Onorariul administratorului judiciar. Competente de stabilire.

DOMENIUL – Faliment

Onorariul administratorului judiciar. Competente de stabilire.

Art.23 (1) si 41 din Legea nr.64/1995 releva ca judecatorul sindic stabileste retributia administratorului judiciar numai cu ocazia deschiderii procedurii, pe parcursul procedurii aceasta competenta revenind adunarii creditorilor. Astfel, esential de retinut este faptul ca, competenta stabilirii retributiei (remuneratiei) administratorului judiciar nu este data administratorului / lichidatorului judiciar nici prin planul de reorganizare.
In concluzie, in speta, administratorul judiciar si-a stabilit un onorariu fara a avea acea competenta data prin lege, probele nerelevand efectuarea de demersuri in consens cu prevederile legale in materie in privinta remuneratiei stabilite daca ar fi fost nemultumit de onorariul fixat de instanta, demersuri vizand posibila majorare dar tot prin intermediul instantei si sau al comitetului creditorilor dupa caz.
In aceste conditii in planul de reorganizare trebuia inclus onorariul aprobat deja si nu unul stabilit unilateral de practician.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1887 din 11.11.2014)

Deliberand constata ca, prin sentinta civila nr.909/28.01.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul nr.32505/3/2013 a fost admisa contestatia depusa de DGFPMB impotriva raportului de activitate din data de 29.10.2013 privind onorariul administratorului judiciar S R de I SPRL Bucuresti si s-a dispus restituirea sumei de 372564 lei reprezentand onorariu incasat in perioada 02.04.2013-28.10.2013 in contul debitoarei SC C M E SA Bucuresti.
In esenta s-a retinut ca administratorul judiciar nu poate legal sa-si stabileasca onorariul in mod unilateral, acest fapt realizandu-se cu stricta respectare a prevederilor Legii nr.85/2006.
Impotriva sentintei precitate a formulat recurs administratorul judiciar S R de I IPURL Bucuresti in temeiul art.12 din Legea nr.85/2006 solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate si pe fond respingerea contestatiei impotriva raportului din data de 29.10.2013 ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In esenta recurenta arata ca a fost desemnata ca administrator judiciar al societatii debitoare, ca comitetul creditorilor a votat planul de reorganizare propus de recurenta, plan in continutul caruia este inclus si onorariul sau lunar ca fiind de 10.000 Euro lunar si judecatorul sindic a confirmat acest plan. Altfel onorariul s-a incasat in perioada urmatoare, fiind facuta referire la acesta in rapoartele lunare de activitate intocmite si depuse la dosar.
Ca urmare, recurenta considera ca instanta de fond in mod gresit a apreciat ca administratorul judiciar si-ar fi modificat in mod unilateral onorariul, solutia fiind netemeinica si nelegala.
Asa cum s-a mai aratat recurenta considera ca onorariul a fost inserat in planul de organizare dar acest plan s-a aprobat de comitetul creditorilor si confirmat de instanta, nefiind stabilit in mod unilateral.
Astfel fiind situatia este neintemeiata solutia instantei privind restituirea sumei de 372564 lei, sustinand ca onorariul de 10000 Euro lunar s-a facut conform prevederilor art.38 (1) din OUG nr.86/2006 si ca de vreme ce planul este votat si confirmat platile trebuie astfel facute nefiind posibile modificari fata de prevederile Legii nr.85/2006. Ori prin admiterea contestatiei formulata de creditoare s-a modificat implicit planul de reorganizare in mod nelegal.
Invocand prevederile art.21 (1) din Legea nr.85/2006, recurenta sustine ca intr-un raport de activitate din 08.01.2013 a precizat ca onorariul este de 10.000 Euro dar, acest raport nu a fost contestat de creditoare ceea ce inseamna ca si-a dat acordul pentru incasarea onorariului odata cu votarea planului. In acest sens ar veni si dispozitiile art.100 din Legea nr.85/2006 privind votarea planului pe categorii de creante, text de lege aplicat si respectat in speta.
In drept se invoca art.12, 19 si urmatoarele, art.100 din Legea nr.85/2006, art.38 din OUG nr.86/2006, art.3041 Cod procedura civila.
Ca probe s-au propus inscrisuri.
Ulterior recurenta a depus precizari vizand motive noi de recurs fiind  respinse ca tardiv formulate prin incheierea de la 14.10.2014.
Intimata a depus concluzii scrise.
Cererea a fost legal timbrata.
Examinand cererea in raport de probele administrate in cauza Curtea retine ca recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Articolul 19 (2) si art.107 (1) lit.”D” pct.b1) din Legea nr.85/2006, releva desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, respectiv, a administratorului / lichidatorului provizoriu, stabilirea atributiilor acestora si evident stabilirea remuneratiei in conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei. Daca remuneratia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art.4 din Legea nr.85/2006 aceasta se stabileste de judecatorul-sindic pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician in insolventa.
Altfel art.23 (1) si 41 din Legea nr.64/1995 releva ca judecatorul sindic stabileste retributia administratorului judiciar numai cu ocazia deschiderii procedurii, pe parcursul procedurii aceasta competenta revenind adunarii creditorilor.
Deci, esential de retinut este faptul ca, competenta stabilirii retributiei (remuneratiei) administratorului judiciar nu este data administratorului / lichidatorului judiciar nici prin planul de reorganizare.
In concluzie, administratorul judiciar a stabilit onorariu de 10.000 Euro lunar fara a avea acea competenta data prin lege, probele nerelevand efectuarea de demersuri in consens cu prevederile legale in materie in privinta remuneratiei stabilite daca ar fi fost nemultumit de onorariul fixat de instanta, demersuri vizand posibila majorare dar tot prin intermediul instantei si sau al comitetului creditorilor dupa caz.
In aceste conditii in planul de reorganizare trebuia inclus onorariul aprobat deja si nu unul stabilit unilateral de practician.
Asadar planul de reorganizare este considerat aprobat si confirmat in masura in care nu contine prevederi nelegale.
Ori, in privinta remuneratiei, planul de reorganizare nu contine un onorariu stabilit conform legii si atunci nici nu se poate vorbi de modificarea acestui plan ci doar de excluderea unei prevederi stabilite cu incalcarea legii.
Este irelevant faptul cand a observat intimata acest aspect dar, esential este faptul ca s-a restabilit echilibrul in activitatea debitoarei si in modul de implementare a planului de reorganizare.
Pentru aceste considerente Curtea a confirmat solutia instantei de fond si in baza art.312 (1) Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.