Competenta exclusiva reglementata de art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004
(Sentinta penala nr. 50 din data de 18.03.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Competenta materiala (Competenta exclusiva reglementata de art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004).
Curtea de Apel are competenta exclusiva, in conformitate cu prevederile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 (republicata), pentru recunoasterea efectelor sentintelor penale pronuntate de instantele italiene, ca urmare a cererii formulate de autoritatile judiciare din Italia de transferare a condamnatului intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei inchisorii.
Dar această competentă, reglementată in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărarilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executării, intre care cele privind schimbările in executarea unor hotărari, amanarea sau intreruperea executării pedepsei, inlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competentă existente in art. 597, 598 din Codul de procedură penală.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, Sentinta Nr. 50/F din 18.03.2015, Dosar nr. 1324/2/2015 )
La data de 04.03.2015, pe rolul acestei instante sub nr.13242/2015 a fost inregistrata contestatia la executare, formulata de petentul D.V., impotriva sentintei penale nr.426/17.09.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, in dosarul nr.3672/2/2013, ramasa definitiva prin decizia penala nr.3532/13/11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.597 si art.598 lit.c C. pr. pen.
In motivarea cererii, petentul a considerat ca este vorba, fie de o nelamurire, fie de o impiedicare la executare, astfel incat instanta care a emanat hotararea pe care o contesta prin recunoastere este Curtea de Apel, solicitand contopirea cu o pedeapsa aplicata pentru o fapta concurenta cu cea dedusa judecatii.
Curtea examinand contestatia formulata, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.426 din 17.09.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala a fost admisa sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si au fost recunoscute efectele sentintei penale nr.3093/06 Reg. Sent. pronuntata la data de 12.12.2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22.02.2007); ale sentintei penale nr.3887/08 RG trib. pronuntata la data de 19.11.2008 de Tribunalul din Milano; ale sentintei penale nr.3063/09 pronuntata la data de 12.10.2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr.3667 pronuntata la data de 03.10.2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 07.06.2012) - Republica Italiana, prin care numitul D.V. a fost condamnat la o pedeapsa principala de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, cum si la 3.200 euro amenda.
S-a dispus transferarea condamnatului D.V., in vederea continuarii executarii pedepsei principale de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, cum si a amenzii de 3.200 euro, in echivalentul in lei la data executarii, intr-un penitenciar din Romania, precum si a pedepsei accesorii prevazuta de art.71 Cod penal rap. la art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b si e Cod penal si a pedepsei complementare prevazuta de art.65 rap. la art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b si e Cod penal, pe o durata de 10 ani, cu respectarea felului si duratei pedepsei aplicate de statul de condamnare.
S-a constatat ca prin Ordonantele Oficiului de Supraveghere din Milano, din datele de 23.06.20011, 07.11.2011, 04.04.2012 si 11.05.2012, persoana condamnata a beneficiat de 405 zile de eliberare anticipata,
S-a constatat ca executarea pedepsei a inceput la data de 21.04.2007 si se considera executata la data de 02.10.2019.
S-a dedus din pedeapsa perioada executata, de la data de 21.04.2007 pana la zi.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Onorariul pentru avocatul din oficiu, in suma de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justitiei,
Instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 20.05.2013 Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a sesizat instanta Curtii de Apel Bucuresti in conformitate cu prevederile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 (republicata), pentru recunoasterea efectelor sentintei penale nr.3093/06 Reg.Sent., pronuntata la data de 12.12.2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22.02.2007), ale sentintei penale nr.3887/08 RG trib., pronuntata la data de 19.11.2008 de Tribunalul din Milano, ale sentintei penale nr.3063/09 pronuntata la data de 12.10.2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr.3667 pronuntata la data de 03.10.2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 07.06.2012), ca urmare a cererii formulate de autoritatile judiciare italiene de transferare a condamnatului D.V. intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, si a amnezii de 3.200 euro.
S-au depus la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri: rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti din data de 13.05.2013 de sesizare a instantei; corespondenta purtata de Ministerul Afacerilor Interne cu Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, corespondenta purtata de Ministerului Justitiei cu Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti; solicitarea Ministerului Justitiei al Republicii Italiene adresata Ministerului Justitiei din Romania pentru transferarea persoanei condamnate; consimtamantul persoanei condamnate exprimat la data de 06.11.2012, in sensul transferarii in Romania pentru continuarea executarii pedepsei; situatia executarii pedepsei; sentintele penale de condamnare; extrase din legislatia penala romana si italiana.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala 12.12.2006, Tribunalul din Monza Pisa l-a condamnat pe numitul D.V., la o pedeapsa de 20 zile inchisoare, pentru comiterea infractiunilor prevazute de art.624, art.625 n.2 si art.62 bis din Codul penal italian, aceasta sentinta ramanand definitiva la data de 22.02.2007.
Activitatea infractionala a persoanei condamnate, retinuta prin sentinta de condamnare, a constat in aceea ca la data de 12.12.2006, in timp ce se afla in localitatea Sesto San Giovanni, in scopul de a obtine foloase, a patruns, prin efractie, in barul Skorpion, de unde a incercat sa sustraga bunuri, fiind surprins de catre angajati.
Prin sentinta Curtii de Apel din Milano din data de 03.10.2011, sentinta care a reformat-o pe cea a Tribunalului din Milano din data de 19.11.2008, numitul D.V. a fost condamnat la o pedeapsa de 13 ani si 6 luni inchisoare, o amenda de 3.200 euro, precum si la pedepsele accesorii ale interdictiei perpetue de a fi curator si tutore, a interdictiei legale in timpul pedepsei de ocupare a unei functii publice, pentru comiterea infractiunilor prevazute de art.110, art.628 alin.1 si 3, art.112 n.1, art.614 alin.1,2,4, art.112 n.1, art.61, art.81, art.582 alin.2, art.585, art.576 alin.1, art.624, art.625, art.81, art.99 alin.2 din Codul penal italian.
Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 07.06.2012.
Activitatea infractionala a persoanei condamnate retinuta a fi comisa, a constat in aceea, ca la data de 06.03.2007, in timp ce se afla la Magnano, a intrat, impreuna cu alte persoane, prin folosirea de violente si amenintari, in interiorul barului Lino, apartinand numitei C.N., de unde a sustras bijuterii si a obligat-o pe aceasta sa intretina raporturi sexuale, provocandu-i vatamari grave. De asemenea s-a retinut ca la data de 21.04.2007, in timp ce se afla la Sesto San Giovanni, a sustras mai multe bunuri din pizzeria El Haramel Mucchi.
Prin decizia nr.658/2012 SIEP din data de 10.09.2012 a Procuraturii Generale a Republicii, de pe langa Curtea de Apel din Milano, s-a dispus unificarea pedepselor aplicate prin sentintele de condamnare, stabilindu-se o pedeapsa rezultanta de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, cum si o amenda de 3.200 euro, pedeapsa a carei executare a inceput la data de 21.04.2007 si, avand in vedere cele 405 zile de eliberare anticipata acordate prin ordonantele Oficiului de Supraveghere din Milano, pedeapsa se considera executata la data de 02.10.2019.
Prin ordonanta din datele de 23.06.2001, 07.11.2011, 04.04.2012, 11.05.2012, ale Oficiului de Supraveghere din Milano, persoana condamnata a beneficiat de 405 zile de eliberare anticipata.
Din examinarea hotararii de condamnare s-a constatat ca este indeplinita cerinta dublei incriminari prevazuta de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 (republicata) si art. 3 pct. 1 lit. e din Conventia Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg – 1983, cum si cerintele art. 131 si art. 143 din Legea nr. 302/2004 (republicata), faptele comise de persoana condamnata avand corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. i din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 3 la 15 ani; a infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.2/1 lit. a si c din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 7 la 20 ani; a infractiunii de viol, prevazuta de art.197 alin.2 lit. a din Codul penal, pedepsita cu inchisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Pedeapsa accesorie aplicata persoanei condamnate se regaseste in art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b si e rap. la art.71 si art.65 Cod penal, dar in raport cu durata de aplicare a acesteia de catre instanta de condamnare (interdictie perpetua), dar si pentru ca in Codul penal roman, este reglementata si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevazute de lege (pe o durata de la 1 la 10 ani, potrivit art. 53 pct.2 lit.2 Cod penal), aceasta pedeapsa isi gaseste corespondent in legislatia penala romana, atat in privinta pedepsei accesorii, cat si a pedepsei complementare.
S-a constatat ca persoana condamnata si-a exprimat la data de 06.11.2012 consimtamantul de a continua executarea pedepsei intr-un penitenciar din Romania.
Din fisa de executare a pedepsei a reiesit ca persoana condamnata a inceput executarea pedepsei inchisorii la data de 21.04.2007, data terminarii executarii pedepsei fiind 02.10.2019.
Cu privire la amenda aplicata prin sentinta de condamnare, de 3.200 euro, instanta retine ca si aceasta este supusa procedurii de recunoastere si executare, avand in vedere, atat dispozitiile art. 137 alin.6 din Legea nr.302/2004 care prevad ca „Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.”, dar si a constatarii ce rezulta din reglementarea penala a statului de condamnare, ca pedeapsa amenzii nu se transforma in raspundere penala subsidiara, nefiind stabilit acest lucru prin sentinta de condamnare, ceea ce obliga instanta legal investita cu cererea de recunoastere a hotararii de condamnare, sa o recunoasca in integralitatea ei.
Hotararea a ramas definitiva prin decizia penala nr.3532/13.11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Analizand exceptia de necompetenta materiala invocata de Curtea de Apel, din oficiu, Curtea o apreciaza ca fiind in mod vadit intemeiata, urmand sa o admita, in considerarea urmatoarelor motive:
Curtea de Apel Bucuresti are competenta exclusiva, in conformitate cu prevederile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 (republicata), pentru recunoasterea efectelor sentintei penale nr.3093/06 Reg.Sent., pronuntata la data de 12.12.2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22.02.2007), ale sentintei penale nr.3887/08 RG trib., pronuntata la data de 19.11.2008 de Tribunalul din Milano, ale sentintei penale nr.3063/09 pronuntata la data de 12.10.2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr.3667 pronuntata la data de 03.10.2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 07.06.2012), ca urmare a cererii formulate de autoritatile judiciare italiene de transferare a condamnatului D.V. intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, si a amnezii de 3.200 euro.
Dar această competentă, reglementată in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărarilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executării, intre care cele privind schimbările in executarea unor hotărari, amanarea sau intreruperea executării pedepsei, inlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competentă existente in art. 597, 598 din Codul de procedură penală.
Asadar, pentru toate situatiile in care se formulează cereri de contopire a pedepselor aplicate de instantele din Romania cu pedepse pronuntate de instante străine, prin hotărari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti, in cadrul procedurii transferării persoanei condamnate in străinătate, instanta competentă să solutioneze astfel de cereri nu poate fi decat cea corespunzătoare instantei de executare a ultimei hotărari, in a cărei circumscriptie se află locul de detinere a persoanei condamnate.
Ca urmare, si in ipoteza in care ultima hotărare definitivă a fost pronuntată de o instantă străină se impune, pentru identitate de ratiune, să revină competenta de judecată a cererii de modificare a pedepsei tot instantei corespunzătoare celei care, potrivit legii romane, ar fi trebuit să judece cauza in primă instantă, evident, cu respectarea conditiei ca locul de detinere a persoanei condamnate să se afle in circumscriptia teritorială a acelei instante.
Avand in vedere ca faptele comise de persoana condamnata au corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. i din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 3 la 15 ani; a infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.2/1 lit. a si c din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 7 la 20 ani; a infractiunii de viol, prevazuta de art.197 alin.2 lit. a din Codul penal, atrag competenta judecatoriei,Curtea va admite exceptia de necompetenta a Curtii de Apel Bucuresti, invocata de instanta, din oficiu si, pe cale de consecinta:
Va declina cauza in favoarea instantei competente, respectiv Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Cheltuielile judiciare se vor fi stabilite de instanta careia ii revine competenta de solutionare a cauzei.
Curtea de Apel are competenta exclusiva, in conformitate cu prevederile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 (republicata), pentru recunoasterea efectelor sentintelor penale pronuntate de instantele italiene, ca urmare a cererii formulate de autoritatile judiciare din Italia de transferare a condamnatului intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei inchisorii.
Dar această competentă, reglementată in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărarilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executării, intre care cele privind schimbările in executarea unor hotărari, amanarea sau intreruperea executării pedepsei, inlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competentă existente in art. 597, 598 din Codul de procedură penală.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, Sentinta Nr. 50/F din 18.03.2015, Dosar nr. 1324/2/2015 )
La data de 04.03.2015, pe rolul acestei instante sub nr.13242/2015 a fost inregistrata contestatia la executare, formulata de petentul D.V., impotriva sentintei penale nr.426/17.09.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, in dosarul nr.3672/2/2013, ramasa definitiva prin decizia penala nr.3532/13/11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.597 si art.598 lit.c C. pr. pen.
In motivarea cererii, petentul a considerat ca este vorba, fie de o nelamurire, fie de o impiedicare la executare, astfel incat instanta care a emanat hotararea pe care o contesta prin recunoastere este Curtea de Apel, solicitand contopirea cu o pedeapsa aplicata pentru o fapta concurenta cu cea dedusa judecatii.
Curtea examinand contestatia formulata, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.426 din 17.09.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala a fost admisa sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si au fost recunoscute efectele sentintei penale nr.3093/06 Reg. Sent. pronuntata la data de 12.12.2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22.02.2007); ale sentintei penale nr.3887/08 RG trib. pronuntata la data de 19.11.2008 de Tribunalul din Milano; ale sentintei penale nr.3063/09 pronuntata la data de 12.10.2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr.3667 pronuntata la data de 03.10.2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 07.06.2012) - Republica Italiana, prin care numitul D.V. a fost condamnat la o pedeapsa principala de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, cum si la 3.200 euro amenda.
S-a dispus transferarea condamnatului D.V., in vederea continuarii executarii pedepsei principale de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, cum si a amenzii de 3.200 euro, in echivalentul in lei la data executarii, intr-un penitenciar din Romania, precum si a pedepsei accesorii prevazuta de art.71 Cod penal rap. la art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b si e Cod penal si a pedepsei complementare prevazuta de art.65 rap. la art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b si e Cod penal, pe o durata de 10 ani, cu respectarea felului si duratei pedepsei aplicate de statul de condamnare.
S-a constatat ca prin Ordonantele Oficiului de Supraveghere din Milano, din datele de 23.06.20011, 07.11.2011, 04.04.2012 si 11.05.2012, persoana condamnata a beneficiat de 405 zile de eliberare anticipata,
S-a constatat ca executarea pedepsei a inceput la data de 21.04.2007 si se considera executata la data de 02.10.2019.
S-a dedus din pedeapsa perioada executata, de la data de 21.04.2007 pana la zi.
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Onorariul pentru avocatul din oficiu, in suma de 320 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justitiei,
Instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 20.05.2013 Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a sesizat instanta Curtii de Apel Bucuresti in conformitate cu prevederile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 (republicata), pentru recunoasterea efectelor sentintei penale nr.3093/06 Reg.Sent., pronuntata la data de 12.12.2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22.02.2007), ale sentintei penale nr.3887/08 RG trib., pronuntata la data de 19.11.2008 de Tribunalul din Milano, ale sentintei penale nr.3063/09 pronuntata la data de 12.10.2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr.3667 pronuntata la data de 03.10.2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 07.06.2012), ca urmare a cererii formulate de autoritatile judiciare italiene de transferare a condamnatului D.V. intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, si a amnezii de 3.200 euro.
S-au depus la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri: rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti din data de 13.05.2013 de sesizare a instantei; corespondenta purtata de Ministerul Afacerilor Interne cu Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, corespondenta purtata de Ministerului Justitiei cu Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti; solicitarea Ministerului Justitiei al Republicii Italiene adresata Ministerului Justitiei din Romania pentru transferarea persoanei condamnate; consimtamantul persoanei condamnate exprimat la data de 06.11.2012, in sensul transferarii in Romania pentru continuarea executarii pedepsei; situatia executarii pedepsei; sentintele penale de condamnare; extrase din legislatia penala romana si italiana.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala 12.12.2006, Tribunalul din Monza Pisa l-a condamnat pe numitul D.V., la o pedeapsa de 20 zile inchisoare, pentru comiterea infractiunilor prevazute de art.624, art.625 n.2 si art.62 bis din Codul penal italian, aceasta sentinta ramanand definitiva la data de 22.02.2007.
Activitatea infractionala a persoanei condamnate, retinuta prin sentinta de condamnare, a constat in aceea ca la data de 12.12.2006, in timp ce se afla in localitatea Sesto San Giovanni, in scopul de a obtine foloase, a patruns, prin efractie, in barul Skorpion, de unde a incercat sa sustraga bunuri, fiind surprins de catre angajati.
Prin sentinta Curtii de Apel din Milano din data de 03.10.2011, sentinta care a reformat-o pe cea a Tribunalului din Milano din data de 19.11.2008, numitul D.V. a fost condamnat la o pedeapsa de 13 ani si 6 luni inchisoare, o amenda de 3.200 euro, precum si la pedepsele accesorii ale interdictiei perpetue de a fi curator si tutore, a interdictiei legale in timpul pedepsei de ocupare a unei functii publice, pentru comiterea infractiunilor prevazute de art.110, art.628 alin.1 si 3, art.112 n.1, art.614 alin.1,2,4, art.112 n.1, art.61, art.81, art.582 alin.2, art.585, art.576 alin.1, art.624, art.625, art.81, art.99 alin.2 din Codul penal italian.
Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 07.06.2012.
Activitatea infractionala a persoanei condamnate retinuta a fi comisa, a constat in aceea, ca la data de 06.03.2007, in timp ce se afla la Magnano, a intrat, impreuna cu alte persoane, prin folosirea de violente si amenintari, in interiorul barului Lino, apartinand numitei C.N., de unde a sustras bijuterii si a obligat-o pe aceasta sa intretina raporturi sexuale, provocandu-i vatamari grave. De asemenea s-a retinut ca la data de 21.04.2007, in timp ce se afla la Sesto San Giovanni, a sustras mai multe bunuri din pizzeria El Haramel Mucchi.
Prin decizia nr.658/2012 SIEP din data de 10.09.2012 a Procuraturii Generale a Republicii, de pe langa Curtea de Apel din Milano, s-a dispus unificarea pedepselor aplicate prin sentintele de condamnare, stabilindu-se o pedeapsa rezultanta de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, cum si o amenda de 3.200 euro, pedeapsa a carei executare a inceput la data de 21.04.2007 si, avand in vedere cele 405 zile de eliberare anticipata acordate prin ordonantele Oficiului de Supraveghere din Milano, pedeapsa se considera executata la data de 02.10.2019.
Prin ordonanta din datele de 23.06.2001, 07.11.2011, 04.04.2012, 11.05.2012, ale Oficiului de Supraveghere din Milano, persoana condamnata a beneficiat de 405 zile de eliberare anticipata.
Din examinarea hotararii de condamnare s-a constatat ca este indeplinita cerinta dublei incriminari prevazuta de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 (republicata) si art. 3 pct. 1 lit. e din Conventia Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg – 1983, cum si cerintele art. 131 si art. 143 din Legea nr. 302/2004 (republicata), faptele comise de persoana condamnata avand corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. i din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 3 la 15 ani; a infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.2/1 lit. a si c din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 7 la 20 ani; a infractiunii de viol, prevazuta de art.197 alin.2 lit. a din Codul penal, pedepsita cu inchisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi. Pedeapsa accesorie aplicata persoanei condamnate se regaseste in art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b si e rap. la art.71 si art.65 Cod penal, dar in raport cu durata de aplicare a acesteia de catre instanta de condamnare (interdictie perpetua), dar si pentru ca in Codul penal roman, este reglementata si aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevazute de lege (pe o durata de la 1 la 10 ani, potrivit art. 53 pct.2 lit.2 Cod penal), aceasta pedeapsa isi gaseste corespondent in legislatia penala romana, atat in privinta pedepsei accesorii, cat si a pedepsei complementare.
S-a constatat ca persoana condamnata si-a exprimat la data de 06.11.2012 consimtamantul de a continua executarea pedepsei intr-un penitenciar din Romania.
Din fisa de executare a pedepsei a reiesit ca persoana condamnata a inceput executarea pedepsei inchisorii la data de 21.04.2007, data terminarii executarii pedepsei fiind 02.10.2019.
Cu privire la amenda aplicata prin sentinta de condamnare, de 3.200 euro, instanta retine ca si aceasta este supusa procedurii de recunoastere si executare, avand in vedere, atat dispozitiile art. 137 alin.6 din Legea nr.302/2004 care prevad ca „Inceperea executarii pedepsei in Romania are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul in care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz in care acest stat redobandeste dreptul la executare. In cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare incepand din momentul in care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.”, dar si a constatarii ce rezulta din reglementarea penala a statului de condamnare, ca pedeapsa amenzii nu se transforma in raspundere penala subsidiara, nefiind stabilit acest lucru prin sentinta de condamnare, ceea ce obliga instanta legal investita cu cererea de recunoastere a hotararii de condamnare, sa o recunoasca in integralitatea ei.
Hotararea a ramas definitiva prin decizia penala nr.3532/13.11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Analizand exceptia de necompetenta materiala invocata de Curtea de Apel, din oficiu, Curtea o apreciaza ca fiind in mod vadit intemeiata, urmand sa o admita, in considerarea urmatoarelor motive:
Curtea de Apel Bucuresti are competenta exclusiva, in conformitate cu prevederile art. 162 alin. 4 si art. 163 din Legea nr. 302/2004 (republicata), pentru recunoasterea efectelor sentintei penale nr.3093/06 Reg.Sent., pronuntata la data de 12.12.2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22.02.2007), ale sentintei penale nr.3887/08 RG trib., pronuntata la data de 19.11.2008 de Tribunalul din Milano, ale sentintei penale nr.3063/09 pronuntata la data de 12.10.2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr.3667 pronuntata la data de 03.10.2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 07.06.2012), ca urmare a cererii formulate de autoritatile judiciare italiene de transferare a condamnatului D.V. intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, si a amnezii de 3.200 euro.
Dar această competentă, reglementată in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărarilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executării, intre care cele privind schimbările in executarea unor hotărari, amanarea sau intreruperea executării pedepsei, inlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competentă existente in art. 597, 598 din Codul de procedură penală.
Asadar, pentru toate situatiile in care se formulează cereri de contopire a pedepselor aplicate de instantele din Romania cu pedepse pronuntate de instante străine, prin hotărari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti, in cadrul procedurii transferării persoanei condamnate in străinătate, instanta competentă să solutioneze astfel de cereri nu poate fi decat cea corespunzătoare instantei de executare a ultimei hotărari, in a cărei circumscriptie se află locul de detinere a persoanei condamnate.
Ca urmare, si in ipoteza in care ultima hotărare definitivă a fost pronuntată de o instantă străină se impune, pentru identitate de ratiune, să revină competenta de judecată a cererii de modificare a pedepsei tot instantei corespunzătoare celei care, potrivit legii romane, ar fi trebuit să judece cauza in primă instantă, evident, cu respectarea conditiei ca locul de detinere a persoanei condamnate să se afle in circumscriptia teritorială a acelei instante.
Avand in vedere ca faptele comise de persoana condamnata au corespondent in legislatia penala romana, realizand continutul constitutiv al infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit. i din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 3 la 15 ani; a infractiunii de talharie, prevazuta de art.211 alin.2/1 lit. a si c din Codul penal, pedepsita cu inchisoare de la 7 la 20 ani; a infractiunii de viol, prevazuta de art.197 alin.2 lit. a din Codul penal, atrag competenta judecatoriei,Curtea va admite exceptia de necompetenta a Curtii de Apel Bucuresti, invocata de instanta, din oficiu si, pe cale de consecinta:
Va declina cauza in favoarea instantei competente, respectiv Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Cheltuielile judiciare se vor fi stabilite de instanta careia ii revine competenta de solutionare a cauzei.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Competenta materiala
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018Dare in plata a unui imobil ipotecat. Competenta materiala in apel apartine sectiei a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului - Decizie nr. 178 din data de 08.03.2017
Desbagubiri solicitate pentru neindeplinirea clauzelor unui contract de servicii turistice. Necompetenta materiala a instantei sesizate - Sentinta civila nr. 78 din data de 26.01.2010
Litigiu de munca. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 1118 din data de 04.12.2009
Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu cerere preliminara. Cererea formulata de reclamant, referitoare la sesizarea CJUE pentru a stabili aplicarea directa a dreptului comunitar in materia activitatilor de im... - Hotarare nr. 691/R din data de 11.04.2011
Vicii ascunse. Conditii pentru a fi considerate astfel. - Decizie nr. 212/Ap din data de 19.11.2007
Competenta materiala. Competenta de solutionare a cauzei in despagubiri rezultate din actiunea fundamentata pe dispozitiile cuprinse in art. 404 ind.1 cod procedura civila. - Rezolutie nr. I N C H E I E R E din data de 06.05.2011
Anulare hotarare prin care s-a solutionat o cauza canonica in baza unor dispozitii din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale B.O.R. Necompetenta generala a instantelor judecatoresti. - Decizie nr. 1429 din data de 25.10.2016
Cooperare judiciara internationala in materie penala. Recunoasterea si executarea sanctiunilor pecuniare. - Decizie nr. 10 din data de 20.01.2014
Competenta materiala. Stabilirea competentei instantei atunci cand actiunea cuprinde doua capete de cerere principale. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 17 Cod procedura civila. - Decizie nr. 410 din data de 13.09.2012
Competenta materiala a instantei competente sa judece cererea de ordonanta presedintiala atunci cand o actiune pe fondul dreptului este deja inregistrata pe rolul unei instante. - Decizie nr. 705 din data de 09.10.2009
Competenta materiala a Sectiei de litigii de munca a Tribunalului - Decizie nr. 111 din data de 30.01.2008
Competenta materiala a instantei de fond funciar. - Decizie nr. 270 din data de 05.03.2007
Legea nr.272/2004. Competenta materiala - Decizie nr. 141 din data de 28.11.2006
Tutela. Competenta materiale in cauzele privind tutela - Decizie nr. 632 din data de 09.05.2006
Competenta materiala. Cerere de investire cu formula executorie a unei hotarari arbitrale. - Decizie nr. 41/F din data de 18.05.2006
Cauzele avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare de imobile ce intra sub incidenta Legii nr. 10/2001 - Decizie nr. 115 din data de 08.02.2006
Competenta materiala a instantei de contencios administrativ - Decizie nr. 2118 din data de 07.11.2005
Exceptia necompetentei si exceptia netimbrarii. Ordinea solutionarii lor - Decizie nr. 815 din data de 07.10.2005
Recunoasterea statutului de magistrat pensionar si stabilirea drepturilor cuvenite. Competenta materiala. - Decizie nr. 803 din data de 22.11.2004