Anulare acte frauduloase incheiate cu 3 (trei) ani anterior deschiderii procedurii insolventei

Legea nr. 85/2006
Anulare acte frauduloase incheiate cu 3 (trei) ani anterior deschiderii procedurii  insolventei

 Intervalul de timp dinaintea deschiderii  procedurii insolventei,  poarta in doctrina si jurisprudenta denumirea de „perioada suspecta” deoarece in intervalul premergator deschiderii procedurii exista un potential ridicat de fraudare a creditorilor.
Nu se poate sustine  ca tertilor contractanti nu li s-a dovedit intentia frauduloasa la incheierea actului de vanzare-cumparare cu debitoarea, operatiunile succesive incheiate de acestia, nefiind incheiate in calitate de profesionisti, comercianti, care sunt abilitate prin obiectul de activitate sa desfasoare activitati cu scop speculativ, ci in calitate de persoane fizice care nu desfasoara in mod normal astfel de operatiuni.



-  Articolul 79 Legea nr. 85/2006
-  Articolul 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006
-  Articolul  85 alin. 3  din Legea nr. 85/2006



(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.1827 din 27.10.2014)


Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 2776 din 11.03.2014 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII - a Civila a respins ca neintemeiata cererea formulata de BDO B. R. SPRL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei L. I. SRL in contradictoriu cu paratii SC L. I. SRL prin curator special P. G., D.C.D. si M. L..
In motivarea hotararii judecatorul - sindic a retinut ca reclamantul a invocat drept motiv de nelegalitate intentia partilor contractante de a sustrage  bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice fel drepturile.
A apreciat instanta de fond ca reclamantul nu a fost probat ca, toate partile implicate in vanzarea-cumpararea imobilului au fost de rea-credinta in sensul ca au avut cunostinta de starea de insolventa ce urma a fi creata societatii debitoare, pentru pretul stipulat in contract.
Astfel, a considerat judecatorul - sindic, chiar daca, la data semnarii actului juridic de vanzare, societatea debitoare era implicata in multiple litigii, aceasta situatie nu poate constitui un argument suficient pentru a infrange principiul libertatii contractuale ce guverneaza raporturile comerciale.
De asemenea, in conditiile in care in schimbul vanzarii a fost stipulat un pret real, in cauza nu a fost probata intentia de frauda a societatii debitoare si nici a paratilor D. C. D. si M.L..
Faptul ca la data perfectarii contractului de vanzare-cumparare, societatea debitoare datora sume semnificative bancilor, nu constituie un motiv suficient pentru a proba frauda la lege, invocata de reclamant, iar aspectele ulterioare, respectiv cesiunea de creanta, sunt acte juridice fara relevanta asupra valabilitatii actului de vanzare ce formeaza obiectul prezentei actiuni.
Fata de cele retinute instanta de fond a concluzionat ca niciunul din motivele de nulitate invocate de reclamant in cuprinsul cererii introductive nu sunt de natura sa atraga nulitatea antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1205/14.09.2009.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs BDO B. R. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC L. I. SRL, recursul fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Civila, sub nr. 1839/3/2012, din 8.09.2014.
In motivarea recursului s-a aratat ca intentia de frauda a partilor nu a fost prezumata prin raportare la lipsa din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare a elementului „pret”, asa cum, eronat, a retinut judecatorul - sindic, ci prin raportare la modalitatea de plata a pretului vanzarii care a fost achitat integral prin compensare cu creanta pe care cumparatorii o au fata de societatea vanzatoare in baza contractului de cesiune de creanta incheiat la data de 10.09.2009, intre dl. L. Marius, in calitate de cedent si cumparatorii D.C.D. si M. L., in calitate de cesionari.
Optiunea debitoarei SC L. I. SRL, prin asociat unic si administrator statutar, L. M., de a nu incasa pretul bunurilor vandute, ci de a „achita”, in mod preferential, creanta celor doi parati – cumparatori, prin remiterea catre acestia a bunurilor ce au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare, apare ca o liberalitate efectuata de catre debitoare in favoarea acestora, in vederea fraudarii intereselor altor creditori, operatiune ce contravine legii si trebuie sanctionata cu nulitatea absoluta, a sustinut recurentul.
Cat priveste proba relei credinte a partilor contractante, pe care instanta de fond considera ca nu a fost efectuata in cauza, recurentul apreciaza ca in cauza s-a probat incidenta dispozitiilor art. 79 si art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006.
Astfel, actul a carui anulare se solicita a fost incheiat in septembrie 2009, an ce se circumscrie perioadei de 3 ani anterioara deschiderii procedurii de insolventa impotriva L. I. SRL perioada considerata „suspecta” in doctrina.
Cat priveste complicitatea la frauda a partilor implicate, acesta rezulta cu prisosinta din imprejurarea ca paratii au convenit ca  plata pretului bunurilor ce fac obiectul contractului de vanzare-cumparare sa se efectueze prin compensare, si nu prin creditarea efectiva a contului  bancar al societatii debitoare cu contravaloarea activelor, intelegand astfel ca, pe de o parte, sa protejeze interesele  paratilor-cumparatori, care au beneficiar de un tratament preferential, si, pe de alta parte, sa efectueze drepturile celorlalti creditori ai L. I. SRL, prin diminuarea patrimoniului societatii debitoare si prin sustragerea acestor bunuri de la urmarirea creditorilor interesati sau de a le leza in orice alt fel drepturile.
Intentia de fraudare a intereselor celorlalti creditori rezulta, a mai sustinut recurentul, si din faptul ca la momentul la care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare a carui anulare se solicita, societatea debitoare datora deja sume semnificative bancilor care au finantat activitatea acesteia, institutii care au fost, ulterior, inscrise la masa credala cu suma totala de aproximativ 30 mil. lei, in aceeasi situatie aflandu-se si alti parteneri contractuali ai societatii debitoare, care nu a avut  privilegiul de a-si incasa creantele inainte de deschiderea procedurii insolventei L. I. SRL.
In drept, art. 304 pct. 9 , art. 312 alin. 3 Cod procedura civila (1865).
Intimatii parati nu au formulat intampinari.
Nu au fost solicitate probe in recurs, in sensul dispozitiilor art. 305 Cod procedura civila.
Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, constata recursul fondat pentru considerentele ce succed.
Intervalul de timp dinaintea deschiderii procedurii insolventei, stabilit de legiuitor in functie de anumite criterii, care precede sau insoteste imposibilitatea debitorului de a achita datoriile exigibile cu sumele de bani disponibile, poarta in doctrina si jurisprudenta denumirea de „perioada suspecta”, deoarece in intervalul premergator deschiderii procedurii insolventei exista un potential ridicat de fraudare a creditorilor, care este „valorificat” de multe ori.
Prin art. 79  din Legea nr. 85/2006 legiuitorul a reglementat un instrument juridic menit sa desfiinteze actele juridice frauduloase perfectate in perioada suspecta.
Scopul legii se refera la refacerea activului patrimonial, astfel incat creditorii sa suporte proportional riscul insolventei debitorului.
Printre conditiile de admisibilitate a acestei actiuni specifice se numara: - actul juridic a carui anulare se solicita trebuie sa fie un act fraudulos, cerinta care impune ca prin actul contestat debitorul sa fi urmarit fraudarea intereselor creditorilor inscrisi la masa credala, respectiv debitorul sa urmareasca sau sa constientizeze ca actul savarsit va conduce total sau partial la destabilizarea activitatii sale, patrimoniul sau putand ajunge intr-o stare de insuficienta de fonduri banesti disponibile; - actul juridic incheiat sa aiba ca efect prejudicierea creditorilor; - actul a carui anulare se solicita sa fi fost incheiat in perioada suspecta, perioada in care unii debitori, simt I. apropierea starii de incetare de plati, incearca sa diminueze efectele negative pentru sine ale insolventei, externalizand fraudulos sau prin mijloace ruinatoare activele de care dispun, isi diminueaza pasivul in dauna unora dintre creditori, efectueaza plati fara contraprestatie,  constituie unele garantii pentru creante neprioritare etc.
Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1205 din 14.09.3009, de catre B.N.P. P. R.A., incheiat intre SC L. I. SRL, prin asociat unic si administrator statutar M. L., in calitate de vanzator, si D. C. – D. si M. L., in calitate de cumparatori, avand ca obiect vanzarea a 7 imobile compuse din teren-curti constructii in suprafete de 1.027 m.p., 479 m.p., 1541 m.p., 339 m.p., 2.282 m.p., 1228 m.p. si constructiile edificate pe aceste terenuri (hale  industriale) si 3 imobile teren-drum in suprafete de 587 m.p., 404 m.p. si 1.439 m.p. situate in Bucuresti, str. Preciziei nr. 3P, sector 6, este un act incheiat in perioada suspecta, procedura insolventei debitoarei SC L. I. SRL fi I. deschisa prin sentinta  C.nr. 5863 din 28.09.2010, pronuntata in dosarul nr. 30455/3/209, de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII - a Comerciala, iar, ulterior, prin sentinta  C.nr. 2610 din 5.04.2011, pronuntata in acelasi dosar, fi I. deschisa procedura falimentului debitoarei.
Totalul creantelor debitoarei, potrivit Tabelului definitiv consolidat (f.45-47, dos. T.B.) este de 3.885.420,69 Euro – creante garantate apartinand bancilor finantatoare, 14.563.439,73 lei – creante garantate, 874.681,94 lei-creante bugetare, 6.171.988,22 lei,-creante chirografare, un total de 36.688.773,87 lei  si 3.885.420,69 euro.
In aceasta situatie este evident ca atat debitorul care are instituita prin lege o prezumtie de frauda in privinta sa, dar si cumparatorii, au intentionat prin incheierea contractului de vanzare-cumparare sa sustraga bunurile imobilele urmaririi, fiind animati de intentia de a-i leza pe creditori prin sustragerea bunurilor din sfera celor urmaribile in temeiul gajului general al creditorilor.
Astfel, debitoarea si-a vandut bunurile cu care figura in patrimoniu, fara ca aceste vanzari sa se incadreze in notiunea de activitate curenta a societatii.
Totodata, la data vanzarii, 14.09.2009, societatea debitoare avea datorii considerabile la bancile finantatoare ale activitatii acesteia, precum si fata de proprii parteneri contractuali, aspecte cunoscute de catre administratorul statuar al debitoarei, dl. M. L..
Sustinerile recurentului in sensul ca modalitatea de plata a pretului convenit prin contractul de vanzare-cumparare este frauduloasa si este de natura a proba coniventa tertilor cumparatori (concertul fraudulos) este fondata.
Astfel, dupa cum rezulta din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1205 din 14.09.2009 (fila 12, dosar T.B.), pretul vanzarii, stabilit la 970.000 Euro a fost achitat integral prin compensare cu creanta pe care cumparatorii o detineau fata de societatea debitoare vanzatoare in baza contractului de cesiune de creanta incheiat la data de 10.09.2009 intre dl. L. M., administrator statutar al societatii debitoare, in calitate de cedent si cumparatorii D. C. D. si M. L., in calitate de cesionari.
Asadar, rezulta fara echivoc faptul ca intimatii cumparatori nu au virat sumele de bani reprezentand pretul vanzarii in contul debitoarei, ci in contul administratorului statutar  si, totodata, asociat unic al societatii debitoare, in acest mod M. L. recuperandu-si practic, sumele de bani cu care acesta isi creditase propria societate, prin cele doua imprumuturi acordate la 12.09.2008  (900.00 Euro) si 31.10.2008 (70.000 Euro), (f.135-135, 138 dos. T.B.).
Prin cele doua contracte de imprumut (credit) incheiate intre M. L. si SC L. I.- prin acelasi M. L., sub nr. 1 din 12.09.2008 si nr. 12/31.01.2008, asociatul unic si administrator statutar M. L. si-a imprumutat propria firma cu suma totala de 970.000 Euro, prin contractul nr. 12 din 31.01.2008 mentionandu-se expres ca imprumutul este acordat „in vederea achitarii obligatiilor curente si investitiilor strict necesare societatii in lipsa lichiditatilor”.
Se constata ca M. L., asociat si administrator statutar al SC L. I. SRL, cunostea situatia de incetare de plati a societatii care nu mai dispunea, inca din 31.01.2008, de lichiditati pentru a-si achita „obligatiile curente”, si „investitiile necesare societatii”.
Intreaga operatiune desfasurata de M. L. pentru incasarea creantei pe care acesta o detinea impotriva propriei societati, respectiv cesionarea creantei in data de 10.09.2009 catre cele doua persoane fizice D. C. D. si M. L., care i-au achitat integral, la aceeasi data, 10.09.2009, pretul creantei cesionate (art. 3.2. din contractul de cesiune – F.132, dos. T.B.), s-a realizat efectiv cu concursul cesionarilor, acestia cunoscand natura creantei cesionate, dupa cum cunosteau si faptul ca bunurile cumparate de la societatea debitoare erau afectate de sarcini (avand interdictia de vanzare), dar au fost de acord sa cumpere in conditiile respective (f.14, dos. T.B.).
Nu se poate sustine ca tertilor cocontractanti nu li s-a dovedit intentia frauduloasa la incheierea actului de vanzare-cumparare cu debitoarea, operatiunile succesive incheiate de acestia, respectiv contractul de cesiune si contractul de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile (terenuri si hale  industriale), nefiind incheiate in calitate de profesionisti, comercianti, care sunt abilitati prin obiectul de activitate sa desfasoare activitati cu scop speculativ, ci in calitate de persoane fizice, care nu desfasoara in mod normal, astfel de operatiuni.
Cum D. C. D. si M. L. devenisera „creditori” ai societatii debitoare abia in data de 10.09.2009, platindu-i asociatului unic si administratorului statutar, propria creanta detinuta impotriva firmei sale, recuperarea rapida a acestei creante, la doar 4 zile dupa nasterea ei, respectiv la 14.09.2009, coroborate cu celelalte aspecte mentionate, denota concertul fraudulos dintre acestia si debitoarea L. I. SRL, prin  administrator statutar si asociat unic, M. L., de a leza, de a frauda interesele creditorilor debitoarei, prin sustragerea bunurilor I., obiect al contractului de vanzare-cumparare nr. 1205 din 14.09.2009, de la urmarire de catre creditori.
Aprecierea judecatorului – sindic in sensul ca in cauza nu a fost probata reaua-credinta a tuturor partilor implicate in vanzarea-cumpararea imobilelor, implicarea societatii debitoare in multiplele litigii la data semnarii actului juridic de vanzare-cumparare, nefiind un argument in acest sens, este eronata, instanta de fond facand o gresita apreciere a probelor dosarului, precum si o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 79, art. 80 alin. 1 lit. c, art. 85 alin. 3 din lgnr.85/2006, hotararea pronuntata fi I. nelegala prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Pentru aceste considerente, Curtea, fata de dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. 1,3 Cod procedura civila, a admis recursul. A modificat in tot sentinta civila nr. 2776 din 11.03.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII - a Civila, in sensul ca a admis cererea de chemare in judecata formulata de lichidatorul judiciar BDO B. R. SPRL in contradictoriu cu debitoarea SC L. I. SRL si paratii D. C. D. SI M. L.. A anulat contractul de vanzare - cumparare autentificat sub numarul 1205/14.09.2009 de catre Notar Public P. R. A. A obligat paratii D. C. D. si M. L. sa restituie in patrimoniul debitoarei SC L. I. SRL bunurile imobile care au facut obiectul contractului de vanzare - cumparare anulat.
In situatia in care respectivele bunuri imobile nu se mai afla in patrimoniul paratilor sau nu pot fi identificate, a obligat paratii la restituirea catre debitoare a intregii valori a bunurilor obiect al contractului de vanzare cumparare, de la data transferului efectuat de catre debitoare.