Apel. Calitatea procesuala activa a procurorului de a investi instanta cu o cerere de desfiintare a unor inscrisuri falsificate in cazul unei rezolutii de neincepere a urmaririi penale dispuse anterior intrarii in vigoare a prevederilor art.245 alin.1 lit

Apel. Calitatea procesuala activa a procurorului de a investi instanta cu o cerere de desfiintare a unor inscrisuri falsificate in cazul unei rezolutii de neincepere a urmaririi penale dispuse anterior intrarii in vigoare a prevederilor art.245 alin.1 lit.c1 din Codul de procedura penala introduse prin art.1 pct.132 din Legea nr.356/2006, insa inainte ca rezolutia sa fi fost comunicata partii interesate si aceasta sa fi avut posibilitatea de a o ataca cu plangere.

Domeniu: nulitate act

Art.1 pct.132 din Legea nr.356/2006; art.14 alin.1 din Codul de procedura penala modificat; art.245 alin.1 lit.c1 din Codul de procedura penala modificat; art.228 alin.6 teza a II-a din Codul de procedura penala modificat; art.228 alin.61 din Codul de procedura penala modificat; art.45 alin.1 C.Pr.Civ

Prin art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedura penala in vigoare la data emiterii rezolutiei, se prevede ca prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, iar acest text se coroboreaza cu prevederile art. 14 alin. 1 Cod procedura penala conform cu care, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de aparare.
Atunci cand instanta penala nu a fost sesizata prin punerea in miscare a actiunii penale pentru a putea solutiona actiunea civila, iar instanta civila nu putea fi sesizata de catre procuror caci actiunea nu viza apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, procurorul are totusi calitate procesuala activa a solicita desfiintarea inscrisurilor falsificate atunci cand rezolutia de neincepere a urmaririi penale nu a ramas inca definitiva la data sesizarii instantei.
In aceasta situatie sunt aplicabile dispozitiile art.245 Cod procedura penala modificate prin Legea nr.356/2006, intrata in vigoare ulterior emiterii rezolutiei, astfel ca procurorul este abilitat sa sesizeze instanta civila competenta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
Dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 356/2006, este activat principiul aplicarii imediate a legii noi cu privire la raporturile juridice ale caror efecte nu s-au epuizat sub imperiul legii vechi, si desi, aceasta lege contine modificari ale normelor procesual penale, datorita efectelor produse asupra proceselor civile, prin recunoasterea calitatii procesuale active parchetului pentru intentarea unei actiuni de drept civil, principiul aplicarii imediate a legii noi este aplicabil actiunilor civile care au ca obiect desfiintarea unui inscris falsificat.(Decizia civila nr.325A/ 19 iunie 2015  pronuntata de  CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA)

Prin cererea din 09.07.2013, reclamantul Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a solicitat, in contradictoriu cu parata N.A.M.V., desfiintarea urmatoarelor inscrisuri: actiunea in revendicare depusa in dosarul nr. 5697/1994 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti; cerere de legalizare si investire cu titlu executoriu a sentintei civile nr. 6675/1995 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti; actiunea in revendicare depusa in dosarul nr. 3628/1997 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti; cerere de legalizare si investire cu formula executorie a deciziei civile nr. 59/1998 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a Civila; cerere de apel impotriva sentintei civile nr. 32/39 din 1997 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
In motivare, a aratat ca la data de 19.02.2013, s-a inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, cererea de clarificare si indreptare a rezolutiei Parchetului Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti nr. 6215/P/2001, privind desfiintarea inscrisurilor (cereri de retrocedare imobil) formulate de locatarii imobilului din str. Thomas Masaryk, nr. 36, sector 2, Bucuresti.
Prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, nr. 6215/P/2001 din data de 02.08.2006 s-a dispus: neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 291 Cod penal, deoarece a intervenit decesul faptuitorului R.I.; confirmarea neinceperii urmaririi penale fata de numita N.A.M.V., sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal, deoarece exista o cauza care inlatura raspunderea penala, respectiv iresponsabilitatea, conform art. 48 Cod penal; confirmarea neinceperii urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal, deoarece s-a implinit termenul special al raspunderii penale.
Din continutul rezolutiei rezulta ca, la data de 08.10.2001, s-a inregistrat sub nr. 7766/P/2001, plangerea formulata de locatarii imobilului situat in Bucuresti, str. Thomas Masaryk, nr. 36, sector 2, prin care solicitau efectuarea de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 288 alin.1 Cod penal si art. 290 Cod penal fata de numitii N.A.M.V. si R.I..
In cererea de chemare in judecata avand ca obiect revendicarea imobilului din litigiu, numita N.A.M.V. a aratat ca autoarea sa, V.E.A., decedata la data de 26.07.1987, i-a fost bunica, instituind-o legatara universala pe mama sa, N.V., nascuta V., si decedata la data de 06.01.1998. Conform certificatului de mostenitor nr. 94/200, eliberat de BNP Maria Gabura, de pe urma defunctei V.D.E., a ramas ca mostenitor testamentar N.V., decedata.
Acel certificat de mostenitor a fost eliberat la cererea formulata de N.A.M.V., care a prezentat notarului un testament olograf, intocmit de V.E.D., datat la 20.12.1984, prin care lasa fiicei decedatului sau sot, V.C.D., N.V., intreaga sa avere. Pe parcursul judecatii cauzei, N.A.M.V. a fost reprezentata de avocat R.I.. Prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat in dosarul nr. 3108/P/2001, s-a stabilit ca N.A.M. a avut discernamantul abolit in perioada 1994-1998.
Prin decizia civila nr. 58/1998, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila, a admis apelul formulat de N.A.M.V. si a dispus obligarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti la predarea catre apelanta, in deplina proprietate si linistita posesie a imobilului susmentionat.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 92 alin. 1 si art. 95 pct. 1 din Noul Cod de procedura civila si art. 245 alin. 1 lit. c1  Cod procedura penala.
Parata N.A.M.V. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti si completare la intampinare, solicitand, in principal, respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata, in considerarea caracterului nelegal al actului de sesizare, iar in subsidiar, respingerea cererii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa. In al doilea subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata.
Parata, prin completarea la intampinare, a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale active, pentru considerentele mentionate anterior, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata aratand ca inscrisurile nu pot fi considerate false, cata vreme au fost insusite in mod corespunzator de catre parata. De asemenea, in perioada 1994-1998, parata nu a avut discernamantul abolit.
Intervenientii P.T. si P.I. au formulat cerere de interventie fortata impotriva paratei N.A.M.V. si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. In motivare, intervenientii au aratat ca admiterea cererii de chemare in judecata, nesemnata de persoana in cauza a dus la pronuntarea deciziei civile nr. 59/1998 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, prin care s-a dispus retrocedarea imobilului din str. Thomas Masaryk, nr. 36, sector 2. La data de 25.04.2014, intervenientii au depus si cerere de interventie principala si accesorie.
La termenul din data de 25.02.2014, instanta a calificat cererea formulata de intervenientii P.T. si P.I., ca fiind o cerere de interventie accesorie, in favoarea reclamantului, pe care a incuviintat-o in principiu.
Prin sentinta civila nr. 476 din 11.04.2014, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active. In consecinta, a respins cererea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in contradictoriu cu parata N.A.M.V., ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa. Totodata, a respins, ca neintemeiata, cererea de interventie accesorie formulata de intervenientii P.T. si P.I..
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca exceptia inadmisibilitatii actiunii este neintemeiata, intrucat inadmisibilitatea presupune, fie neindeplinirea unei proceduri prealabile anterior formularii actiunii, fie existenta unei alte cai procedurale, impuse de lege, pentru valorificarea aceluiasi drept.
Instanta a retinut ca motivele invocate de parata in sustinerea acestei exceptii vizeaza, in realitate, lipsa calitatii procesuale active a Ministerului Public – Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, cu privire la care a statuat urmatoarele:
Prin rezolutia din data de 02.08.2006, emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in dosarul nr. 6215/P/2001, s-a dispus confirmarea: propunerii de neincepere a urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 291 Cod penal, intrucat a intervenit decesul faptuitorului R.I.; a propunerii de neincepere a urmaririi penale fata de parata N.A.M.V., sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal, intrucat exista o cauza care inlatura raspunderea penala, respectiv iresponsabilitatea conform art. 48 Cod penal; a propunerii de incepere a urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunilor savarsite prevazute de art. 290 alin.1 Cod penal, intrucat s-a implinit termenul special de prescriptie a raspunderii penale.
In motivarea rezolutiei s-a retinut ca, prin sentinta civila nr. 6675/28.06.1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, pronuntata in dosarul nr. 5697/1994, s-a admis actiunea formulata de numita N.A.M.V. si s-a dispus obligarea Consiliului Local al Municipiului Bucuresti sa-i lase acesteia in deplina proprietate si posesie imobilul din str. Nicolae Filipescu, nr. 52, sector 2, Bucuresti. Impotriva acestei sentinte a formulat apel Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, care a fost respins prin decizia civila nr. 269A/06.02.2005 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a Civila, definitiva si irevocabila prin nerecurare. Pe parcursul judecarii cauzei, N.A.M.V. a fost reprezentata de avocat R.I. care in fata instantei a administrat toate probele. Prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica efectuat in dosarul nr. 3108/P/2001, s-a stabilit ca N.A.M.V. a avut discernamantul abolit in perioada 1994-1998. Prin actiunea civila inregistrata la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 3628/1997, numita N.A.M.V. a chemat in judecata Consiliul General al Municipiului Bucuresti, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa ii fie lasat in deplina proprietate imobilul din Bucuresti, str. Thomas Masaryk, nr. 36, sector 2.
Prin sentinta civila nr. 3239/27.03.1997, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a respins actiunea in revendicare, iar prin decizia civila nr. 59/13.01.1998 a Tribunalului Bucuresti, s-a admis apelul formulat de N.A.M.V. si s-a dispus obligarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul din Bucuresti, str. Thomas Masaryk, nr. 36, sector 2. Pe toata perioada judecarii cauzei, numita N.A.M.V. a fost reprezentata de avocatul R.I.. Prin raportul de expertiza criminalistica nr. 49 din 9 februarie 2005 s-a concluzionat ca semnaturile de pe actiunea in revendicare depusa in dosarul nr. 5697/1994 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de pe cererea de legalizare si investire titlu executoriu a sentintei civile nr. 6675/1994, de pe actiunea in revendicare depusa in dosarul civil nr. 3628/1997 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de pe cererea de legalizare si investire cu formula executorie a deciziei civile nr. 59/1998 nu au fost executate de N.A.M.V. si nici de numitul R.I.. In urma verificarilor efectuate in cauza s-a stabilit ca numitul R.I. a decedat la data de 30.09.2005, conform extrasului din registrul de deces al Primariei Sectorului 1 Bucuresti.”
La data de 19.02.2013, locatarii imobilului din Bucuresti, str. Thomas Masaryk, nr. 36, au formulat o cerere de indreptare si clarificare a rezolutiei din data de 02.08.2006, solicitand sesizarea instantei civile in vederea desfiintarii inscrisurilor falsificate.
Instanta a mai retinut ca, prin decizia nr. 15 din data de 21.01.2005, data in recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca, in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata, adoptata de procuror, acesta are calitatea de a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, numai in cazurile prevazute de art. 45 alin.1 Cod procedura civila, respectiv atunci cand este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, ori in alte cazuri prevazute expres de lege. In celelalte cazuri, in baza principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat apartine partilor.
In considerentele acestei decizii s-a aratat ca in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, prin incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, in temeiul art. 245 alin. 1 lit. b. si c si art. 249 alin. 2 Cod procedura penala, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale sau prin cea de scoatere de sub urmarire penala, procurorul dispune asupra restituirii  lucrurilor care, potrivita art. 118 Cod penal, nu sunt supuse confiscarii speciale si asupra restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii. Din prevederile acestor texte de lege, precum si din prevederile art. 169 si 170 din Codul de procedura penala rezulta ca procurorul are competenta de a dispune cu privire la repararea pagubei numai prin restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
Este adevarat ca, prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356 publicata in Monitorul Oficial din 07.08.2006 ale carei dispozitii au intrat in vigoare in 30 de zile de la data publicarii, dispozitiile art. 245 alin. 1 Cod procedura penala au fost modificate, in sensul ca prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, procurorul poate dispune si asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat.
In interpretarea si aplicarea acestor dispozitii (art. 245 alin. 1 lit. c1  Cod procedura penala), Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 2 din 17.01.2011, a stabilit ca procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata.
Cu toate acestea, in conformitate cu principiul neretroactivitatii legii (art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei), instanta a apreciat ca dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedura penala nu pot conferi calitate procesuala activa procurorului pentru a sesiza instanta civila in vederea desfiintarii inscrisului falsificat in cazul solutiilor de netrimitere in judecata dispuse anterior intrarii lor in vigoare. Asa fiind, procurorul are legitimare procesuala activa pentru a exercita in fata instantei civile actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris numai in cazul rezolutiilor sau ordonantelor prin care se da o solutie de netrimitere in judecata emisa ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 356/2006.
Ca atare, tinand cont ca la data pronuntarii rezolutiei nr. 6215/P/2001 din 02.08.20006, procurorul nu avea calitate procesuala activa pentru a sesiza instanta civila in vederea desfiintarii inscrisurilor falsificate, instanta a constatat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata este intemeiata si a admis-o cu consecinta respingerii actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala activa.
In raport de solutia data cererii principale, a fost respinsa, ca neintemeiata, si cererea de interventie accesorie in interesul reclamantului, formulata de intervenientii P.T. si P.I..
Impotriva sentintei au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si intervenientii P.T.si P.I..
Prin apelul sau, parchetul a sustinut nelegalitatea sentintei, aratand ca in raport de prevederile art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care stipuleaza ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod de procedura penala, pot conferi calitate procesuala activa procurorului in vederea desfiintarii inscrisului falsificat in cazul solutiilor de netrimitere in judecata.
Faptul ca la data solutionarii dosarului penal, printr-o rezolutie de netrimitere in judecata, parchetul nu avea calitate procesuala pentru sesizarea instantei civile, nu inseamna ca, ulterior, odata cu consacrarea unui temei legal expres in Codul de procedura penala, nu este posibila introducerea actiunii.
De altfel, Legea nr. 356/2006 a fost publicata la data de 07.08.2006, iar rezolutia de neincepere a urmaririi penale a fost emisa la data de 02.08.2006, data de la care curge termenul de 20 de zile prevazut de art. 278 alin. 3 Cod de procedura penala anterior, in virtutea caruia se putea formula plangere la prim-procuror. Ca urmare, la data implinirii acestui termen, erau aplicabile prevederile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod de procedura penala.
Intervenientii au solicitat anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru urmatoarele motive:
-gresit instanta nu a constatat tardivitatea intampinarilor si a solutionat cauza pe baza exceptiilor invocate prin acestea;
-gresit instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active, in conditiile in care dispozitiile art. 245 lit. c1 Cod de procedura penala si decizia nr. 2 din 17.01.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ii confera aceasta calitate;
-gresit instanta nu a introdus fortat  in proces, in baza art. 61 – 69 si art. 78 din Noul Cod de procedura civila, Consiliul General al Municipiului Bucuresti;
-gresit instanta a nesocotit decizia civila nr. 1315 din 17.02.2003 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In apel, prin incheierea din 06.03.2015, curtea a incuviintat, in principiu, cererea de interventie accesorie a numitului B.C., in baza art. 61 alin. 3 si art. 63 din Noul Cod de procedura civila.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea apelului, aratand ca in momentul emiterii rezolutiei, normele procedurale in vigoare (nici cele penale si nici cele civile) nu permiteau sesizarea direct de catre organele penale a instantei civile. Ca urmare, la data emiterii actului de dezinvestire, parchetul Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti nu avea posibilitatea legala de a sesiza instantele civile pentru anularea actelor false. Intr-adevar, dispozitiile art. 245 din Codul de procedura penala in vigoare la data emiterii rezolutiei din 02.08.2006, nu permiteau sesizarea instantei civile pentru anularea inscrisurilor false.
In consecinta, Parchetul Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti era tinut de dispozitiile deciziei in interesul legii nr. XV/2005 care limitau dreptul procurorului de a sesiza instanta civila la cazurile prevazute de fostul articol 245 din Codul de procedura penala.
Referitor la critica formulata de catre apelantii-intervenienti privind tardivitatea depunerii intampinarii, a solicitat respingerea acesteia in raport de dispozitiile art. 247 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Curtea, referitor la apelul declarat de intervenienti, a constat ca paratei i-a fost comunicata cererea de chemare in judecata la data de 17.09.2013, cu mentiunea de a depune intampinare in termenul prevazut de art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, respectiv, in termen de 25 de zile de la primirea acesteia. In acest sens, in adresa de comunicare din 13.09.2013, prima instanta a stabilit atat data comunicarii actiunii, 17.09.2013, cat si termenul limita de depunere a intampinarii, 14.10.2013.
Intampinarea a fost depusa inauntrul termenului legal, respectiv, la data de 14.10.2013, astfel cum rezulta din stampila aplicata pe plicul de corespondenta (fila 45 dosar). Prin aceasta, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, care a fost respinsa de catre instanta.
Completarea intampinarii, care nu poarta data inregistrarii la instanta, dar care figureaza depusa la primul termen de judecata din 28.01.2014, cuprinde dezvoltari ale argumentatiei privind inadmisibilitatea actiunii, dar si invocarea unei noi exceptii, aceea a lipsei calitatii procesuale active a parchetului.
Nici la termenul din 28.01.2014, cand s-a depus aceasta completare la intampinare, dar nici la termenul urmator din 25.02.2014, parchetul nu a invocat tardivitatea completarii intampinarii, in raport de dispozitiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila.
Or, conform art. 246 alin. 2 coroborat cu art. 247 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptia tardivitatii depunerii intampinarii, exceptie relativa ce protejeaza exclusiv interesele partii, trebuie invocata de catre reclamant, fie prin raspunsul la intampinare, fie, cel tarziu, la primul termen de judecata acordat dupa depunerea acesteia.
Intrucat aceasta exceptie nu a fost invocata pana cel tarziu la termenul din 25.02.2014, nu mai poate fi ridicata de catre reclamant si, cu atat mai putin, de catre intervenienti.
In plus, cererile de interventie accesorie au fost admisa, in principiu, la data de 25.02.2014, cand intervenientii accesorii au devenit parti in proces.
Conform art. 65 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, intervenientul va prelua procedura in starea in care se afla in momentul admiterii interventiei.
Asa fiind, in conditiile in care completarea intampinarii a ramas castigata cauzei, ca urmare a neinvocarii tardivitatii ei la termenul din 25.02.2014 de catre reclamant, intervenientii nu mai pot invoca cu succes aceasta tardivitate, ei preluand procedura in starea in care se afla in momentul admiterii interventiei.
In plus, si nu in ultimul rand, exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata prin completarea la intampinare, este o exceptie de fond peremptorie, dirimanta si absoluta, astfel incat, conform art. 247 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, poate fi invocata de parte sau de instanta in orice faza a pricinii, deci, chiar si in apel si in recurs, independent de depunerea sau nu a intampinarii.
In consecinta, just prima instanta s-a considerat legal investita cu solutionarea exceptiilor invocate prin intampinare si completarea la aceasta.
Referitor la solutionarea pe fond a exceptiei lipsei calitatii procesuale active, cu privire la care s-au formulat motive de apel atat de catre parchet cat si de catre intervenientii accesorii, curtea a retinut urmatoarele:
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre titularul cererii de chemare in judecata si titularul raportului de drept substantial supus judecatii.
Prin exceptie, calitatea procesuala activa ii este recunoscuta si procurorului, prin prevederile art. 92 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila (art. 45 alin. 1 din Vechiul Cod de procedura civila), conform cu care procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
Un caz anume prevazut de lege este cel conferit prin  prevederile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, conform cu care, prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se poate dispune sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
In speta, prin rezolutia din 02.08.2006, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in temeiul art. 228 alin. 6 Cod procedura penala a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de neincepere a urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de uz de fals, prevazuta de art. 291 Cod penal, intrucat a intervenit decesul faptuitorului R.I. si de neincepere a urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 Cod penal, intrucat exista o cauza de iresponsabilitate a numitei N.A.M.. De asemenea, sub aspectul acestei din urma infractiuni s-a confirmat solutia de neincepere a urmaririi penale, intrucat s-a implinit termenul special de prescriptie a raspunderii penale.
Conform art. 228 alin. 6 teza a II-a Cod procedura penala, in forma in vigoare de la data emiterii ordonantei, copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare.
Din adresa nr.761/VIII-1/2015 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, rezulta ca, in urma verificarilor efectuate, nu s-au regasit in evidentele acestei institutii comunicari cu privire la solutia din data de 02.08.2006. Ulterior, a fost identificata cererea de comunicare formulata  de una dintre persoanele interesate, B.C. si inregistrata cu nr. 669/VIII-1/2011, iar solutia a fost comunicata acestuia la data de 14.03.2011.
Conform art. 228 alin.6/1 Cod procedura penala, in vigoare la data de 02.08.2006, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se poate face plangere la instanta de judecata, potrivit art. 278/1 si urmatoarele Cod procedura penala, adica in termen de 20 zile de la data comunicarii.
Din cuprinsul rezolutiei nr. 6215 din 02.08.2006, reiese faptul ca sesizarea pentru efectuarea de cercetari penale impotriva numitei N.A.M. si numitului R.I., sub aspectul savarsirii infractiunilor pentru care s-a pronuntat solutia de neincepere a urmarii penale, a fost facuta de I.A. si B.I. si de locatarii imobilului din Bucuresti, str. Thomas Masaryk nr. 36, sector 2. Ca urmare, datorita necomunicarii solutiei, raportat la acestia, cu exceptia lui B.C., solutia de neincepere a urmaririi penale nu este nici pana in prezent definitiva.
Rezolutia nu cuprinde nici o mentiune cu privire la masurile asiguratorii sau cu privire la restabilirea situatiei anterioare, in sensul art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedura penala.
Intr-adevar, prin art. 245 alin. 1 lit. c Cod procedura penala in vigoare la data emiterii rezolutiei, se prevede ca prin ordonanta de incetare a urmaririi penale (neincepere a urmaririi penale) se dispune totodata asupra masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
Acest text se coroboreaza cu prevederile art. 14 alin. 1 Cod procedura penala conform cu care, repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile, in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de aparare.
Numai ca instanta penala nu a fost sesizata pentru comiterea vreunei infractiuni pentru a putea solutiona actiunea civila, iar instanta civila nu putea fi sesizata de catre procuror caci, conform art. 45 alin. 1 Cod procedura civila, Ministerul Public putea porni actiunea civila doar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si alte cazuri expres prevazute de lege.
Cum speta nu se circumscrie nici uneia dintre aceste situatii, rezulta ca procurorul nu putea dispune prin rezolutie masuri cu privire la desfiintarea totala sau partiala a inscrisurilor pretins false, desi a retinut in cuprinsul acesteia ca din raportul de expertiza criminalistic nr. 49 din 09.02.2005, s-a  concluzionat ca semnaturile de pe actiunea in revendicare depusa in dosarul nr. 5697/1994 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de pe cererea de legalizare si investire cu formula executorie a sentintei civile nr. 6675/1994, de pe actiunea in revendicare depusa in dosarul civil nr. 3628/1997 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, de pe cererea de legalizare si investire cu formula executorie a deciziei civile nr. 59/1998, nu au fost executate de N.A.M.V. si nici de numitul R.I..
Numai ca inainte de comunicarea rezolutiei din 02.08.2006 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti (deci inainte ca solutia enuntata sa ramana definitiva, situatie ce se mentine si la data intentarii prezentei actiuni din 09.07.2013, cu privire la majoritatea titularilor cererii catre parchet), dispozitiile art. 245 Cod procedura penala au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, intrata in vigoare la 07.09.2006, in sensul ca procurorul a fost abilitat sa sesizeze instanta civila competenta cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
Astfel, prin art. I pct. 132 din aceasta lege s-a prevazut ca, la art. 245, dupa litera c alin. 1 Cod procedura penala se introduce o noua litera, litera c1, cu urmatorul cuprins: sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
Ca urmare a acestei modificari legislative, revenind asupra unei statuari anterioare contrare, prin decizia nr. 2 din 17.01.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie, a statuat ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 45 alin. 1 teza finala Cod procedura civila, raportat la dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedura penala, procurorul are legitimare procesuala activa de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, in tot sau in parte, a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata.
Din considerentele aceleiasi decizii, care sunt ca si dispozitivul, obligatorii pentru instante, rezulta ca vointa legiuitorului a fost in sensul de a conferi legitimare procesuala activa procurorului, de a formula actiunea pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris, ori de cate ori pronunta una din solutiile de netrimitere in judecata, anume de incetare a urmaririi penale sau, dupa caz, de neincepere a urmaririi penale, ori de scoatere de sub urmarire penala.
In acest sens, stau marturie prevederile art. 228 alin. 6 teza finala Cod procedura penala, conform cu care dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1, sunt aplicabile si in cazul in care procurorul dispune neinceperea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala, acesta fiind abilitat in mod expres sa introduca actiune in fata instantei civile pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris, cand pronunta astfel de solutii.
In consecinta, titularii plangerilor penale, solutionate prin neinceperea urmarii penale, aveau posibilitatea de a cere procurorului in procedura plangerii reglementate prin art. 278/1 Cod procedura penala completarea rezolutiei din 02.08.2006, in sensul de a cuprinde mentiunea de sesizare a instantei civile pentru desfiintarea inscrisurilor pretins falsificate.
Dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 356/2006, este activat principiul aplicarii imediate a legii noi cu privire la raporturile juridice ale caror efecte nu s-au epuizat sub imperiul legii vechi, aplicabil atat inainte, cat si dupa modificarea Codului de procedura civila. Desi, aceasta lege contine modificari ale normelor procesual penale, datorita efectelor produse asupra proceselor civile, prin recunoasterea calitatii procesuale active parchetului pentru intentarea unei actiuni de drept civil, principiul aplicarii imediate a legii noi este aplicabil actiunilor civile, care au ca obiect desfiintarea unui inscris falsificat.
Chiar in lipsa completarii acestei rezolutii, la data intentarii actiunii, 09.07.2013, procurorul avea legitimare procesuala activa de a cere desfiintarea inscrisurilor, in baza art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod procedura penala, coroborat cu art. 45 alin. 1 teza finala Cod procedura civila, al carui continut a fost preluat in integralitate prin art. 92 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila.
Aceste din urma prevederi legale sunt aplicabile raportului juridic dedus judecatii in baza art. 24 din Noul Cod de procedura civila, conform cu care dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare.
Cum Noul Cod de procedura civila a intrat in vigoare la 15.02.2013, iar actiunea a fost intentata la 09.07.2013, evident este guvernata de prevederile legii noi si nu de cele aflate in vigoare la data de 02.08.2006, in ceea ce priveste solutionarea laturii civile.
In consecinta, in opinie majoritara, ca urmare a inlaturarii exceptiei lipsei calitatii procesuale active, in lipsa cercetarii fondului, in baza art. 480 alin. 3 teza a II-a din Noul Cod de procedura civila, Curtea a admis ambele apeluri, a anulat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare pe fond aceleiasi instante.
Celelalte motive de apel formulate de catre intervenienti fiind subsecvente rezolvarii exceptiei lipsei calitatii procesuale active urmeaza a fi avute in vedere la solutionarea in fond a cererii de catre prima instanta.

In motivarea opiniei separate, s-a retinut ca  litigiul are ca obiect desfiintarea unor inscrisuri false, la cererea  Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in favoarea  caruia au intervenit, in mod accesoriu, intervenientii P.T. si P.I.. S-a retinut ca in principiu, potrivit art. 92 Noul Cod de procedura civila procurorul poate porni orice actiune  civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor  legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
Cum in prezentul proces, procurorul nu a formulat actiunea civila in interesul unor persoane minore, incapabile sau disparute, ci in interesul unor persoane pe deplin capabile, care au si intervenit in prezentul proces in interesul Parchetului si nu in interes propriu atunci, problema calitatii procesuale active a Parchetului se transfera catre ultima ipoteza legala, aceea constand in „alte cazuri expres prevazute de lege).
Legea speciala care a prevazut expres legitimarea procesuala activa a procurorului de a formula actiunea civila pentru desfiintarea, in tot sau in parte a unui inscris falsificat este Legea nr. 356 din 21.07.2006 care prevede, completand Codul de procedura penala din anul 1968, ca prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune si asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
Prin decizia nr. 2 din 17.01.2011, pronuntata in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca procurorul are legitimare procesuala de a formula actiunea civila cu privire la desfiintarea in tot sau in parte a unui inscris falsificat, atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata, integrand aceasta situatie in „alte cazuri expres prevazute de lege”, in acord cu sintagma extensiva utilizata de legiuitor in art. 45 alin. 1 din Cod procedura civila (1865).
Problema in prezenta speta este aceea ca, Legea nr. 356 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 07.08.2006 a intrat in vigoare la 06.09.2006, potrivit art. 3 din legea mentionata, iar rezolutia parchetului de neincepere a urmaririi penale respectiv rezolutia din dosarul nr. 6215/P/2001 a fost pronuntata la data de 2.08.2006, sub imperiul legii vechi. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 4 din Legea nr. 356/2006, actele si lucrarile efectuate potrivit legii anterioare, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, (respectiv a Legii nr. 356) raman valabile. Rezulta ca, la data pronuntarii rezolutiei de neincepere a urmaririi penale procurorul nu avea temei legal pentru a dispune sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris, actul fiind bine intocmit in baza dispozitiilor legale in vigoare la data emiterii lui.
De asemenea, in lipsa existentei unei dispozitii in rezolutia Parchetului, respectiv a dispozitiei exprese de sesizare a instantei civile, asa cum prevede  art. 245 lit. c/1 Cod procedura penala, introdus prin Legea nr. 356/2006 si cum a observat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia pronuntata in interesul legii nr. 2 din 17.01.2011, nu exista nici un temei legal pentru ca parchetul sa sesizeze instanta civila, deoarece data de 06.09.2006, data de intrare in vigoare a Legii nr. 356/2006, este data la care procurorul a primit legal legitimare procesuala activa pentru sesizarea instantei civile cu privire la   desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, data pana la care legitimarea procesuala a parchetului a fost legal limitata la initiativa procesuala in favoarea minorilor, disparutilor si incapabililor. Deci, de la data mentionata, sesizarea instantei civile, legal limitata de art. 45 alin. 1 Cod procedura civila (1865) a devenit obligatorie, in cazul prevazut de art. 245 lit. c/1 Cod procedura penala (1968).
Insa, legea nu se aplica in mod retroactiv, ci dispune numai pentru viitor, potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, astfel ca, instanta civila putea fi legal sesizata de catre procuror, cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unor inscrisuri, numai in baza unei rezolutii date dupa data de 06.09.2006 si prin care se dispune in mod expres si obligatoriu, potrivit  dispozitiilor legale si a motivatiei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cuprinsa  in decizia nr. 2  din 17.01.2011, data in interesul legii, sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris.
Cum rezolutia de neincepere a urmaririi penale a fost pronuntata anterior datei de 06.09.2006 si cum, in mod legal, aceasta nici nu cuprinde nici o dispozitie de sesizare a instantei civile, prezentul demers judiciar al Parchetului este lipsit  de legitimare procesuala activa, deoarece legitimarea procesuala este justificata de lege, numai in cazuri speciale, adica numai prin aplicarea dispozitiilor art. 245 lit. c/1) Cod procedura penala (1968) si numai cu indeplinirea conditiilor acelui text, care nici nu exista la data rezolutiei parchetului.
In baza art. 248 Noul Cod de procedura civila pronuntarea in baza unei exceptii face de prisos cercetarea fondului cauzei, astfel ca, motivele de apel ce excedeaza aspectul de procedura existent in dezbaterea instantei nu vor fi analizate.
De aceea, in opinie separata s-a propus respingerea apelurilor, in baza art. 480 Noul Cod de procedura civila.