Procedura penala: cale de atac

Procedura penala: cale de atac (Contestatie admisa. Cerere de incetare/modificare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei).

In mod gresit prima instanta a procedat la respingerea ca inadmisibila a cererii prin care condamnata a solicitat, in temeiul art. 95 C.p., coroborat cu art. 61 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, incetarea/modificarea conditiilor de executare a masurilor de supraveghere impuse prin hotararea penala definitiva de condamnare.
Aceasta cerere de incetare / modificare a conditiilor de executare a masurilor de supraveghere impuse prin hotararea penala definitiva de condamnare ar fi trebuit trimisa la judecatorul delegat cu punerea in executare a hotararilor penale, pentru ca acesta sa indeplineasca procedura prevazuta de lege.
In consecinta, Curtea a admis contestatia condamnatei si a dispus trimiterea cererii de incetare /modificare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei la judecatorul delegat cu punerea in executare a hotararilor penale din cadrul Tribunalului Bucuresti, in vederea efectuarii procedurii prevazute de art. 57 alin. 2 rap.la art. 48 alin. 2 din Legea nr.253/2013.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 332/Co din 17.06.2015, Dosar nr. 12533/3/2015 )

Prin sentinta penala nr.712/F/04.05.2015, pronuntata in dosarul nr.12533/3/2015, Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala a dispus urmatoarele:
In temeiul disp. art. 57 alin. 2 coroborat cu disp. art. 48 alin. 1  si 2 din Legea nr. 253/2013 a respins ca inadmisibila cererea formulate de petenta condamnata M.I. privind incetarea/modificarea obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei impusa prin sentinta penala nr. 2260/F/12.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I Penala in dosarul nr.1644/3/2014*, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 283/A/18.12.2015 a Curtii de Apel Bucuresti.
In baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 253/2013 a respins ca neintemeiata cererea petentei condamnate M.I. de a i se permite de catre instanta de judecata sa paraseasca  teritoriul Romanei pe o perioada de 30 de zile pe an. 
In temeiul art.275 al.2 C.p.p., a obligat petenta condamnata  la plata sumei de 100 lei , cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 06.04.2015 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia I penala, sub nr.12533/3/2015, petenta M.I. condamnata prin sentinta penala nr.2260/12.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, ramasa definitiva prin decizia penala nr.283/18.02.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, a solicitat incetarea / modificarea conditiilor de executare a masurilor de supraveghere impuse prin sentinta penala susmentionata, in sensul ridicarii interdictiei de a nu parasi tara fara acordul instantei, in temeiul art.95 C.p., coroborat cu art.61 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor.
In subsidiar, a solicitat ca in temeiul art.61 din Legea nr.253/2013 privind executarea pedepselor sa i se permita sa paraseasca teritoriul Romaniei in interes de serviciu, pe o perioada de 30 de zile pe an.
In sustinerea cererii a invocat faptul ca in prezent este angajata  cu contract individual de munca la SC D. M. SRL, unde ocupa functia de secretara , avand ca  obiect si activitati  ce presupun parasirea teritoriului Romaniei.
Din analiza actelor si  lucrarilor dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.2260/12.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala in dosarul nr.1644/3/2014*, ramasa definitiva prin decizia penala nr.283/A/18.02.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II a Penala s-a dispus, in baza art.367 C.p., cu aplic.art.5 C.p. si art.396 al.10 C.p.p., condamnarea inculpatei M.I. la o pedeapsa de 8 luni inchisoare.
In baza art.67 al.1 C.p. s-au interzis inculpatei ca pedeapsa complementara exercitiul  drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a si b C.p. pe o durata de 1 an de la ramanerea definitiva a hotararii.
In baza art.65 al.1 C.p. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a si lit.b C.p., de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
In baza art.244 al.1,2 C.p., cu aplic.art.35 al.1 C.p. si art.396 al.10 C.p.p. s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art.38 al.1 C.p. au fost  contopite pedepsele, inculpata avand de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni inchisoare, stabilita in conditiile art.39 al.1 lit.b C.p
In baza art.91 C.p. a fost suspendata sub supraveghere executarea acestei pedepse, pe un termen de incercare de 3 ani, calculata de la data ramanerii definitive a hotararii.
In baza art.93 al.1 C.p., pe durata termenului de incercare, s-au stabilit mai multe masuri de supraveghere carora condamnata trebuie sa se supuna sub  supraveghere Serviciului de Probatiune Vrancea.
In baza art.93 al.2 C.p. s-a impus condamnatei obligatia de a nu parasi teritoriul Romaniei fara acordul instantei.
In baza art.93 al.3 C.p. pe parcursul termenului de incercare inculpata este obligata sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii pe o durata de 60 de zile lucratoare, in cadrul Primariei Focsani – Directia de  Dezvoltare Servicii Publice Focsani sau in cadrul Spitalului Dumbraveni.
In baza art.91 al.4 C.p. s-a atras atentia inculpatei asupra disp.art.96 C.p.
In sarcina inculpatei s-a retinut ca a aderat la o grupare infractionala cu preocupari in sfera fraudarii unor societati de asigurari atat din Romania, cat si din strainatate, folosind documente falsificate de catre M.C., a depus cereri de despagubire la Allianz – Tiriac Asigurari SA, de unde a primit in  contul  personal deschis la Unicredit Tiriac Bank suma de 8.593,91 lei si in  contul deschis la Banca Transilvania suma de 31467,9 lei. Prin aceeasi manopera a incasat in contul personal deschis la Unicredit Tiriac Bank suma de 7953,33 lei de la Societatea Comerciala de Asigurare-Reasigurare Astra SA. Prin fraudarea mai multor societati de asigurare straine a mai incasat in contul personal deschis la Unicredit Tiriac Bank sumele de 18.652,11 USD, 3080,71 GBP si 48.512,36 lei.
S-a retinut, conform raportului de evaluare intocmit de catre consilierul de probatiune, manager de caz la data de 17.04.2015, ca numita M.I. persoana supravegheata face parte dintr-o familie organizata, are o ocupatie prosociala stabila prin locul de munca obtinut, in comunitate a adoptat un comportament bazat pe respectarea normelor si valorilor sociale, morale si penale si a constientizat care sunt consecintele in cazul dezvoltarii unui comportament antisocial. De asemenea, s-a mentionat faptul ca, aceasta, in urma  promovarii interviului sustinut, ar putea fi angajata in cadrul firmei D. C.M.E.G,  ceea ce ar determina pentru ea o stabilitate financiara asigurata prin mijloace licite, precum si posibilitatea de a-si achita obligatiile civile impuse de catre instanta de judecata. Impunerea obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei, in cazul numitului M.I. ar determina imposibilitatea mentinerii locului de munca obtinut, precum si imposibilitatea de a fi angajata si in cadrul firmei anterior precizata.
S-a comunicat de catre  consilierul de probatiune ca, in cazul numitei M.I., mentinerea obligatiei de supraveghere prev. de art.93 al.2 lit.d C.p., impusa de catre instanta de judecata, nu asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare, ci ar favoriza cresterea riscului de recidiva.
Raportat la obiectul cererii formulate de catre petenta condamnata, instanta a retinut, sub aspectul dispozitiilor legale incidente, urmatoarele:
Intr-adevar, potrivit art.95 al.1 C.p., daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de  indreptare.
Potrivit alin.2 al aceluiasi articol, instanta dispune incetarea executarii unora dintre obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.
In ceea ce priveste cadrul procesual in care se poate realiza aceasta modificare ori incetare, s-a apreciat ca acesta este dat de Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a  altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.
Astfel, potrivit art.57 al.2 din Legea 253/2013, coroborat cu dispozitiile art.48 din aceeasi lege, in situatia in care pe parcursul termenului de supraveghere consilierul de probatiune constata ca se impune modificarea continutului unora dintre obligatiile stabilite in sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligatii sau incetarea executarii unora dintre cele dispuse, sesizeaza instanta de executare.
S-a constatat ca sesizarea poate fi facuta, potrivit alin.2 al art.48 din Legea 253/20913 si de catre judecatorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vatamate, dupa consultarea raportului intocmit de consilierul de probatiune.
In prezenta cauza, s-a apreciat ca nu ne aflam in prezenta unei sesizari facute de catre consilierul de probatiune ori de catre judecatorul delegat cu executarea, care sa fi  fost investit cu o cerere de catre persoana supravegheata.
Raportat la aceasta imprejurare, instanta a privit cererea petentei, adresata direct instantei de judecata, fara respectarea procedurii legale, ca inadmisibila, constatand ca nu a fost sesizata potrivit legii.
Pe de alta parte, potrivit art.46 al.1 din legea 253/2013 in cazul in care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheata doreste sa paraseasca teritoriul tarii, in conditiile in care prin hotararea judecatoreasca are impusa obligatia prev. de art.93 al.2 lit.d din legea 286/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, solicita instantei de executarea incuviintarea in acest sens.
Constatand ca petenta a facut si o astfel de solicitare, instanta  a procedat la ascultarea acesteia, in conditiile art.46 al.2 din Legea sus mentionata, luand act si de cele invederate in raportul de evaluare intocmit de catre consilierul de probatiune.
Astfel, petenta a invederat ca postul pe care este angajata presupune deplasarea sa in Grecia.
De asemenea, asa cum s-a aratat si anterior, consilierul de probatiune manager de caz, a sustinut in raportul depus la dosar ca este esential pentru reintegrare sociala a condamnatei sa se dea posibilitatea  acesteia sa-si mentina locul de munca obtinut, care ii asigura o stabilitate financiara asigurata prin mijloace licite, precum si oportunitatea de a-si achita obligatiile civile impuse de catre instanta de judecata. A mai aratat ca obligatia impusa, de a nu parasi teritoriul Romaniei, ar determina imposibilitatea mentinerii locului de munca.
Cele sustinute de catre petenta au fost confirmate si de inscrisurile depuse la dosar. Astfel, potrivit fisei postului, printre responsabilitatile pe care le presupune functia ocupata de catre petenta condamnata in baza contractului individual de munca nr.01/20.03.2015 incheiat cu angajatorul – persoana juridica SC D. M. SRL se regasesc si urmatoarele:
- participa la cursuri de formare si informare in Grecia;
- insoteste marfa din Romania catre Grecia la fiecare transport;
- se prezinta de fiecare data cand este chemata de catre Administrator in Grecia pentru informare si instituire in privinta noilor indatoriri.
In acelasi sens, s-a constatat ca, in adeverinta eliberata de angajator, se arata ca numita M.I. este incadrata pe durata nedeterminata de la data de 23.03.2015 in functia de Secretara, activitatea desfasurata impunand prezenta acesteia ori de cate ori este nevoie atat in Romania, cat si in Grecia.
Conform al.2 din art.46 din Legea 253/2013, in cazul acordului instantei de parasire a tarii, durata parasirii tarii nu poate depasi 30 de zile intr-un an, aceasta durata incluzandu-se in termenul de supraveghere.
O copie a incheierii definitive se comunica, de indata, serviciului de  probatiune competent, IGP de Frontiera si Directiei Generale de Pasapoarte (art.46 al.3 din Legea nr.-253/2013).
Din analiza reglementarii acestui acord de parasire  a tarii a rezultat ca este vorba despre un acord privitor la o durata determinata (ce nu poate depasi 30 de zile intr-un an) care trebuie sa vizeze un anumit interval de timp individualizat, inclusiv sub aspect calendaristic, pentru ca respectiva  dispozitie a  instantei sa poata  fi pusa in executare. In opinia instantei nu se poate da un acord general privitor la o perioada de timp, fara a se determina si intervalul in care persoana supravegheata poate  parasi tara, perioada ce trebuie adusa la cunostinta  persoanelor juridice de drept public autorizate sa supravegheze exercitarea dreptului interzis pe calea respectivei obligatii ( IGP de Frontiera si Directiei Generale de Pasapoarte) pentru a putea fi astfel monitorizata executarea obligatiei si a permisiunii acordate, conform dispozitiilor legale.
Prin cererea formulata nu a fost indicata o anumita perioada pentru care se solicita  acordul instantei determinata in timp si individualizata  printr-o data de debut si una de sfarsit si nici nu s-a indicat o motivatie care sa justifice parasirea teritoriului tarii in respectivul interval de timp, in egala masura neexistand o dovada a unei astfel de imprejurari concrete. In aceste conditii, instanta a privit ca neintemeiata cererea petentei, ce are acest obiect. Cele invederate si sustinute inclusiv prin inscrisurile depuse la dosar au privit motive de natura a justifica, eventual, modificarea sau chiar incetarea obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei impusa prin hotararea de condamnare, ce pot fi insa analizate doar in conditiile unei sesizari legale, facute de catre titularul  prevazut de lege, respectiv consilierul de probatiune sau judecatorul delegat cu executarea.
Impotriva acestei sentinte a declarat contestatie, in termen legal, condamnata M..
In motivarea contestatiei, condamnata a apreciat ca in mod netemeinic si nelegal instanta a respins cererea sa ca inadmisibila, in conditiile in care ea a aratat toate motivele pe care si-a intemeiat cererea si, mai mult, aceasta masura este prevazuta inclusiv de codul penal.
A aratat ca solicitarea sa, de ridicare a interdictiei impuse de instanta, este intemeiata pe dispozitiile art.95 Noul Cod penal, coroborat cu art.61 din Legea nr.253/2013 privind executarea pedepselor si a apreciat ca aceasta masura nu este necesara, fata de circumstantele sale personale, a noilor conditii intervenite dupa pronuntarea deciziei definitive.
Totodata, condamnata a apreciat ca mentinerea masurii obligarii de a nu parasi tara pe o durata de 3 ani nu ar reprezenta o masura proportionala cu situatia care a determina-o, intrucat restrangerea libertatii de circulatie ar depasi durata rezonabila prevazuta de art.5 pct.3 din C.E.D.O. si, mai mult, ea ar fi in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea la societatea angajatoare din Grecia cu care a incheiat deja un contract, in conditiile in care un loc de munca este foarte greu de gasit.
Condamnata a mai precizat ca ea este singura care a achitat in mare parte prejudiciul cauzat, iar fata de una din partile vatamate a achitat prejudiciul anterior inceperii urmaririi penale, astfel ca aceasta nu se mai constituie parte civila in ceea ce o priveste pe ea.
Astfel, condamnata a apreciat ca scopul pedepsei a fost atins fata de ea, astfel ca mentinerea interdictiei de a nu parasi tara nu este necesara, aceasta reducand considerabil sansele sale la indreptare si de recuperare a prejudiciului creat.
Pentru aceste motive, condamnata M.I. a solicitat incetarea/modificarea conditiilor de executare a masurilor de supraveghere impuse prin sentinta penala nr.2260/12.09.2014, in sensul ridicarii interdictiei de a nu parasi tara fara acordul instantei, in temeiul art.95 Noul Cod penal, coroborat cu art.61 din Legea nr.253/2013 privind executarea pedepselor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Dupa cum s-a aratat deja, prima instanta a solutionat prin hotararea atacata doua cereri ale petentei condamnate, una privind incetarea/modificarea obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei pe durata termenului de supraveghere de 3 ani pe care a fost suspendata sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani si 6 luni inchisoare aplicata inculpatei prin sent.pen. nr. 2260/12.09.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, cerere intemeiata pe disp. art. 57 alin. 2 rap. la art. 48 alin. 1-2 din Legea nr. 253/2013, iar cea de-a doua privind acordarea permisiunea parasirii teritoriului Romaniei pentru o perioada de 30 de zile, bazata pe dispozitiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 253/2013.
Prin contestatia formulata, petenta a criticat modul de solutionare al cererii principale, cea de incetare/modificare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei pe durata termenului de supraveghere. Aceasta nu a contestat modul de solutionare a cererii de acordare a permisiunea parasirii teritoriului Romaniei pentru o perioada de 30 de zile. Instanta de control judiciar constata de altfel ca aceasta cerere a fost corect solutionata de prima instanta, aceasta constatand in mod intemeiat ca petenta nu a precizat datele exacte in care doreste sa paraseasca teritoriul tarii, aspect esential pentru solutionarea cauzei.
In ce priveste insa solutia data de prima instanta cu privire la cererea petentei de incetare/modificare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei pe durata termenului de supraveghere, Curtea constata ca prima instanta a retinut inadmisibilitatea acesteia datorita nelegalei sesizari a instantei.
In esenta, s-a retinut ca sesizarea intemeiata pe dispozitiile art. 57 alin. 2 rap. la art. 48 alin. 1-2 din Legea nr. 253/2013 nu poate fi facuta direct de persoana condamnata, ci doar de consilierul de probatiune sau de judecatorul delegat cu executarea hotararii din cadrul instantei de executare.
Curtea nu contesta temeinicia acestei sustineri, dispozitiile art. 48 alin. 1-2 din Legea nr. 253/2013 fiind clare in aceasta privinta.
In acelasi timp insa, se poate observa ca petenta a adresat cererea de incetare/modificare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei Tribunalului Bucuresti, expediind-o prin posta. Cererea acesteia nu a fost indreptata catre judecatorul delegat cu supravegherea executarii hotararilor penale din cadrul tribunalului Bucuresti, ci a fost inregistrata ca dosar de sine statator si a fost repartizata aleatoriu.
De asemenea, prima instanta nu a pus in discutie la nici un termen de judecata posibilitatea trimiterii cererii la judecatorul delegat pentru ca acesta sa procedeze conform dispozitiilor art. 48 din legea nr. 253/2013.
In aceste conditii, nu se poate imputa petentei faptul ca nu a sesizat in mod corect instanta de judecata. Practic, acesta s-a adresat Tribunalului Bucuresti, instanta de executare a hotararii prin care aceasta a fost condamnata si in cadrul careia functioneaza un judecator delegat cu punerea in executare a hotararilor penale. Faptul ca cererea sa nu a fost repartizata acestui judecator, ci inregistrata pe rolul unui complet de judecata nu se datoreaza petentei.
De asemenea, prima instanta nu trebuia sa procedeze la respingerea ca inadmisibila a cererii, ci sa o trimita la judecatorul delegat  cu punerea in executare a hotararilor penale, pentru ca acesta sa indeplineasca procedura prevazuta de lege.
Fata de cele aratate, Curtea va admite contestatia declarata de petenta M.I., va desfiinta in parte sentinta atacata si rejudecand:
Va dispune trimiterea cererii de incetare /modificare a obligatiei de a nu parasi teritoriul Romaniei formulata de petenta M.I. la judecatorul delegat cu punerea in executare a hotararilor penale din cadrul Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, in vederea efectuarii procedurii prevazute de art.57 alin.2 rap.la art.48 alin.2 din Legea nr.253/2013.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei contestate.
In baza art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.