Inlocuire a obligatiilor dispuse fata de inculpat in cadrul controlului judiciar. Dreptul la viata privata

Drepturile omului (Inlocuire a obligatiilor dispuse fata de inculpat in cadrul controlului judiciar. Dreptul la viata privata).

Mentinerea masurii preventive intr-o societate democratica trebuie facuta cu luarea in considerare a valorilor unei societati democratice, restrangerea libertatii de miscare a unei persoane urmand a se realiza cu respectarea proportionalitatii masurii si a scopului pentru care aceasta a fost aplicata.
   
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 31/CO din 14.01.2015, Dosar nr. 16876/3/2013/a21 )

Prin incheierea de sedinta din 17.11.2014, Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala a respins ca nefondata cererea formulata de catre inculpatul I.N, de revocare a masurii preventive a controlului judiciar, precum si cererea sa de inlocuire si de incetare a unor obligatii impuse prin masura preventiva a controlului judiciar.
In baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de inculpatul I.N. si a dispus sesizarea acesteia in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 lit. e Cod procedura penala.
 Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin incheierea din data de 2.12.2o12 a Tribunalului Bucuresti, sectia I penala, ramasa definitiva prin incheierea nr. 432/R din data de 14.12.2o12, a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, in baza art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., pe o perioada de 29 de zile, de la data de 2.12.2o12 pana in 3o.12.2o12, inclusiv.
Ulterior in cursul urmaririi penale aceasta masura a fost prelungita in mod succesiv, iar apoi – dupa sesizarea instantei de judecata prin rechizitoriu – masura preventiva a fost verificata la termenele din 27.4.2o13, 17.6.2o13, 29.7.2o13, 9.9.2o13, 7.1o.2o13, 2.12.2o13, 6.1.2o14, 27.1.2o14 si 24.3.2o14.
Legalitatea si temeinicia masurii preventive au fost analizate in baza art. 3oo1 si 3oo2 din vechiul Cod de procedura penala.
Ulterior, prin decizia Curtii de Apel Bucuresti din data de 7.5.2o14 masura arestului preventiv a fost inlocuita cu masura arestului la domiciliu, iar la data de 25.8.2014 cu masura controlului judiciar.
Potrivit art. 202 alin. 1 C.p.p. masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savirsit o infractiune si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savirsirii unei alte infractiuni.
Din punctul de vedere al conditiei referitoare la suspiciunea rezonabila a savirsirii unei infractiuni, instanta a constatat ca aceasta se mentine.
Instanta a mai constatat ca starea de fapt avuta in vedere la momentul dispunerii si ulterior la mentinerea masurii arestarii preventive nu a suferit modificari. Nimic din materialul probator administrat pana in acest moment, inclusiv in fata instantei, nu a condus la inlaturarea suspiciunii rezonabile ca inculpatul ar fi comis faptele. Chiar daca s-a afirmat existenta unor marturii favorabile pozitiei procesuale adoptate de inculpat, instanta a apreciat ca aceasta suspiciune planeaza inca in mod rezonabil asupra actiunilor inculpatului, depozitiile mentionate nefiind in masura sa contrabalanseze restul materialului probator.
S-a apreciat ca masura preventiva a controlului judiciar asupra inculpatului este in continuare necesara pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, impiedicarea sustragerii de la judecata si prevenirea savarsirii unei alte infractiuni.
S-a mai observat ca apararea reia si la acest termen aspecte invocate si la termenele anterioare si considerate ca nefondate de catre instanta de judecata.
Astfel, s-a apreciat ca argumentul conduitei inculpatului este un fals argument, deoarece pana la data de 25.8.2014 acesta a fost supus unor masuri preventive mult mai riguroase, care aveau efecte mai constrangatoare asupra conduitei sale. Nu s-a putut afirma ca acesta ar fi avut o buna conduita care nu ar fi impiedicat buna desfasurare a procesului sau nu s-a sustras etc., cata vreme era privat total in libertatea sa de miscare sau aceasta libertate era restrictionat la nivelul domiciliului sau.
Pe baza celor petrecute in aceasta perioada, s-a apreciat ca nu se poate in mod legitim trage o concluzie cu privire la conduita sa viitoare.
Ramane ca abia dupa data punerii efective in executare a masurii controlului judiciar – ceea ce implica un grad de libertate de miscare mai substantial pentru inculpat - sa inceapa sa curga o perioada de timp in cursul careia sa demonstreze, prin conduita sa, ca nu impieteaza buna desfasurare a procesului, ca nu se sustrage, ca isi indeplineste cu buna credinta obligatiile care i-au fost impuse etc.
S-a apreciat ca perioada de timp de aproximativ trei luni de zile de la momentul punerii sale in libertate sub control judiciar nu este nici pe departe suficienta pentru a se putea analiza si trage o concluzie temeinica cu privire la conduita sa, astfel incat sa se poata reaprecia asupra temeiniciei masurii preventive careia ii este supus in prezent.
In plus, s-a mai apreciat ca masura preventiva este optima si din perspectiva duratei rezonabile a intinderii ei in timp.
De asemenea, s-a constatat ca si argumentul pozitiei cooperante a inculpatului in cursul judecatii este un fals argument. S-a invocat faptul ca ar fi dat declaratii ample cu privire la acuzatiile care i se aduc si ca a indicat argumentele (inclusiv probatorii) prin care isi justifica apararea.
Or, s-a apreciat ca aceste imprejurari nu inseamna ca a avut o atitudine cooperanta, ci ca pur si simplu inculpatul a uzat de drepturile care i se recunosc de lege si pe care instanta este obligata sa i le aduca la cunostinta si sa asigure exercitiul lor concret. Nu s-a pus problema a face aprecieri asupra caracterului cooperant sau necooperant in astfel de situatii. La fel de bine inculpatul putea face cereri de a i se elibera copii de pe actele din dosar si apoi sa afirme ca prin faptul ca a facut asemenea cereri isi demonstreaza pozitia sa procesuala de cooperare cu organele judiciare, ceea ce este absurd.
Prin urmare instanta a respins ca nefondata cererea formulata de catre inculpatul I.N. de revocare a masurii preventive a controlului judiciar.
 Cu privire cererea formulata de inculpatului I.N., in ceea ce priveste inlocuirea si incetarea unor obligatii impuse prin masura controlului judiciar, s-au retinut urmatoarele:
Inculpatul a solicitat sa i se permita sa paraseasca limita teritoriala a municipiului Bucuresti.
S-a aratat ca solutia cu privire la aceasta solicitare decurge in mare masura din solutia cu privire la cererea precedenta, in sensul ca daca s-a stabilit deja ca nu este necesar sa se revoce sau sa se opereze vreo modificare a continutului obligatiilor care ii revin inculpatului prin prisma masurii preventive a controlului judiciar, atunci nu se poate da o solutie favorabila nici prezentei solicitari, deoarece in caz contrar s-ar ajunge la golirea practica de continut a acestei masuri preventive.
S-a invocat faptul ca inculpatul si-ar continua procesul concret de reinsertie sociala si familiala pe care l-a urmat de la momentul inlocuirii masurii arestarii preventive.
Or, instanta a apreciat ca inculpatul are posibilitatea de a beneficia de dreptul la viata de familie din moment ce se afla in libertate, la domiciliul unde locuieste cu sotia si copiii sai minori si se poate deplasa nestingherit pe raza municipiului Bucuresti. Mai mult, la unul dintre termenele anterioare a solicitat sa i se permita sa ia legatura cu unul dintre martorii din prezenta cauza si fata de care avea impusa obligatia de a nu comunica direct sau indirect, obligatie impusa la momentul inlocuirii arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Pentru a-si sustine aceasta solicitare, a invocat faptul ca martorul respectiv este soferul familiei, persoana care ii duce si ii aduce copii de la gradinita. Dat fiind aceasta stare de fapt, instanta de judecata a considerat ca se poate permite inculpatului sa comunice cu acest martor in privinta aspectelor care tin de acest serviciu pe care martorul il indeplineste pentru familia inculpatului, dar sa nu discute aspecte care tin de fondul cauzei. Or, dat fiind prezenta acestei persoane in anturajul inculpatului s-a apreciat ca inculpatul poate, astfel, tine legatura inclusiv cu mama sa, care domiciliaza in alta localitate. In plus, mama inculpatului poate oricand sa il viziteze pe acesta la domiciliul sau, chiar pe perioade extinse de timp, astfel ca nu s-a observat vreo vatamare care sa fie adusa dreptului la viata de familie a inculpatului sau procesului de reinsertie pe care intelege sa-l invoce.
Impotriva acestei incheieri a formulat contestatie inculpatul I.N., precizand ca solicita inlocuirea obligatiei de a nu parasi limita teritoriala a mun. Bucuresti cu obligatia de a nu parasi tara, a invocat motive de ordin familial si a aratat ca, in esenta, modificarea limitei teritoriale nu este de natura a afecta buna desfasurare a procesului penal.
Analizand incheierea atacata, prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea apreciaza contestatia formulata ca fiind nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Curtea retine ca in sistemul european de protectie a drepturilor omului, conceptul de libertate are doua componente: primul este cel prevazut in art.5 din Conventie care garanteaza libertatea si siguranta persoanei, acestea privind libertatea sa fizica si anume, dreptul oricui de a nu fi retinut sau arestat in mod abuziv; cel de-al doilea priveste restrictiile la libertatea de circulatie, care intra in domeniul de aplicare al art.2 din Protocolul nr.4 aditional la Conventie. Dreptul la libera circulatie, atat in interiorul unui stat, cat si intre state nu este absolut, exercitarea acestuia putand face obiectul unor restrangeri, astfel cum sunt prevazute in art.2 paragraf 3 din Protocolul nr.4. Cat priveste necesitatea mentinerii masurii preventive intr-o societate democratica, instanta europeana a statuat ca prevederile aplicabile intr-un stat trebuie sa respecte pe cat posibil valorile unei societati democratice, in special preeminenta dreptului. Pe de alta parte, autoritatile judiciare nationale pot dispune restrangerea libertatii de miscare a unei persoane cu respectarea necesitatii proportionalitatii masurii si a scopului pentru care aceasta a fost aplicata.
Din probele atasate dosarului, rezulta ca exista temeiuri care sa justifice limitarea libertatii de circulatie a inculpatului I.N. pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, insa este de remarcat ca in timp ce inculpatul a invederat motivele pentru care solicita extinderea limitei teritoriale, prima instanta nu a oferit nici un argument in sprijinul caracterului necesar al restrangerii dreptului de circulatie la raza mun. Bucuresti.
Astfel, fata de imprejurarile invederate, faptul ca mama inculpatului locuieste in jud. Giurgiu, iar copiii minori frecventeaza unitati de invatamant situate pe raza jud. Ilfov, se poate presupune in mod rezonabil ca acestea ar putea reclama deplasarea inculpatului in interes familial in afara Bucurestiului, deplasari curente sau de urgenta pentru care apare excesiv si lipsit de eficacitate ca inculpatul sa solicite de fiecare data incuviintarea instantei. Curtea remarca faptul ca fata de inculpat a fost luata masura arestului la domiciliu, fiind stabilit initial domiciliul la locuinta mamei sale in Jud. Giurgiu, aspect care nu a fost de natura a ingreuna derularea procedurii judiciare.
Avand in vedere si durata masurilor preventive luate fata de inculpat, Curtea apreciaza ca riscurile ce ar putea justifica limitarea libertatii de deplasare a acestuia s-au diminuat, astfel incat ingradirea dreptului la viata privata nu mai poate fi justificata rezonabil exclusiv prin prisma derularii procedurii judiciare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite contestatia, va desfiinta in parte incheierea atacata si rejudecand in fond cererea de inlocuire a obligatiilor dispuse fata de inculpat in cadrul controlului judiciar, va inlocui obligatia impusa inculpatului I.N. de a nu depasi limita teritoriala a mun. Bucuresti, cu obligatia de a nu depasi limita teritoriala a mun. B., jud. I. si jud. G. decat cu incuviintarea prealabila a instantei.
Va atrage atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiei astfel cum a fost inlocuita, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
Va mentine celelalte dispozitii ale incheierii atacate, cheltuielile judiciare avansate de stat urmand a ramane in sarcina acestuia.