Imposibila executarea pedepsei

Procedura penala: cale de atac (Imposibila executarea pedepsei)

In conformitate cu prevederile art. 589 alin. 1 lit. a C.pr.pen., existenta unor afectiuni medicale de o gravitate care sa faca imposibila executarea pedepsei poate fi stabilita in baza unui singur mijloc de proba, respectiv expertiza medico-legala. Intocmirea acestui tip de expertiza este obligatorie in cauze de natura celei deduse spre solutionare, intrucat medicul legist, alaturi de medicul reprezentant al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, sunt singurele abilitate sa determine natura afectiunii medicale, tratamentul adecvat ameliorarii/vindecarii detinutului ori posibilitatile reale de acordare a ingrijirilor corespunzatoare in sistemul sanitar organizat la nivelul locului de detinere.
In considerarea acestui caracter al expertizei, dispozitiile art. 591 alin. 2 coroborat cu art. 592 C.pr.pren. consacra obligatia, iar nu facultatea, judecatorului delegat cu executarea – caruia i se adreseaza cererea de intrerupere – de a dispune efectuarea expertizei medico-legale.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 123/CO din 23.02.2015, Dosar nr. 2865/122/2013 )

Prin sentinta penala nr. 427 din data de 16.04.2014, Tribunalul Giurgiu, in baza  art. 593 Cod procedura penala raportat la art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, a respins ca nefondata cererea de intrerupere executare formulata de condamnatul B.A.G., si, in baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penal, l-a obligat pe acesta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare, onorariul aparatorului din oficiu,in cuantum de 100 lei, avansandu-se din fondurile Ministerului de Justitie.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin cererea adresata tribunalului, condamnatul B.A.G. a solicitat intreruperea executarii pedepsei pe caz medical, aratand ca sufera de hernie de disc la coloana.
Din actele aflate la dosar, a rezultat ca petentul a suferit in anul 2007 o interventie chirurgicala pentru ulcer duodenal si pentru aceasta afectiune a urmat tratament corespunzator. Consultatiile ulterioare au stabilit ca acesta este clinic sanatos, iar din fisa de evolutie clinica nu a rezultat vreo afectiune care sa necesite internare sau sa fie in masura  sa determine imposibilitatea executarii pedepsei.
Condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, intrucat are dureri de spate, insa din fisa detinutului nu a rezultat ca ar fi adus la cunostinta medicului de penitenciar o astfel de afectiune, nu a rezultat ca ar fi urmat un tratament in acest sens, motiv pentru care instanta a apreciat ca nu este necesara efectuarea unei expertize medico-legale care sa stabileasca daca petentul se afla in imposibilitatea executarii pedepsei.
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie, in termen legal, condamnatul B.A.G., care, prin aparatorul sau, a solicitat admiterea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in vederea efectuarii expertizei medico-legale obligatorii.
Examinand actele dosarului si sentinta penala contestata prin prisma criticilor formulate, in conformitate cu dispozitiile art. 4251 C.pr.pen., Curtea apreciaza fondata contestatia formulata, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 589 alin. 1 lit. a C.pr.pen., existenta unor afectiuni medicale de o gravitate care sa faca imposibila executarea pedepsei poate fi stabilita in baza unui singur mijloc de proba, respectiv expertiza medico-legala. Intocmirea acestui tip de expertiza este obligatorie in cauze de natura celei deduse spre solutionare, intrucat medicul legist, alaturi de medicul reprezentant al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, sunt singurele persoane abilitate sa determine natura afectiunii medicale, tratamentul adecvat ameliorarii/vindecarii detinutului ori posibilitatile reale de acordare a ingrijirilor corespunzatoare in sistemul sanitar organizat la nivelul locului de detinere.
In considerarea acestui caracter al expertizei, dispozitiile art. 591 alin. 2 coroborat cu art. 592 C.pr.pren. consacra obligatia, iar nu facultatea, judecatorului delegat cu executarea – caruia i se adreseaza cererea de intrerupere – de a dispune efectuarea expertizei medico-legale.
In cauza de fata, cererea a fost introdusa de condamnatul B.A.G. anterior datei de 01.02.2014 (data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala), astfel incat nu a fost parcursa procedura reglementata de art. 591 alin. 2 C.pr.pen. In schimb, solutionarea cererii s-a realizat ulterior datei mentionate, fiind aplicabile, prin urmare, toate exigentele legii noi de procedura, inclusiv cele referitoare la obligativitatea expertizei.
Tribunalul a ignorat insa caracterul imperativ al dispozitiilor art. 589 alin. 1 lit. a C.pr.pen. si a considerat fara temei ca nu se impune efectuarea unei atare expertize, intrucat petentul nu ar fi adus la cunostinta medicului din penitenciar existenta afectiunilor medicale pretinse in cerere.
Procedand in aceasta maniera, prima instanta a ignorat caracterul de stricta si imediata aplicare a normei de procedura, care nu conditioneaza dispunerea expertizei de parcurgerea formalitatilor mentionate in sentinta. In plus, asa cum rezulta din scrisorile medicale aflate la filele 24 si 37 din dosarul primei instante, contestatorul prezinta afectiuni medicale ce au necesitat internare, in ultimul inscris recomandandu-se expres „dispensarizare cu reinternare la 3-6 luni”, ceea ce releva riscul, cel putin teoretic, al unei evolutii nefavorabile a bolii.
Nerespectarea exigentelor procedurale analizate a antrenat, in speta, incalcari ale normelor legale invocate si, implicit, ale dreptului la aparare al contestatorului care, in contextul astfel retinut, a fost privat de orice posibilitate de a supune starea sa de sanatate unei examinari efective, realizata de medicii specialisti. Sanctiunea aplicabila intr-o atare ipoteza este cea a nulitatii relative prevazuta de art. 282 alin. 1, 2 C.pr.pen., invocata in termen legal in motivarea contestatiei, de catre condamnatul al carui interes procesual in respectarea acestor dispozitii este incontestabil.
Singura modalitate de inlaturare a vatamarii aduse intereselor condamnatului este aceea a desfiintarii hotararii si rejudecarii cauzei de catre acelasi tribunal. Instanta superioara nu s-ar putea substitui integral primei instante, efectuand ea insasi expertiza medico-legala obligatorie direct in faza ultima a procesului, deoarece ar genera astfel privarea participantilor de dreptul la un dublu grad de jurisdictie, dar si o limitare a echitatii procedurii incompatibila cu exigentele art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Pentru aceste considerente, in baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen., Curtea va admite contestatia formulata de contestatorul condamnat B.A.G., va desfiinta sentinta penala contestata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta – Tribunalul Giurgiu.
Va mentine actele indeplinite pana la data de 16.04.2014, insa cu ocazia rejudecarii, prima instanta va dispune efectuarea expertizei medico-legale obligatorii, in conditiile prevazute de lege.
In baza art. 275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in contestatie vor ramane in sarcina acestuia; onorariul cuvenit aparatorului din oficiu, in suma de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.