Cerere de atragere a raspunderii patrimoniale formulata in baza art.138 alin.1 lit.c) respinsa ca inadmisibila.

Cerere de atragere a raspunderii patrimoniale formulata in baza art.138 alin.1 lit.c) respinsa ca inadmisibila. Motivarea recursului declarat impotriva acestei hotarari pe aspecte de temeinicie a cererii. Nulitatea recursului

Motivele de recurs trebuie sa se raporteze la dispozitivul si/sau considerentele hotararii atacate, constituindu-se intr-o critica totala sau partiala a acesteia.


-Articolul 3021  alin.1 lit. c) si art.306 alin.1 Cod procedura civila de la 1865.

  In timp ce prin hotararea atacata instanta de fond a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale ca inadmisibila, motivandu-si in fapt si in drept solutia adoptata si aratand ca admiterea exceptiei de inadmisibilitate a cererii face inutila cercetarea cauzei in fond, recurenta reclamanta a criticat o  solutie de respingere a cererii in fond, fara a face vorbire despre dispozitivul hotararii sau considerentele acesteia care se refera strict la inadmisibilitatea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale si nu la netemeinicia acesteia.
Aspectele invederate de catre recurenta reclamanta in motivarea cererii de recurs nu au astfel valoarea unor critici care, fie si indirecte, sa vizeze solutia si considerentele sentintei date de Tribunalul Ilfov, fiind cu desavarsire straine dezlegarilor facute de tribunal.


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 2349 din 9.12.2013)


Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 1144 din 9.05.2013 Tribunalul Ilfov-Sectia Civila a respins ca inadmisibila, cererea reclamantei D.G.F.P.I, formulata in contradictoriu cu paratul C. A., de atragere a raspunderii patrimoniale intemeiata pe art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 .
Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a retinut ca prin sentinta civila nr. 1403 din data de 13.12.2012 pronuntata de Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei deschisa impotriva debitorului SC N. D. I. SRL, astfel incat, potrivit dispozitiilor art. 136 din Legea nr.85/2006, atat judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
Cum cererea de atragerea raspunderii patrimoniale a fost depusa de creditorul D.G.F.P. I. pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 05.03.2013 (data postei), dupa ce a fost inchisa procedura insolventei impotriva debitorului SC N. D. I. SRL (la 13.12.2012), fata de dispozitiile art. 136 din Legea nr.85/2006, cererea este inadmisibila, caracterul extinctiv al inchiderii procedurii pentru orice alte cereri in legatura cu procedura, inclusiv pentru cererea de atragere a raspunderii patrimoniale, fiind justificat de necesitatea asigurarii securitatii raporturilor juridice.
Ca atare, instanta de fond a apreciat  ca nu se mai impune analizarea pe fond a indeplinirii conditiile privind atragerea raspunderi patrimoniale a paratului intemeiata pe dispozitiile art.138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea reclamanta D.G.F.P.I., recursul fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Civila, sub nr. 1221/93/2012/a1 din 19.06.2013.
Recurenta a sustinut incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, aratand ca in mod gresit instanta de fond  a retinut ca nu au fost probate faptele imputabile care s-ar circumscrie dispozitiilor legale ale art. 138 alin. 1 lit c din Legea nr.85/2006.
Astfel, societatea debitoare a inregistrat pierderi si pana la data dizolvarii acesteia paratul a continuat activitatea avand in vedere interesul personal, desi avea obligatia fie de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economiei, fie de a aplica prevederile art. 27 din Legea nr.85/2006.
In mod eronat instanta de fond a sustinut ca nu este indeplinita conditia interesului personal in continuarea activitatii, aratand ca petentul creditor D.G.F.P. I. nu a dovedit interesul personal, ci a facut doar referiri teoretice generale cu privire la textul de lege, deoarece fapta ilicita prevazuta de art 138 alin. 1 este o raspundere delictuala speciala, diferita de cea prevazuta de art. 998 – 999 Cod civil si rezulta, in speta, din actele depuse la dosarul cauzei in sensul continuarii activitatii care duce in mod vadit la incetarea de plati, probatoriul fiind foarte clar.
Din analiza probatoriului administrat in cauza, instanta de fond in mod eronat nu a retinut ca starea de insolventa a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de parat, al continuarii activitatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati si al tinerii de catre parat, in calitate de administrator al societatii, a unei contabilitati fictive.
In drept, art. 304 si urmatoarele Cod procedura civila.
Recurenta a solicitat proba cu inscrisuri, fara a depune insa vreun inscris la dosar,  anexat cererii de recurs si nu s-a prezentat in instanta, desi a fost legal citata, solicitand judecarea cauzei in lipsa sa, conform art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
Intimatul parat C. A. a formulat intampinare la data de 28.11.2013, solicitand respingerea recursului ca nefondat si judecarea cauzei in lipsa sa.
In sedinta publica de la 9.12.2013 Curtea, din oficiu, a pus in discutie exceptia nulitatii recursului, pe care a admis-o pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit c Cod procedura civila, cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii „motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Asadar, exista obligatia legala a motivarii recursului, stipulata sub sanctiunea nulitatii, de dispozitiile art. 3021 alin. 1, dar si de dispozitiile art. 306 alin. 1 Cod procedura civila.
Motivarea recursului presupune evocarea cauzelor de nelegalitate care justifica exercitarea acestei cai extraordinare de atac, din cele reglementate prin art. 304 Cod procedura civila,si dezvoltarea lor, respectiv incadrarea intr-unul din motivele prevazute expres de lege, printr-o argumentare, in fapt si in drept, a greselilor pretins a fi fost savarsite prin hotararea atacata.
Rezulta ca motivele de recurs trebuie sa se raporteze la dispozitivul si/sau considerentele hotararii atacate, constituindu-se intr-o critica totala sau partiala a acesteia.
In speta insa, cererea de recurs nu intruneste aceste cerinte legale, motivele ei fiind straine de hotararea atacata si, deci, inapte sa ofere o critica a acesteia.
Astfel, in timp ce prin hotararea atacata instanta de fond a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale ca inadmisibila, motivandu-si in fapt si in drept solutia adoptata si aratand ca admiterea exceptiei de inadmisibilitate a cererii face inutila cercetarea cauzei in fond, recurenta reclamanta critica o  solutie de respingere a cererii in fond, fara a face vorbire despre dispozitivul hotararii sau considerentele acesteia care se refera strict la inadmisibilitatea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale si nu la netemeinicia acesteia.
Aspectele invederate de catre recurenta reclamanta in motivarea cererii de recurs nu au astfel valoarea unor critici care, fie si indirecte, sa vizeze solutia si considerentele sentintei date de Tribunalul Ilfov, fiind cu desavarsire straine dezlegarilor facute de tribunal.
In consecinta, Curtea a constatat ca recursul este lovit de nulitate in sensul prevazut de art. 3021 alin. 1 lit c si art. 306 alin. 1 Cod procedura civila.