a respinge propunerea de prelungire formulata si sa inlocuiasca aceasta masura cu masura arestului la domiciliu, pentru urmatoarele motive:
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C.pr.p., „masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C.pr.p., “orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, potrivit alin. 223 al. 2 din C.pr.p., „masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.”
In ceea ce priveste prelungirea masurii arestarii preventive, art. 234 din C.pr.p. prevede la al. 1 ca „arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.”, iar la al. 2 ca „prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala”.
Judecatorul a retinut astfel ca din probele administrate in cauza s-a conturat suspiciunea rezonabila la care face referire art. 223 alin.2 Cod procedura penala cu privire la savarsirea de catre cei doi inculpati a infractiunilor pentru care sunt cercetati si care au fost avute in vedere la momentul arestarii preventive, infractiuni care potrivit textului de lege mentionat permit luarea masurii arestarii preventive.
Articolul 5 par.1 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania la data de 20.06.1994 stipuleaza necesitatea existentei unor motive rezonabile de a presupune ca persoana2privata de libertate a comis o infractiune, garantand astfel temeinicia masurii privative de libertate si caracterul sau nearbitrar.
In hotararea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca daca sinceritatea si temeinicia unei banuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilitatii sale, aceasta banuiala nu putea privita ca una rezonabila decat cu conditia ca ea sa fie bazata pe fapte sau informatii, care ar stabili o legatura obiectiva intre suspect si infractiunea presupusa. In consecinta, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuitie, o simpla asociere de idei sau de prejudecati (etnice, religioase sau de alta natura), indiferent de valoarea lor, in calitate de indiciu al participarii unei persoane la comiterea unei infractiuni.
Totusi faptele probatorii care ar putea da nastere unei banuieli legitime nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
Judecatorul a retinut ca, asa cum s-a stabilit prin incheierile de arestare preventiva, in cauza sunt indicii in sensul comiterii de catre inculpati a infractiunilor de evaziune fiscala si spalare a banilor, astfel cum au fost descrise in referatul continand propunerea de prelungire a masurii preventive, retinand totodata ca probele administrate in cauza dupa momentul arestarii preventive nu conduc la retinerea unei situatii contrare celei avuta in vedere la instituirea masurii.
Aspectele invocate de inculpati in aparare cu prilejul solutionarii propunerii de prelungire a starii de arest preventiv, respectiv criticile aduse actelor de constatare efectuate, lipsa unei expertize care sa clarifice aspectele pe care inculpatii le-au criticat, nu au fost de natura a conduce judecatorul la concluzia ca in cauza nu s-ar putea retine suspiciunea rezonabila privind comiterea de catre inculpati a infractiunilor pentru care acestia sunt cercetati.
Intemeiate au fost criticile apararii legate de ritmul in care se desfasoara in cauza cercetarile in aceasta cauza, in care doi dintre inculpati sunt arestati preventiv de mai multe luni iar alti patru sunt cercetati in arest la domiciliu.
Astfel, asa cum a aratat apararea, in referatul cu propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive Ministerul Public a preluat aceleasi motive indicate chiar si la ultima prelungire, astfel cum a rezultat si din cuprinsul incheierii date de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti – Sectia I a Penala, la data de 26.05.2015.
In cauza, judecatorul a retinut ca activitatile de urmarire penala pe care organele urmeaza sa le realizeze, asa cum au fost ele prezentate in referat, respectiv: continuarea efectuarii perchezitiilor informatice asupra celor 47 sisteme informatice, continuarea efectuarii desigilarii si verificarii obiectelor si inscrisurilor identificate cu ocazia efectuarii perchezitiilor domiciliare, audiere de martori si audierea reprezentantului S.C. P.P.S. S.R.L., nu pot fi ingreunate sau impiedicate daca fata de inculpatii aflati in arest preventiv s-ar dispune o alta masura preventiva, mai usoara.
In ceea ce priveste audierea de martori, judecatorul a retinut ca organele de urmarire penala nu au indicat motivele pentru care punerea in libertate a inculpatilor sau luarea unei alte masuri, mai putin restrictive ar impiedica efectuarea acestor audieri, mai ales ca aceasta proba a fost mentionata generic de Ministerul Public, fara indicarea persoanelor care urmeaza a fi audiate, fara a da posibilitatea judecatorului de a aprecia asupra existentei riscului unei eventuale impiedicari in administrarea acestor probe de catre inculpati, prin indicarea nominala a persoanelor a caror audiere o apreciaza necesara Ministerul Public.
In ceea ce priveste audierea reprezentantului S.C. P.P.S. S.R.L., judecatorul a apreciat justificate criticile apararii legate de imprejurarea ca identificarea si audierea acestei persoane s-ar fi putut realiza in conditiile unei urmariri penale sustinute, desfasurate de organele de urmarire penala.
De altfel, judecatorul a retinut ca din motivarea propunerii de prelungire nu rezulta ca urmarirea penala ar fi finalizata in cele 30 de zile pentru care se solicita prelungirea masurii arestarii preventive, prelungire prin care s-ar atinge termenul maxim prevazut de art. 236 alin.4 Cod procedura penala, dispozitii potrivit carora durata totala a arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 180 de zile.
In solutionarea prezentei propuneri de prelungire a masurii arestarii preventive judecatorul nu a putut ignora imprejurarea ca aceleasi motive au fost invocate de Ministerul Public in sustinerea referatului anterior de prelungire, data la care s-a obtinut prelungirea masurii. Numarul mare de sisteme supuse perchezitiilor informatice nu a putut justifica prelungirea fata de cei doi inculpati a celei mai grele dintre masurile preventive prevazute de lege in conditiile in care nimic nu impiedica organele de cercetare sa procedeze la efectuarea acestei activitati imediat dupa ridicarea acestor sisteme, cu ocazie perchezitiilor domiciliare efectuate si nu sa determine intarzierea finalizarii urmaririi penale pentru realizarea acestor operatiuni, in cauza fiind solicitata incuviintarea perchezitiei informatice la 24.04.2015 si respectiv la 15.06.2015.
Aceleasi au fost aprecierile legate de continuarea efectuarii desigilarii si verificarii obiectelor si inscrisurilor identificate cu ocazia perchezitiilor domiciliare, pentru care s-a solicitat prelungirea masurii, retinand ca aceasta operatiune putea sa fie finalizata raportat la data ridicarii acestor obiecte iar activitatea mentionata nu poate fi cu nimic influentata de inculpatii pentru care s-a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive.
Judecatorul a retinut ca simpla mentinere a temeiurilor initiale avute in vedere la luarea masurii preventive nu este suficienta pentru a justifica prelungirea arestarii preventive la aproape cinci luni de la momentul luarii acestei masuri, astfel ca se impune a verifica, in ce masura aceste motive initiale mai justifica in continuare privarea de libertate a inculpatilor, prin arest preventiv. Chiar insasi trecerea unui interval de timp de la luarea masurii preventive este de natura a pune in discutie persistenta necesitatii mentinerii de a mentine masura arestarii preventive doar pe baza temeiurilor initiale, fara a se aduce motive relevante si suficiente pentru o noua prelungire.
In acest sens, judecatorul a avut in vedere Cauza Patsouria c. Georgiei, sau Cauza Tiron c. Romaniei, in care Curtea Europeana de la Strasbourg a reamintit ca nu se poate face o evaluare abstracta a caracterului rezonabil al duratei unei detentii si ca acesta trebuie examinat la fiecare caz, tinand seama de conditiile concrete. Astfel, continuarea detentiei nu se justifica in speta decat daca indicii concrete demonstreaza o cerinta veritabila de interes public care prevaleaza, in ciuda prezumtiei de nevinovatie, asupra regulii respectarii libertatii.
Prin urmare, judecatorul a apreciat ca organele de urmarire penale, nu au oferit motive „relevante si suficiente” pentru a justifica necesitatea mentinerii inculpatilor in arest preventiv inca 30 de zile, dupa o detentie de aproape cinci luni, avand in vedere ca nu au fost prezentate fapte concrete in raport cu riscurile asumate in caz de punere in libertate a persoanei in cauza (cauza Calmanovici c. Romaniei).
Prin urmare, judecatorul, analizand posibilitatea aplicarii de masuri alternative, fara a nega gravitatea faptelor de care sunt acuzati cei doi inculpati, apreciaza ca masura arestului la domiciliu reprezinta o masura proportionala si necesara care asigura pe de o parte desfasurarea in bune conditii a procesului penal si pe de alta parte continua eliminarea inculpatilor din societate si comunitate, dandu-le totodata acestora posibilitatea de a-si pastra relatiile de familie si mai ales acordandu-le posibilitatea celor doi copii minori ai inculpatilor sa-i aiba alaturi pe parintii lor.
Judecatorul mai retine in plus, cu privire la inculpata S.M. ca in conditiile in care fata de ea a fost respinsa initial propunerea de arestare preventiva, s-a aflat sub masura controlului judiciar pana la solutionarea contestatiei Ministerului Public si nimic din conduita procesuala a acesteia nu a condus la retinerea vreunei intentii de a ingreuna actele de cercetare efectuate in cauza.
De altfel, judecatorul a remarcat ca fata de inculpati, cu o implicare adevarat mai redusa in activitatea infractionala, s-a dispus in diverse momente masura arestului la domiciliu, nu a rezultat ca activitatea de urmarire penala ar fi fost in vreun fel ingreunata prin instituirea unei masuri mai blande, datele cauzei neconferind vreun indiciu judecatorului in sensul ca prin luarea si fata de inculpatii S.R. si S.M. a unei masuri mai blande ar fi in vreun fel afectata buna desfasurare a urmaririi penale, apreciind ca prin obligatiile pe care le presupune si care vor fi impuse inculpatilor, masura arestului la domiciliu este de natura a conduce la atingerea scopului prev. de art. 202 alin.1 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste atitudinea de negare a comiterii infractiunilor pentru care sunt cercetati, aceasta nu a putut justifica acordarea unei prelungiri a masurii arestarii preventive care nu poate fi privita ca o sanctiune fata de pozitia procesuala a inculpatilor care au libertatea de a-si face apararea in cauza asa cum considera, retinand ca masura arestului la domiciliu a fost dispusa in cauza fata de alti inculpati cu o pozitie procesuala similara cu cea a inculpatilor S.R. si S.M., de negare a comiterii infractiunilor.
Fata de aspectele aratate mai sus, judecatorul a respins propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala in dosarul nr. 328/P/2014 fata de inculpatii S.R. si S.M.
In temeiul disp. art. 237 al. 2 din C.pr.p. rap. la art. 218 din C.pr.p. si art. 223 al. 2 din C.pr.p., a inlocuit masura arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile de la momentul ramanerii definitive a prezentei incheieri, fata de inculpatii S.R. si S.M.
Cu privire la propunerea organelor de urmarire penala de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de inculpatul A.Ghe.A., judecatorul de drepturi si libertati a retinut urmatoarele:
Asupra aspectelor invocate cu privire la nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art.222 alin.4 Cod procedura penala, in cazul inculpatului A.Ghe.A.
Fata de acest inculpat a fost instituita masura arestului la domiciliu prin incheierea judecatorului de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bucuresti pronuntata la data de 21 mai 2015, masura fiind luata pe un termen de 30 de zile de la data acestei incheieri respectiv pana la 19.06.2015. Prin urmare, in referatul cu propunere de prelungire a arestului la domiciliu s-a solicitat prelungirea acestei masuri preventive pe o perioada de 30 de zile, incepand cu 20.06.2015.
Sesizarea instantei cu propunerea de prelungire a intervenit la data de 18.06.2015, aspect fata de care aparatorul inculpatului a solicitat sa se constate ca nu a fost respectat termenul procedural de 5 zile prev.de art.222 alin.4 Cod procedura penala si sa se dispuna respingerea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu ca tardiv formulata, invocand decizia Curtii Constitutionale nr.336 din data de 30 aprilie 2015 prin care s-a stabilit ca dispozitiile art.235 alin.1 Cod procedura penala sunt constitutionale in masura in care nerespectarea termenului „cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive” atrage incidenta art.268 alin.1 Cod procedura penala.
Cu privire la aspectul invocat, judecatorul a retinut ca potrivit dispozitiilor art.222 alin.4 Cod procedura penala, judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii arestului la domiciliu de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia. Textul mentionat nu a facut pana in prezent obiectul vreunui control de neconstitutionalitate pe aspectul legat de interpretarea pe care acest text de lege a primit-o in practica cu privire la natura juridica a termenului reglementat de aceste dispozitii, imprejurare in care asupra naturii juridice a acestui termen si asupra consecintelor care intervin in cazul nesocotirii acestui termen, judecatorul are libertatea de apreciere.
Decizia nr.336 din 30 aprilie 2015 vizeaza exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.235 alin.1 Cod procedura penala care se refera la procedura prelungirii arestarii preventive in cursul urmaririi penale iar considerentele pentru care Curtea a apreciat ca aceste dispozitii sunt constitutionale in masura in care nerespectarea termenului „cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive” atrage incidenta art.268 alin.1 Cod procedura penala sunt legate in principal de asigurarea unei aparari eficiente pentru persoana aflata in arest preventiv.
Din aceasta perspectiva legata de posibilitatile de exercitare a dreptului la aparare, situatia unui arestat preventiv este esential diferita de cea a unei persoane aflate in arest la domiciliu, care poate lua contact nemijlocit nelimitat cu aparatorul sau ales si isi poate pregati o aparare eficienta in cauza, poate solicita incuviintarea de a parasi domiciliul pentru a se prezenta la parchet pentru studierea dosarului.
De altfel, in cauza de fata in care judecatorul a fost sesizat cu mai putin de 5 zile inainte de expirarea duratei masurii arestului la domiciliu anterioare, aparatorul ales nu a formulat o cerere de amanare a cauzei si nici nu a sustinut ca nu i s-ar fi acordat timpul si inlesnirile necesare in vederea pregatirii apararii, retinand totodata ca inculpatul A Ghe,A, a beneficiat de serviciile aceluiasi aparator la mai multe acte din faza de urmarire penala astfel incat nu se poate ridica problema unei nesocotiri a dreptului la aparare.
In aceste imprejurari, desi este adevarat ca textul art.235 alin.1 Cod procedura penala declarat neconstitutional este aproape identic cu cel prev. de art.222 alin.4 Cod procedura penala, aplicarea prin analogie a deciziei nr.336 din 30 aprilie 2015 data de Curtea Constitutionala nu apare ca fiind justificata.
Fata de aceste aspecte, retinand ca in privinta termenului prev. de art. 222 alin.4 Cod procedura penala nu sunt incidente aspectele retinute in decizia Curtii Constitutionale mentionate mai sus iar sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii acestui termen nu este cea prev. de art.268 alin.1 Cod procedura penala, judecatorul a respins ca neintemeiata exceptia invocata de inculpatul A.Ghe.A. privind nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art. 222 alin.4 Cod procedura penala pentru formularea propunerii de prelungire a masurii arestului la domiciliu.
Asupra aspectului mentionat de aparatorul inculpatului U.P.M. legat de declararea ca neconstitutional, in intregime a articolului 222 Cod procedura penala, text care cuprinde si mentiunea privind posibilitatea de prelungire a acestei masuri preventive:
Judecatorul retine ca prin decizia nr.361 din data de 7 mai 2015 publicata in M.Of. nr.419/12.06.2015 s-a constatat ca dispozitiile art.222 Cod procedura penala sunt neconstitutionale. Prin aceeasi decizie s-a constatat ca dispozitiile art.218-221 Cod procedura penala sunt constitutionale, ultimele articole referindu-se la conditiile generale de luare a masurii arestului la domiciliu, luarea acestei masuri si continutul masurii arestului la domiciliu.
Judecatorul mai constata ca desi prin decizia mentionata in dispozitiv s-a retinut neconstitutionalitatea in intregime a articolului nr.222 Cod procedura penala care se refera la durata arestului la domiciliu, in considerentele acestei decizii s-a retinut ca articolul mentionat este neconstitutional prin faptul ca nu reglementeaza nici termenele pentru care poate fi dispusa si nici durata maxima a acestei masuri in procedura de camera preliminara si de judecata in prima instanta retinand ca organele judiciare pot dispune masura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp fiind astfel restrans, in mod nelimitat temporar, exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale vizate de continutul acestei masuri.
Prin urmare, din motivarea deciziei, rezulta ca a fost avuta in vedere situatia masurii arestului la domiciliu in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii, in conditiile in care textul mentionat, pentru faza de urmarire penala, stabileste atat un termen pentru care poate fi luata masura (o durata de cel mult 30 de zile) iar durata maxima a masurii arestului la domiciliu in cursul urmarii penale este de 180 de zile.
Fata de aceste aspecte, retinand ca in considerentele deciziei nr.361 din 07 mai 2015 a Curtii Constitutionale se face referire exclusiv la luarea si mentinerea acestei masuri in procedura de camera preliminara si in faza de judecata, imprejurarea ca in dispozitivul deciziei este mentionata neconstitutionalitatea in intregime a dispozitiilor art.222 Cod procedura penala care se refera si la prelungirea masurii arestului la domiciliu in cursul urmaririi penale nu poate conduce la concluzia ca instanta constitutionala ar fi vizat si neconstitutionalitatea acestor prevederi cu consecinta imposibilitatii de luare, respectiv de prelungire a acestei masuri in faza de urmarire penala sau cu aceea de inlocuire a masurii arestului la domiciliu luata fata de unii inculpati cu masura controlului judiciar.
De altfel, pe acest aspect jurisprudenta Curtii Constitutionale este una constanta, retinand ca in cazul unei hotarari pronuntate de Curtea Constitutionala considerentele acesteia au aceeasi forta obligatorie ca si dispozitivul.
Prin urmare, aspectul invocat de aparare nu constituie la acest moment un impediment in solutionarea propunerii de prelungire a arestului la domiciliu si nici nu justifica de plano o inlocuire a acestei masuri cu o masura preventiva mai usoara.
In ceea ce priveste situatia inculpatei C.L., asa cum s-a retinut si in practicaua prezentei incheieri, prin referatul intocmit de Parchet s-a solicitat pentru aceasta inculpata prelungirea masurii arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile, de la data de 05.07.2015 pana la data de 03.08.2015 inclusiv.
Fata de aceasta inculpata, prin incheierea din data de 26.05.2015 pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti s-a luat masura arestului la domiciliu pe o perioada de 30 de zile incepand cu 05.06.2015 pana la data de 04.07.2015 inclusiv, dispunandu-se punerea in libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.6/up din 05.02.2015 emis de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala.
Prin incheierea nr.558/28.05.2015 data de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bucuresti a fost respinsa contestatia Ministerului Public cu privire la inculpata C.L., fiind mentinute celelalte dispozitii ale incheierii atacate.
In cauza au fost efectuate verificari fiind intocmit un referat de catre grefier din care a rezultat ca inculpata a fost pusa in arest la domiciliu la data ramanerii definitive a incheierii din 26.05.2015, respectiv la data de 28.05.2015, data de la care a inceput sa curga perioada de 30 de zile pentru care a fost impusa masura arestului la domiciliu.
In aceste imprejurari, retinand si precizarile facute de Ministerul Public in sedinta de astazi, solicitarea de prelungire va fi analizata pentru perioada 27.06.2015 – 26.07.2015 inclusiv.
Cu privire la solicitarea Ministerului Public de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de cei patru inculpati, retine urmatoarele aspecte:
Potrivit art. 218 din C.pr.p. „arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 223 si luarea acestei masuri este necesara si suficienta pentru realizarea unuia dintre scopurile prevazute la art. 202 al. 1 Cod procedura penala.
Aprecierea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1) se face tinandu-se seama de gradul de pericol al infractiunii, de scopul masurii, de sanatatea, varsta, situatia familiala si alte imprejurari privind persoana fata de care se ia masura. „
In ceea ce priveste prelungirea acestei masuri, in cursul urmaririi penale, legiuitorul a prevazut, potrivit art. 222 al. 2 din C.pr.p. ca „arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. „
Prin urmare, verificand conditiile prev. de art. 223 din C.pr.p. judecatorul a constatat ca la dosarul cauzei exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatii au savarsit faptele de care sunt acuzati, iar privarea inculpatilor de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Apararile unora dintre inculpati legate de caracterul insuficient al probelor care sa contureze vinovatia inculpatilor nu sunt relevante in cauza cata vreme probele retinute de judecatori la momentul la care s-a dispus fata de inculpati arestul la domiciliu au fost apreciate suficiente pentru retinerea unei suspiciuni rezonabile in sensul comiterii de catre inculpati a infractiunilor pentru care sunt cercetati.
Pe de alta parte, judecatorul, asa cum a aratat mai sus, analizand alternative ale masurii arestului la domiciliu, a constatat ca atunci cand urmarirea penala nu a fost finalizata, nu ar fi oportuna o alta masura mai putin restrictiva care nu ar putea oferi suficiente garantii pentru asigurarea scopului prevazut la art. 202 al. 1 din C.pr.p., solicitarile inculpatului A.Ghe.A. legate de inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar fiind respinse ca neintemeiate.
Asa cum s-a aratat mai sus in cuprinsul acestei incheieri, criticile legate de modalitatea de desfasurare a urmaririi penale au fost valabile si in cazul inculpatului A.Ghe.A. apreciind insa ca in raport de masura preventiva sub care se afla acesta, aceasta apare ca fiind necesara in continuare in cauza de fata.
Nici aspectele invocate de inculpata C.L. privind situatia familiala a acesteia si nici aspectele legate de imposibilitatea de a munci invocate de o parte din inculpati nu justifica inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar, retinand ca inculpatii pot proceda potrivit dispozitiilor art. 221 alin.6 Cod procedura penala.
Judecatorul a retinut ca nici criticile legate de durata rezonabila a arestului la domiciliu nu pot fi primite in raport de datele la care au fost luate masurile preventive fata de inculpati.
Prin urmare, judecatorul de drepturi si libertati a admis propunerea, formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Urmarire Penala, de prelungire a masurii arestului la domiciliu fata de inculpatul A.Ghe.A.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie, in termen legal, inculpatul a.Ghe.A., cauza fiind inregistrata la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala la data de 29.06.2015 sub nr. 3877/2/2015.
Contestatorul A.Ghe.A., prin aparator, a solicitat admiterea contestatiei formulate, apreciind ca temeiurile ce au fost avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si ulterior la luarea masurii arestului la domiciliu, avand in vedere scopul masurilor preventive prev. de art. 202 C.pr.pen., precum si principiul proportionalitatii dintre masura preventiva si acuzatia adusa inculpatului, acestea nu mai subzista nu mai la acest moment procesual si se poate dispune inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar, pentru a-i acorda posibilitatea inculpatului de a se deplasa la un loc de munca.
A mai aratat ca, potrivit literaturii de specialitate, sunt indeplinite toate conditiile legale pentru a se dispune inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii contestate, atat prin prisma motivelor invocate de contestatorul inculpat, cat si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 204 C.p.p., judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca fiind fondata contestatia formulata de inculpatul A.Ghe.A. pentru urmatoarele considerente:
Mai intai, se retine ca probele administrate in cauza pana la acest moment procesual sustin in continuare presupunerea rezonabila ca inculpatul Anghel Gheorghe-Aurelian a savarsit infractiunea de care este acuzat, respectiv infractiunea de spalare a banilor, in forma continuata, fapta prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea dispozitiilor art. 35 alin. (1) C. pen., constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dobandit, detinut si folosit suma de 1.670.145 lei, provenita din savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., C.U.I. 27624421, in baza unui contract de imprumut simulat, cunoscand faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni.
Astfel, tabloul infractional in care si inculpatul A.Ghe.A. a avut rolul sau se prezinta, in esenta, astfel:
S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.P. S.R.L., toate trei controlate in solidar de inculpatii S.M. si S.R., sot si sotie, din care S.C. C.P. S.R.L. si S.C. F.V.C. S.R.L. sunt administrate in drept de S.M., iar in fapt, de activitatea acestora se ocupa ambii soti, in timp ce S.C. B.P. S.R.L. este administrata atat de drept, cat si in fapt numai de numitul S.R..
Activitatea societatilor comerciale precizate consta in distributia si comercializarea de medicamente, S.C. C.P. S.R.L. si S.C. B.P. S.R.L. fiind autorizate pentru depozitarea de produse medicamentoase, iar S.C. F.V.C. S.R.L. este autorizata sa functioneze ca farmacie.
S.R. si S.M. au prejudiciat bugetul de stat cu suma totala de 13.464.714 lei, echivalent cu 2.989.700,46 euro, prin savarsirea de fapte de evaziune fiscala, in forma prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin inregistrarea de cheltuieli fictive, dupa cum urmeaza:
- S.C. F.V.C. S.R.L. = pe relatia cu S.C. L.F.C. S.R.L., in anul 2013, prejudiciu in suma de 1.222.939 lei (43.200 lei – T.V.A. si 1.179.739 lei – impozit pe profit); pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L., in anul 2013, prejudiciu in suma de 996.400 lei (597.840 lei – T.V.A. si 398.560 lei – impozit pe profit) si pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L. si S.C. P.P.S. S.R.L., in anul 2014, prejudiciu in suma de 6.002.815 lei (3.601.689 lei – T.V.A. si 2.401.126 lei – impozit pe profit).
- S.C C.P. S.R.L. = pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L., in anii 2013-2014, prejudiciu in suma de 3.432.842 lei (2.059.705 lei – T.V.A. si 1.373.137 lei – impozit pe profit); pe relatia cu S.C. L.F.C. S.R.L., in anul 2013, prejudiciu in suma de 1.488.000 lei (278.400 lei – T.V.A. si 1.209.600 lei – impozit pe profit) si recalculare impozit pe profit pentru anul 2013, prejudiciu in suma de 25.070 lei.
- S.C B.P. S.R.L. = pe relatia cu S.C. F.P. S.R.L., in anul 2014, prejudiciu in suma de 296.648 lei (177.999 lei – T.V.A. si 118.666 lei – impozit pe profit).
Aceste infractiuni apar a fi fost comise prin inregistrarea de facturi fiscale care nu reflecta realitatea, in cazul celor emise de S.C. F.P. S.R.L. sau falsificate, ca in cazul celor emise pe numele S.C. P.P.S. S.R.L. si S.C. L.F.C. S.R.L.
Primul mecanism infractional, prin care erau colectate medicamente in mod ilicit din farmacii si spitale si ulterior inregistrate in contabilitatea societatilor, dupa care sunt introduse in circuitul legal de distributie a medicamentelor, compensarea din punct de vedere financiar-fiscal fiind efectuata prin evidentierea de cheltuieli fictive, a fost creat de S.M. si S.R., cu concursul a doi complici, anume C.L., contabila S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.P. S.R.L., care, cunoscand intreaga activitate ilicita a societatilor comerciale, a oferit ajutor material in activitatea infractionala prin efectuarea tuturor operatiunilor care tineau de evidenta financiar-contabila, respectiv depunerea corelata a declaratiilor fiscale obligatorii, reglarea situatiei financiar-contabile a societatilor, inregistrarea operatiunilor fictive ale societatilor, transmiterea documentelor contabile si financiare catre reprezentantii societatilor si intocmirea inregistrarilor contabile fara a verifica realitatea operatiunilor, inclusiv in perioada verificarilor efectuate de reprezentantii A.N.A.F., in care a dirijat incercarea de a denatura inregistrarile contabile ale celor trei societati, prin acordarea de sprijin de specialitate si intocmirea de diverse situatii contabile spre a fi prezentate organelor de control si respectiv O.A.R., administrator in fapt al S.C. F.P. S.R.L., care a consimtit la incheierea, in mod fictiv, de contracte de prestari servicii cu cele trei societati, in baza acestora fiind emise numeroase facturi fiscale nereale, care aveau ca obiect servicii de marketing in domeniul medicamentelor, toate fiind emise in numele societatii de o persoana inexistenta, iar activitatile nu puteau fi prestate de S.C. F.P. S.R.L., pentru ca nu detinea logistica necesara efectuarii acestora.
Cel de-al doilea mecanism infractional, de disimulare a adevaratei naturi a dispozitiei, a circulatiei si a proprietatii sumelor de bani, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni, acesta a fost realizat in mod empiric, prin intocmirea de contracte de imprumut intre S.C. C.P. S.R.L. si mai multe persoane fizice, si anume s.M., suma de 7.258.410 lei, C.S.F., suma de 4.571.090 lei, C.Ghe., suma de 2.388.015 lei, C.C.R., suma de 3.820.744 lei, U.P.M., suma de 1.814.227 lei, A.Ghe.A., suma de 1.670.145 lei si I.A.M., suma de 367.000 lei, desi societatea nu are acest obiect de activitate, ci isi desfasoara activitatea in domeniul comertului cu medicamente.
In acest fel, suma totala de 21.889.631 lei a fost supusa procesului de spalare a banilor, prin transferuri bancare, urmate de retragerea zilnica de la ATM-uri si folosirea disponibilului in interes personal sau in activitatea societatilor, fara a se cunoaste cu exactitate circuitul sumelor de bani dupa retragerea din unitatile bancare.
Fiind cunoscuta natura ilicita a activitatii, in scopul retragerii sumelor in numerar de catre reprezentantii societatilor de pe circuitul financiar si sustragerii acestor sume din circuitul civil licit, prin S.C C.P. S.R.L. s-au transferat sume de bani catre numitii S.M., C.S.F., C.Ghe., C.C.R., U.P.M., A.Ghe.A. si I.A.M., astfel fiind disimulate provenienta, circuitul si proprietarul real al banilor.
Probele care configureaza suspiciunea rezonabila a savarsirii infractiunilor de care inculpati, intre care si A.Ghe.A., sunt reprezentate de raportul de constatare tehnico-stiintifica efectuat in cauza, procesele-verbale de verificare intocmite de reprezentantii A.N.A.F., notele explicative date in fata organelor de control, interceptarile efectuate in cauza, extrase de cont si procesele-verbale intocmite de ofiteri din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.
Referitor la necesitatea si proportionalitatea masurii preventive a arestului la domiciliu, judecatorul de drepturi si libertati investit cu solutionarea contestatiei retine insa ca, data fiind perioada deja petrecuta de inculpat in stare de arest preventiv si apoi in arest la domiciliu, in care nu au existat elemente ca ar fi incercat in vreun fel sa stanjeneasca buna desfasurare a procesului penal, rolul mai degraba secundar pe care acest inculpat l-a avut in cadrul tabloului infractional ce face obiectul dosarului, atitudinea procesuala a acestuia, faza avansata a urmaririi penale, lipsa oricaror date concrete ca inculpatul ar putea influenta pe ceilalti inculpati sau martorii, aspectele de ordin personal privind necesitatea de a-si intretine familia, la acest moment procesual masura arestului la domiciliu a devenit excesiva, fiind indeplinite conditiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen. pentru a se dispune inlocuirea arestului la domiciliu cu masura preventiva mai usoara a controlului judiciar, care apare ca fiind proportionala si suficienta pentru atingerea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Fata de aceste considerente, Curtea va admite contestatia formulata de inculpatul A.Ghe.A. impotriva incheierii din 19.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala in dosarul nr. 22696/3/2015.
Va desfiinta in parte incheierea contestata, numai in ceea ce-l priveste pe inculpatul A.Ghe.A. si, rejudecand:
Va respinge propunerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica de prelungire a arestului la domiciliu fata de inculpat ca nefondata.
Va inlocui masura preventiva a arestului la domiciliu dispusa fata de inculpatul A.Ghe.A. cu masura controlului judiciar pe o durata de 60 de zile, incepand cu 29.06.2015 pana la 27.08.2015 inclusiv.
In baza art. 215 alin. 1 C.pr.pen., pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul va trebui sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa, respectiv Inspectoratul de Politie Judetean Ilfov, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 lit. a si d C.pr.pen. va impune inculpatului obligatiile de a nu parasi teritoriul Romaniei fara incuviintarea organelor judiciare pe durata controlului judiciar, precum si de a nu comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu alti participanti la comiterea infractiunilor, martori ori experti din dosar.
Va atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor fixate in sarcina sa, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia. Onorariul partial pentru avocatul din oficiu care a asigurat asistenta juridica a inculpatului pana la prezentarea aparatorului ales, in cuantum de 65 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justitiei.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Arest preventiv
Arest preventiv - Sentinta penala nr. Incheiere din 18-05-2009 din data de 18.05.2009Arest preventiv - Decizie nr. 196 din data de 17.10.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 274 din data de 22.11.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Sentinta penala nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Rezolutie nr. 22/I din data de 06.03.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 15/I din data de 13.02.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 73/I din data de 04.06.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 20/I din data de 09.02.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 39/I din data de 20.03.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Prelungirea arestarii preventive art. 174-176 al.1 lit. d din Codul Penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal - Rezolutie nr. 37/I din data de 15.03.2013
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 145/I din data de 13.11.2012
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 144/I din data de 13.11.2012
Art. 300 ind. 2 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/I din data de 15.02.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 159/I din data de 04.12.2012
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 85/Ic din data de 20.07.2012
Mentinere stare de arest - art. 300 ind. 1 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/Ic din data de 03.07.2012
Prelungire arest preventiv - Rezolutie nr. 79/Ic din data de 03.07.2012