Recurs. Admisibilitatea actiunii intemeiate pe dispozitiile art.111 C.Pr.Civ si art.1 alin.1 lit.c raportat la art.11 din Decretul-Lege nr.118/1990

  Recurs. Admisibilitatea actiunii intemeiate pe dispozitiile art.111 C.Pr.Civ si art.1 alin.1 lit.c raportat la art.11 din Decretul-Lege nr.118/1990, actiune prin care se solicita a se constata ca fiind vechime in munca timpul cat o persoana, dupa data de 06.03.1945, a fost internata in spitale de psihiatrie pe motive politice. Dovezi ale persecutiei sau urmaririi politice. Lipsa abilitarii legale a instantei civile de a constata existenta drepturilor prevazute de art.8 si 9 din Decretul-Lege nr.118/1990.

Domeniu: procedura civila

Art.111 C.Pr.Civ; art.1 alin.1 lit.c din Decretul-Lege nr.118/1990; art.11 din Decretul-Lege nr.118/1990; art.8, 9 si 10 din Decretul-Lege nr.118/1990.

Cererea intemeiata pe dispozitiile art. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila prin care reclamantul solicita sa se constate ca nu a putut sa-si exercite o profesie sau o ocupatie pe perioada cat a fost persecutat sau urmarit, internat in spitale de psihiatrie, din motive politice, ceea ce atrage si incidenta art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990, are caracterul unei actiuni in constatare aflata in competenta jurisdictiei generale de drept comun, si nu este supusa unei proceduri administrative prealabile pentru a fi data in competenta instantei de contencios-administrativ.
De altfel, dispozitiile art.11 din Decretul nr. 118/1990 sunt distincte de dispozitiile art. 10 din acelasi act normativ care instituie o procedura prealabila administrativa pentru stabilirea drepturilor prevazute de art. 1 – 9 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Perioada de internare medicala intr-un institut de psihiatrie constituie un motiv suficient pentru ca reclamantul sa nu isi poata exercita o profesie si sa beneficieze astfel de vechime in munca.
In privinta cererii prin care se solicita sa se constate ca reclamantul beneficiaza de drepturile prevazute de art. 1 – 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, instanta civila nu poate insa constata existenta drepturilor prevazute de art. 8 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, acestea putand fi obtinute doar dupa urmarea procedurii speciale instituite prin art. 10 din Decretul-lege nr.118/1990, supusa jurisdictiei de drept administrativ instituita prin Legea contenciosului-administrativ nr. 554/2004, cum just sustine recurenta prin motivele de recurs. ( Decizia civila nr.551R/ 09 mai 2015  pronuntata de  CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA)




Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 18.12.2012, reclamantul C.C. a chemat in judecata pe paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, solicitand sa se constate calitatea sa de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989 – remarcat prin fapte deosebite, si sa fie obligati paratii la acordarea drepturilor legale prevazute de art. 5 alin. 1 Legea nr. 341/2004.
In motivare, a aratat ca, inca din perioada adolescentei a desfasurat efectiv activitati anticomuniste, motiv pentru care, atat el, cat si familia sa, au fost sanctionati de organele de partid si de stat din acea perioada, iar el a si fost privat de liberate. Intrucat era profund marcat de represiunile la care a fost supus de-a lungul timpului, inca din prima clipa a declansarii Revolutiei, a participat activ pentru rasturnarea regimului comunist, motiv pentru care a fost eliberat Certificatul de Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, seria LRM – C nr. 00396, emis de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989.
Potrivit certificatului, beneficiaza de drepturile conferite de Legea 341/2004, respectiv prioritate in asigurarea unei locuinte sociale, stabilirea chiriei la nivelul minim prevazut de lege pentru locuintele din Fondul Locativ de Stat, atribuirea in proprietate a 10.000 mp teren in extravilan, atribuirea in proprietate, fara plata, a locului de veci, accesul gratuit la tratamente si medicamente in spitale, policlinici si baze de tratament si statiuni balneoclimaterice, transport urban gratuit, scutirea  de la plata taxelor si impozitelor pentru o  locuinta din proprietate si terenul aferent acestuia, acordarea unei indemnizatii lunare, pensionare cu cinci ani inainte de implinirea varstei standard prevazuta de lege, scutirea de la plata taxei TV si radio, insa aceste drepturi nu i-au fost acordate nici pana in prezent.
In drept, a invocat dispozitiile art. 111 Cod civil, art. 3 lit. b pct. 3 si art. 5 alin. 1 din Legea nr. 341/2004.
La data de 11.03.2013, reclamantul si-a completat cererea de chemare in judecata solicitand instantei obligarea paratilor si la acordarea drepturilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1190.
In motivare, a aratat ca, din cauza activitatii anticomuniste incepute in luna august 1961, prin expedierea unei scrisori legatiei SUA din Romania, a fost retinut de securitate si anchetat, iar ulterior, prin sentinta penala nr. 66/29.09.1962, pronuntata de Tribunalul Brasov, a fost internat pentru tratament obligatoriu timp de 5 luni, desi in realitate era sanatos psihic.
Dupa iesirea din spital, nu a beneficiat de dreptul de munca, pensie, asistenta medicala sau ajutor social, reusind sa se angajeze abia in anul 1970, fiind in continuare sub supravegherea organelor represive.
In baza sentintei penale nr. 661/13.04.1984 pronuntata in dosarul nr. 2400/1984, a fost internat la spitalul Dr. Gheorghe Marinescu pana in anul 1987, cand, la cererea sa, i-a fost inlocuita masura internarii medicale, cu masura obligarii la tratament medical.
La data de 06.06.2013, paratul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei de obiect pentru capatul I de cerere.
Prin precizarile depuse la dosar la data de 01.10.2013, reclamantul a aratat ca intelege sa se judece cu Directia Generala de Munca si Protectie Sociala Bucuresti, subordonata Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti, fata de dispozitiile art. 12, alin. 2 si art. 10 alin. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 si Legea nr. 341/2004. Tot la acea data, reclamantul a solicitat sa se ia act de renuntarea la judecata capatului 1 de cerere.
Prin incheierea de sedinta din data de 03.10.2013, instanta a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capatului I din cerere, respingand exceptia invocata prin intampinare, ca ramasa fara obiect.
La data de 29.10.2013, parata Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii, ca nelegala si neintemeiata.
In sustinerea exceptiei, parata a aratat ca Directia Generala de Munca si Protectie Sociala Bucuresti nu exista, aceasta fiind desfiintata incepand cu data de 30.11.2009 prin HG nr. 1384/2009, data de la care Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, functioneaza in cadrul Agentiei pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti.
A mai precizat ca cererea a fost introdusa cu incalcarea normelor legale in vigoare, iar mai mult, reclamantul intelege sa solicite constatarea faptului ca nu a fost admis la facultate, ca a fost internat in spitale de psihiatrie pe criterii politice etc., iar nu emiterea unui act administrativ din partea comisiei, astfel ca institutia nu are calitate procesuala pasiva. In raport de cele invocate, a aratat ca Statul Roman este singurul in masura sa repare prejudiciile cauzate prin abuzurile regimului comunist. 
Prin raspunsul la intampinare, reclamantul a aratat ca intelege sa se judece cu Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, in cadrul careia functioneaza Comisia pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin incheierea de sedinta din data de 23.12.2013, instanta a dispus unirea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia pentru Aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990, cu fondul cauzei, pentru considerentele retinute in cuprinsul respectivei incheieri.
Prin sentinta civila nr. 976/13.02.2014, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti – Sectia a II-a Civila a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti si a constatat ca reclamantul beneficiaza de drepturile prevazute de Legea nr. 341/2004 si Decretul-lege nr. 118/1990.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca fata de procedura de stabilire si plata a drepturilor reglementata de art. 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti este neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca, la data de 08.09.2008, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 a eliberat reclamantului certificatul seria LRM – C nr. 00396, confirmand titlul reclamantului de luptator pentru victoria revolutiei romane din decembrie 1989, luptator remarcat prin fapte deosebite, in conditiile Legii nr. 341/2004 a  recunostintei fata de eroii martiri si luptatorii care au contribuit la victoria revolutiei romane din decembrie 1989. In cuprinsul certificatului se mentioneaza ca posesorul certificatului beneficiaza de drepturile conferite de aceasta lege.
Prin sentinta penala nr. 661/13.04.1984 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 2400/1984 s-a dispus internarea reclamantului C.C. intr-un institut medical de specialitate pana la insanatosire, in temeiul raportului colegial de psihiatrie efectuat de Institutul Medico-Legal Bucuresti. Prin sentinta penala nr. 1057/23.07.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului IV Bucuresti in dosarul nr. 4156/1987 a fost inlocuita masura de siguranta a internarii medicale cu masura de siguranta a obligarii la tratament medical prevazuta de art. 113 Cod penal. Prin sentinta penala nr. 264 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 629/1990, a fost admisa cererea reclamantului C.C. si s-a dispus revocarea masurii de siguranta aplicate prin sentinta penala nr. 1057/23.07.1987
Prin nota nr. 214337/23.10.1981, reclamantul a primit din partea Ministerului de Interne, Inspectoratul Municipiului Bucuresti o caracterizare, prin care se arata ca acesta a facut aprecieri negative la adresa oranduirii din tara noastra, precum si la conducerea superioara de partid si de stat.
In baza probelor administrate, instanta a retinut ca reclamantul este titularul unui certificat emis in temeiul Legii nr. 341/2004 si a fost internat in perioada 1984 – 1987 intr-un spital de psihiatrie.
In consecinta, instanta a retinut incidenta in cauza a prevederilor art. 111 din Codul de procedura civila, dar si a dispozitiilor Legii nr. 341/2004, a recunostintei fata de eroii martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit de pe urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.
De asemenea, instanta a statuat ca in cauza sunt aplicabile si dispozitiile art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri.
Impotriva sentintei au declarat apel paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si parata Agentia Pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 1193 A/16.09.2014, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parata Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti si a admis apelul formulat de apelantul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, a schimbat in parte sentinta in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a respins actiunea fata de acest parat, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Totodata, a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei si a obligat pe apelanta Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti la plata sumei de 1.600 lei cheltuieli de judecata catre intimat.
Analizand sentinta apelata, prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop.
In speta, reclamantul a dedus judecatii drepturile reglementate de  Decretul-lege nr. 118/1990, iar potrivit art. 12 alin. 2 din acest act normativ stabilirea si plata acestor drepturi se fac de catre Directiile de Munca si Protectie Sociala.
De asemenea, reclamantul a supus judecatii neacordarea efectiva a drepturilor reglementate de art. 5 alin. 1 Legea nr. 341/2004, de care este indreptatit sa beneficieze conform certificatului seria LRM – C nr. 00396/08.09.2008 eliberat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, valorificarea fiecaruia dintre drepturile mentionate revenind in sarcina specifica a unei institutii.
Prin urmare, in conditiile in care pentru reglementarea raporturilor juridice legate de aplicarea  Decretului-lege 118/1990 si a Legii nr. 341/2004, sunt stabilite in mod expres persoanele juridice in atributiile carora revin stabilirea si plata drepturilor care fac obiectul prezentei judecati, nu este intrunita cerinta identitatii dintre debitorul din raportul juridic dedus judecatii si paratul chemat in judecata, astfel incat  apelantului parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala  pasiva.
In consecinta, tribunalul a apreciat ca se impune schimbarea sentintei, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si respingerea actiunii fata de acest parat, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
  In ceea ce priveste apelul formulat  de apelanta Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, tribunalul a constatat ca sunt corecte sustinerile apelantei in sensul ca institutia  abilitata a se pronunta cu privire la incadrarea petentilor in prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 este comisia existenta la nivelul Agentiei pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti.
Tribunalul a constatat insa, ca instanta de fond nu s-a substituit atributiilor comisiei, ci a examinat cererea reclamantului doar din perspectiva art. 1 alin.1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990, potrivit caruia constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda, in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice a fost internata in spitale de psihiatrie.  
  Instanta a avut in vedere  faptul ca reclamantul a invocat dispozitiile art.11 din Decretul-lege nr. 118/1990, potrivit carora persoanele care fac dovada, prin hotarare judecatoreasca de constatare, ca nu au putut sa-si exercite profesia sau, dupa caz, ocupatia pe perioada in care au fost persecutate sau urmarite din motive politice beneficiaza de vechime in munca pe perioada in care s-au aflat in atare situatie.
In sustinerea demersului sau, reclamantul a depus la dosar decizia nr. R/201860/28.06.2012, prin care a fost respinsa cererea de pensionare formulata de reclamant, retinandu-se anumite aspecte referitoare la vechimea in munca si la varsta acestuia.
Prin urmare, instanta a constatat doar ca pe perioada 1984 – 1987, cat a fost internat in perioada intr-un spital de psihiatrie, reclamantul se incadreaza in dispozitiile art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990.
Aceasta atributie a fost stabilita in competenta instantelor de judecata prin chiar dispozitiile art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990.
In ceea ce priveste drepturile reglementate de art. 4, 5 din Legea nr. 341/2004, instanta a avut in vedere ca prin certificatul seria LRM – C nr. 00396/08.09.2008 eliberat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, reclamantului i-a fost recunoscuta calitatea de luptator pentru victoria revolutiei din 1989 si i s-au acordat drepturile stabilite prin art. 4-5 din Legea nr. 341/2004, care se suprapun in parte cu cele recunoscute prin art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Impotriva deciziei a declarat recurs parata Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, care, in sustinerea motivelor de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 3, 4, 7 si 9 Cod procedura civila, i-a adus urmatoarele critici:
-hotararea s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, in sensul ca in baza art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990, capatul de cerere privind constatarea drepturilor prevazute de art. 1 – 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, este supus unei proceduri administrative si jurisdictiei instantei de contencios administrativ, in temeiul Legii nr. 554/2004;
-instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, cand a constatat existenta in beneficiul reclamantului a drepturilor prevazute de art. 1 – 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, fara ca acesta sa fi urmat procedura administrativa prevazuta de art. 10 alin. 1 si 4 din acelasi act normativ. De asemenea, instanta a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990, care nu a fost invocat prin cererea de chemare in judecata si, oricum, nu poate fi coroborat cu dispozitiile art. 1 alin. 1 din acelasi act normativ;
-hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii, ceea ce este contrar dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
-instanta a facut o gresita aplicare a legii cand a constatat ca cererea reclamantului se incadreaza in dispozitiile art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990, retinand ca a dovedit ca a fost internat, din motive politice, timp de 5 luni intr-un spital de psihiatrie in anul 1962 si in perioada 1984 – 1987. In plus, prevederile art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990 pretind ca cel care le invoca sa faca dovada imposibilitatii exercitarii profesiei din motive politice, probe pe care reclamantul nu le-a produs;
-gresit instanta nu a retinut incidenta exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive in raport de drepturile consacrate prin Legea nr. 341/2004, singura entitate careia legea ii acorda personalitate juridica fiind Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989.
Curtea a apreciat ca recursul este doar in parte intemeiat.
Hotararea cuprinde motivele pe care se sprijina atat in fapt cat si in drept, astfel incat prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedura civila si art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sunt respectate.
Solutionand cauza in baza atributiilor jurisdictionale recunoscute prin Constitutie si legea de organizare judiciara, nu se poate retine ca instantele ar fi depasit atributiile puterii judecatoresti si ca ar fi preluat atributiile administrative ale organelor de jurisdictie.
In alta ordine de idei, gresit se sustine ca reclamantul nu si-ar fi intemeiat cererea modificatoare si pe dispozitiile art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990, atata vreme cat a sustinut ca a inceput activitatea anticomunista in luna august 1961, prin expedierea unei scrisori Legatiei SUA din Romania, in care isi manifesta dorinta si intentia de a intra in legatura cu atasatul militar al legatiei. Urmare a acestui fapt a fost retinut de securitate si anchetat, iar ulterior, s-a prezentat la legatia SUA si a cerut azil politic. Datorita acestui demers a fost din nou anchetat, expertizat si declarat bolnav mintal, iar prin sentinta penala nr. 66 din 29.09.1962 pronuntata de Tribunalul Militar Brasov s-a luat masura internarii sale intr-un spital de psihiatrie, desi era sanatos psihic, astfel cum rezulta din adresa nr. 27656/14.12.1962 emisa de fostul Minister al Fortelor Armate al RPR, prin are se consemneaza ca la ultimul control medical facut de medici de specialitate, in urma unei indelungate supravegheri medicale, a reiesit ca este normal psihic. Dupa iesirea din spital, unde a stat internat timp de 5 luni, a fost dat in grija familiei, fara drept de munca, fiind urmarit permanent de agenti ai securitatii, astfel ca abia in anul 1970 a reusit sa se angajeze si sa obtina calificarea de matriter. In anul 1978 cand a informat autoritatile statului ca doreste sa emigreze in SUA, intrucat nu se poate realiza in tara, fapt rezultat din procesul-verbal din 02.06.1981, a fost din nou pus sub urmarire, iar in anul 1984, Procuratura Locala a Sectorului 3 Bucuresti a solicitat internarea sa fortata intr-un spital psihiatric, cerere care a fost admisa prin sentinta penala nr. 661 din 13.04.1984 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti. De-abia in anul 1987, Judecatoria Sectorului 4 a Municipiului Bucuresti, prin sentinta penala nr. 1057 din 23.07.1987, a admis cererea sa si a dispus inlocuirea masurii de siguranta a internarii medicale, cu masura obligarii la tratament medical.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar decizia nr. R201860 din 28.06.2012 a Casei Locale de Pensii a Sectorului 4 Bucuresti, prin care se constata un stagiu total de cotizare realizat de 10 ani, 9 luni si 17 zile, ceea ce face a nu fi indeplinite prevederile art. 52 din Legea nr. 263/2010 si cu consecinta respingerii cererii sale de pensionare.
Din examinarea situatiei de fapt prezentate rezulta ca reclamantul a solicitat sa se constate, atat faptul ca beneficiaza de drepturile prevazute de art. 1 – 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, cat si faptul ca nu a putut sa-si exercite o profesie sau o ocupatie pe perioada, cat a fost persecutat sau urmarit, internat in spitale de psihiatrie, din motive politice, ceea ce atrage si incidenta art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990. Instanta de judecata este suverana in a stabili temeiul juridic al actiunii in raport de situatia de fapt expusa de parti.
Conform art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 06.03.1945, … constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 06.03.1945, pe motive politice a fost internata in spitale de psihiatrie.
Cum just au retinut instantele, reclamantul a facut dovada ca prin sentinta penala nr. 661 din 13.04.1984 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti a Municipiului Bucuresti, s-a admis sesizarea Procuraturii Locale a Sectorului 3 Bucuresti si s-a dispus internarea sa intr-un institut medical de specialitate psihiatrica pana la insanatosire.
Din cuprinsul sentintei penale susmentionate nu rezulta care ar fost fapta prevazuta de legea penala care ar fi impus luarea unei asemenea masuri de siguranta fata de reclamant, ci doar faptul ca este lipsit de discernamant si ca prezinta un grad ridicat de pericol social.
Masura internarii medicale a fost inlocuita cu masura obligarii la tratament medical prin sentinta penala nr. 1957 din 23.07.1987 a Judecatoriei Sectorului 4 a Municipiului Bucuresti.
De-abia prin sentinta penala nr. 164 din 10.04.1990, Judecatoria Sectorului 3 a Municipiului Bucuresti a dispus revocarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, in urma efectuarii unei expertize psihiatrice.
Mai mult decat atat, reclamantul a facut dovada ca a fost internat intr-un instituit de psihiatrie si in baza sentintei penale nr. 66 din 29.08.1962 a Tribunalului Militar Brasov, dar tribunalul nu a constatat ca aceasta perioada de internare constituie vechime in munca, iar reclamantul nu a formulat recurs, astfel incat, Curtea nu poate face astfel de constatari direct in recursul declarat de catre parata.
Perioada de internare medicala intr-un institut de psihiatrie constituie insa un motiv suficient pentru ca reclamantul sa nu isi poata exercita o profesie si sa beneficieze astfel de vechime in munca.
Faptul ca aceasta masura avea la baza considerente politice o demonstreaza adresele si procesele-verbale la care face referire reclamantul in cererea de chemare in judecata.
Oricum, in recurs, Curtea nu poate modifica situatia de fapt deja stabilita de primele instante.
In consecinta, just a retinut tribunalul ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 11 din Decretul-lege nr. 118/1990, conform cu care, persoanele care fac dovada prin hotarare judecatoreasca de constatare ca nu au putut sa-si exercite profesia sau, dupa caz, ocupatia pe perioada in care au fost persecutate sau urmarite din motive politice, beneficiaza de vechime in munca pe perioada in care s-au aflat in atare situatie.
Cererea intentata in baza acestui text are caracterul unei actiuni in constatare aflata in competenta jurisdictiei generale de drept comun, intemeiata pe dispozitiile art. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila si nu este supusa unei proceduri administrative prealabile pentru a fi data in competenta instantei de contencios-administrativ.
De altfel, dispozitiile art. 11 din Decretul nr. 118/1990 sunt distincte de dispozitiile art. 10 din acelasi act administrativ care instituie o procedura prealabila administrativa pentru stabilirea drepturilor prevazute de art. 1 – 9 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Faptul ca, in speta, prin hotararea judecatoreasca de constatare se atesta ca reclamantul nu a putut sa-si exercite o profesie in mod evident in perioada in care a fost internat din motive politice, in perioada 1984 – 1987 si ca aceasta perioada constituie vechime in munca si in raport de dispozitiile art. 1 alin. 1 lit. c din Decretul-lege nr. 118/1990, nu schimba competenta instantei civile in solutionarea cauzei.
Instanta civila nu poate insa constata existenta drepturilor prevazute de art. 8 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, acestea putand fi obtinute doar dupa urmarea procedurii speciale instituite prin art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990, supusa jurisdictiei de drept administrativ instituita prin Legea contenciosului-administrativ nr. 554/2004, cum just sustine recurenta prin motivele de recurs.
Referitor la motivul de recurs privind incidenta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a apelantei in raport de dispozitiile Legii nr. 341/2004 – legea recunostintei fata de eroii martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989, Curtea retine ca acesta este neintemeiat, intrucat prin art. 131 din aceasta lege se stipuleaza ca sumele aferente platii indemnizatiilor prevazute de prezenta lege, se suporta de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, Ministerului Apararii etc..
Or, apelanta-parata este arondata Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, astfel incat are atributii in domeniul punerii in aplicare a Legii nr. 341/2004.
In raport de aceste considerente, Curtea a admis recursul declarat de catre parata Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, a modificat in parte decizia, a admis apelul declarat de aceeasi agentie, a schimbat in parte sentinta si a admis in parte capatul de cerere intemeiat pe dispozitiile Decretului-lege nr. 118/1990, in sensul ca a constatat ca perioada in care reclamantul a fost internat in spitale de psihiatrie in 1984 – 1987, in baza sentintei penale nr. 661 din 13.04.1984 a Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, constituie vechime in munca. Restul dispozitiilor deciziei si sentintei, inclusiv cele referitoare la constatarea beneficierii reclamantului de drepturile prevazute de Legea nr. 341/2004, au fost mentinute.