Contestatie admisa. Arestare preventiva. Timpul curs de la data prezumtivelor fapte

Arest preventiv (Contestatie admisa. Arestare preventiva. Timpul curs de la data prezumtivelor fapte).

Masura arestarii preventive se impune chiar daca inculpata nu are antecedente penale, are o varsta inaintata si o pregatire profesionala daca este necesara pentru identificarea fluxurilor financiare rezultate din documentarea altor activitati similare, in conformitate cu disp art 306 alin 7 C pr pen si pentru a nu da posibilitatea inculpatei sa ascunda probele necesare efectuarii unei investigatii economice paralele si proactive care sa permita atat documentarea activitatii infractionale, cat si indisponibilizarea produsului infractiunii in vederea confiscarii speciale si a confiscarii extinse.
In vederea justei solutionari a cauzei si a aflarii adevarului, se impune efectuarea actelor de urmarire penala indicate in propunerea Ministerului Public, timpul curs de la data prezumtivelor fapte (2011-2013) nefiind per se un element de natura sa imprime organului judiciar o alta concluzie.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, Incheierea Nr. 769/C/DL din 20.07.2015, Dosar nr. 1135/116/2015 )

Prin incheierea de sedinta nr.38 din 09.07.2015, pronuntata in dosarul nr.1135/116/2015, Tribunalul Calarasi, in baza art. 227 alin. 1 NCPP, a respins propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpata A.P.S. si a dispus punerea in libertate a inculpatei.
In baza art. 227 alin. 2 NCPP rap. la art. 211, art. 215, art.2151 NCPP a dispus luarea masurii controlului judiciar fata de inculpata A.P.S., pe o durata de 60 de zile
In baza art. 215 alin. (1) NCPP, pe timpul cat se afla sub control judiciar, a dispus ca inculpata A.P.S. sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi sau la IPJ Calarasi, jud. Calarasi, ori de cate ori este chemata;
b) sa informeze de indata Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi sau la IPJ Calarasi, jud. Calarasi, cu privire la schimbarea locuintei;
c)sa se prezinte la IPJ Calarasi sau Politia Orasului Lehliu-gara - Compartimentul Supravegheri Judiciare, jud. Calarasi, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin.2 lit. a, d , f si e din NCPP a impus inculpatei A.P.S. respectarea si a urmatoarelor obligatii, pe durata masurii:
- sa nu paraseasca tara decat cu incuviintarea prealabila a organului judiciar;
- sa nu se apropie de numitul O.M., de martori si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale.
- sa comunice lunar Politiei Orasului L.G. - Compartimentul Supravegheri Judiciare, jud. Calarasi, informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.
- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.
In baza art. 215 alin. 3 NCPP a atras atentia inculpatei ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar poate fi inlocuita cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
In baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecatorul a retinut ca la data de 09.07.2015, s-a inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 1135/116/2015, referatul nr. 471/P/2014 intocmit de Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi, cu propunerea de arestare preventiva a inculpatei A.P.S., pe o perioada de 30 de zile, incepand de la data de 09.07.2015, pana la data de 07.08.2015, aratandu-se in motivarea acesteia ca prin ordonanta din data de 12.11.2014 s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru infractiunea de luare de mita in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., constand in aceea ca la data de 04.11.2014, numitul O.M. a formulat un autodenunt prin care se aduce la cunostinta organelor de urmarire penala ca in perioada 2011-2013 i s-au pretins si primit in mod repetat, cu titlu de mita, sumele de 1800 euro si 900 lei de catre un functionar din Primaria Lehliu-Gara, pentru a-si indeplini atributiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra in posesia unei suprafete de teren, ce fusese concesionata in mod abuziv de Primaria Lehliu-Gara.
Prin Ordonanta nr. 471/P/2014 din data de 27.04.2015, s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspecta A.P.S., pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 R cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., retinandu-se ca in perioada 2011-2013, in calitate de secretare al Primariei Orasului Lehliu-Gara, a pretins si primit in mod repetat de la denuntatorul O.M., suma de 1800 euro si 900 lei, cu titlu de mita, pentru a-si indeplini atributiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra in posesia unei suprafete de teren, ce fusese concesionata in mod abuziv de Primaria Lehliu-Gara, unei societati comerciale.
Prin Ordonanta nr. 471/P/2014 din data de 08.07.2015 s-a pus in miscare actiunea penala pentru fapta savarsita de inculpata.
In fapt, s-a retinut ca din anul 2011 pana in anul 2013, cand denuntatorul a obtinut hotarare judecatoreasca, prin care a reintrat in posesia terenului, inculpata A.P.S. i-a pretins acestuia in mod repetat sumele de 1800 euro si 900 lei, pentru a-si indeplini atributiunile de serviciu pe care le avea in calitate de secretar al Primariei orasului L.G. Aceste sume i-au fost remise inculpatei, cu titlu de mita, in biroul sau din sediul Primariei orasului L.G. si intr-o locatie de pe raza judetului C., la Hotelul S.M..
Astfel, desi cunostea ca terenul pe care denuntatorul O.M. il cumparase in urma unei licitatii publice, fusese concesionat in mod ilegal unei societati comerciale, situatie de fapt pe care a descoperit-o conform propriei declaratii, in urma prezentarii denuntatorului la sediul Primariei L.G., in biroul sau, inculpata, desi avizeaza pentru legalitate dispozitiile primarului, hotararile consiliului local, participa la sedintele Consiliului Local, asigura gestionarea procesurilor administrative privind relatia dintre Consiliul Local si primar, precum si intre acesta si prefect, nu depune diligente conform atributiunilor de serviciu in vederea rezilierii contractului de concesiune si a eliberarii titlului de proprietate pentru denuntator.
Mai mult, in anul 2012, inculpata i-a pretins denuntatorului sa plateasca la compartimentul taxe si impozite, suma de bani, reprezentand contravaloarea impozitului pe care denuntatorul il datora statului pe terenul de 1500 mp si grajdul aferent, cumparate in urma unei licitatii  publice, din anul 1992 pana la data de 17.01.2012
Sumele de bani i-au fost pretinse denuntatorului, tocmai pentru a intarzia rezilierea contractului de concesiune.
S-a mai aratat ca savarsirea infractiunii de catre inculpati rezulta din inscrisuri – respectiv, denunt, declaratii martori, acte privitoare la cumpararea la licitatie a terenului in litigiu, hotarari judecatoresti, notele de redare a convorbirilor audio-video, inregistrate in baza mandatului de supraveghere tehnica, emis de Tribunalul Calarasi, iar din probele administrate a rezultat ca inculpata se afla in situatia prevazuta de art. 223 alin. 2 din Codul de procedura penala, intrucat a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa cu inchisoarea de 5 ani sau mai mare.
A considerat ca pe baza evaluarii gravitatii faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere a acestora, a anturajului si a mediului din care inculpata provine, se constata ca privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica. S-a apreciat ca fapta comisa de catre inculpata constituie un pericol concret pentru ordinea publica, avand in vedere ca este predispusa la savarsirea altor infractiuni de coruptie si va incerca sa influenteze martorii din prezenta cauza.
In prezenta cauza s-a apreciat ca gravitatea deosebita a faptei retinute in sarcina inculpatei poate fi suficienta pentru a contura aprecierea ca aceasta prezinta pericol pentru ordinea publica, acest aspect reiesind chiar din probele care dovedesc savarsirea infractiunii, iar existenta unor indicii grave de vinovatie constituie, conform jurisprudentei Curti Europene a Drepturilor Omului, factori pertinent care legitimeaza o detentie provizorie, masura arestarii preventive fiind astfel conforma cu scopul instituit de ort. 5 din Conventie.
Caracterul exceptional al masurii arestarii preventive ce se impune a fi luata s-a apreciat ca se mai justifica, potrivit referatului, si prin faptul ca lasarea in libertate ar putea incuraja alte persoane sa comita fapte asemanatoare, creand in opinia publica un sentiment de insecuritate, credinta ca justitia nu actioneaza suficient de ferm impotriva unor manifestari infractionale de accentuat pericol social.
Judecatorul de drepturi si libertati, analizand actele si lucrarile dosarului, a retinut urmatoarele:
In dosarul nr.471/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Calarasi, prin ordonanta din data de 12.11.2014 s-a dispus inceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., constand in aceea ca la data de 04.11.2014, numitul O.M. a formulat un autodenunt prin care se aduce la cunostinta organelor de urmarire penala ca in perioada 2011-2013 i s-au pretins si primit in mod repetat, cu titlu de mita, sumele de 1800 euro si 900 lei de catre un functionar din Primaria Lehliu-Gara, pentru a-si indeplini atributiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra in posesia unei suprafete de teren, ce fusese concesionata in mod abuziv de Primaria Lehliu-Gara.
Prin Ordonanta nr. 471/P/2014 din data de 27.04.2015, s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspecta A.P.S., pentru savarsirea infractiunii de luare de mita in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1  raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 R cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., retinandu-se ca in perioada 2011-2013, in calitate de secretare al Primariei Orasului L.G., a pretins si primit in mod repetat de la denuntatorul O,M., suma de 1800 euro si 900 lei, cu titlu de mita, pentru a-si indeplini atributiunile de serviciu, respectiv pentru eliberarea unor acte necesare pentru a reintra in posesia unei suprafete de teren, ce fusese concesionata in mod abuziv de Primaria L.G., unei societati comerciale.
Prin Ordonanta nr. 471/P/2014 din data de 08.07.2015 s-a pus in miscare actiunea penala pentru fapta savarsita de inculpata.
In fapt, s-a retinut ca din anul 2011 pana in anul 2013, cand denuntatorul a obtinut hotarare judecatoreasca, prin care a reintrat in posesia terenului, inculpata A.P.S. i-a pretins acestuia in mod repetat sumele de 1800 euro si 900 lei, pentru a-si indeplini atributiunile de serviciu pe care le avea in calitate de secretar al Primariei orasului L.G.. Aceste sume i-au fost remise inculpatei, cu titlu de mita, in biroul sau din sediul Primariei orasului L.G. si intr-o locatie de pe raza judetului C., la Hotelul S.M.
Astfel, desi cunostea ca terenul pe care denuntatorul O.M. il cumparase in urma unei licitatii publice, fusese concesionat in mod ilegal unei societati comerciale, situatie de fapt pe care a descoperit-o conform propriei declaratii, in urma prezentarii denuntatorului la sediul Primariei Lehliu-Gara, in biroul sau, inculpata, desi avizeaza pentru legalitate dispozitiile primarului, hotararile consiliului local, participa la sedintele Consiliului Local, asigura gestionarea procesurilor administrative privind relatia dintre Consiliul Local si primar, precum si intre acesta si prefect, nu depune diligente conform atributiunilor de serviciu in vederea rezilierii contractului de concesiune si a eliberarii titlului de proprietate pentru denuntator.
Prin Ordonanta din 08.07.2015 s-a dispus retinerea inculpatei pentru o durata de 24 ore, respectiv de la data de 07.07.2015 orele 18,25 pana la data de 09.07.2015 orele 18,25.
In ceea ce priveste dispozitiile legale incidente instanta a retinut ca  potrivit art. 202 alin. (1) N C. proc. pen., „masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 N C. proc. pen., “orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. (2) N C. proc. pen. „masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.”
 In cauza, s-a apreciat ca sunt indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpata a savarsit infractiunea pentru care este cercetata, respectiv din coroborarea inscrisurilor (denunt si note de inregistrare telefonica si ambientala) cu declaratia inculpatei, aceasta recunoscand  ca a primit de la denuntator doar suma de 700 lei in anul 2010, in hotelul S.M., de pe raza judetului C., dar nu cu titlu de mita, ci ca imprumut, pe care ulterior l-a restituit denuntatorului, in anul 2014, atunci cand acesta i l-a cerut.
Cu privire la suma de 1800 euro, inculpata nu a recunoscut pretinderea si primirea cestei sume, dar din inregistrarile audio-video  - fila 104, din dosarul de urmarire penala, a rezultat ca aceasta este de acord sa restituie banii in doua transe, prin contractarea unui imprumut la banca, fara a specifica  despre ce suma este vorba, sustinand ca suma ar fi fost mult mai mica.
Totodata, sub aspectul celorlalte conditiilor reglementate de art. 223 alin. (2) N C. proc. pen., instanta a retinut ca infractiunea pentru care inculpata este cercetata este pedepsita de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani  si s-a analizat, pe baza evaluarii gravitatii faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere a acestora, a anturajului si a mediului din care inculpatii provin, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestora, daca se constata ca privarea lor de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Astfel, s-a retinut ca inculpata nu are antecedente penale, are o varsta inaintata, fiind pensionara, o pregatire profesionala si chiar daca nu recunoaste savarsirea faptei retinute in sarcina sa, a avut o pozitie de colaborare cu organele de urmarire penala, prezentandu-se la chemarea acestora.
Totodata, s-a retinut ca in speta desi modul de comitere al faptei denota o periculozitate sporita,  timpul curs de la data prezumtivelor fapte (2011-2013) si mai ales aspectele privitoare la persoana si conduita inculpatei, conduc la concluzia ca nu este intrunita cerinta necesitatii inlaturarii unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Sub acest aspect, instanta a retinut compatibilitatea cazului reglementat de art.223 alin.2 N.C.p.p. cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, acesta regasindu-se printre cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea unei persoane, expuse de mentionatul for judecatoresc. S-a aratat ca dezvoltarea acestui motiv se regaseste in cauza Lettelier contra Frantei, principiile astfel statuate fiind reluate si analizate si in cauze contra Romaniei (respectiv Calmanovici c. R,  Tanase c. R, Scundeanu c. R, Degeratu c R.).Astfel, s-a apreciat ca, potrivit jurisprudentei Curtii, un astfel de motiv nu poate fi considerat pertinent si suficient decat daca este sustinut de fapte care sa arate ca eliberarea detinutului ar tulbura in mod real ordinea publica.
Prin urmare, s-a apreciat ca pericolul pentru ordinea publica, reprezinta o predictie, o apreciere pe care judecatorul o face asupra comportamentului viitor al inculpatului, iar criteriile de evaluare ce stau la baza aprecierii daca punerea in libertate a inculpatului prezinta pericol pentru ordinea publica au fost mai sus expuse.
S-a apreciat ca este real ca savarsirea unor infractiuni ca cele ce fac obiectul cauzei impun o riposta ferma a autoritatilor, dar aceasta riposta presupune respectarea intocmai a regulilor de desfasurare a procesului penal in vederea pronuntarii de solutii corespunzatoare legii si adevarului, prin oferirea impartiala a protectiei judiciare. Or, s-a apreciat ca masura arestarii preventive constituie o exceptie de la regula de baza a desfasurarii procesului penal cu inculpatul in stare de libertate, iar luarea ei nu se justifica in cauza.
In consecinta, s-a apreciat ca o analiza de ansamblu a criteriilor de evaluare a existentei riscului sustragerii de la procedurile penale demonstreaza ca in speta acest risc nu este de natura a justifica privarea de libertate a inculpatei, cel putin prin prisma factorilor de ordin personal.
De asemenea, s-a retinut faptul ca in cauza Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi nu a facut probe cu privire la pericolul pe care cercetarea in libertate a inculpatei l-ar prezenta si la faptul ca aceasta ar putea influenta martorii din cauza.
In schimb instanta, vazand ca sunt indeplinite dispozitiile prev. de art. 202 alin.1 teza I NCpp  in sensul ca exista indicii temeinice ca inculpata a savarsit fapta pentru care este cercetata, a apreciat ca cea mai potrivita masura preventiva, care sa asigure realizarea scopului privind buna desfasurare a procesului penal si sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatei, conform art.202 alin.3 NCpp, este controlul judiciar.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie, in termen legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi, care a apreciat ca, desi Tribunalul a constatat ca exista probe din care ar rezulta suspiciunea rezonabila ca aceasta a savarsit infractiunea pentru care este cercetata, totusi, avand in vedere inclusiv circumstantele personale ale inculpatei, a apreciat ca nu este necesara luarea masurii arestarii preventive fata de aceasta.
A solicitat sa se constate, insa, ca fapta comisa de catre inculpata, cea de luare de mita, este o fapta deosebit de grava si ca instanta de judecata, atunci cand a respins propunerea de arestare preventiva, in motivarea incheierii s-a contrazis in ceea ce priveste pericolul social al inculpatei, intrucat, pe de o parte, la pagina 11, alin.1,2 si 3 vorbeste de lipsa unei stari de pericol care sa impuna aplicarea unei masuri de preventie cu caracter exceptional, insa la pagina 10 alin.6 invoca faptul ca inculpata A.P.S. prin modul de savarsire a faptei, denota o periculozitate sporita, fapt care, in opinia Parchetului ar fi trebuit sa conduca la luarea masurii arestului preventiv.
In afara de gravitatea in sine a infractiunii de luare de mita, fapta de coruptie, a apreciat ca inculpata a dovedit o stare de pericol social pentru ordinea publica, inclusiv prin modalitatea in care a inteles sa reactioneze dupa comiterea faptei, in sensul in care, dupa cum se poate observa din actele existente la dosar, aceasta a incercat sa influenteze martorii care au cunostinta despre activitatea sa infractionala, incercand sa ascunda savarsirea infractiunii, in acest sens, prezentandu-se de mai multe ori in orasul L.G. si incercand sa-l influenteze pe acesta, incercand sa inoculeze ideea ca acei bani erau bani solicitati de denuntator cu imprumut si ca acesta o tracaseaza cu diferite telefoane, cerandu-i primarului sa intervina si sa poarte o discutie telefonica cu denuntatorul, in sensul ca acesta sa-si opreasca demersurile intreprinse.
Prin raportare la fapta savarsita, la pericolul social pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatei, in sensul ca, o astfel de fapta necesita o reactie ferma din partea organelor judiciare, cu atat mai mult cu cat vorbim despre un functionar public, cu atat mai mult cu cat acesta a dat dovada de o ignorare totala a regulilor legale, ba mai mult, a considerat ca tupeul a fost intins la maxim prin solicitarea si primirea acelor bani chiar in cadrul Primariei.
In acest context, parchetul a apreciat ca s-ar fi impus luarea masurii preventive in ceea ce o priveste pe inculpata astfel incat, a solicitat, avand in vedere si scopul pentru care este necesara luare acestei masuri, cel de a asigura buna desfasurare a procesului penal si de a putea fi administrate probatorii fara a mai exista riscul de a interveni in sensul denaturarii acestora, sa fie admisa contestatia pe care a formulat-o si sa fie luata masura arestarii preventive in ceea ce o priveste pe inculpata.
Examinand actele dosarului si incheierea contestata prin prisma criticilor formulate, in conformitate cu dispozitiile art.4251 si art.204 C.pr.pen., judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii a apreciat fondata contestatia formulata, in limitele ce se vor arata si pentru urmatoarele considerente:
Asa cum a retinut si judecatorul de drepturi si libertati de la Tribunal, pe baza probatoriului administrat pana la acest moment (enumerate in incheierea atacata), rezulta existenta unor indicii temeinice, in acceptiunea data acestei notiuni de art. 209 Cod procedura penala rap. la art. 202 Cod procedura penala coroborate cu art. 223 Cod procedura penala, care sa justifice suspiciunea rezonabila ca inculpata a comis faptele pentru care este cercetata.
De asemenea, sunt indeplinite si conditiile prevazute de art. 223 alin. 2 Cod procedura penala, intrucat pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in sarcina acesteia este mai mare de 5 ani inchisoare, iar lasarea acesteia in libertate prezinta o stare de pericol pentru ordinea publica, daca se tine cont de natura si gravitatea deosebita a infractiunilor retinute a fi fost savarsite de catre inculpata, respectiv luare de mita, care este pedepsita de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, si, pe baza evaluarii gravitatii faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care inculpata provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acesteia, se constata ca privarea acesteia de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Curtea are in vedere ca desi inculpata nu are antecedente penale, are o varsta inaintata, fiind pensionara, o pregatire profesionala si chiar daca nu recunoaste savarsirea faptei retinute in sarcina sa, a avut o pozitie de colaborare cu organele de urmarire penala, prezentandu-se la chemarea acestora, modul de comitere al faptei denota o periculozitate sporita si mai ales aspectele privitoare la persoana si conduita inculpatei, care a inteles sa influenteze martorii din prezenta cauza, conduc la concluzia ca este intrunita cerinta necesitatii inlaturarii unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Or, gradul concret de pericol social si valorile sociale presupus a fi fost vatamate prin activitatea infractionala, fiind aduse vatamari unor valori sociale in principal ocrotite de legea penala si procesual penala, respectiv relatiile sociale in baza carora Statul este obligat sa-si indeplineasca indatoririle de baza fata de toti membrii societatii, precum si urmarile socialmente periculoase produse sau care s-ar fi putut produce daca denuntatorul nu ar fi adus la cunostinta organelor de urmarire penala respectivele fapte justifica concluzia potrivit careia rezonanta sociala negativa a faptelor savarsite de inculpata nu s-ar putea diminua prin trecerea timpului.
Dimpotriva, masura arestarii preventive se impune in acest stadiu procesual si pentru identificarea fluxurilor financiare rezultate din documentarea altor activitati similare, in conformitate cu disp. art 306 alin 7 C pr pen si pentru a nu da posibilitatea inculpatei sa ascunda probele necesare efectuarii unei investigatii economice paralele si proactive care sa permita atat documentarea activitatii infractionale, cat si indisponibilizarea produsului infractiunii in vederea confiscarii speciale si a confiscarii extinse.
In vederea justei solutionari a cauzei si a aflarii adevarului, se impune efectuarea actelor de urmarire penala indicate in propunerea Ministerului Public, timpul curs de la data prezumtivelor fapte (2011-2013) nefiind per se un element de natura sa imprime organului judiciar o alta concluzie.
Pentru aceste considerente, in baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii va admite contestatia formulata de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, va desfiinta incheierea atacata si, in baza art. 226 C.pr.pen., 202 alin. 1, 3, 4 lit. e C.pr.pen., art. 223 alin. 2 C.pr.pen., va dispune arestarea preventiva a intimatei-inculpate A.P.S. pe o durata de 30 de zile incepand cu data incarcerarii, cheltuielile judiciare avansate de stat ramanand in sarcina statului.