Instanta competenta sa solutioneze actiunea in anularea sentintei arbitrale.

Domeniul: Litigii cu profesionisti. Aspecte de drept procedural


 Instanta competenta sa solutioneze actiunea in anularea sentintei arbitrale.


  Rezulta din interpretarea sistematica si coroborata a dispozitiilor articolului 361 alin.1 si articolului 342 alin.1 Cod procedura civila ca actiunea in anulare trebuie solutionata de instanta judecatoreasca imediat superioara, celei care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in prima instanta, observand valoarea pretentiilor capatului principal de cerere, respectiv 16.513,3 lei, competenta de solutionare a cauzei avand ca obiect actiunea in anularea sentintei arbitrale, revine Tribunalului Bucuresti

 - Articolul 365 alin.1  si articolul 342 alin.1 Cod procedura civila 1865;

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.450 din 25.06.2015)



Prin sentinta civila nr. 3196/19.06.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 39537/3/2013, a fost respinsa exceptia de tardivitate a actiunii in anulare formulata de reclamanta G.E.in contradictoriu cu parata SC M.I.SRL.
A fost anulata hotararea arbitrala atacata nr.27/A din 30 iulie 2011 pronuntata de Tribunalul Arbitral - Arbitru Unic I. G..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut in ce priveste exceptia tardivitatii formularii actiunii in anulare raportat la motivul ca sentinta a fost comunicata odata cu somatia de poprire, respinsa ca neintemeiata, apreciind ca, fata de dispozitiile art.365 alin.2 C.pr.civ., actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale. In lipsa unei prevederi legale exprese nu pot fi aplicate dispozitiile art.284 alin.2 C.pr.civ. care asimileaza comunicarii hotararii si comunicarea somatiei de executare, avand in vedere ca este o dispozitie expresa care se aplica numai situatiei pentru care norma a fost edictata.
Parata M.I.SRL  nu a depus la dosar dosarul arbitral, a depus insa la dosar o copie a conventiei arbitrale si a dovezi de indeplinire a procedurii de comunicare a hotararii arbitrale nr.27/A, dovada contestata de reclamanta din prezenta cauza.
Raportat la imprejurarea ca reclamanta din prezenta cauza contesta inscrisul depus in copie la dosar, fila 65, intitulat „dovada de indeplinire a procedurii de comunicare a hotararii arbitrale nr.27/A din 30.07.2011”, avand in vedere imprejurarea ca parata M.I.SRL nu poate prezenta originalul acestui inscris si nu poate depune dosarul arbitral in original, acest inscris nu a fost apreciat de catre tribunal ca reprezentand o dovada de comunicare a sentintei arbitrale atacate, astfel ca, prin raportare la dispozitiile art.365 alin.2 C.pr.civ. a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii actiunii in anulare.
Cu privire la actiunea in anulare propriu zisa, tribunalul in temeiul dispozitiilor art.366 alin.1 a anulat hotararea arbitrala, si, apreciind ca pentru a hotari in fond este nevoie de noi probe, a acordat termen pentru judecarea cererii in fond, punand in vedere SC M. SRL sa depuna la dosar inscrisurile invocate ca proba in actiunea arbitrala.
In ce priveste anularea hotararii arbitrale, au fost avute in vedere motivele de desfiintare invocate in actiunea in anulare, prevazute in art.364 lit.d si lit.g C.pr.civ.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.364 lit. d C.pr.civ. hotararea arbitrala poate fi desfiintata atunci cand partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita. In conditiile in care dosarul arbitral nu a fost depus la Judecatorie conform dispozitiilor art.363 indice 1 C.pr.civ. si nici nu a fost atasat ulterior dosarului avand ca obiect actiune in anulare, s-a retinut ca nu s-a facut dovada legalei citari a paratei din dosarul arbitral.
Totodata, potrivit dispozitiilor art.364 lit.g C.pr.civ. hotararea arbitrala poate fi desfiintata atunci cand nu cuprinde data si locul pronuntarii.
Din analiza copiei hotararii depuse la dosar nu rezulta locul pronuntarii; imprejurarea ca Tribunalul care a pronuntat hotararea s-a intitulat tribunalul Arbitral Bucuresti nu suplineste lipsa locului arbitrajului din cuprinsul hotararii.
II. Prin sentinta civila nr. 5770/20.11.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 39537/3/2013, rejudecand asupra fondului pricinii, a fost admisa exceptia  prescriptiei dreptului la actiune, fiind respinsa actiunea formulata de reclamanta SC M.I.SRL, in contradictoriu cu  parata G. E.ca prescrisa.
Tribunalul a apreciat ca exceptia este intemeiata fata de dispozitiile  art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, conform carora  dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege; odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.
Totodata potrivit art.3 termenul de prescriptie este de 3 ani; termenul curge potrivit art.7 de la data cand se naste dreptul la actiune, iar in obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept.
In speta, cererea formulata de SC M.I.SRL, pretins a fi fost formulata de reclamanta la dosarul arbitral – fila 80 dosarul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, are ca obiect neplata sumei datorate asumate prin contractul nr.12/15.10.2007 incheiat cu parata G. E., contractul avand ca obiect elaborarea P. ului de arhitectura, cu detalii de executie, PUD, lista lucrari, pentru realizarea S+P+E1+E pentru parata, P.  tehnic de consolidare si detalii de executie, E.  iza tehnica cu termenele: 15 noiembrie si 15 decembrie 2008.
Contractul de prestari servicii nr.12/15.10.2007 (fila 109 dosar), depus la dosar de catre parata din prezenta cauza – reclamanta in dosarul arbitral, partial lizibil prevede plata facturii in termen de 6 zile de la data elaborarii P. ului de arhitectura – fixat prin art.3.1 din contract la de 15.12.2008.
Procesul-verbal de predare-primire din 23.02.2009 (fila 83 dosar), semnat de parti atesta predarea-primirea documentatiei tehnice de P. are angajata prin contract.
Totodata, potrivit calculului prevazut in inscrisul depus la fila 84 dosar, semnat de parti, factura a fost emisa la data de 23.02.2009.
Prin urmare, dreptul la actiune s-a nascut cel mai tarziu la 02.03.2009, data expirarii unui termen de 6 zile de la emiterea facturii din 23.02.2009, reclamanta din dosarul arbitral neinvocand niciun motiv de intrerupere sau suspendare a curgerii termenului de prescriptie.
Platile partiale efectuate de parata din dosarul arbitral – G. E. nu reprezinta o recunoastere a intregului debit, in conditiile in care cuantumul acestui debit este contestat de catre aceasta.
Totodata, chiar daca ar reprezenta o intrerupere a termenului de prescriptie, s-a retinut ca ultima plata s-a efectuat la 07.12.2009 (fila 16, vol.II, dosarul 39537/3/2013 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila).
Raportandu-se la cele doua date, actiunea apare ca prescrisa, in contextul in care dosarul arbitral nu a fost depus la instanta in conformitate cu dispozitiile art.3631 Cod procedura civila si nici nu a fost atasat ulterior dosarul avand ca obiect actiune in anulare, in conditiile in care instanta a pus in vedere expres aceasta imprejurare paratei SC M.I.SRL.
Nedepunerea dosarului arbitral la instanta, in conditiile impuse de lege sau ulterior face ca depunerea cererii de chemare in judecata, depusa in copie de catre parata din prezenta cauza (fila 80) sa nu dobandeasca data certa pana la momentul depunerii cererii de investire cu formula executorie a hotararii arbitrale – 30.03.2012 (fila 19 dosar), data raportat la care cererea apare ca prescrisa.
Au mai fost retinute in acest sens dispozitiile art.1182 Cod civil potrivit cu care data inscrisului privat nu face credinta in contra tertilor decat din ziua in care s-a infatisat la o institutie publica, din ziua in care s-a inscris intr-un registru anume destinat, din ziua mortii aceluia sau unuia dintre aceia care l-au semnat sau din ziua in care va fi fost trecut fie si in prescurtare in acte facute de functionari publici. Prin interpretarea extensiva a acestor dispozitii s-a apreciat ca cererea de chemare in judecata pe baza careia s-ar fi pronuntat „hotararea arbitrala” a dobandit data certa la momentul investirii cu formula executorie a sentintei arbitrale, in contextul in care „hotararea arbitrala” face referire in cuprinsul sau la cererea cu care a fost investita.
In consecinta si fata de aceste considerente, tribunalul a apreciat actiunea ca fiind prescrisa.
Impotriva acestor sentinte a declarat recurs parata SC M.I. SRL, pe care le-a apreciat ca fiind nelegale si netemeinice pentru urmatoarele considerente:
Prin Actiunea in anularea Hotararii arbitrale, instanta a schimbat calitatea partilor in dosar, incalcand dispoz. art.294 cod proc.civila, care desi prevede in apel, cale de atac impotriva sentintei data la fond, prin similitudine, hotararea putand fi atacata cu actiune in anulare (cale de atac asemanatoare recursului-din moment ce sentinta nu este supusa apelului), astfel incat si in aceasta cale de atac, nu se poate schimba calitatea partilor in dosar.
A mai fost criticata sentinta pe considerentul ca instanta a preluat afirmatiile numitei G. E. cu privire la problemele de sanatate ale acesteia in mod gresit, inscrisurile respective nefiind aduse la cunostinta partilor in timpul derularii contractului, astfel incat recurenta nu era in masura a lua cunostinta despre acestea.
S-a mai aratat ca, desi se invoca sentinta civila nr.17925 din 11.11.2013 a Judecatoriei sector 2, se incalca  si competenta de a judeca actiunea in anulare, cale de atac, care potrivit legii, pe de o parte trebuia introdusa in fata Curtii de Apel Bucuresti, deoarece potrivit legii, daca tribunalul arbitral a fost constituit chiar si dintr-un singur arbitru unic, este denumit tot tribunal, iar in calea de atac, competenta functionala revenea Curtii de Apel, si oricum calea de atac trebuia judecata de cel putin un complet format din 2 judecatori, insa cum la apel se judeca in complet de 2 judecatori, iar actiunea in anulare echivaleaza cu recurs, a considerat recurenta ca componenta instantei trebuia sa fie alcatuita din 3 judecatori, deci si din acest punct de vedere, desi s-a invocat art.342 cod proc.civila, fila 2 a sentintei, a fost nesocotit, incalcat  si nerespectat.
A precizat recurenta ca nu acesteia ii revenea noua obligatia de a depune un dosar original, deoarece toate inscrisurile si intregul dosar nu a fost niciodata  in posesia sa, acesta ramanand in posesia arbitrului unic, astfel incat aceasta nu a fost in masura sa depuna la dosar decat copii Xerox.
In mod gresit a fost apreciata adresa depusa de catre G. E. , de la Curtea de Arbitraj Comercial International, deoarece codul de procedura civila nu prevede obligativitatea sau mentiuni exprese cu privire la judecarea in baza codului de procedura civila numai sub egida acestei institutii, fiind binecunoscuta si institutia asa numitei proceduri Arbitrajul ad-hoc.
In ceea ce priveste exceptia de prescriptie invocate de instanta la data de 20.11.2014, dupa 5 amanari de termen, aceasta a fost admisa in vadita defavorizare a recurentei, dosarul fiind strigat in lipsa acesteia, fiind primite inscrisuri care nu i-au fost comunicate, iar exceptia nu a fost pusa in discutia partilor.
Recurenta a aratat ca a depus la dosar toate inscrisurile solicitate de catre instanta, care in mod gresit a respins exceptia de tardivitate a formularii actiunii in anulare, astfel incat aceasta intelege sa formuleze cale de atac si impotriva acestei sentinte, care in opinia sa este total netemeinica, nelegala si data cu incalcarea  dispozitiilor exprese ale legii.
S-a criticat sentinta prin prisma faptului ca instanta nu a avut in vedere toate inscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul incheiat, procesul verbal de receptive, care faceau dovada legitimitatii actiunii si a sumelor datorate, necunoasterea dispozitiilor, sau aparenta necunoasterii dispozitiilor din legile special, in acest sens, obligativitatea predarii documentatiei la Primarie de catre beneficiar, adica de catre G. E., care l-a depus cu intarziere,  si chiar faptul ca a semnat fara  a face vreo mentiune, sau sa se prezinte cu cineva la semnarea oricaror documente, inclusiv ordine de plata la o banca comerciala, ce atesta recunoasterea sumei, ca si declararea in fata  instantei ca recunoaste datoria si ca doreste sa o achite (Judecatoria sector 3- la prima actiune avand ca obiect Somatia de plata), deci toate acestea nu au format opinia instantei cu privire la situatia clara, si pagubirea noastra de catre G. E.. In acest sens, recurenta a expus punctul sau de vedere cu privire la relatiile contractuale dintre parti.
S-a mai invederat ca a fost invocata  exceptia conflictului negativ de competenta, in baza art.20 cod proc.civila, iar potrivit art.21 cod proc.civila, trebuia sa fie inaintat dosarul instantei ierarhic superioare care reprezenta regulator de competenta potrivit art.22, (2) cod proc.civila, respectiv Curtea de Apel Bucuresti.
Avand in vedere prevederile art.340 indice 1 cod proc.civila, precum si faptul ca hotararea arbitrala in cauza a fost pronuntata, conform legii de catre un tribunal, care, ca si competenta, este de acelasi grad cu Tribunalul Bucuresti, recurenta a apreciat ca in fapt competeta functionala revenea Curtii de Apel. Potrivit art. 365 (1) indice 1, cod pric.civila:"Competenta de a judeca in prima instanta actiunea in anulare revine instantei judecatoresti imediat superioare celei prevazute la art.342 in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul", arbitrajul fiind efectuat de catre tribunal arbitral constituit dintr-un arbitru, care e asimilat judecatorului, putand fi recuzat pentru aceleasi motive ca si judecatorii.
Cum actiunea in anulare este o actiune cu caracter de cale de atac, fie apel sau recurs, aceasta nu poate fi solutionata pe de o parte de Tribunal, deoarece conform legii hotararea ce se doreste a se desfiinta a fost pronuntata de un tribunal, iar pe de alta parte, fiind o cale de atac nu poate fi solutionata de catre un complet format dintr-un singur judecator, ca pentru fond.
Pentru toate aceste considerente, si mai ales, pentru faptul ca recurenta a depus inscrisuri doveditoare ca hotararea a fost comunicata, precum si actiunea si conventia prevazuta de lege, fiind initiate toate demersurile legale dupa nerespectarea de catre petenta a obligatiilor asumate prin contract, s-a solicitat admiterea recursului si respingerea actiunii reclamantei G. E. si mentinerea ca legala si temeinica a  hotararii arbitrale.
Hotararea arbitrala contine si locul si data pronuntarii acesteia, locul fiind Bucuresti, data fiind 30.07.2011, in chiar prima pagina se mentioneaza locul, Bucuresti, precum si data. Sustine recurenta ca art.363 indice 1 cod proc.civila, este o dispozitie de recomandare si nu imperativa, ce nu ii poate fi imputata, deoarece dosarul original se afla la Arbitrul unic, nici o parte dintr-un litigiu arbitral, si din nici o instanta, de orice grad, neputand detine efectiv un dosar original.
 In ce priveste hotararea arbitrala, s-a aratat ca aceasta indeplineste cerintele legale, conventia arbitrala fiind incheiata in scris, facand mentiunea despre numele, locul, limba in care se va desfasura acest litigiu, d-na G. nu a formulat cerere de recuzare, de numire a altui arbitru sau unui supraarbitru insa in mod cert a primit actiunea si inscrisurile, dovada facand si faptul ca incepand cu Notificarea trimisa de recurenta, in termenul legal, de la refuzul de a respecta conditiile cu care s-a angajat prin contract, nu a instiintat-o pe recurenta in nici un fel cu privire la nici o critica, nemultumire. Semnarea de catre d-na G. E. a Conventiei Arbitrale si remiterea acesteia agentului care a fost insarcinat cu comunicarea acesteia s-au facut cu aplicarea si respectarea art.358 indice 1, alin.(2) cod procedura civila.
Hotararea arbitrala respecta cerintele legale, incepand cu art.360, 360 indice 2, 361 cod procedura civila, singura nemultumire a reclamantei fiind ca a fost obligata la plata sumelor datorate.
A subliniat recurenta ca sustine si in recurs exceptia tardivitatii introducerii actiunii in anulare prevazuta de lege, prin aplicarea si respectarea dispoz. art.365, alin. (2), care prevede ca "Actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de o luna", si chiar daca s-ar presupune ca reclamanta nu a primit hotararea in august 2011, aceasta mentioneaza clar ca la data de 11.06.2012 i s-a comunicat aceasta hotarare de la biroul executorului judecatoresc. Astfel ca, cele 30 de zile, o luna, calculate de la 11.06.2012, se incheiau la 11.07.2012, cauza prezenta fiind inregistrata la data de 10 decembrie 2013 deci mult timp, depasind termenul legal in acest sens.
Chiar luand in calcul data formularii actiunii in anularea hotararii arbitrale formulata de reclamanta la Judecatoria sector 2, dosar nr.26343/300/2013, fiind inregistrata la data de 17.09.2013, cu termen in data de 11.11.2013,  prin care instanta a observat necompetenta materiala a acesteia, insa fara  a observa depasirea cu foarte mult timp a termenului legal de formulare a unei asemenea actiuni, vine in sustinerea pozitiei recurentei, anume ca reclamanta a cunoscut aceasta hotarare insa scopul sau final a fost si este sa nu isi achite datoria.
 Prin nerespectarea acestei conditii legale, mai multe instante, inclusiv instanta suprema a statuat aceleasi concluzii in situatii similare cu prezenta cauza, constatand inadmisibilitatea unei asemenea actiuni, formulata peste termenul legal, care face imposibil de judecat fondul, deoarece actiunea in anularea hotararii arbitrale, astfel cum este prevazuta de lege, se face in termenul prevazut de lege pentru motivele prevazute in acest sens.
Intimata G. E. a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, intimata a aratat ca in mod corect instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea formulata de SC M.I.SRL in contradictoriu cu parata G. E. ca prescrisa referindu-se la sumele de bani cerute de SC M.I.SRL de la G. E. pe parcursul procesului.
Totodata, s-a apreciat ca in mod corect instanta a tinut cont de actele medicale depuse de G. E. la dosar,  care atesta probleme vechi pe fond lucru de care directorul firmei SC M.I. SRL avea cunostinta, deoarece o cunoaste pe G. E. din anul 2007, in perioada in care se vizitau si a servit deseori masa in casa familiei G..
Problemele de sanatate ale intimatei sunt atestate de actele medicale, cunoscute de reprezentantul recurentei, care a indemnat-o pe intimate sa semneze contractul stiind ca aceasta este nestiutoare de carte.
 Privitor la competenta instantei de a judeca actiunea in anularea hotararilor arbitrale, intimata a considerat  ca a fost corect stabilita aceasta competenta, respectiv Tribunalul Bucuresti Sectia a VI a Civila, fiind o actiune pe fond. De asemenea in mod corect Curtea de Apel Bucuresti Sectia a V a Civila este competenta sa judece recursul la actiunea in anulare a hotararilor arbitrale.
 S-a mai apreciat ca SC M.I.SRL, avea obligatia sa depuna dosarul original, respectiv dosarul arbitral care a stat la baza emiterii hotararilor arbitrale, deoarece acest lucru a fost cerut atat de reclamanta G.E. care a contestat semnatura, dar si de instanta.
 De asemenea, ambele parti atat reclamanta parata G. E.cat si parata-reclamanta SC M.I.SRL au fost in mod legal citate la adresele indicate in actiune si au avut posibilitatea sa se prezinte la termenele de judecata.Faptul ca SC M.I.SRL nu s-a prezentat la sedinta de judecata la care s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune a intimatei SC M.I.SRL nu este culpa instantei care a judecat corect cauza.
In mod corect instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea reconventionala privitoare la pretentiile in bani formulata de reclamanta SC M.I.SR in contradictoriu cu G. E.ca prescrisa.
Ambele parti au avut in cauza dubla calitate de reclamant si parat, iar SC M.I.SRL a cerut sume de bani de la G. E., desi dreptul la actiune era prescris, dupa cum corect a apreciat instanta de fond.
 Instanta s-a pronuntat corect cand a respins exceptia de tardivitate a formularii actiunii in anulare, prin sentinta civila nr.3956/19.06.2014 care este temeinica si legala.
S-a mai aratat privitor la exceptia conflictului negativ de competenta, faptul ca instanta a solutionat corect aceasta exceptie si a dat solutia legala in cauza.
Totodata, intimata a mentionat ca hotararea arbitrala nu contine locul, data, sediul si unde a fost judecata aceasta, precum si faptul ca termenul de prescriptie este de 3 ani potrivit art.1 din Decretul nr. 167/1958 si art.3 si art.7 din acelasi decret privitor la prescriptia extinctiva.
De asemenea dosarul arbitral nu a fost depus la instanta conform cu dispozitiile art.363 indice 1 Cod Proc.Civ. si nici nu a fost atasat ulterior, instanta punand in vedere expres aceasta obligatie paratei SC M.I.SRL.
In concluzie, analizand corect cauza, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea formulata de reclamanta SC M.I.SRL ca prescrisa.
In consecinta, fata de considerentele expuse, s-a solicitat respingerea recursului fiind invocate in drept. disp. art. 205 NCPC si art.206 NCPC intampinare.
Analizand ambele sentinte recurate avand in vedere motivele invocate in dezvoltarea recursului si cu observarea prevederilor art. 304 pct. 3, 4, 6, 8 si 9 C.proc.civ. si art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prin hotararea arbitrala nr. 27/A din data de 30 iulie 2011, pronuntata in dosarul arbitral nr. 27/A/2010 de catre arbitrul unic Ionel Ghionea, a fost admisa cererea reclamantei SC M.I.SRL, fiind obligata parata G. E.sa achite reclamantei suma de 16.513,3 lei reprezentand rest contravaloare factura fiscala precum si penalitati de intarziere 10.000 lei conform contractului de prestari servicii nr. 12/15.10.2007 si cheltuieli de judecata 10.000 lei.
Impotriva acestei hotarari arbitrale intimata din cauza G. E.a promovat actiune in anulare conform art. 364 C.proc.civ., actiune solutionata de catre Tribunalul Bucuresti in doua etape, conform dispozitiilor art. 366 C.proc.civ. Astfel, prin sentinta civila nr. 3196/19.06.2014, a fost respinsa exceptia de tardivitate a actiunii in anulare invocata de SC M.I.SRL, fiind admisa actiunea in anulare promovata de G. E.cu consecinta anularii hotararii arbitrale nr. 27/A din data de 30 iulie 2011.
 Apreciind ca pentru a hotari in fond asupra pretentiilor partilor, ca urmare a anularii hotararii arbitrale si in deplina conformitate cu dispozitiile art. 366 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul a dispus citarea partilor si prin sentinta civila nr. 5770/20.11.2014, a admis exceptia  prescriptiei dreptului la actiune, fiind respinsa actiunea formulata de reclamanta SC M.I.SRL, in contradictoriu cu  parata G. E.ca prescrisa.
Avand in vedere ca recurenta-parata SC M.I.SRL a inteles sa critice pentru nelegalitate si netemeinicie ambele sentinte, Curtea va proceda la analiza motivelor de recurs prin raportare la solutiile pronuntate prin cele doua hotarari si a considerentelor pe care tribunalul le-a expus.
Astfel, in ceea ce priveste sentinta civila nr. 3196/19.06.2014, Curtea o apreciaza ca fiind legala, criticile expuse prin motive de recurs fiind nefondate.
Cu titlu prealabil analizarii motivelor de recurs, Curtea retine ca actiunea in anularea sentintei arbitrale reprezinta o cale de atac sui generis, regulile procesuale referitoare la modalitatea in care se solutioneaza aceasta cale de atac, compunerea instantei si competenta acesteia fiind mentionate de catre legiuitor in mod expres prin dispozitiile Cap. VIII din Cartea a IV-a „Despre arbitraj” prevazute in Codul de procedura Civila aplicabil litigiului din cauza, respectiv cel din 1865.
Tinand seama de aceste considerente, Curtea constata ca tribunalul a fost legal constituit atat in ceea ce priveste solutionarea actiunii in anulare propriu-zisa, cat si fondul pretentiilor dintr-un singur judecator, nefiind incident motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. Astfel, conform dispozitiilor art. 366 ind. 1 a Cap. VIII C.proc.civ., in toate cazurile privind hotararea arbitrala, actiunea in anulare formulata conform art. 364 se judecata in completul prevazut pentru judecata in prima instanta, astfel incat, pentru a fi legal compus, completul de judecata trebuie format dintr-un singur judecator, astfel cum s-a si procedat in cauza. Rezulta astfel ca, contrar sustinerilor recurentei, actiunii in anulare nu ii sunt aplicabile dispozitiile procedurale aplicabile nici in calea de atac a apelului si nici in cea a recursului, cel putin in ceea ce priveste compunerea completului de judecata investit cu solutionarea actiunii in anulare, prin insasi vointa legiuitorului.
Nu este incident in cauza nici motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ. referitor la competenta instantei de judecata investita cu solutionarea actiunii in anularea hotararii arbitrale, aceasta revenind tribunalului in prima instanta, conform regulilor procesuale aplicabile arbitrajului. Curtea are in vedere dispozitiile art. 365 alin. 1 C.proc.civ., conform carora competenta de-a solutiona in prima instanta actiunea in anulare revine instantei judecatoresti imediat superioare celei prevazute la art. 342, in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul. Conform art. 342 alin. 1 C.proc.civ, pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanta de judecata care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in fond in prima instanta.
Rezulta astfel din interpretarea sistematica si coroborata a dispozitiilor art. 365 alin. 1 si art. 342 alin. 1 C.proc.civ. ca actiunea in anulare trebuie solutionata de instanta judecatoreasca imediat superioara celei care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in prima instanta. Observand valoarea pretentiilor capatului principal de cerere la care a fost obligata intimata G. E. prin hotararea arbitrala, respectiv 16.513,3 lei, Curtea concluzioneaza ca in raport de dispozitiile art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. b C.proc.civ., judecatoria era instanta competenta sa solutioneze litigiul dintre parti in lipsa conventiei arbitrale, astfel incat conform art. 365 alin. 1 C.proc.civ. actiunea in anulare revenea spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti (ca fiind instanta ierarhic superioara acesteia), astfel cum de altfel s-a si procedat.
Avand astfel in vedere modalitatea de stabilire a competentei materiale a instantei prin raportare la criteriul valoric si la regulile procesuale specifice arbitrajului si actiunii in anularea hotararii arbitrale este lipsita de relevanta imprejurarea ca hotararea arbitrala a fost pronuntata de catre un tribunal arbitral, chiar compus dintr-un arbitru unic ad-hoc, din moment ce in prezenta cauza competenta de solutionare a actiunii in anularea hotararii arbitrale nr. 27/A din data de 30 iulie 2011, pronuntata in dosarul arbitral nr. 27/A/2010 de catre arbitrul unic Ionel Ghionea revine Tribunalului Bucuresti in raport de dispozitiile art. 365 alin. 1 C.proc.civ.
Totodata, contrar sustinerilor recurentei, in cauza nu s-a ivit nici un conflict negativ de competenta conform art. 20 C.proc.civ., acesta presupunand ca doua sau mai multe instante sa se declare reciproc necompetente sa solutioneze aceeasi cauza. Or, astfel cum a retinut si instanta de fond, o astfel de ipoteza nu exista din moment ce Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti, iar aceasta din urma instanta, a constatat in mod legal, ca este instanta competenta material si teritorial in solutionarea actiunii in anulare cu judecarea careia a fost investita de catre intimata din cauza Ghita Ecaterina.
Este nefondata critica recurentei si in ceea ce priveste pretinsa schimbare de catre prima instanta a calitatii partilor din dosar. Se constata ca recurenta isi intemeiaza critica pe argumente de text privind regulile procesuale aplicabile in apel, care, pentru considerentele expuse anterior, nu sunt aplicabile si actiunii in anulare. Astfel, desi in litigiul arbitral SC M.I. SRL avea calitatea de reclamanta iar G. E. pe caea de parata, in actiunea in anularea hotararii arbitrale, fiind o cale de atac declanasata de catre G. E., in mod evident ca aceasta a dobandit calitatea de reclamanta iar SC M.I. SRL pe cea de parata, astfel incat nu se poate reprosa tribunalului ca ar fi schimbat calitatea partilor din dosar in mod nelegal.
Referitor la obligatia recurentei-parate SC M.I.SRL de-a depune dosarul arbitral, respectiv inscrisurile originale aflate in cuprinsul acestuia, Curtea apreciaza ca in mod corect prima instanta a pus in vedere recurentei sa depuna la dosar aceste inscrisuri, fiind in imposibilitatea de-a proceda altfel. Se constata astfel ca potrivit art. 363 ind. 1 C.proc.civ., in termen de 20 de zile de la data comunicarii hotararii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 C.proc.civ. (in cauza judecatoria careia i-ar fi revenit competenta de solutionare a litigiului in lipsa conventiei arbitrale, respectiv Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti). Insa in urma adresei Tribunalului, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a comunicat prin adresa aflata la fila 11 dosar fond ca dosarul arbitral nu se afla la aceasta instanta, o adresa similara fiind comunicata tribunalului de catre Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti (fila 8 dosar fond).
Totodata, in urma efectuarii de catre Tribunal a unei adrese catre arbitrul unic care a pronuntat hotararea arbitrala (fila 48 dosar), aceasta a fost restituita de catre oficiul postal, rezultand in urma efectuarii verificarilor faptul ca arbitrul unic G. I. apare ca fiind decedat la data de 15.06.2013.
Astfel, avand in vedere necesitatea depunerii la dosar a inscrisurilor originale aflate in dosarul arbitral, data fiind forta probanta a acestora, inclusiv a hotararii arbitrale si a dovezilor de comunicare a acesteia, tinand seama si de imprejurarea ca recurenta este cea care a sesizat arbitrul unic cu solutionarea litigiului, Tribunalul a solicitat acestei parti depunerea la dosar a inscrisurilor originale. Solicitarea apare cu atat mai necesara cu cat intimata reclamanta G. E.a contestat aceste inscrisuri, inclusiv conventia arbitrala, ce au fost depuse de catre recurenta doar in copie, formuland in acest sens cerere de inscriere in fals.
Curtea apreciaza ca fiind legala solutia primei instante de respingere a exceptiei tardivitatii formularii actiunii in anulare de catre intimata-reclamanta Ghita Ecaterina, criticile expuse de catre recurenta in acest sens fiind pe cale de consecinta nefondate. Intr-adevar conform art. 365 alin. 2 C.proc.civ. actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale. Rezulta din cuprinsul acestor dispozitii legale faptul ca momentul de la care termenul de o luna incepe sa curga este cel al comunicarii hotararii arbitrale. In lipsa unei dovezi legale de comunicare a hotararii arbitrale, instanta se afla in imposibilitate de-a stabili momentul de care incepe sa curga termenul, astfel incat in mod corect in cauza actiunea in anulare a fost considerata ca fiind introdusa in termen. Curtea retine in acest sens faptul ca tribunalul a avut in vedere inexistenta unei dovezi de comunicare a hotararii arbitrale, inscris care sa fie depus in original, intrucat inscrisul aflat la fila 65 din dosarul de fond nu ar fi putut fi luat in considerare, neavand calitatile probatorii ale unui inscris autentic in conditiile in care a si fost contestat de catre intimata reclamanta G. E..
In ceea ce priveste sustinerea recurentei in sensul de-a fi luat in considerare ca moment initial de calcul al termenului de 30 de zile comunicarea de catre executorul judecatoresc a somatiei de executare, Curtea retine ca in mod corect tribunalul nu a aplicat prin asemanare dispozitiile art. 284 alin. 2 C.proc.civ., prevederi legale care se aplica exclusiv caii de atac a apelului si a carora aplicare nu poate fi extinsa prin asemanare si altor cai de atac, cum este cazul actiunii in anularea hotararii arbitrale, care astfel cum s-a retinut anterior este o cale de atac sui generis. In plus, Curtea retine ca dispozitiile art. 284 alin. 2 C.proc.civ instituie un caz de echipolenta (cand comunicarea actului de procedura ca moment de la care incepe sa curga termenul este inlocuit cu un alt act echivalent), iar cazurile de echipolenta sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie si altor cai de atac decat celor in privinta carora au fost reglementate.
Referitor la motivele de admitere a actiunii in anularea hotararii arbitrale nr. 27/A din data de 30 iulie 2011, pronuntata in dosarul arbitral nr. 27/A/2010 de catre arbitrul unic I. G., Curtea apreciaza ca in mod legal tribunalul a retinut incidenta in cauza a prevederilor art. 364 lit d si g C.proc.civ. Astfel, fata de lipsa inscrisurilor originale din dosarul arbitral, tribunalul a retinut lipsa dovezii indeplinirii procedurii de citare la data la care au avut loc dezbaterile (motiv prevazut expres de art. 364 lit d). In plus, sunt nefondate sustinerile recurentei in sensul ca hotararea arbitrala cuprinde locul pronuntarii, fiind indicat in cuprinsul acesteia doar localitatea, respectiv Bucuresti, fara a exista alte date suplimentare de individualizare in spatiu a locului unde a avut loc judecarea pricinii de catre arbitrul unic. Or, in raport de aceste considerente, Curtea apreciaza ca in mod just Tribunalul a retinut ca hotararea arbitrala nu cuprinde locul pronuntarii, motiv de nulitate prevazut expres de art. 364 lit. g C.proc.civ.
Curtea apreciaza ca sunt nefondate si criticile aduse sentintei civile nr. 5770/20.11.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 39537/3/2013, prin care a fost admisa exceptia  prescriptiei dreptului la actiune, fiind respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamanta SC M.I.SRL.
Curtea constata ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a fost pusa in discutie la termenul de judecata din data de 23.10.2014, termen de judecata pentru care procedura de citare cu recurenta-parata SC M.I.SRL a fost legal indeplinita, astfel cum rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare aflata la fila 4 vol. 2. Cererea de amanare formulate de catre recurenta-parata pentru acest termen de judecata a fost legal respinsa de catre prima instanta. Se retine in acest sens ca dispoztiile art. 156 C.proc.civ. nu impun cu titlu obligatoriu instantei de judecata amanarea cauzei pentru motivul formularii unei cereri in acest sens, ci dimpotriva amanarea judecarii cauzei la cererea partilor se poate dispune numai in masura in care exista motive temeinice. In speta, prima instanta a apreciat in mod corect inexistenta unor astfel de motive, avand in vedere ca potrivit art. 234 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat dispune ca in cazul in care avocatul este impiedicat sa indeplineasca serviciul profesional, isi va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care isi desfasoara activitatea intr-o alta forma de exercitare a profesiei. Or, tinand seama de aceste indatoriri ale avocatului, coroborate cu imprejurarea ca in fapt cauza a suferit mai multe amanari precum si principiul celeritatii, prima instanta a respins cererea de amanare a judecarii cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului recurentei-parate. In plus, Curtea constata ca prima instanta a amanat pronuntarea in cauza conform art. 156 alin. 2 C.proc.civ. pentru a acorda posibilitatea recurentei-parate de-a depune la dosar concluzii scrise, astfel incat apreciaza ca dreptul la aparare al acesteia a fost respectat.
De asemenea, Curtea constata ca toate inscrisurile pe care prima instanta si-a intemeiat solutia au fost depuse la dosar in termen procedural, susceptibile a fi cunoscute de catre recurenta-parata, astfel incat Curtea apreciaza ca recurenta-parata suferit nicio vatamare procesuala nici sub acest aspect.
In ceea ce priveste solutia pronuntata, Curtea constata ca prima instanta a aplicat corect prevederile art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, avand in vedere ca solicitarea initiala a recurentei-parate de obligare a intimate-reclamante la plata unei sume de bani reprezinta o actiune patrimoniala, care se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului material la actiune, in speta data 6 zile de la data emiterii facturii din 23.02.2009, respectiv data de 02.03.2009. Si fata de singura data care ar fi putut fi luata in considerare ca data certa in sensul disp. art. 1182 C.civ., respectiv data investirii cu formula executorie a hotararii arbitrale (30.03.2012), actiunea formulata a fost considerata in mod corect ca fiind prescrisa.
In plus, Curtea constata ca recurenta-parata nu a dezvoltat critici punctuale cu privire la acest aspect, in conditiile in care argumentele expuse cu privire la fondul raporturilor juridice dintre parti nu pot face obiectul analizei in calea de atac din moment ce nu au fost analizate nici de catre prima instanta, care, astfel cum s-a retinut anterior, nu a solutionat fondul cauzei ci a respins actiunea ca urmare a admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
In consecinta, fata de considerentele expuse anterior, apreciind ca ambele sentinte pronuntate in dosarul nr. 39537/3/2013 sunt legale si temeinice si in considerarea caracterului nefondat al motivelor de recurs, cu observarea disp. art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.