Apel admis. Amanare aplicare pedeapsa

. Domeniu:

Procedura penala: cale de atac (Apel admis. Amanare aplicare pedeapsa).

In situatia dispunerii in cauza a solutiei amanarii aplicarii pedepsei, mai intai instanta stabileste pedeapsa inchisorii, iar apoi amana aplicarea pedepsei stabilite, pe durata termenului de supraveghere prevazut de lege.
Amanarea aplicarii pedepsei si condamnarea sunt institutii procesuale distincte, astfel ca nu pot fi aplicate concomitent in solutionarea laturii penale privindu-l pe acelasi inculpat.
Prin urmare, alegand institutia amanarii aplicarii pedepsei, prima instanta trebuia sa stabileasca pedeapsa inchisorii, iar nu sa dispuna condamnarea inculpatului pentru infractiunea savarsita.
In consecinta, a fost admis apelul declarat de Ministerul Public, a fost desfiintata in parte sentinta primei instante si, in rejudecare, a fost inlaturata din minuta si dispozitivul sentintei penale apelate dispozitia referitoare la condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevazuta de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen. si, in baza art. 83 C.pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii mentionate.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr. 899/A din data de 11 iunie 2015, Dosar nr. 69/329/2015)

Prin sentinta penala nr. 73/28.04.2015 pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele in dosarul nr. 69/329/2015, s-au dispus urmatoarele :
In baza art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul N.S., la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre  biologice.
 In baza art. 83 alin. 1 C.pen., a fost amanata aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere stabilit in conditiile art. 82 C.pen., de 2 ani, de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Teleorman, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
In baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunica Serviciului de Probatiune Teleorman.
In baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere prevazute de art. 88 C.pen.
In baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 250  lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In motivarea in fapt si in drept a sentintei penale, Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 47/P/2014, al Parchetului de pe langa Judecatoria Turnu Magurele, a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul N.S., pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere  de la prelevarea de mostre biologice, prevazuta de art. 337 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
 S-a retinut ca in seara de 25.12.2013, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismul marca Ford, model Escort, cu numar de inmatriculare P-5583-AT, mergand, impreuna cu sotia sa, la locuinta cumnatului sau, J.R., in mun. Tr. M., str. A., jud. T.. Aici, fiind seara de Craciun, inculpatul a consumat bauturi alcoolice, pana dupa miezul noptii, dupa care a plecat catre domiciliul sau, impreuna cu sotia, conducand acelasi autoturism, de pe str. Ag. pana pe str. P., unde a fost oprit de un echipaj de politie. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 1,11 mg/l alcool pur in aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la camera de garda a Spitalului Municipal Turnu Magurele, pentru recoltarea de mostre de sange, in vederea stabilirii alcoolemiei.
La Spitalul Municipal Turnu Magurele, inculpatul a refuzat recoltarea de mostre de sange, in vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate ca a luat la cunostinta ca, in acest fel, savarseste infractiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevazuta in art. 337 C.pen.
Inculpatul a avut o atitudine sincera pe parcursul urmaririi penale, ca a recunoscut si regretat fapta comisa.
In faza de urmarire penala, au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de constatare a infractiunii; declaratiile inculpatului si ale martorului; procesul-verbal de testare cu aparatul etilotest; procesul-verbal de verificare in Registrul de Garda al Spitalului Municipal Turnu Magurele, judetul Teleorman.
Prin incheierea din 24.03.2015, judecatorul de camera preliminara, in baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizarii instantei, cu rechizitoriul nr. 47/P/2014, al Parchetului de langa Judecatoria Turnu Magurele, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala.
In sedinta publica din data de 21.04.2015, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, astfel cum aceasta a fost descrisa in rechizitoriu si a solicitat judecarea dupa procedura simplificata.
Astfel, cauza a fost solutionata dupa procedura simplificata, numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, in baza art. 375 alin. 1 si 2 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Analizand materialul probator administrat in cauza, prima instanta a retinut  aceeasi situatie de fapt cu cea descrisa in rechizitoriu.
In drept, s-a constatat ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de refuz, impotrivire, sau sustragere de a se supune recoltarii probelor biologice, sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani.
Noul Cod penal dezincrimineaza refuzul de a se supune testarii cu aparatul etilotest, iar potrivit art. 337 C.pen., fapta de a refuza, sau de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice este pedepsita cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.
Facand aplicarea in concret a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., prima instanta a constatat ca este mai favorabil noul Cod penal, unde limitele pedepsei inchisorii au fost reduse de la 2 ani la 7 ani, la o pedeapsa cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.
Prin urmare, avand in vedere ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen., in sensul ca fapta dedusa judecatii exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, cu forma de vinovatie prevazuta de lege.
La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de limitele speciale ale acesteia, reduse cu 1/3, ca urmare a aplicarii art. 375 si art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de gradul de pericol social concret al faptei, de imprejurarile in care aceasta s-a comis, dar si de circumstantele personale ale inculpatului, care are o ocupatie, iar la data savarsirii faptei nu era cunoscut cu antecedente penale.
In ceea ce priveste necesitatea aplicarii pedepsei, prima instanta a constata ca, in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 83 C.pen., pedeapsa stabilita fiind mai mica de 2 ani inchisoare, respectiv 1 an si 6 luni inchisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii; acesta si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, iar, in raport de persoana inculpatului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata; de asemenea, maximul special prevazut de lege pentru infractiunea savarsita de inculpat este de 5 ani inchisoare, valoare inferioara celei de 7 ani inchisoare prevazute de art. 83 alin. 2 C.pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmarire penala ori judecata si nu a incercat zadarnicirea aflarii adevarului.
Impotriva acestei sentinte penale, in data 07.05.2015, in termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentintei, prin adresa nr. 594/III/2/2014, Parchetul de pe langa Judecatoria Turnu Magurele a declarat apel pe care l-a motivat in scris (motivele de apel aflate la filele 4-6 din prezentul dosar).
Apelul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala in data de 27.05.2015 sub nr. unic de dosar 69/329/2015 (nr. in format vechi 1914/2015).
Motivele de apel
Parchetul de pe langa Judecatoria Turnu Magurele a criticat sentinta penala apelata pe latura penala, exclusiv sub aspectul nelegalitatii solutiei pronuntate, privind condamnarea inculpatului, in conditiile in care a dispus amanarea aplicarii pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere.
In motivarea in fapt a apelului, s-a precizat, in esenta, ca, in mod just a apreciat prima instanta in sensul ca, in raport de circumstantele reale de savarsire a faptei si circumstantele personale ale inculpatului, aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioada determinata.
In mod eronat insa, prima instanta a dispus, in baza art. 37 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Astfel, avand in vedere ca a ales ca modalitate de sanctionare penala a inculpatului institutia amanarii aplicarii pedepsei, prima instanta trebuia sa dispuna, in temeiul art. 83 C.pen., stabilirea in sarcina inculpatului a pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, sub aspectul infractiunii savarsite. De altfel, potrivit art. 396 C.pr.pen., instanta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal. Rezulta ca institutia amanarii aplicarii pedepsei nu constituie o ipoteza de condamnare, ci o solutie procesuala de natura distincta. S-a mai apreciat ca amanarea aplicarii pedepsei este menita sa substituie suspendarea conditionata a executarii pedepsei ce era reglementata de art. 81 si urm. din Codul penal din 1969.
In consecinta, avand in vedere ca pedeapsa rezultanta aplicata nu a respectat dispozitiile art. 81 alin. 2 C.pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in parte a sentintei penale apelate si rejudecarea cauzei in sensul stabilirii pedepsei inchisorii.
In drept, s-au invocat prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.
Curtea, examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, atat prin prisma motivelor invocate de catre apelant, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, potrivit dispozitiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. si art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciaza ca apelul este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Situatia de fapt
Referitor la situatia de fapt, Curtea constata ca, pe de o parte a fost descrisa in mod amplu in considerentele sentintei penale apelate, iar pe de alta parte, ca, la judecata in prima instanta, la termenul din data de 27.04.2015, inculpatul a adoptat o atitudine procesuala constanta de recunoastere a comiterii faptelor pentru care a fost cercetat, astfel ca s-a prevalat de dispozitiile art. 374 alin. 4 si art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind procedura recunoasterii invinuirii, recunoscand faptele in modalitatea in care acestea au fost retinute in rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de proba administrate in timpul urmarii penale, solicitand administrarea probei cu inscrisuri in circumstantiere. 
Totodata, Curtea, efectuand propriul examen analitic asupra situatiei de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale, constata ca situatia de fapt a fost in mod corect retinuta de catre prima instanta, motiv pentru care isi insuseste pe deplin argumentatia expusa de catre prima instanta, apreciind, asadar, ca mijloacele de proba administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, imprejurarea ca inculpatul a savarsit fapta pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de proba
1. Mijloacele de proba administrate in timpul urmaririi penale
Curtea retine ca in aceasta faza procesuala au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de constatare a infractiunii; declaratiile inculpatului si ale martorului; procesul-verbal de testare cu aparatul etilotest; procesul-verbal de verificare in Registrul de Garda al Spitalului Municipal Turnu Magurele, judetul Teleorman, mijloace de proba ce se coroboreaza cu depozitiile date de inculpat.
2. Mijloacele de proba administrate in cursul judecarii cauzei de catre instanta de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constata ca in cursul judecarii cauzei in apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de proba.
In drept:
Curtea constata ca fapta retinuta in sarcina intimatului-inculpat intrunesc, atat din punct de vedere obiectiv, cat si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, infractiune prevazuta de art. 337 C.pen., motiv pentru care isi insuseste pe deplin argumentele expuse de Judecatorie in analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Prealabil analizarii motivelor de apel invocate, Curtea constata ca nici situatia de fapt si nici aspectul privind individualizarea cuantumului si a modalitatii de executare a pedepsei aplicate de catre prima instanta nu constituie motiv de apel, avand in vedere faptul ca sentinta nu a fost criticata sub aspectul temeiniciei solutiei pronuntate.
In consecinta, Curtea nu va analiza sentinta penala din perspectiva temeiniciei solutiei dispuse de catre prima instanta privind cuantumul si modalitatea de executare a pedepsei stabilite, ci doar din punctul de vedere al legalitatii solutiei dispuse.
Totodata, Curtea constata ca nici aspectul referitor la stabilirea legii penale mai favorabile - ca fiind Legea nr. 286/2009 privind Codul penal - nu constituie motiv de apel, imprejurare in raport de care Curtea va analiza cauza avand in vedere cele statuate de catre prima instanta in acest sens.
In acest context, Curtea constata faptul ca apelul declarat in cauza a fost formulat in favoarea inculpatului, potrivit art. 418 alin. 2 C.pr.pen.
Potrivit art. 83 alin. 1 lit. a C.pen., instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt intrunite mai multe conditii, printre care si aceea ca pedeapsa stabilita sa fie inchisoarea de cel mult 2 ani.
De asemenea, sub aspectul laturii penale a cauzei, conform art. 396 alin. 1 C.pr.pen., instanta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal.
Prin urmare, avand in vedere ca, alegand institutia amanarii aplicarii pedepsei, trebuia sa stabileasca pedeapsa inchisorii, iar nu sa dispuna condamnarea inculpatului pentru infractiunea savarsita, prima instanta a pronuntat o solutie nelegala.
In acest sens, din coroborarea art. 396 alin. 1 - 6 C.pr.pen. si art. 83 C.pen., Curtea constata ca amanarea aplicarii pedepsei si condamnarea sunt institutii procesuale distincte, astfel ca nu pot fi aplicate concomitent in solutionarea laturii penale privindu-l pe acelasi inculpat.
Rezulta, asadar, ca, in situatia dispunerii in cauza a solutiei amanarii aplicarii pedepsei, mai intai prima instanta stabileste pedeapsa inchisorii, iar apoi amana aplicarea pedepsei stabilite, pe durata termenului de supraveghere prevazut de lege.
In consecinta, Curtea constata ca apelul este fondat, urmand a fi admis si a se dispune in consecinta.
Analiza celorlalte dispozitii ale sentintei penale apelate
In acest sens, Curtea are in vedere nu numai imprejurarea ca prezenta cale de atac a apelului este integral devolutiva atat in fapt, cat si in drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanta de control judiciar sa analizeze toate dispozitiile luate de prima instanta in solutionarea cauzei, dar si faptul ca instanta de control judiciar trebuie sa respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precadere, la expunerea temeiurilor de fapt si de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate in cauza.
Astfel, Curtea constata ca in mod just a aplicat prima instanta prevederile art. 84, art. 85 si art. 86 C.pen., art. 404 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 88 C.pen., incidente in cazul dispunerii amanarii aplicarii pedepsei, precum si art. 274 alin. 1 C.pr.pen.
In consecinta, se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciaza ca solutia pronuntata de catre Judecatorie este nelegala exclusiv sub aspectul solutiei dispuse in cauza prin raportare la dispozitiile exprese ale art. 83 alin. 1 lit. a C.pen.
Solutia ce va fi pronuntata de catre instanta de control judiciar
In consecinta, in raport de ansamblul motivelor de fapt si al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, in baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Turnu Magurele impotriva sentintei penale nr. 73/28.04.2015, pronuntata de Judecatoria Turnu Magurele in dosarul nr. 69/329/2015.
Va desfiinta, in parte, sentinta penala apelata si, pe fond, rejudecand:
Va inlatura din minuta si dispozitivul sentintei penale apelate dispozitia referitoare la condamnarea inculpatului N.S. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevazuta de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
In baza art. 83 C.pen., va stabili pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea de catre inculpatul N.S. a infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevazuta de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina statului.